Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 283/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 19060/302/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 283
RECURS
Ședința publică de la 17 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E.
Judecător – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – Ț. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de declarat de recurenta-reclamantă D. (fosta Braitor) E., cu domiciliul în București, sector 5, Piața M. K., Corp 7, nr. 7, împotriva sentinței civile nr. 1059 din 14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V.,cu domiciliul în București, sector 5, .. 96, M. M. M., cu domiciliul în București, sector 5, ., D. I., cu domiciliul în București, sector 5, ., A. G., cu domiciliul în București, sector 5, ., având ca obiect - constatare nulitate act juridic, succesiune, ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă D. E. asistată de avocat Z. M. C., au lipsit intimații-pârâți, fiind reprezentați de avocat C. I..
Procedura de citare este îndeplinită.
Recurs timbrat cu 352 lei taxa judiciară de timbru, achitată potrivit chitanței nr._/14.10.2014.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că prin încheierea civilă nr. 26 din 19 septembrie 2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurenta-reclamantă, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru și s-a dispus reducerea cu 50% a taxei judiciare de timbru de la 702,7 lei, la 351,35 lei.
Avocat Z. M. C. depune pentru recurenta-reclamantă chitanța nr._/14.10.2014 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 352 lei și un set de acte, respectiv declarațiile notariale date de numiții: V. Lucreția, Braitor V., D. M., T. Andreian, R. N..
Tribunalul, conform art. 103 C. pune în discuție excepția nulității recursului declarat, față de data primirii acestuia, respectiv 12.08.2014.
Avocat Z. M. C. pentru recurenta-reclamantă susține că recursul este declarat în termen și depune la dosar confirmare expediere cerere de recurs, precizând că recurenta-reclamantă a depus la poștă plicul cu cererea de recurs la data de 09.08.2014 și solicită acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea apărării, întrucât de la data când a încheiat contractul de asistență juridică nu a avut timp suficient pentru pregătirea apărării.
Avocat C. I.,apărătorul intimaților, arată că se opune cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul recurentei, întrucât s-a mai acordat un termen de judecată în acest sens.
Tribunalul respinge cererea de amânare a cauzei formulată de avocat Z. M. C.,apărătorul recurentei-reclamante, având în vedere că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 19.08.2014 și se află la al doilea termen de judecată, apreciază recursul ca fiind depus în termen legal și pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile prezente prin apărătorii aleși, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.
Părțile prin apărătorii aleși, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri depuse la dosar și declară că nu mai au cereri noi de formulat și nici probe de administrat în cauză.
Tribunalul, conform art. 167 rap. la art. 305 C., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți și nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, avocat Z. M. C., pentru recurenta-reclamantă, susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamatei, întrucât nu este străină de succesiune prin neacceptare, iar în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor instituției repunerii în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, cu toate că reclamanta a efectuat toate demersurile pentru a fi repusă în termen.
Menționează că reclamanta a făcut dovada cu actele depuse la dosar, respectiv, ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 București din care rezultă că intimatele în mod fals au declarat că nu mai există moștenitori, cât și înscrisuri privind calitatea sa de moștenitor și bunurile moștenirii, însă nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
Precizează că, nici intimatele nu au depus o declarație notarială de acceptare a succesiunii de pe urma bunicilor și mătușii și că nu există nicio justificare a actelor și faptelor care au dus la convingerea instanței, având în vedere că nu a solicitat nicio probă pentru aflarea adevărului, aceasta limitându-se a constata că acțiunea este introdusă peste termenul de acceptare a succesiunii.
Solicită admiterea recursului, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, avocat C. I., pentru intimații-pârâți, susține că prin întâmpinarea depusă, intimații au arătat că după 3 ani și jumătate de la decesul numitei D. T. recurenta reclamantă nu a dovedit calitatea sa procesuală activă și nu a cerut niciodată repunerea sa în termen, apreciind astfel că nu se poate repune în termen după 3 ani și jumătate de la decesul numitei D. T..
Apreciază că lipsa calității procesuale active a recurentei reclamante derivă din lipsa calității prin neacceptare în termenul de 6 luni a succesiunii,iar cu privire la succesiunea bunicilor acesteia, recurenta nu a făcut dovada că tatăl său D. I. ar fi acceptat succesiunea acestora.
Mai arată că recurenta reclamantă nu a participat la înmormântarea niciuneia dintre părțile pe care pretinde că le moștenește și nu a făcut dovada susținerilor sale, în sensul acceptării tacite a succesiunilor defuncților D. M., D. N. și D. T., iar instanța de fond, din oficiu nu putea să dispună repunerea reclamantei în termenul de acceptare a succesiunii, în lipsa unei cereri formulată de aceasta.
Referitor la cercetările efectuate de poliție, precizează că intimatele nu au fost trimise în judecată pentru vreo faptă penală, astfel că, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Avocat Z. M. C., în replică, solicită să se ia act de declarația olografă care se presupune că este a fratelui recurentei și să fie îndepărtată, întrucât nu se poate identifica dacă aparține acestuia și pe care reclamanta nu o recunoaște.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 03.08.2012 pe rolul Judecătoriei sector 5 București, reclamanta Braitor E. a chemat în judecată pe pârâții C. V., M. M. M., D. I. și A. G., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună: constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 294/05.07.2007 emis de BNP M. E., privind dezbaterea succesiunii defunctei D. M., decedată la 28.06.1993 și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 154/30.01.2009 la BNP M. E. cu sediul în V., privind pe C. V., M. M. M., D. I., vânzătoare și A. G., în calitate de cumpărătoare, pentru cauză ilicită și fraudă la lege.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin certificatul de moștenitor nr. 294/05.07.2007 emis de BNP M. E., privind dezbaterea succesiunii defunctei D. M., s-a stabilit că unica moștenitoare legală prin acceptarea succesiunii în mod tacit, este pârâta C. V., în calitate de nepoată.
A mai arătat că declarația este făcută eronat, deși cunoștea că defuncta a avut mai mulți moștenitori, menționând totodată că imobilul ce face parte din masa succesorală a aparținut părinților părților, iar prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 154/30.01.2009, pârâta C. V. a înstrăinat imobilul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 966-968 cod civil și art. 111 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei au fost depuse, în fotocopie, certificatul de moștenitor nr. 294/05.07.2007 emis de BNP M. E. cu sediul în V., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 154/30.01.2009 și titlul de proprietate emis la 22.08.1997.
Ulterior, reclamanta a depus cerere precizatoare pe latură pasivă și cu referire la obiectul cererii de chemare în judecată și înscrisuri doveditoare, iar instanța a luat act de cererea modificatoare a cadrului procesual pasiv și de completare a obiectelor cererii de chemare în judecată și a dispus ca pârâta D. I. să nu mai fie citată în cauză, fiind decedată, descendenții acesteia fiind pârâții în cauză C. V. și M. M. M..
Pârâtele C. V. și M. M. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
La data de 11.12.2012, reclamanta a depus la dosar cerere prin care a solicitat rectificarea numelui din Braitor E. în D. E., ca urmare a desfacerii căsătoriei, iar la data de 21.02.2013 reclamanta a precizat, în scris, componența masei succesorale.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate și administrate la solicitarea reclamantei și pârâților C. V. și M. M. M., probele cu înscrisuri și interogatoriu, fiind prorogată discutarea necesității administrării probelor cu martori și expertiză de specialitate.
În ședința publică din data de 18.06.2013 a fost administrat interogatoriul pentru reclamantă și pârâta C. V., răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar și instanța a luat act de renunțarea reclamantei la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei M. M. M..
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâții C. V. și M. M. M., proba cu 2 martori, iar pentru reclamantă și proba cu expertiză topometrică, probe prorogate și reiterate de către părți.
La data de 20.09.2013, a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Manaș C., iar la data de 01.10.2013 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare a masei succesorale cu valoarea de circulație a terenului în suprafață de_ mp., situat în extravilanul comunei Mereni județul Teleorman.
La termenul de judecată din data de 15.10.2013, instanța, față de obiectul cererii de chemare în judecată, a invocat excepția necompetenței teritoriale față de capătul de cerere privind nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 294/05.07.2007, în raport de dispozițiile art. 14 Cod procedură civilă, față de ultimul domiciliu al defunctei D. M., referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 154/30.01.2009, fiind incidente dispozițiile art. 14 Cod procedură civilă.
Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că ultimul domiciliu al defunctei D. M. a fost . și față de obiectul principal al cererii – constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor privind dezbaterea succesiunii defunctei – a apreciat că sunt incidente prevederile art. 14 Cod procedură civilă ce stabilesc competența absolută a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului și, în consecință, a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. (fosta Braitor) E., și pe pârâții C. V., M. M. M., A. G., în favoarea Judecătoriei V..
La data de 19.12.2013, a fost înregistrată cauza sub același număr_ pe rolul Judecătoriei V.
La solicitarea instanței, la data de 06.01.2014, BNP M. E. a comunicat copii conforme cu originalul de pe actele care au stat la baza eliberării certificatului de moștenitor nr. 294/05.07.2007 existente la dosarul succesoral nr. 294/2007 privind pe defuncta D. M., filele 7-23.
La data de 19.02.2014, reclamanta D. E. a depus la dosar copia ordonanței nr. 6242/P/2010 emise de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
Prin sentința civilă nr. 1059 din 14 mai 2014 a Judecătoriei V. s-a admis excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâte, și în consecință, s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra excepției invocate de pârâtele C. V. și M. M. M..
Calitatea procesuală este îndreptățirea de a figura într-un proces ca reclamant sau pârât.
Excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului de către partea interesată, de procuror sau de instanță din oficiu.
A reținut instanța, că reclamanta a formulat cererea la data de 03.08.2012, cu mult peste termenul de 6 luni pentru acceptarea succesiunilor.
De asemenea, a reținut că aceasta nu a dovedit susținerile sale, în sensul acceptării tacite a succesiunilor defuncților D. M., decedată la 28 iunie 1993, D. N., decedat la 24.06.1983 și D. T., decedată la 21 ianuarie 2007.
Legea civilă atribuie calitatea se succesibil unor categorii de persoane, ce au legături de sânge cu defunctul, ori legături de natură civilă (testament), însă această calitate trebuie valorificată în termenul de 6 luni conform vechiului Cod civil, ori de un an potrivit actualului Cod civil.
Calitatea de moștenitor poate fi dobândită numai în măsura în care în termenul legal persoana respectivă își valorifică dreptul, adică acceptă succesiunea în mod expres sau tacit, fapt care nu s-a realizat în demersurile reclamantei.
Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta, care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că, instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active, întrucât nu este străină de succesiune prin neacceptare, iar în cauză nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor instituției repunerii în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că a făcut dovada cu ordonanța din 31.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 București, că intimatele au declarat că în mod fals că nu mai există moștenitori, iar cu alte înscrisuri, calitatea sa de moștenitor și bunurile moștenirii, probe care au fost ignorate de instanța de fond.
Recurenta a mai susținut că nici intimatele nu au depus o declarație notarială de acceptare a succesiunii de pe urma bunicilor și mătușii, dat fiind faptul că toți au acceptat tacit succesiunile respective.
În fine, recurenta a mai invocat că instanța de fond a ignorat principiul rolului activ, întrucât nu a solicitat nicio probă pentru aflarea adevărului, limitându-se a constata că acțiunea este introdusă peste termenul de acceptare a succesiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 și urm. C. proc. civ.
La data de 9.09.2014, intimatele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat, cu cheltuieli de judecată.
Au motivat că din analiza întregului material probator, rezultă că recurenta nu are calitate procesuală activă, deoarece și-a manifestat intenția de a succede la peste 3 ani de la decesul numitei D. T., iar cu privire al succesiunea bunicilor, aceasta nu a făcut dovada că tatăl său D. I. ar fi acceptat succesiunea acestora.
În privința cercetărilor efectuate de poliție, intimatele au menționat că nu au fost trimise în judecată pentru vreo faptă penală, organele de urmărire penală observând că recurenta nu și-a dovedit calitate de moștenitor printr-o manifestare de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni.
Intimatele au mai susținut că instanța de fond, din oficiu nu putea să dispună repunerea reclamantei în termenul de acceptare a succesiunii, în lipsa unei cereri formulată de aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C. proc. civ.
Verificând legalitate sentinței recurate în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge recursul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 294/5.07.2007 emis de BNP M. E. în urma dezbaterii succesiunii acesteia, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 154/30.01.2009 la BNP M. E. cu sediul în V., privind pe C. V., M. M. M., D. I., vânzătoare și A. G., în calitate de cumpărătoare, pentru cauză ilicită și fraudă la lege.
Potrivit art. 700 alin.1 din vechiul Cod civil aplicabil în cauză, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada acceptării exprese și nici tacite a succesiunii defunctei D. M., decedată la data 28 iunie 1993
De asemenea, reclamanta nu a făcut nici dovada acceptării succesiunii defuncților D. N., decedat la 24.06.1983 și D. T., decedată la 21 ianuarie 2007.
În același timp, se observă că reclamanta nu a formulat nici cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, cerere care, potrivit art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, putea fi făcută numai în termenul de o lună de la încetarea cauzelor care justificau depășirea termenului de 6 luni, care este un termen de prescripție.
Rezultă din dispozițiile menționate mai sus, că numai reclamanta avea legitimare procesuală pentru formularea unei cereri de repunere în termen, instanța neputând din oficiu să dispună repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pentru aceasta, astfel încât, criticile acesteia nu sunt întemeiate.
În ce privește ordonanța nr. din 31.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5 București prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal și aplicarea unei amenzi administrative intimatei C. V., se apreciază că nu prezenta valoare probatorie în ce privește modul de soluționare a cauzei, având în vedere că, reclamanta în cadrul procesului civil, avea posibilitatea să probeze acceptarea succesiunii, dovezi care nu au fost făcute.
Referitor la critica care vizează lipsa rolului activ al instanței, prin prisma faptului că aceasta nu a dispus din oficiu administrarea de probe pentru a se face dovada acceptării succesiunii, se constată că nu este întemeiată., având în vedere că potrivit art. 129 alin.5 ind.1 C. proc. civ., părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Față de considerentele expuse, se apreciază că, soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale active pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada acceptării exprese și nici tacite a succesiunii, este în acord cu probele administrate, instanța prezentând argumentele care au fundamentat respingerea acțiunii pe excepția invocată de intimate.
Ca urmare, în baza art. 312 alin.1C. proc. civ., se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă D. (fosta Braitor) E., cu domiciliul în București, sector 5, București, Piața M. K., Corp 7, nr. 7, împotriva sentinței civile nr. 1059 din 14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V.,cu domiciliul în București, sector 5, .. 96, M. M. M., cu domiciliul în București, sector 5, ., D. I., cu domiciliul în București, sector 5, ., A. G., cu domiciliul în București, sector 5, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
E. E. D. M. Nuți C. Doinița Ț. N.
Red.și thred.CD
23.10.2014/ 2 ex.
d.f._
j.f. O. S.
Judecătoria V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 24/2014. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul... → |
|---|
