Contestaţie la executare. Decizia nr. 550/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 550/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 2619/335/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 550
-RECURS-
Ședința publică de la 25 iulie 2013
Președinte – S. L.
Judecător – A. L. N.
Judecător – C. Doinița
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurent-intimat . SA reprezentat de SCA „B. și P.” cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 16, . 2, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 512 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-contestator U. C. domiciliat în V., ., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 19 iulie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 25 iulie 2013, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 681/26.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Teleorman a admis recursul declarat de recurenta creditoare B. L. IFN SA împotriva sentinței civile nr.1042 din 29.08.2012, pronunțată de Judecătoria V. în contradictoriu cu intimatul contestator U. C., a casat sentința recurată ți a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ din 20.07.2012, contestatorul U. C. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata . SA împotriva executării silite în dosarul de executare nr. 229/2012 al B.„Aequitas” București, sector 3.
Contestatorul a motivat, în esență, că la data de 05.07.2007 a încheiat cu intimata un contract de leasing financiar nr._, al cărui obiect îl constituie autoturismul marca „Chevrolet Aveo”, iar perioada de leasing a fost stabilită pe 120 de luni.
A arătat că la data de 19.04.2010 a predat acel autoturism intimatei, cu acordul acesteia, așa cum rezultă din procesul verbal de predare - primire încheiat la data de 19.04.2010, iar până la predarea autoturismului către intimată, a plătit la zi toarte ratele de leasing, respectiv un număr de 33 de rate, astfel încât, la momentul predării,nu există nici o datorie către aceasta.
Precizează contestatorul că pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existența unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-și justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, fiind necesar să se stabilească existența cumulativă a celor 3 cerințe în momentul punerii în executare, ori, în speță, creanța pe care o invocă intimata nu este certă, lichidă și exigibilă.
Mai arată că, la momentul încheierii contractului de leasing, se arată de către contestator că autoturismul avea o valoare aproape egală cu suma de bani pe care o pretinde în prezent cu titlu de creanță intimata pentru ratele de leasing care au mai rămas până la sfârșitul perioadei stabilite. Tot în acest sens, daunele interese solicitate de intimată fiind compensatorii,nu pot reprezenta decât echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației, prejudiciul care, în speță nu a fost dovedit.
Contestatorul mai precizează că atitudinea intimatei creditoare, care în calitatea sa de locator, a acceptat restituirea autoturismului și a preluat acest bun fără a ridica nici o pretenție, duce la concluzia că a fost de acord cu încetarea contractului de leasing, cât și a tuturor obligațiilor izvorâte din acesta în sarcina utilizatorului.
În drept invocă dispozițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea cererii, creditorul a atașat înscrisurile de la filele 7- 31.
La solicitarea instanței, s-a atașat dosarul de executare nr. 229/2012 al B. „Aequitas” București, sector 3.
La data de 28.08.2012 intimata a formulat întâmpinare, în care a solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată și menținerea măsurii de executare silită, invocând art. 115-118 din Codul de procedură civilă.
La termenul judecății din data 29 august 2012, contestatorului i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, pentru care acesta a mai depus un set de înscrisuri în copie.
Prin sentința civilă nr. 512/21.03.2013, Judecătoria V. a admis acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul U. C., domiciliat în orașul V., ., .. 1, ., județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata . SA, cu sediul în municipiul București, Piața A. I., nr. 8, . și cu sediul procesual ales la SCA „B. SI P.”, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 16, ., sector 4, a anulat în totalitate actele de executare silită întocmite în dosarul nr. 229/2012 al Biroului executorilor judecătorești asociați „AEQUITAS”, inclusiv încheierea nr. 276/17.05.2012 de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, obligând intimata la plata către contestator a sumei de 196,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că între părți s-a derulat un contract de leasing financiar nr._, al cărui obiect îl constituie autoturismul marca „Chevrolet Aveo”, iar perioada de leasing a fost stabilită pe 120 de luni.
Conform Hotărârii Directoratului B. L. IFN SA din data de 19.04.2010, s-a hotărât, în baza art. 15 din Ordonanța nr. 51/1997 și a clauzei de desființare a contractului inserată în convenție, rezilierea contractului de leasing încheiat cu contestatorul; toate efectele contractului au încetat ca urmare a desființării sale și în consecință acesta nu mai poate fi folosit ca titlu executoriu, deoarece nu mai este în ființă.
La data de 14.05.2012, s-a solicitat instanței de către executorul judecătoresc a se încuviința executarea silită a contractului respectiv (cu toate că acesta era desființat de 2 ani).
Întrucât soluționarea cererii de încuviințare se face în camera de consiliu fără citarea părților, instanța, neavând posibilitatea de a cerceta validitatea reală a contractului, nu s-a cunoscut aspectul privitor la reziliere astfel că, s-a dispus încuviințarea executării silite a actului deja desființat.
Contestatorul, a depus la instanță în apărarea sa toate documentele financiar bancare ce fac dovada pe de o parte că debitele s-au stins, iar pe de altă parte că instituția bancară a abuzat de o convenție care nu mai este în ființă și nu mai poate produce efecte juridice.
Privitor la sumele pretinse de intimată și considerate a fi nedatorate de către contestator, instanța a reținut că prevederile art.16 pct. 9 lit. c din contractul de leasing financiar nr._ din 05.07.2007 reflectă clauze abuzive, în sensul că îl prejudiciază în mod direct pe contestator consumator, deoarece se poate recurge de către intimată la una sau mai multe sancțiuni cumulative, având posibilitatea să declare exigibile imediat toate ratele de leasing și toate celelalte sume datorate pe întreaga perioadă de leasing, contestatorul trebuind să achite toate daunele interese legale, cu ratele de leasing rămase de achitat.
Dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori interzic comercianților în mod clar stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin clauză abuzivă înțelegând art.4 din actul normativ, menționat, „ o clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul… dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.
În cauză, instanța de fond a apreciat că prezumția instituită de art.4 alin.3 din Legea 193/2000 nu a fost răsturnată de către intimată.
Analizând susținerile din întâmpinare instanța a reținut că intimata, solicită următoarele sume:
-1965,86 Ron -facturi neachitate;
-4022,60 Ron -penalități nefacturate aferente facturilor;
-2857,01 Ron -dobândă de la data rezilierii ;
-_, 68 Ron- capital nefacturat ;
-95,79 Ron -alte cheltuieli nefacturate, însemnând un total de_,94 Ron, din care s-a scăzut suma de_,79 Ron - prețul de vânzare al autovehiculului, rămânând un debit de_,15 Ron, în condițiile în care rezilierea contractului a avut loc la data de 19.04.2010.
Plata ratelor de leasing și a penalităților ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se în situația în care este mai profitabil pentru finanțator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece se obțin pe lângă bunurile contractate și plata ratelor de leasing cu penalități.
Potrivit art. 379 c.pr.civilă, instanța de fond a reținut că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Pretinsa creanță pentru care s-a început executarea nu îndeplinește aceste condiții, atât existența cât și întinderea ei nefiind determinate și în consecință, instanța va admite contestația și va anula în totalitate actele de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata B. L. IFN SA criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței.
În motivare, recurentul a făcut o amplă prezentare a situației de fapt prezentată în fața instanței de fond.
În ceea ce privește criticile afirmate asupra sentinței pronunțate, se arată că debitorul nu și-a achitat debitele restante până la momentul rezilierii. Data rezilierii este de 19.04.2010, cea mai recentă factură fiind emisă la 01.04.2010.
Prin cea de-a doua critică, recurentul a învederat că rezilierea contractului nu este de natură a exonera debitoarea de plata facturilor restante, a penalităților și a daunelor interese.
Susține recurenta că în temeiul art. 16. 2 din contract, intimatul avea obligația de a acoperi toate debitele scadente. Recuperarea bunului și valorificarea acestuia de către recurentă nu poate avea consecința stingerii obligațiilor scadente ale intimatului, nici una dintre debite nereprezentând rate pe care debitorului ar fi trebuit să le plătească după reziliere.
Contractul de leasing este tilul executoriu în temeiul disp. art. 8/OG 51/1997.
În drept au fost invocate disp. art. 299 C. proc. civ. și OG51/1997.
În dovedire a fost propusă proba cu înscrisuri.
Intimatul contestator, deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Verificând legalitatea recursului prin prisma motivelor de recurs și în raport de disp. art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Tribunalul apreciază criticile ca fiind nefondate, hotărârea fiind dată cu interpretarea și corecta aplicare a legii civile incidente.
Tribunalul apreciază ca întemeiată critica recurentei conform căreia un contract reziliat nu mai poate reprezenta un titlu valabil. Un astfel de contract nu mai poate da naștere unor obligații și drepturi ulterior încetării sale, însă obligațiile și drepturile, stabilite evident cu respectarea legii, născute până la acel moment pot fi valorificate în baza respectivului contract, acesta fiind unicul fundament juridic.
Cu toate acestea, soluția instanței de fond este apreciată ca legală din perspectiva celor de vor fi expuse în continuare.
Disp. art. 379 C. proc. civ. prevăd că nici o executare silită nu poate începe decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile. Față de considerentele sentinței recurate, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este legală situația de fapt fiind corect stabilită. Astfel, se apreciază că în mod corect Judecătoria V. a apreciat caracterul abuziv al clauzelor cuprinse în contractul de leasing; acesta este într-adevăr legea părților, însă numai în măsura în care acesta nu este contrar normelor în vigoare.
Or, așa cum a apreciat judecătorul fondului, creanța afirmată de creditor nu este nici certă și nici lichidă, prevederile art. 16 pct. 9 lit. c/contract fiind contrare disp. art. 1 alin. 3/Legea 193/2000. Tribunalul apreciază, în acord cu soluția instanței de fond, că aceste clauze sunt generice și echivoce, locatarul neavând determinate limitele obligațiilor sale prin aceea că nu este definită nici una dintre noțiuni; contractul menționează noțiunea de valoarea de intrare fără a face nici un fel de alte precizări, de asemenea noțiunea de cheltuielile de închidere nu cuprinde nici o enumerare; locatorul nu a înțeles să definească nici ce reprezintă noțiunea de alte servicii a căror valoare poate majora debitul datorat.
În cursul judecății în fond a cauzei, recurentul intimat nu a făcut nici un demers legal în sensul dovedirii caracterului cert al debitului afirmat, susținând numai calitatea de titlu executoriu al contractului de leasing. Or această noțiune nu presupune cu necesitate o creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită în acord cu normele legale.
Așa fiind, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond, făcând aplicarea disp. art. 379 C. proc. civ. și verificând natura creanței afirmate a apreciat că aceasta nu întrunește condiția de a fi certă și lichidă, sumele pretinse de recurentul intimat nefiind determinate prin actul de creanță și nici nu rezultă din acesta.
Astfel, deși recurentul afirmă anterioritatea creanțelor afirmate, în sensul că aceasta reprezintă un debit anterior rezilierii contractului, invocă aplicabilitatea disp. art. 16 pct. 9 lit. c din contract care îi permit o apreciere mai mult decât nelimitate a debitelor. În acest caz, instanța de judecată nu a putut determina natura sumelor ce formează debitul.
În concluzie, se apreciază de instanța de recurs, că deși recurenta deține un titlu executoriu, creanța afirmată în temeiul acestuia nu întrunește condițiile legale pentru a putea fi realizată pe cale de executare silită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurent-intimat . SA reprezentat de SCA „B. și P.” cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 16, . 2, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 512 din 21 martie 2013, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-contestator U. C. domiciliat în V., ., ., ., județ Teleorman
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.07. 2013 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. L. A. L. N. C. Doinița I. M.
Red /Th.red. ALN./30.07.2013
D.f._
J.f. S. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 431/2013. Tribunalul TELEORMAN | Cereri. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
