Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 2256/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 76
APEL
Ședința publică din 28 iunie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – D. A. Judecător – S. L.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă O. M. L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2514 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți B. I. și B. D., ambii cu domiciliul în ., având ca obiect – ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: intimatul pârât B. I., prezent personal și asistat de avocat V. M. D. (în baza împuternicirii avocațiale, nr. 53 din 28 iunie 2013), apelanta reclamantă O. M. L., prezentă personal, iar intimata pârâtă B. D., a fost reprezentată de avocat V. M. D..
Procedura de citare, este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 95,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 03.06.2013, emisă de Primăria A. – Direcția Buget Finanțe Taxe și Impozite 85, precum 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că în procedura prealabilă s-au complinit lipsurile privind timbrajul și certificarea înscrisurilor; că s-au comunicat intimaților pârâți copii după cererea și motivele de apel, că la data de 10 iunie 2013 aceștia au depus întâmpinare la dosar, care ulterior, a fost comunicată, apelantei reclamante.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 coroborat cu art. 482 Cod procedură civilă, republicat, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Avocat V. M. D. pentru intimații pârâți, depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri de formulat.
Apelanta reclamantă, arată, de asemenea, că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și nici înscrisuri de depus, deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelanta reclamantă O. M. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat.
Avocat V. M. D., pentru intimații pârâți B. I. și B. D., având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de apelanta reclamantă, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru „ordonanță președințială”, nefiind motivat pe nici un temei legal.
Menționează că apelanta reclamantă este în prezent căsătorită și are domiciliul la actualul soț.
Mai arată că potrivit art. 516 Cod civil, soții au obligația reciprocă de întreținere, iar în temeiul dispozițiilor art. 487 Cod civil, mama are obligația de a asigura creșterea și îngrijirea copiilor, astfel încât nu se justifică cererea acesteia de a locui împreună cu familia sa și actualul soț, la domiciliul care a aparținut defunctului concubin.
În concluzie, apreciază că cererea de apel este imorală și solicită respingerea acesteia, precizând că acordarea cheltuielilor de judecată le va solicita pe cale separată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă republicat, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 24 aprilie 2013 la Judecătoria A., reclamanta O. M. L. a chemat în judecată pe pârâții: B. I. și B. D., solicitând instanței, pe calea ordonanței președințiale, obligarea acestora să-i permită să locuiască în imobilul situat în ., până la soluționarea dosarului nr._, având ca obiect succesiune.
A motivat reclamanta că imobilul a aparținut defunctului B. N., care a fost concubinul său, din relația de concubinaj a acestora rezultând minora B. V.-N..
A susținut că pârâții sunt părinții defunctului B. N. și ocupă abuziv imobilul.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Au arătat că reclamanta locuiește împreună cu actualul soț și copilul rezultat din căsătoria acestora, în imobilul mamei sale iar la domiciliul defunctului său concubin nu a locuit definitiv ci doar cu viză de reședință.
Au mai arătat că imobilul unde dorește să locuiască reclamanta are doar o cameră locuibilă, în care stau pârâții, celelalte camere fiind în construcție.
Prin sentința civilă nr. 2514 din 17mai 2013 Judecătoria A. în temeiul art. 188 alin 1 Noul Cod pr.civ. a aplicat pârâtului B. I., CNP:_ amendă judiciară în cuantum de 400 lei pentru fapta de a nu respecta măsurile dispuse de instanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată.
Cu drept de reexaminare privind dispoziția de aplicare a amenzii în termen de 15 zile de la pronunțare.
A respins cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta O. M. L., CNP:_, domiciliată în . în contradictoriu cu pârâții B. I., CNP:_ și B. D.,CNP:_, ambii domiciliați în ., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este mama minorei B. V. N. care a rezultat din relația de concubinaj dintre aceasta și numitul B. N., fiul pârâților, în prezent decedat.
A reținut că pe rolul Judecătoriei A. se află dosarul nr._, având ca obiect succesiune, privind pe defunctul B. N., în masa succesorală fiind inclus, cel puțin în aparență, și imobilul în care reclamanta solicită să locuiască.
Față de susținerile reclamantei, a reținut că, în prezent, reclamanta este căsătorită și locuiește împreună cu soțul și cei doi copii, unul din prima căsătorie și celălalt al cărui tată este defunctul B. N., în imobilul mamei sale, compus din 3 camere, împreună cu mama și fratele său, imobil deteriorat și nu oferă condiții decente de locuit.
A apreciat că temeinicia cererii trebuie analizată, atât prin raportare la condițiile ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 Noul Cod de Procedură Civilă, cât și la principiul interesului superior al minorilor implicați în demersul făcut de reclamantă.
A reținut că nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât reclamanta locuiește în imobilul mamei sale, compus din 3 camere.
Fără a nega aparența unui drept al minorei asupra imobilului, a apreciat că urgența măsurii este dată nu de temeinicia dreptului ci de circumstanțele concrete ale situației reclamantei.
A mai reținut, față de atitudinea ostilă a pârâtului, comportamentul recalcitrant al acestuia, manifestat, inclusiv în sala de ședință, că nu este în interesul superior al minorei B. V. să locuiască în imobilul în litigiu.
De asemenea, a apreciat că măsura nu ar fi nici în interesul celuilalt copil, acesta fiind nevoit, să se deplaseze, zilnic, din ., unde urmează cursurile școlare.
În fine, a reținut că față de pârâți nu există o dispoziție de evacuare, reclamanta urmând să accepte prezența acestora în imobil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, apelanta-reclamantă O. M.-L., aceasta criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
A motivat apelanta-reclamantă că în mod greșit prima instanță a respins cererea, întrucât până la căsătoria cu actualul soț, a locuit în imobilul respectiv, de unde a fost alungată de către intimații-pârâți, după decesul concubinului său.
A mai motivat că intimații-pârâți nu au locuit niciodată în imobil, nu au vreun drept asupra acestuia, îndreptățită la moștenirea defunctului B. N. fiind minora B. V. N. și fratele său vitreg.
În fine, a susținut că a încercat să locuiască împreună cu mama și fratele său dar, din lipsa de spațiu, au apărut neînțelegeri, așa încât, mediul în care locuiesc minorii este unul viciat.
Intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Au motivat că în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea ordonanței președințiale.
La rândul său, apelanta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a locuit în imobilul din . fostul concubin, spre deosebire de intimații-pârâți care nu au locuit în imobil, așa încât sunt îndeplinite condițiile admiterii ordonanței președințiale.
Tribunalul, analizând temeinicia și legalitatea hotărârii, constată apelul nefondat.
Din conținutul art. 996 alin. (1) Cod Procedură Civilă Nou, rezultă că ordonanța președințială este admisibilă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile: afirmarea de către reclamant a unei aparențe de drept, caracterul provizoriu al măsurii, caracterul urgent al acesteia, precum și neprejudecarea fondului.
În ce privește condiția caracterului urgent al măsurii, în mod corect prima instanță a reținut că aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, prin motivele de apel, apelanta-reclamantă a susținut că a locuit în imobilul din ., până la căsătoria sa cu numitul O. D..
Din înscrisul aflat la fila 18 rezultă că cei doi s-au căsătorit la data de 29 august 2012.
Din interpretarea disp. art. 996 alin. (1) Cod Procedură Civilă Nou rezultă că urgența trebuie să persiste de la momentul producerii evenimentului până la momentul introducerii cererii.
Or, în speță, intervalul de timp scurs de la data la care apelanta-reclamantă susține că a fost alungată din imobil: 29 august 2012, până la introducerea cererii: 23 aprilie 2013, nu justifică urgența măsurii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, în prezent, apelanta-reclamantă locuiește în casa mamei sale, împrejurarea că acest imobil ar avea mai puține camere decât cel din . urgența măsurii integrării apelantei-reclamante și a familiei sale în acest imobil.
Pe de altă parte, cum a reținut și prima instanță, aparența dreptului minorei B. V. N. asupra imobilului, în calitate de succesibil al defunctului B. N. nu o îndreptățește pe apelanta-reclamantă ca, pe calea ordonanței președințiale să obțină dreptul de a locui în imobilul rămas în succesiunea defunctului B. N., împreună cu cei doi copii și actualul soț al acesteia.
Aceasta întrucât a admite că aparența de drept este stabilită fără echivoc, în favoarea minorei înseamnă a considera că, urmare a partajului de pe urma defunctului B. N., acesteia i se vor atribui bunuri în natură, ceea ce echivalează cu o prejudecare a fondului dreptului.
În consecință, reținând că, în mod corect, prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială, pentru considerentele de mai sus, conform art. 480 alin. (1) Cod Procedură Nou, se va respinge, ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă O. M. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă O. M. L., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2514 din data de 17 mai 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimații pârâți B. I. și B. D., ambii cu domiciliul în .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
Ptr. Jud. D. A. S. L. O. S.
Aflată în CO, semnează
Președinte,
Red. S.L./01.07.2013
Th.red. B.E. 5 ex./04.07.2013
D.f._
J.f. V. B.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 160/2013. Tribunalul TELEORMAN | Legea 10/2001. Sentința nr. 648/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
