Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 3421/329/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 398
RECURS
Ședința publică de la 31 mai 2013
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător – D. A.
Judecător – S. L.
Grefier – D. E.
Pe rol soluționarea recursului civil, declarat de recurenta-contestatoare debitoare S.C. D. C. S.R.L., cu sediul în T. M., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 193 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata creditoare A. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, ., având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, recurenta contestatoare debitoare S.C. D. C. S.R.L. a fost reprezentantă de consilier juridic V. G., iar intimata creditoare A.- Agenția Națională de Administrare Fiscală, a fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosarul cauzei de către intimata-creditoare întâmpinare și un set de înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Recurenta contestatoare debitoare, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
C. juridic V. G., pentru recurenta-contestatoare-debitoare, solicită admiterea recursului formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât intimata-creditoare nu a făcut dovada celor trei decizii de accesorii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin contestația înregistrată sub nr._ din data de 21 noiembrie 2012, contestatoarea S.C. D. C. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu intimata creditoare Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.), Direcția generală de administrare amarilor contribuabili anularea procedurii de executare silită ce formează obiectul dosarului de executare nr._/_ /_, anularea tuturor actelor de executare efectuate, respectiv somația nr.61/_ /_ și titlul executoriu nr.1309.
A mai solicitat contestatoarea și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și întoarcerea executării dacă aceasta va fi finalizată până la data soluționării contestației.
În motivarea cererii a arătat contestatoarea că la data de 10 decembrie 2012 a primit somația nr.61/_ /_ însoțită de titlul executoriu nr.1309 prin care A. înștiința că figurează în evidența fiscală cu suma de plată în valoare de 14.540.887 lei pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu menționat.
A. a emis titlul executoriu pentru obligații fiscale care nu sunt certe și exigibile întrucât nu există documente justificative.
A precizat contestatoarea că obligațiile fiscale la care face referire sunt următoarele:
-decizia acc nr.3260/08.03.2012 în sumă de 4.396 lei;
-decizia acc nr.3203/31.01.2012 în sumă de 333.911 lei;
-decizia acc nr.3127/06.12.2011 în sumă de 293.264 lei., și că aceste decizii nu au fost primite și, prin urmare, nu au fost înregistrate în evidența contabilă.
A mai arătat că, în cazul în care se realizează executarea silită, având în vedere suma foarte mare care formează obiectul executării, precum și situația de criză financiară în care se găsește deja, ar intra inevitabil în incapacitate de plată nemaiputând fi în măsură să-și îndeplinească obligațiile de plată, implicit să nu-și mai poată desfășura activitatea.
În susținerea cererii s-a anexat somația și titlul executoriu.
Cu recipisa de consemnare (ordin de plată) nr.198/6 februarie 2013 emisă de CEC Bank, Agenția T. M. contestatoarea achitat și cauțiunea stabilită de instanța la suma de_,1 lei.
Prin întâmpinarea formulată la data de 5 februarie 2013 intimata a solicitat respingerea cererea de suspendarea ca neîntemeiată, iar pe fondul cauzei și pe capătul de cerere privind întoarcerea executării silite ca nemotivată.
A arătat că . a beneficiat de eșalonare la plata pe o perioadă de 60 luni, pentru suma totală de 49.668.738 lei, în conformitate cu OUG nr.29/2011, pentru care s-a emis Decizia de eșalonare la plată nr._/05.02.2011. Urmare a modificării OUG nr.29/2011, respectiv în baza OG nr.30/2011, a fost emisă Decizia de modificare a deciziei de eșalonare, cu Decizia nr.144/13.10.2011 suma totală de 48.288.431 lei și Decizia de amânare la plată a penalităților de întârziere nr.142/13.10.2011 pentru suma totală de 3.380.307 lei.
În vederea emiterii deciziei de amânare la plată nr.142/13.10.2011 a fost întocmit referatul nr.3127/06.12.2011.
Odată cu emiterea deciziei de eșalonare la plată a fost emisă și decizia de calcul accesorii nr.215/21.09.2011, în sumă totală de 5.802.755 lei, cu termen de plată la 20.10.2011 iar termenul maxim de plată pentru menținerea eșalonării este data de 20.11.2011.
Din decizia de calcul accesorii nr.215/21.09.2011, în sumă totală de 5.902.755 lei, societatea a contestat suma de 2.937.521 lei. Contestația s-a soluționat prin admiterea contestației pentru suma de 1.083.804 lei și respingerea pentru suma de 1.853.717 lei, rămânând astfel de plată suma de 4.718.951 lei, cu termen maxim de plată la 20.11.2011. Face precizarea că decizia nr.215/21.09.2011 a fost suspendată la plată prin sentința nr.7268/02.12.2011. Această sentință însă nu a fost pusă în aplicare întrucât a fost ulterioară datei maxime de plată a accesoriilor, de plata acestora depinzând menținerea eșalonării de plată.
Prin adresa nr.317/13.01.2012, înregistrată la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr._/19.01.2012, societatea a înștiințat-o că a stins integral datoriile către bugetul de stat, inclusiv cele cuprinse în decizia de eșalonare cât și cele din decizia de calcul accesorii nr.215/21.05.2011 și solicită demararea procedurii de radiere a sarcinilor instituite asupra patrimoniului acesteia.
În urma analizei situației de plată până la data de 31.12.2011, s-a constatat că societatea nu a achitat dobânda pe perioada eșalonării. Astfel, s-a refăcut graficul eșalonării prin emiterea unei noi decizii de modificare a deciziei de eșalonare, pentru sumele rămase de plată.
Ca urmare a nerespectării dispozițiilor din decizia mai sus menționată, respectiv faptul că, societatea contestatoare nu a achitat obligațiile fiscale cu termene de plată maxim la data de 25.05.2011 astfel încât condiția de menținere a eșalonării în derulare nu a mai fost îndeplinită.
A mai arătat că, accesoriile la care face referire contestatoarea, respectiv Decizia de accesorii nr.3260/08.03.2012 în sumă de 4396 lei, Decizia de accesorii nr.3203/31.01.2012 în sumă de_ lei și decizia de accesorii nr.3127/06.12.2011 în sumă de 193.264 lei, adică un total de 635.571 lei, sunt accesorii din documente administrativ fiscale de care societatea a lua cunoștință, însă sunt înregistrate cu numerele de înregistrare ale referatelor de reglare a situației fiscale ca urmare a efectuării corecțiilor solicitate de către societatea contestatoare pentru menținerea eșalonării.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art.141 și 145 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, au fost emise somația nr.61/_ /_ și titlul executoriu nr.1309/03.12.2012, pentru obligații fiscale restante în sumă de 14.540.887 lei.
A menționat că, titlurile de creanță în temeiul cărora a fost demarată procedura de executare silită, sunt reprezentate de declarațiile lunare depuse de societate în conformitate cu prevederile art.81 din OG 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, și de deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili-Agenția Națională de Administrare Fiscală, titluri de creanță ce au devenit executorii, prin ajungerea la scadență a obligațiilor fiscale, ca urmare a pierderii amânării la plată.
Mai mult, deși contestatoarea își intitulează acțiunea ca fiind o contestație la executare, a solicitat să se observe că aceasta este motivată doar cu privire la cererea de suspendare a executării silite, fără a arăta în concret care ar fi motivele pentru care s-ar impune admiterea contestației la executare propriu-zise.
Referitor la solicitarea contestatoarei de suspendare a executării silite, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat, apreciind astfel că atâta vreme cât la data întocmirii formelor de executare silită, statul avea un titlu valabil, simplul fapt al formulării unei contestației la executare nu poate justifica suspendarea executării silite.
De asemenea, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra acestui capăt de cerere, este necesar a se verifica dacă contestatoarea a depus cauțiune în acest sens, așa cum este prevăzut în art.280 alin.4 cod procedură silită „suspendarea va fi încuviințată numai cu dare de cauțiune al cărei cuantum îl va fixa instanța”.
Având în vedere cele menționate, a solicitat respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării silite ca neîntemeiat.
Referitor la solicitarea contestatoarei de întoarcere a executării silite, a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nemotivat, deoarece conform art. “În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. O condiție de admisibilitate a întoarcerii executării siluite este aceea că această procedură este doar la mâna celui îndreptățit”.
Așadar, chiar în situația în care este formulată pe cale principală o cerere de întoarcere a executării, instanța este obligată să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv dacă persoane care formulează cererea este îndreptățită la restabilirea situației anterioare.
Din sintagma „cel îndreptățit” care poate solicita restabilirea situației anterioare executării, rezultă o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru restituirea bunurilor și anume ca plata efectuată în cadrul executării silite să nu fi fost datorată.
Dacă se analizează condițiile plății nedatorate, o condiție esențială ce nu este îndeplinită în cauză este aceea că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe.
Nu poate face obiectul restituirii un bun ( respectiv sume de bani) care erau datorate și nu au fost plătite ca urmare a relei-credințe și comportamentului culpabil ale debitorului.
Ori, din apărările formulate pe fondul cauzei rezultă că intimata a întreprins toate demersurile legale, soluționând și analizând toate situațiile astfel ca debitoarea să poată să-și îndeplinească obligațiile cu privire la plata în termen a datoriilor eșalonate, însă debitoarea fiind de rea credință, nu a putut să-și onoreze aceste obligații.
Concluzionând, întoarcerea executării silite este o măsură de reparație pentru executări silite abuzive, efectuate în lipsa unui raport juridic obligațional între părți și nu au o armă la îndemâna debitorului de rea credință, care profitând de viciile titlului executoriu solicită recuperarea unor sume de bani, pe care în fapt le datorează creditorului său.
Prin sentința civilă nr. 193/_ Judecătoria T.- M. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. D. C. SRL în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.), Direcția generală de administrare amarilor contribuabili ; a respins ca inadmisibil capătul de cerere privitor la suspendarea executării.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, potrivit art.86 alin.4 din codul fiscal, declarația fiscală întocmită potrivit art.82 alin.2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Prin urmare, susținerea contestatoarei că nu i-au fost comunicate cele trei decizii nu poate fi primită de vreme ce creanțele fiscale sunt datorate lunar, în ritmul depunerii declarațiilor fiscale.
Față de aceste considerente,prima instanță a apreciat că organul de executare nu a încălcat normele legale care reglementează executarea silită, motiv pentru care, în baza art.172 și urm. din Codul de procedură fiscală, a respins contestația ca nefondată ; în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă în raport de prevederile art.172 alin2. din cod.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. recurentul – contestator . solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 193/_ a Judecătoriei T.- M., în sensul admiterii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul – contestator a arătat că intimata A. a emis Titlul executoriu pentru obligații fiscale care nu sunt certe si exigibile întrucăt nu exista titluri de creanța pentru aceste „datorii", respectiv:
- decizia de accesorii nr. 3260/08.03.2012 in suma de 4 396 lei
- decizia de accesorii nr. 3203/31.01.2012 in suma de 333 911 lei si
- decizia de accesorii nr. 3127/06.12.2011 in suma de 293 264 lei.
Astfel deciziile nu au fost comunicate pentru a fi inregistrate in evidenta contabilă.
Deciziile de accesorii devin titlu de creanța pentru intimata A. in momentul emiterii documentului respectiv si comunicării lui către societatea debitoare ; în speță, aceste decizii nu au fost emise .
În drept, au fost invocate dispozițiile art . 3041 Cod procedura civila.
La data de_ intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul contestator.
A motivat că soluția instanței de fond este temeinica si legala, raportata la faptul ca printr-o verificarea ulterioara, DGAMC a constatat ca societatea nu a achitat integral debitele către bugetul general consolidat .inclusiv majorările si penalitățile de întârziere acumulate prin nerespectarea graficului de eșalonare.
Prin recursul formulat contestatoarea recurenta solicita instanței de recurs modificarea sentinței nr. 193/13.02.2013 si admiterea contestației la executare impotriva actelor emise de către A. -DGAMC București fără însă a prezenta in recursul formulat un element nou care sa conducă la modificarea sentinței atacate, afara de adresa nr._/17.01.2012, prin care Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a transmis către Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Teleorman -Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara A., solicitarea de radiere a sarcinilor instituite prin Procesul verbal de sechestru nr._/12.11.2010, de către Direcția Generala Finanțelor Publice a Județului Teleorman.
Ceea ce a omis însă recurenta contestatoare sa precizeze este faptul ca adresa de mai sus, înregistrata cu nr._/17.01.2012 a fost emisa in perioada in care distribuirea de sume plătite era in curs de desfășurare si de analiza a debitelor.
A mai arătat că, după începerea executării silite, a procedat la instituirea a 45 de sechestre asupra bunurilor imobile, proprietatea recurentei contestatoare si înscrierea acestor sechestre la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Teleorman - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara A..
În cursul cercetării judecătorești a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri. Filele 6-8. depuse de recurenta contestatoare și filele 16-44 depuse de intimată .
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată, în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod de procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă, că motivele concrete formulate de recurentul pârât, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, relativ greșitei aplicări în cauză, a prevederilor art. 86 și următoarele CPF precum și ale art. 141 CPF.
Art.141 alin.1 din Codul de procedură fiscală prevede că executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
A..11 al aceluiași articol prevede că, în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin.1 se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Art.145 alin.1 prevede că executarea silită începe prin comunicarea somației; dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită; somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Potrivit titlului executoriu nr.1309 din_ emis de intimată suma datorată de recurenta contestatoare este de 14.540.887,00 lei și reprezintă creanțe fiscale rezultate din declarațiile lunare depuse de societate potrivit art.81 și urm. din Codul de procedură fiscală.
Atât titlul executoriu cât și somația nr. 61/_ /_ au fost comunicate recurentei contestatoare, fiind înregistrate de către intimată la data de 10 decembrie 2012, așa încât susținerea recurentei contestatoare privitoare la împrejurarea că nu i-au fost comunicate cele trei decizii nu poate fi primită de vreme ce creanțele fiscale sunt datorate lunar, în ritmul depunerii declarațiilor fiscale.
În acest sens sunt și prevederile art.86 alin.4 CPF, conform cărora: declarația fiscală întocmită potrivit art.82 alin.2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
În aceste condiții, Tribunalul, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor textelor de lege menționate, că motivele de recurs invocate de recurenta contestatoare nu privesc aspecte de nelegalitate și netemeinicie a sentinței civile nr. 193/_ , pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare debitoare S.C. D. C. S.R.L., cu sediul în T. M., ., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 193 din 13 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimata creditoare A. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31. 05. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
V. M. D. A. S. L. D. E.
Red. VM.- 19. 06 . 2013
Thred VM.- 19.06. 2013 – 2 ex
DF.-_ Jud T. M.
Jf.- I. V.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 715/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
