Cereri. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 1043/329/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 241
RECURS
Ședința publică de la 05 aprilie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Judecător – D. A.
Grefier – O. R. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă O. G., cu domiciliul în ._, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1921 din 14.11.2012, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații pârâți O. M., O. M. M., ambii cu domiciliul la adresa numitei O. G., din ._, județul Teleorman și O. G., cu domiciliul în ._, județul Teleorman, având ca obiect – alte cereri – nulitate absolută act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, recurenta reclamantă O. G., a fost reprezentată de avocat H. V. Lușu, intimata pârâtă O. G., a fost reprezentată de avocat C. C., iar intimații pârâți O. M. și O. M. M., au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chitanța ., nr._ din 24.01.2013, emisă de Primăria municipiului T. M., precum și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentei reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri la dosarul cauzei, arătând că deja un set a fost înmânat părții adverse, prin apărător, pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată.
Apărătorul intimatei pârâte O. G., arată că a luat cunoștință de actele depuse la dosar și că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat H. V. Lușu, pentru recurenta reclamantă O. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, considerând sentința pronunțată de instanța de fond, ca fiind deficitară.
Critică hotărârea primei instanței, arătând că aceasta nu a analizat cauza și nu a constatat că acel contract încheiat între părți este nul absolut, întrucât acesta cuprinde o clauză ilicită și imorală, deoarece acesta implica obligativitatea părții de a obține acordul vecinului, pentru a schimba destinația clădirii, din locuință în spațiu comercial (bar).
Arată că existența unui bar relevă aspecte ce deranjează comunitatea, iar pentru a nu mai fi necesară obținerea acordului vecinului, intimații pârâți au vândut suprafața de 0,95 m/28 m, ce desparte proprietățile părților, mamei acestora.
De asemenea, precizează că această suprafață duce la wc-ul barului, nu ar putea fi folosită ca alee de acces către o clădire aflată în spetele barului, așa cum s-a arătat prin întâmpinare și consideră că prin această împrejurarea, s-au încălcat interesele recurentului reclamant.
Totodată, consideră că motivarea conform căreia relațiile mamei cu nora și fiul ar fi tensionate, nu sunt întemeiate, având în vedere că aceștia stau împreună la bar.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 82 din data de 20.01.2010, la B.N.P. P. P., din T. M., cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat C. C., pentru intimata pârâtă O. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca temeinică și legală.
Consideră că argumentațiile recursului sunt bazate pe aspecte subiective și unilaterale.
Precizează că, față de perioada în care s-a construit wc-ul, aceea în care s-a făcut acordul, precum și aceea în care s-a obținut autorizația de construire, reiese clar că nu există intenția de fraudare a intereselor recurentei reclamante.
Pe de altă parte, face referire la expertiza efectuată în cauză și în care se menționează că în acea suprafață, oricând se pot amenaja spații de locuit.
În concluzie, avocat C. C., pentru intimata pârâtă O. G., solicită respingerea recursului declarat de recurenta reclamantă O. G. și menținerea hotărârii atacate, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din 5 aprilie 2012 reclamanta O. G., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții O. M., O. M. M., și O. G., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.82/ 20 ianuarie 2010 de BNP P. P., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara unui imobil situat în . ce constă într-o casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent acestor construcții cu suprafața totală de 840 mp, imobil ce are următoarele vecinătăți: nord- T. P., est- pârâtul O. M. (în prezent Odovâncă G. ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare a cărui constatare a nulității se cere), sud- drum comunal 859 și vest- N. M..
La data de 20 ianuarie 2010 s-a încheiat la BNP P. P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.82 între pârâții Odovâncă M. și Odovâncă M. M. în calitate de vânzători și pârâta Odovâncă G., în calitate de cumpărătoare.
Obiectul contractului l-a constituit suprafața de 27 mp teren curți construcții situat în .> A arătat că, contractul de vânzare cumpărare astfel încheiat între pârâți este nul absolut, motivul de nulitate fiind cauza ilicită și imorală întrucât, caracteristic unui contract de vânzare cumpărare valabil încheiat este faptul că fiecare dintre părțile contractante urmărește ca scop determinant la încheierea actului, obținerea prețului bunului vândut pentru vânzător și obținerea dreptului de proprietate asupra bunului achiziționat pentru cumpărător.
Pârâții au avut ca scop determinant la încheierea contractului de vânzare cumpărare fraudarea legii nr.50/1991, în concret, art.27 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, text de lege care se referă la acordul vecinilor pentru schimbarea destinației clădirilor, scop care este unul ilicit și imoral.
Așadar, pârâții O. Minel și Odovâncă M. M. au început din anul 2007 construcția unei clădiri de tipul P+1.
Datorită faptului că inițial construcția acestei clădiri a fost începută de pârâți fără obținerea în prealabil a unei autorizații de construcții apoi, după eliberarea autorizației, pentru că aceștia nu respectau documentația tehnică referitoare la numărul de etaje a formulat nenumărate sesizări la instituțiile ce au competențe în acest sens.
Zidul vestic al construcției pârâților, construcție ce în prezent este finalizată, se află la o distanță de 0,95 metri față de hotarul despărțitor dintre cele două proprietăți.
În anul 2010 pârâții au schimbat destinația acestei construcții din locuință (așa cum era prevăzută în documentația pentru obținerea autorizației de construcție cât și în autorizație) în spațiu comercial - bar, magazin.
Pentru schimbarea destinației unei locuințe în spațiul comercial, pârâții aveau nevoie de acordul vecinilor, așa cum prevăd Normele metodologice de aplicare a legii nr.50/1991.
Cum pe latura de vest locuința pârâților O. Minel și O. M. M. se învecinează cu proprietate reclamantei aceștia aveau nevoie de acordul acesteia pentru deschiderea unui bar și a unui magazin în acest spațiu care inițial avea destinația de locuință.
Așadar, pârâții, pentru a evita un acord din partea sa, au vândut mamei, respectiv soacrei lor, pârâta O. G., partea de teren cuprinsă între baza zidului vestic al construcției lor și până la hotarul cu proprietatea sa, distanța între aceste repere fiind de 0,95 metri, iar lungimea hotarului este de circa 28 metri, rezultând astfel o suprafață de 27 mp teren curți construcții.
În aceste condiții pârâții O. Minel și O. M. M. au devenit vecini la vest cu pârâta O. G. care le-a dat acordul pentru schimbarea destinației locuinței în spațiu comercial.
Astfel, prin aceasta vânzare, pârâții, de comun acord, nu au avut ca scop determinat decât fraudarea legii și a intereselor reclamantei.
A mai arătat că, pârâta O. G. nu poate da nici un fel de folosință terenului cu suprafața de 27 mp. O parte din acest teren se află sub streașina construcției celor doi pârâți, iar pe lățimea de 0,95 metri nu se poate construi sau planta.
Faptul că în vecinătatea casei reclamantei se află un bar și magazin care comercializează băuturi alcoolice până noaptea târziu îi aduce un grav prejudiciu,
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.966 și 968 din vechiul cod civil.
Prin întâmpinarea formulată la data de 8 iunie 2012 pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivând următoarele:
În anul 2007 O. M. și soția au început construcția unei clădiri P+1 pe terenul proprietatea personală situat în vecinătatea locuinței reclamantei și pentru care poseda autorizație de construcție.
Cei trei pârâți din cauză locuiesc în imobilul proprietatea pârâtei O. G. situat tot pe raza comunei T.. La un moment dat au hotărât ca pârâta să vândă acest imobil și să se mute în clădire unde se află barul și magazinul.
Înțelegerea a fost ca înainte de vânzarea imobilului proprietatea lui O. G., să-i vândă . 0,95 metri și lungă de 28 metri pentru ca aceasta să aibă acces în clădirea din spatele magazinului și barului unde urma să locuiască, urmând să-i vândă și încăperile din imobil unde aceasta își va stabili domiciliul atunci când vor fi finalizate lucrările de finisare.
Conform înțelegerii s-au prezentat la notar unde au încheiat contractul de vânzare cumpărare în forma prevăzută de lege. Au precizat pârâții că O. M. este proprietarul imobilului casă de locuit și terenului aferent situat în partea de est a clădirii unde se află barul și magazinul și unde intenționa să se mute împreună cu soția după vânzarea imobilului pârâtei O. G..
Banii obținuți din această vânzare urmau să fie folosiți în afacerea cu magazinul și barul.
Vânzarea terenului ce face obiectul acestui litigiu s-a făcut la data de 20 ianuarie 2010, iar certificatul de urbanism având ca scop modificarea și schimbarea destinației din locuință în spațiu comercial a fost obținut la data de 5 februarie 2010.
Niciodată nu au solicitat reclamantei acordul pentru schimbarea destinației locuinței deoarece hotărâseră ca . pârâtei O. G..
Nu au fost perfectate încă actele de vânzare cumpărare a încăperilor din spatele magazinului către O. G. deoarece nu au mai existat bani, iar cei doi pârâți au plecat să lucreze în Spania.
Niciodată nu au considerat că se află într-o stare conflictuală cu reclamanta, se salută și își acordă reciproc respectul cuvenit.
Nimic din afirmațiile reclamantei nu sunt adevărate. Inițial partea de la etaj a fost folosită ca bar însă datorită condițiilor economice naționale, acesta nu a funcționat corespunzător fiind nevoiți să-l închidă. La ora actuală mai funcționează doar o încăpere la parter ca bar și magazin.
De asemenea, nu sunt adevărate nici afirmațiile reclamantei în sensul că se consumă băuturi alcoolice până noaptea târziu, că se face gălăgie și clienții își fac nevoile pe gardul acesteia. În primul rând, niciodată nu au ținut deschis mai mult de ora 21,00, iar consumul de băuturi alcoolice se face în incinta barului. Mai mult, pentru a nu deranja vecinii și în special pe reclamantă, au zidit ferestrele pe care barul le avea către aceasta, iar barul este dotat cu WC, aspecte verificate de către organele abilitate care au concluzionat că torul este în regulă.
În drept au fost invocate disp.art.115 și urm. din C.pr.civ.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare a cărui constatare a nulității se cere, certificatul de moștenitor nr.39/2005 eliberat de BNP P. P., sentința civilă nr.1026/2011 a Judecătoriei T. M., decizia civilă nr.144/2011 a Tribunalului Teleorman, a solicitat audierea martorilor C. I. și M. S..
La solicitarea reclamantei s-a dispus efectuarea unei expertize de către expert T. M. cu următoarele obiective: identificarea imobilului i ce aparține pârâților O. M. și O. M. M. și a terenului în suprafață de 27 mp ce a făcut obiectul contractului, să se constate dacă în spatele construcției P+1 există construcții cu destinația de locuință, dacă sunt amenajate pentru a se putea locui efectiv și dacă da care este calea de acces cea mai practică din stradă spre aceste construcții. De asemenea, s-a cerut să se verifice documentația de autorizare pentru realizarea clădirii P+1 ce aparține pârâților O. M. și O. M. M. și să se precizeze care a fost destinația inițială a acestei construcții și când a fost schimbată această destinație și ce vecini și-au dat acordul pentru schimbarea destinației construcției.
Pârâții au solicitat proba cu interogatoriu și proba testimonială, probe încuviințate de instanță.
Prin sentința civilă nr. 1921/_ Judecătoria T.- M. a respins ca nefondată acțiunea civilă pentru constatare nulitate act juridic formulată de reclamanta O. G., în contradictoriu cu pârâții O. M. și O. M. M., și a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei O. G. 2500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art.966 din Codul civil anterior (în vigoare la data încheierii contractului) obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art. 968 C. civ.: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”
Cauza este un element esențial de validitate și de fond al actului juridic, care constă în motivul pentru care acesta s-a încheiat ; actul are o cauza ilicită numai dacă scopul urmărit de părți contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială ; existența și valabilitatea cauzei nu trebuie dovedite, fiind prezumate de lege.
În cauza de față prima instanță a constatat că scopul urmărit de părți nu contravine nici unei dispoziții legale, bunul care a făcut obiectul contractului fiind în circuitul civil, iar părțile au respectat condițiile de fond și de formă prevăzute de lege., astfel că nu există nici un text de lege care să interzică o astfel de vânzare, indiferent de mărimea suprafeței terenului.
În considerarea celor menționate a reținut că susținerile reclamantei privitoare la împrejurarea că vânzarea s-a făcut în scopul fraudării art.27 din Normele metodologice de aplicarea a legii nr.50/1991 sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – reclamant O. G. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1921/_ a Judecătoriei T. – M. în sensul admiterii admiterii acțiunii de constatare nulitate absolută act juridic.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat următoarele:
Instanța de fond nu a analizat situația concretă pe care a expus-o în cererea de chemare în judecată și a ignorat probele administrate în cauză,drept pentru care a respins acțiunea civilă de constatare nulitate absolută act juridica, ca fiind nefondată.
Astfel a apreciat că prima instanță s-a aflat în eroare cu privire la cauza ilicită și imorală având în vedere că nu s-a invocat lipsa unui acord de schimbarea destinației clădirii din locuință în spațiu comercial ci încălcarea dreptului de a da acest acord ca vecin al proprietății intimaților pârâții - așa cum prevede în mod imperativ art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
În sprijinul susținerii că scopul urmărit de intimații pârâți la încheierea actului juridic a cărui nulitate a invocat-o a fost ilicit și imoral, întrucât încheierea actului a avut ca și cauză exclusivă încălcarea dreptului său conferit de lege,de a-și exprima acordul cu privire la transformarea unei locuințe vecine în bar, a adus următoarele argumente:
- intimata pîrîtă O. G. nu poate da nici un fel de folosință terenului cu suprafața de 27 m.p. cumpărat de la fiul și nora sa, întrucât, pe de o parte, acest teren se află sub streașina construcției celor doi iar, pe de altă parte, lățimea acestui teren fiind de 0,95 metri nu se poate construi și nici planta pe acest loc, terenul intravilan cu suprafața de 27 m.p. fiind materializat printr-o alee,cu lățimea de 0,95 metri iar această alee reprezintă singura cale de acces către punctul sanitar din spatele clădirii care deservește barul,fiind deschis pentru clienții acestui local .
- după efectuarea acestei vânzări intimata pârâtă O. G. a dat acordul său pentru schimbarea destinației imobilului din locuință în bar și magazin, niciodată intimata pârâtă nu a avut intenția de a se muta în acest imobil pentru ca astfel să justifice cumpărarea unei alei, întrucât ea locuiește într-un alt imobil,acolo a locuit dintotdeauna și nici nu a făcut cunoscut faptul că dorește să vândă această proprietate.
Astfel, a arătat că prin această vânzare intimații pârâți de comun acord nu au avut ca scop determinat decât fraudarea legii și a intereselor sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din codul de procedură civilă .
În cursul cercetării judecătorești a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri de către recurentul- reclamant filele 28- 35.
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată, în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că, criticile concrete formulate de recurentul reclamant, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, relativ greșitei aplicări în cauză, a prevederilor art. 966 și 968 CC, conform cărora: obligația fară cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect" – art. 966, „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice"- art. 968 .
Astfel, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Tribunalul reține că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale, nefiind afectată legalitatea acesteia având în vedere următoarele considerente:
În principiu, nulitatea absolută intervine în cazul în care la încheierea actului s-au încălcat norme imperative, care au ca scop ocrotirea unor interese generale (obstești) pe când nulitatea relativă intervine în cazul în care la încheierea actului s-au încălcat dispoziții legale care au ca scop ocrotirea unor interese personale.
Prin urmare, determinant pentru stabilirea caracterului nulității este finalitatea normei încălcate, natura interesului ocrotit prin aceasta.
Tribunalul a constatat că recurentul-reclamant a invocat drept cauze de nulitate absolută – cauza ilicită și frauda la lege.
În ceea ce privește frauda la lege recurentul - reclamant susține în mod nefondat faptul că actul juridic a cărei nulitate absolută o invocă a fost săvârșit în frauda legii.
Această sancțiune intervine nu atunci când se constituie o încălcare directă a legii, ci o nesocotire ocolită a acesteia, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale, imperative.
A frauda legea înseamnă a eluda prescripțiile ei, care sunt aplicabile raportului juridic al părților, concretizată în adoptarea unor mijloace licite în aparență, dar îndreptate împotriva obligațiilor impuse de norma juridică.
Ca și în fața instanței de fond, recurentul se limitează la a susține doar formal această critică, arătând că dispoziția legală ce a fost încălcată la încheierea actului a cărui constatare nulitate absolută se solicită, este art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, potrivit cu care acordul vecinilor este necesar pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente.
În speță, acest acord există, fiind dat de pârâta O. G., în calitatea sa de proprietară a suprafeței de teren de 27 mp dobândită prin contractul a cărui nulitate se cere a fi constatată, așa încât, nu există fraudă la lege.
Fără fundament susține recurentul reclamant și faptul că motiv de nulitate absolută a actului juridic în constituie fraudarea intereselor sale ca terț în raport de acesta, în virtutea principiului „fraus omnia corumpit”, reglementat prin art. 968 Cod civil.
Prevederile acestei norme juridice statuează faptul că este „nelicită cauza când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”, ceea ce înseamnă că principiul invocat de recurent privește frauda în detrimentul drepturilor subiective, însă aspectele invocate nu reprezintă motiv de nulitate absolută a unui act juridic civil, cum în mod just a reținut și instanța de fond.
Referitor la existența unei cauze ilicite în privința actului încheiat de intimații pârâți, Tribunalul a constatat că motivul invocat, respectiv încălcarea dreptului său de a da acest acord ca vecin al proprietății intimaților pârâții - așa cum prevede în mod imperativ art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, nu constituie o cauză ilicită în înțelesul art. 5 cod civil potrivit căruia „nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunelor moravuri”.
Astfel, atâta timp cât în mod corect s-a stabilit că actul juridic a fost încheiat cu bună credință, nu se poate reține existența unei cauze ilicite, deoarece aceasta reprezintă poziția subiectivă a părților față de actul juridic încheiat.
Tribunalul considerând că prima instanță a examinat atent susținerile făcute de părți, precum și dovezile administrate în speță și având în vedere cauzele de nulitate absolută a unui act juridic civil, astfel cum sunt prevăzute de codul civil și dezvoltate în doctrină, apreciază că recursul este nefondat, și în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă îl va respinge, constatând legalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Fiind, în culpă procesuală, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimații pârâți în cuantum de 2000 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă O. G., cu domiciliul în ._, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1921 din 14.11.2012, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații pârâți O. M., O. M. M., ambii cu domiciliul la adresa numitei O. G., din ._, județul Teleorman și O. G., cu domiciliul în ._, județul Teleorman.
Obligă recurenta reclamantă la plata către intimații pârâți, a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. D. A. O. S.
Red./Th-red. V.M. – 07.05.2013 /2 ex.
Dos. fond –_
Judecătoria T. M.
Jud. fond – V. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 550/2013. Tribunalul... | Suspendare provizorie. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
