Pretenţii. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 425/339/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 854
-RECURS-
Ședința publică de la 6 decembrie 2013
Tribunalul compus din:
Președinte - C. Doinița
Judecător - F. M.
Judecător - V. M.
Grefier - D. I. G.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-pârât O. D. cu domiciliul ales la avocat P. R. A. din Z., .. 3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 3 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G., cu domiciliul în comuna Năsturelu, ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant D. G., lipsind recurentul-pârât O. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul-pârât a depus la dosar cerere prin care solicită comunicarea tuturor actelor procedurale la domiciliul ales, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul-reclamant D. G. arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.
TRIBUNALUL:
Deliberând, retine următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 29.01.2013 pe rolul Judecătoriei Z., reclamantul D. G. a chemat în judecată pe pârâtul O. D., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să fie obligat să-i restituie cele trei animale sau contravaloarea lor de 1200 lei, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca în primăvara anului 2012 i-a încredințat pârâtului, care este cioban, un număr de 20 de oi și 7 capre pentru ca acesta să le îngrijească până în toamna aceluiași an, perioadă în care acesta se obliga să le îngrijească, oprindu-și însă pentru el laptele.
A mai arătat că în toamna anului 2012 urma să-i plătească pârâtului în schimbul îngrijirii și supravegherii animalelor sale suma de 25 de lei pentru fiecare animal și câte două duble de porumb pentru fiecare dintre acestea. I
Reclamantul a mai menționat că în luna aprilie a anului 2012, după aproximativ o lună de la înțelegerea lor pârâtul O. D. i-a cerut să-si ia oile înapoi pentru că nu mai vrea să i le îngrijească. După câteva zile, împreună cu T. M., s-a dus să-si iau oile de la pârât, dar acesta i-a spus că nu are timp în acea zi să i le aleagă din cârdul de animale, dar că poate să i le lase lui C. I. (un alt cioban cu care colabora pârâul) .
În continuare, reclamanta a mai precizat că la momentul predării animalelor către ciobanul C. I., pârâtul nu a găsit trei dintre oile predate ( o oaie carabașă și două oi țurcane) și a afirmat că dacă nu le va găsi fie ii dă altele în loc, fie i le va plăti în toamna anului 2012.
A mai susținut că deși termenul a expirat, pârâtul nu i-a restituit animalele și nici nu i-a plătit contravaloarea lor, refuzând fără niciun motiv.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp.art.563 C.civ.
În dovedirea susținerilor sale. Reclamantul a depus în copie următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare nr.795/2011, contract de vânzare-cumpărare nr.732/2011.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că în luna mai 2012, reclamantul D. G. i-a încredințat spre îngrijire 20 oi si 7 capre, în schimbul unei sume anuale.
A mai arătat că după circa 2 săptămâni, reclamantul i-a comunicat că nu dorește să se mai ocupe de animalele sale, urmând să le încredințeze numitului Toșca G., ceea ce s-a și întâmplat.
Pârâtul a mai susținut că reclamantul face niște simple afirmații, nepertinente care nu pot servi ca probe în procesul civil, iar fată de precizările reclamantului cu referire la dispozițiile art. 563 din Codul civil, consideră că instanța de judecată nu poate retine aceste dispoziții în cauza de fată, cu motivarea că nu sunt în situația unei revendicări atât timp cât bunurile revendicate nu se mai află la pârât si cât timp conf.art.558 cod civil,„proprietarul suportă riscul pieirii bunului ,dacă acesta n-a fost asumat de o altă persoană sau dacă prin lege nu se dispune altfel .
Referitor la dispozițiile invocate de reclamant .referitoare la izvoarele obligațiilor, a precizat că nu a avut nici un fel de contract cu reclamantul, acordul lor de voință fiind ca pârâtul să asigure îngrijirea animalelor contra unei remunerații.
Mai mult, conform acordului de voință prin care proprietarul animalului îl încredințează ciobanului spre îngrijire ,conform legii locului, a legii obiceiului,riscul pieirii animalului este al celui ce-l încredințează .Astfel, conf.art.1274 alin. 2 cod civil ,„creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite a bunului „.Ori ,atât timp cât paratul a predat bunurile reclamantului către o terță persoană la solicitarea reclamantului răspunderea paratului a fost complet înlăturată.
Pârâtul și-a întemeiat cererea pe disp.art.6 din C.E.D.O., art.1169 C.civ., art.1274 C.civ., art.558 C.civ.
Prin sentința civilă nr. 1682 din 3 iulie 2013 a Judecătoriei Z., s-a admis acțiunea formulată de reclamant, pârâtul fiind obligat la restituirea către reclamant a celor trei oi, precum și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 610 lei, din care 107 lei - taxă de timbru, 3 lei - timbru judiciar și 500 lei - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în primăvara anului 2012, reclamantul a lăsat in posesia pârâtului un nr. de 20 de oi si 7 capre pentru a fi îngrijite de acesta din urmă.
În luna mai 2012 reclamantul s-a deplasat la locuința pârâtului si in prezența martorilor C. V. si C. I. si-a luat animalele, mai puțin cu 3 oi, dintre care una carabașă si 2 țurcane, pentru a fi predate spre îngrijire altui cioban.
S-a motivat că relevante în cauză sunt declarațiile martorilor C. I. si C. V. care au participat efectiv la preluarea animalelor de către reclamant, astfel ca amândoi au susținut că pârâtul nu i-a înapoiat reclamantului 3 oi.
Fiind citat cu mențiunea la interogatoriu, pârâtul s-a prezentat in fata instanței și a recunoscut faptul că reclamantul i-a lăsat spre îngrijire 20 de oi si 7 capre, însa a susținut ca le-a restituit.
Conform art.563 din Noul Cod civil „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care îl deține fără drept”.
Din probele administrate, instanța a apreciat că pârâtul deține in posesie, fără temei legitim, trei oi care sunt proprietatea reclamantului.
A mai motivat că întrucât în cauză nu s-a dovedit faptul că cele trei animale au pierit, nu se impune restituirea contravalorii acestora.
În ceea ce privește susținerea pârâtului cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, instanța a apreciat că aceasta acțiunea este întemeiata fata de probele administrate, respectiv proba cu martorul C. I., care a declarat că oile se află in continuare in posesia pârâtului, acest aspect nefiind combătut de pârât prin probe contrare.
Mai exact, atâta timp cât din probe s-a reținut că rezultă prezumția existentei animalelor fără ca pârâtul să fi dovedit intervenirea unei împrejurări care sa excludă acest aspect, precum pieirea sau furtul lor, instanța a apreciat că acțiunea in revendicare este admisibila.
Cu privire la susținerea pârâtului referitoare la faptul că pentru recuperarea unui animal se pot invoca dispozițiile referitoare la acțiunea in revendicare, instanța a apreciat că animalele fac parte din categoria de bunuri mobile reglementate de disp.art.539 alin.1 din C.civ.” Bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile.”
De asemenea, instanța a apreciat că simplul acord dintre părți, prin care una se obliga să îngrijească animalele celeilalte părți, cu sau fără plata unei remunerații reprezintă un contract consensual pentru a cărui validitate e suficient simplul acord de voință.
Nefiind un contract reglementat de lege, în sensul că nu are o denumire proprie si un regim juridic specific, in ceea ce privește regulile care ii sunt aplicabile trebuie avute in vedere disp.art.1168 din C.civ. conform cărora:” Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult.”
Astfel, in ceea ce privește executarea obligațiilor art.1350 din C.civ. stabilește:” (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. (2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.”
Prin urmare, in cazul în care pârâtul nu și-a respectat obligațiile rezultate din acordul de voință al părților cu privire la îngrijirea animalelor și nefăcând dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere sau clauze privind înlăturarea sau limitarea răspunderii, instanța a apreciat că pârâtul este obligat sa restituie bunurile care nu ii aparțin.
Cu privire la disp.art.1274 alin.2din C.icv. privind riscul in contractul translativ de proprietate, la care a făcut referire pârâtul, instanța a apreciat că acest text legal nu este aplicabil in prezenta cauză, deoarece acordul încheiat între părți nu are ca obiect transmiterea proprietății.
Cu privire la obiceiul locului invocat de parat, referitor la faptul ca riscul pieirii animalului este al celui ce-l încredințează, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a dovedit existenta acestei uzanțe, astfel cum prevede art.1 alin 5 din C.civ.”partea interesata trebuie să facă dovada existentei si a conținutului uzanțelor.”
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de reclamant, instanța a apreciat că este întemeiată și această cerere, având în vedere că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.274 din C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, prin care a solicitat, în principal, modificarea hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, a schimbat obiectul cereri, din pretenții în revendicare, fără a fi pusă în discuție calificarea cererii, fiind încălcat principiul contradictorialității.
Prin motivul doi de recurs, recurentul a susținut că motivarea sentinței instanței de fond este contradictorie, neconvingătoare și superficială, ceea ce echivalează cu o nemotivare.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a menționat că instanța de fond a făcut aprecieri bazate pe propriile convingeri și nu pe probele administrate în cauză, făcând referire doar la martorii propuși de reclamant, omițând declarația martorului A. I., care a relatat că animalele a căror restituire o solicită reclamantul au fost predate numitului C. I..
În cadrul motivului trei de recurs, recurentul a criticat soluția instanței de fond în ce privește obligarea sa la restituirea a 3 oi, deși probele administrate au demonstrat contrariul, respectiv că animalele respective nu se află în posesia sa, fiind predate numitului C. I..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6,7, 9, 312 C. proc. civ., art.6 din CEDO și art. 21 din Constituție.
Intimatul pârât nu a depus întâmpinare, însă a fost prezent la acordarea cuvântului pe fond, solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge ca nefondat recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
În ce privește primul motiv de recurs, prin care s-a susținut că instanța de fond a dat mai mult decât s-a cerut, pe motiv că s-a schimbat obiectul acțiunii din pretenții în revendicare, se apreciază că este neîntemeiat.
Critica formulată de recurent nu se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 C. proc. civ., care se referă la situațiile în care, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Or, împrejurarea că obiectul cererii a fost pretenții, iar instanța a motivat admiterea acțiunii și pe dispoziții legale referitoare la revendicarea mobiliară, nu constituie motiv de modificare a hotărârii, obligația de restituire (pretenții ) fiind urmarea constatării îndeplinirii condițiilor derivând din calitatea de proprietar a reclamantului.
Nici motivul doi de recurs, nu este întemeiat.
Verificând considerentele sentinței instanței de fond, se constată că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, indicând probele pe care se întemeiază, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 261 pct.5 C. proc. civ.
În cadrul motivului trei de recurs, recurentul a criticat soluția instanței de fond în ce privește obligarea sa la restituirea a 3 oi, susținând că probele administrate au demonstrat contrariul, respectiv că animalele respective nu se află în posesia sa, fiind predate numitului C. I..
Din declarațiile martorilor C. I. și C. V. audiați la instanța de fond a reiese că în luna mai 2012 reclamantul s-a deplasat la locuința pârâtului si in prezența acestor doi martori, și-a luat animalele, mai puțin cu 3 oi, dintre care una carabașă si 2 țurcane, pentru a fi predate spre îngrijire altui cioban.
Recurentul a susținut că instanța de fond nu a ținut seama la aprecierea probelor de declarația martorului A. I..
Din declarația acestui martor (f. 32 dosar fond) reiese că acesta nu a fost de față nici la predarea și nici la restituirea animalelor reclamantului, însă, din discuțiile purtate cu reclamantul a aflat că pârâtul i-a restituit cu 3 oi mai puțin decât a predat.
Prin urmare, declarația acestui martor confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond, în baza depozițiilor martorilor oculari C. I. și C. V., potrivit căreia pârâtului îi incumbă obligația de restituire a celor trei oi, proprietatea reclamantului, pe care, în mod nejustificat refuză să le restituie.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât O. D. cu domiciliul ales la avocat P. R. A. din Z., .. 3, județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 3 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. G., cu domiciliul în comuna Năsturelu, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. Doinița F. M. V. M. D. I. G.
Red.th.red. C.D. 2 ex./9.12.2013
D.f._ Jud. Z.
J.f. O. E. C.
| ← Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
