Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 1324/87/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 227
APEL
Ședința publică de la 11 iunie 2014
Tribunalul constituit din:
Președinte – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-creditor D. R. C. A., cu domiciliul în A., .. 25, județ Teleorman, și intimatul B.E.J. M. M. cu sediul în A., . bis, ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, în procedura prealabilă cererea de apel care a fost comunicată intimaților iar aceștia nu au depus întâmpinare. Totodată referă că apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._ din 4.10.2013 la Judecătoria A., contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a solicitat instanței în contradictoriu cu intimații D. R. C. A. și B. E. Judecătoresc M. M., anularea actelor de executare silită prin care s-a declanșat executarea împotriva sa în dosarul de executare silită nr.98/2013, prin dispoziția de înființare a popririi nr.98/19.09.2013 pentru suma de 20.739 lei.
Contestatoarea a mai solicitat să se constate inadmisibilitatea executării silite dat fiind faptul că pentru restituirea sumelor care constituie obligații bănești stabilite prin hotărâri judecătorești există procedura executării voluntare reglementată de art.622 alin 1 C.pr.civ.Totodată a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că Tribunalul Teleorman prin sentința civilă nr. 652/10.04.2013 a admis acțiunea creditorului și a obligat contestatoarea să restituie creditorului suma de_ lei achitată cu titlu de taxă de poluare. Împotriva sentinței contestatoarea a formulat recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București, cu termen de judecată la data de 13.03.2014. Contestatoarea a arătat că în condițiile în care sentința nu a rămas irevocabilă nu suntem în prezența unui titlu executoriu valabil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711 alin 1 și 2 C.pr.civ.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri, în copie adresă înființare poprire, extras din aplicația ECRIS.
Legal citată, intimatul – creditor nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit la data de 06.12.2013 și 10.01.2014 și nici nu a depus întâmpinare.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr.97/ 2013.
La termenul de judecată din data de 06.12.2013 instanța a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.
Totodată la același termen de judecată instanța a invocat și admis excepția lipsei calității procesuale pasive a BIROULUI E. JUDECĂTORESC M. M., efectul admiterii excepției urmând a se regăsi în dispozitivul prezentei sentințe.
Prin sentința civilă nr. 40 din 10 ianuarie2014, Judecătoria A., a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman față de B. E. Judecătoresc „M. M.” ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman față de creditorul D. R. C. A., cu domiciliul în A., ..25, județul Teleorman, ca neîntemeiată.
A obligat contestatoarea DGRFP Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor publice Teleorman la plata către B. E. Judecătoresc „M. M.” a sumei de 11,4 lei cu titlu de cheltuieli legate de fotocopierea dosarului de executare silită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, contestatoarea AJFP Teleorman a formulat contestație la executarea silită declanșată de B. „M. M.” la solicitarea creditorului D. R. C. A. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 652/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, executare silită încuviințată prin încheierea civilă nr.1073 din 16 august 2013.
Cu privire la legalitatea declanșării executării silite, prin raportare la apărările invocate de contestatoare instanța are în vedere că sentința civilă nr. 652 a fost pronunțată la data de 10 aprilie 2013 cu luarea în considerare a faptului că Tribunalul a fost sesizat la data de 14.12.2012 ceea ce face necesară aprecierea caracterului executoriu al titlului prin raportare la dispozițiile codului de procedură civilă din 1865.
Astfel din conținutul art. 376 C.proc.civ din 1865 rezultă că hotărârile definitive (în sensul avut în vedere potrivit vechilor dispoziții procesual civile) dobândesc putere executorie prin învestirea cu formulă executorie, astfel că pot fi puse în executare și hotărâri care, fără a fi irevocabile, sunt definitive, dacă, bineînțeles, erau învestite cu formulă executorie.
Potrivit art. 10 din Legea nr._ „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie”
Prin urmare în prezenta cauză sentința civilă nr.652/2013 constituie o hotărâre definitivă (în vechea accepțiune a dispozițiilor procesual civile) care poate fi pusă în executare chiar dacă nu este încă irevocabilă, recursul împotriva acestei sentințe fiind pe rolul Curții de Apel București.
Ea constituie o hotărâre definitivă, fiind pronunțată în prima instanță fără drept de apel, potrivit art. 377 alin 1 pct. 1 C.pr.civ din 1865, fiind susceptibilă, astfel, de executare silită.
Împrejurarea că în cauză, creditorul s-a adresat cu o cerere de executare silită la data de 09.07.2013 (fila 30) fără a aștepta rămânerea irevocabilă a sentinței nu împietează asupra legalității procedurii execuționale, atâta vreme cât creditorul se află în posesia unui titlu executoriu potrivit art. 377 alin 1 pct. 1 rap. la art. 376 alin 1 C.pr.civ. din 1865. De altfel și noile dispoziții procesual civile prevăd posibilitatea punerii în executare a unei hotărâri nedefinitive (în accepțiunea nouă a termenului) dar care au caracter executoriu ( art. 633 pct. 2 Noul C.proc.civ.)
Faptul că în cauză creditorul a demarat procedura execuțională înainte ca titlul său executoriu să dobândească caracter irevocabil nu constituie un impediment, acesta procedând la executarea silită pe riscul său astfel că, în cazul în care prin ipoteză, în recurs, se desființează titlul său, se va recurge la procedura întoarcerii executării silite cu consecințe negative asupra creditorului care va fi obligat să o repună pe debitoarea contestatoare în drepturile anterioare.(art. 4041-art. 4042 C.pr.civ. din 1865 și respectiv art. 637, art. 722-723 Noul C.pr.civ).
Tot astfel, apărarea contestatoarei care invocă faptul că, în cauză, creditorul, nu a recurs la procedura executării voluntare nu poate fi primită, având în vedere că titlul executoriu (sentința civilă) a fost emis la data de 10 aprilie 2013 iar procedura execuțională a fost demarată la data de 09.07.2013 iar pe de altă parte, chiar în procedura execuțională contestatoarea putea și poate achita voluntar debitul în orice moment.
Instanța reiterează că, deși titlul executoriu constituie o hotărâre judecătorească supusă controlului judecătoresc în curs, eventualele prejudicii care s-ar naște contestatoarei debitoare prin executarea care ulterior ar fi desființată ca urmare a desființării titlului executoriu, ar fi reparate prin mecanismul întoarcerii executării silite, creditorul asumându-și riscul unei asemenea consecințe.
Pe cale de consecință instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată, procedura execuțională fiind una legală, desfășurată în temeiul unui veritabil titlu executoriu.
Totodată, ca efect al admiterii excepția lipsei calității procesuale pasive a BIROULUI E. JUDECĂTORESC M. M. la termenul de judecată din data de 06.12.2013, instanța a respinge contestația formulată față de B. M. M. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea instanța a dispus obligarea contestatoarei la plata către B. E. Judecătoresc „M. M.” (care de altfel a și formulat o cerere în acest sens-fila 29) a sumei de 11,4 lei ( 38 pagini xeroxate X 0,30 lei ) cu titlu de cheltuieli legate de fotocopierea dosarului de executare silită, potrivit art. 716 alin 2 N.C.pr.civ, contestatoarea fiind persoana interesată în soluționarea contestației la executare pe care a formulat-o.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel apelanta – contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, solicitând modificarea, în parte, a sentinței în sensul admiterii contestației la executare.
Printr-un prim motiv de apel a susținut că, în mod greșit, prima instanță a reținut că hotărârea a cărei executare se solicită este titlu executoriu, respectiv, că suma plătită de creditor este de 20.739 lei.
Sub acest aspect, a motivat că intimatul – creditor a achitat organului fiscal suma de 15.919 lei – taxă specială pentru autoturismul, diferența până la 20.793 lei reprezentând cheltuieli de executare, din care 3000 lei onorariu avocat, deși prin sentință se reține că nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin al doilea motiv de apel a arătat că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile dreptului comun întrucât recuperarea acestor taxe se realizează pe calea procedurii operaționale a executării voluntare, aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr._.11.2010.
În fine, a motivat că procedura executării silite este prematură, în lipsa unei hotărâri irevocabile precum și în lipsa unei cereri a creditorului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 Cod Procedură Civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
Tribunalul, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii, constată apelul nefondat.
În ce privește primul motiv de apel:
În mod corect, prima instanță, față de prevederile art. 377 alin(1) pct.1 raportat la art.376 alin(1) Cod Procedură Civilă 1865, a reținut că sentința civilă nr. 652/10.04.2013 poate fi pusă în executare, sentința fiind definitivă în prima instanță, supusă numai recursului.
Pe de altă parte, sentința civilă nr. 652/10.04.2052 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.1961/13.03.2014 a Curții de Apel București.
De asemenea, prin cererea introductivă (f. 3-4 Dosar fond), apelanta – contestatoare nu a contestat actele de executare silită sub aspectul cuantumului sumei pentru care s –a început executarea silită, respectiv, 20.739 lei.
Potrivit art. 478 alin (2) Cod Procedură Civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi .
Cum la judecata în prima instanță obiectul contestației la executare nu l – a constituit cuantumul sumelor supuse executării silite, direct în apel, aceasta nu poate critica nelegalitatea executării silite sub acest aspect, față de prevederile art. 478 alin(2) Cod Procedură Civilă.
În ce privește motivul doi de apel:
Prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2626/2.11. 2010 (în vigoare la data începerii executării silite) s –a aprobat procedura operațională de verificare și plată a obligațiilor bănești stabilite prin hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești.
Însă, din interpretarea dispozițiilor art. 4.1 alin(3) și(4) raportat la art. 5.1 alin(6) din actul normativ rezultă că acesta are în vedere atât executarea voluntară cât și pe cea silită, fără a conține vreo dispoziție derogatorie de la prevederile art. 622 alin(1) și(2) Cod Procedură Civilă în sensul că ar condiționa procedura executării silite de parcurgerea, anterior, a procedurii executării voluntare.
În fine, pentru considerentele expuse în analizarea primelor două motive de apel, este nefondată critica privind prematuritatea cererii de executare silită, intimatul-creditor deținând un titlu executoriu, iar neurmarea procedurii executării voluntare neconstituind un motiv de nelegalitate a executării silite.
Ca atare, potrivit art. 480 alin (1) Cod Procedură Civilă se va respinge apelul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-contestatoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, cu sediul în A., ., județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 40 din 10 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-creditor D. R. C. A., cu domiciliul în A., .. 25, județ Teleorman, și intimatul B.E.J. M. M. cu sediul în A., . bis, .. A, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.06. 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. V. M. I. M.
Red. SL – 23.06.2014
Thred PS:- 25.06.2014- 5 ex
Df.-_ Jud A.
Jf.- V. B.
.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 283/2014.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 233/2014. Tribunalul... → |
|---|
