Pretenţii. Decizia nr. 463/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 1410/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 463
A P E L
Ședința publică de la 20 octombrie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte - A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în C., ., județ D., împotriva sentinței civile nr.110 din 14 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații- reclamanți S. I. și S. N., domiciliați în T. M., ..57, județ Teleorman, având ca obiect –pretenții.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la această dată și a decis următoarele.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei T. M. sub nr._ din 21 august 2013 reclamanții S. I. și S. N. ambii domiciliați în T. M., ., nr.57, județul Teleorman, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în C., ., județul D., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_ au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pe pârâtă la plata sumei de 25.000 lei despăgubiri, reprezentând diminuarea valorii imobilului, prin amplasarea pe suprafața imobilului a unor cabluri de alimentare cu energie electrică.
Au solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului din T. M., ., nr. 57, județul Teleorman, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.692 și 693 din data de 23.03.1978 de fostul notariat de Stat T. M. și pe corpurile de clădire din acest imobil sunt amplasate mai multe elemente de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică, cabluri ce alcătuiesc rețeaua de distribuție a energiei electrice aparținând pârâtei, rețea pusă în funcțiune în anul 1965, care nu deservește imobilul proprietatea lor, ci alimentează 86 de clienți ai pârâtei.
Arată reclamanții că datorită existenței elementelor de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică, le este imposibil să efectueze lucrări de întreținere, îmbunătățiri sau amenajări a imobilului, constând în refacerea fațadei imobilului, reabilitarea termică a locuinței și nu pot repara sau îmbunătăți acoperișul existând pericol de electrocutare, scurtcircuit sau incendiu, și acest fapt creează o diminuare a valorii imobilului în discuție.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 621 Cod civil.
În susținere, reclamanții au solicitat expertiză tehnică de specialitate.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar în copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.692 și 693 din data de 23.03.1978, autorizație de construire, adresa nr.RO10/149/11.06.2012, raport de expertiză tehnică judiciară electroenergetică, adresă expert, planșe fotografice.
Deși legal citată pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei
Prin sentința civilă nr. 110 din 14 februarie 2014, Judecătoria T. M. a admis acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanții S. I. și S. N., ambii domiciliați în T. M., ., nr.57, județul Teleorman, împotriva pârâtei ., cu sediul în mun.C., ., județul D., a obligat pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 24.000 lei reprezentând echivalentul diminuării valorii imobilului proprietatea reclamanților cauzate de amplasarea unor elemente de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în T. M., ., nr. 57, județul Teleorman, imobil cumpărat de aceștia în anul 1978.
Din anul 1965 pe corpurile de clădire din compunerea imobilului sunt amplasate mai multe elemente de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică, cabluri ce alcătuiesc rețeaua de distribuție a energiei electrice aparținând pârâtei, rețea ce deservește un număr de 86 de clienți ai pârâtei, însă nu și pe reclamanți.
Datorită acestor cabluri, reclamanții nu pot să facă lucrări de întreținere, îmbunătățiri sau amenajări a imobilului, nu pot reface fațada imobilului, nu pot să reabiliteze termic locuința și nu pot repara sau îmbunătăți acoperișul existând pericol de electrocutare, iar valoarea imobilului a scăzut tocmai datorită acestui fapt.
Este adevărat că pârâta se bucură de un drept de servitute specială, însă reclamanții proprietari ai imobilului, nu pot face nici un fel de îmbunătățiri, datorită cablurilor de energie electrică ce aparțin pârâtei montate pe construcția lor, iar imobilului, tocmai datorită faptului că nu poate fi renovat, îi scade valoarea.
Potrivit dispozițiilor art. 621 Noul cod civil „Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura conductelor de apă, gaz, sau alte asemenea, a canalelor și cablurilor electrice subterane ori aeriene”, iar potrivit alin.3 „în toate cazurile proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste”.
În cazul de față, situația juridică este născută încă din anul 1965, dată la care a fost dată în folosință acea rețea electrică, însă potrivit art.6 alin.6 din Noul Cod civil „Dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, dacă aceste situații subzistă și după . legii noi”.Ori, tocmai aceste cabluri sunt montate pe imobilul proprietatea reclamanților și în prezent.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta –pârâtă . C.,care a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, cu obligarea intimaților- reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că pe cale de excepție invocă autoritatea de lucru judecat având în vedere că prin decizia nr. 111/15.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman, s-a respins acțiunea intimaților-reclamanți S. I. și S. N., formulată împotriva . C., decizie rămasă irevocabilă, solicitând admiterea excepției formulată.
Pe fondul cauzei, susține că în mod greșit instanța de fond a acordat despăgubiri în cuantum de 24.000 lei reprezentând echivalentul diminuării valorii imobilului reclamanților cauzate de amplasarea unor elemente de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică, în condițiile în care aceste cabluri au fost amplasate în anul 1965, iar reclamanții au cumpărat imobilul în anul 1978.
Consideră că acordarea acestor despăgubiri pentru amplasarea unor cabluri care deja existau la data cumpărării imobilului reprezintă o îmbogățire fără just temei a reclamanților, întrucât patrimoniul lor nu a fost diminuat în nici un mod după data dobândirii imobilului în anul 1978, dată la care imobilul era deja grevat de sarcini.
A mai arătat că, deși la prezenta cauză este atașat dosarul nr._ în care s-a efectuat proba cu expertiza electroenergetică, iar instanța de fond a motivat soluția inclusiv pe dispozițiile Legii nr.13/2007 a energiei electrice, în vigoare la acea dată, sentința atacată nu conține nici o referire la legislația specifică energiei electrice aplicabile. Condițiile acordării despăgubirilor proprietarilor afectați sunt prevăzute de art. 12 alin.5 - alin.10 din Legea nr. 123/2012, dar numai în situația în care instalațiile energetice au fost realizate după . legii, dar nu și în situația din prezenta cauză.
Referitor la expertiza tehnică specialitatea construcții efectuată în cauză prin care s-a stabilit valoarea de 24.000 lei, apreciază că nu reflectă în nici un caz realitatea. Precizează că expertul desemnat în cauză a depus raportul de expertiză cu două zile înainte de termenul de judecată, iar instanța de fond nu a acordat un termen pentru a se lua cunoștință de conținutul acestuia și formularea unor eventuale obiecțiuni, rămânând în pronunțare asupra cauzei la termenul din 14.02.2014, încălcându-i-se dreptul la apărare față de expertiza în construcții efectuată, apreciind că se impune efectuarea unei noi expertize, în condițiile în care se va aprecia utilă cauzei.
În dovedirea cererii de apel nu s-au depus înscrisuri noi.
La data de 23.05.2014, intimații-reclamanți S. I. și S. N. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului declarat de ., ca neîntemeiat.
Au solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de apelantă prin cererea de apel, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv, nu există identitate de obiect, deoarece în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._ au solicitat obligarea pârâtei . să ridice cablurile de pe casă, sub sancțiunea plății unei sume de 300 lei lunar, reprezentând contravaloarea dreptului de folosință, până în momentul în care instalația va fi înlăturată, iar în cauza de față obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri și nu obligația de a face, despăgubire ce urmează să acopere diminuarea de valoare adusă imobilului, astfel că cele două litigii au obiecte diferite.
În ce privește faptul că imobilul a fost cumpărat în anul 1978, iar cablurile instalate anterior arată că este adevărat, însă, irelevant, deoarece diminuarea valorii imobilului nu o solicită, întrucât i-ar fi scăzut valoarea față de momentul cumpărării, sarcina care grevează imobilul este permanentă și ca atare a dus la o diminuare accelerată a valorii construcției, neputând fi izolată, tencuită, nu poate fi reparat acoperișul și în general nu poate fi efectuată nici un fel de lucrare de întreținere, decât după ce pârâta îndepărtează cablurile deoarece riscul de electrocutare.
Referitor la punctul 3 din motivele de apel, privind susținerea că Legea nr. 13/2007 a energiei electrice le dă dreptul să fixeze respectivele cabluri pe casă și fă acordul lor, au arătat că nu au contestat niciodată acest lucru și prima acțiune formulată împotriva pârâtei au fost respinsă, întrucât a fost formulată greșit, deoarece ceruse obligarea pârâtei să îndepărteze aceste cabluri în condițiile în care legea le permitea să le impună această servitute, astfel că au formulat acțiunea de față.
Cu privire la expertiza efectuată, pârâta nu a adus nici un contraargument concret la raportul de expertiză, iar refacerea expertizei nu poate fi făcută decât dacă există indicii că expertul a făcut o eroare, iar pârâta nu a menționat modul de evaluare pe care îl consideră corect și nici greșeală care s-a strecurat în calculul expertului.
În drept a invocat disp. art. 205 C.p.c
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate instanța apreciază apelul ca fiind întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Asa cum rezultă din criticile afirmate, apelantul contestă soluția instanței de fond pentru motive de netemeinicie. Apelantul susține lipsa de fundament a dreptului afirmat de reclamantul intimat de a pretinde despăgubiri reprezentând echivalentul diminuării valorii imobilului, ca urmare a amplasării unor elemente de prindere a cablurilor de alimentare cu energie electrică.
Instanța de control, apreciază că, în esență, instanța de fond a omis ca la aprecierea temeiniciei pretențiilor afirmate de intimatul reclamant să dea eficiența cuvenită dispozițiilor Legii speciale 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale aceasta cuprinzând norme derogatorii de la dreptul comun, conform pricipiul specialia genralibus derogant ; așa fiind, în cauză nu puteau fi nicidecum reținute ca incidente disp. art. 621 C. civ..
Văzând dispozițiile legii speciale mai sus enunțate, instanța de control reține că apelanta pârâtă are reglementate în mod legal un drept de uz și de servitute pentru setvicii ce țin de furnizarea energiei electrice, putând, în temeiul acestor drepturi legale, să aducă atingere exercițiului dreptului de proprietate privată.
Cu excepția dreptului de uz și servitute care afectează dreptul de proprietate al statului și ale unităților administrativ-teritoriale și care se instituie cu titlu gratuit, limitarea exercițiunlui dreptului de proprietate privată se face numai în bază de despăgubiri – art. 12 alin. 5-8/legea 123/2012. deși textile d elege la care face trimitere prezenta instanță vorbesc de titular al dreptului de proprietate al terenului și care ar fi îndreptățit la despăgubiri, se apreciază că această normă trebuie interpretată lato sensu ca vizând și alte imobile, respectiv clădirile aflate în proprietate privată situate pe terenurile proprietate privată aparținând aceleași personae. Această interpretare se impune în considerarea faptului că în caz contrar titularul dreptului de proprietate privată asupra unei contrucții ar trebui să permită exercitarea acestor drepturi în mod gratuit, interpretare care nu poate fi primită pentru că singura situație de exercitare gratuită a acestor drepturi constituite legal în favoare furnizprului de energie este instituit prin alin. 5 al art. 12 din lege în sarcina statului și a unităților administrative teritoriale.
Conform disp. art. 12, alin. 7 din lege se reține că beneficiază de indemnizații și, respectiv, despăgubiri și proprietarii de terenuri afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații care la data intrării în vigoare a prezentei legi au în derulare convenții privind exercitarea acestor drepturi încheiate în condițiile legii, deci vizează acele situații în care drepturile de uz și servitude au fost instituite, ca în prezenta speță, anterior intrării în vigoare a Legii 123/2012.
Așa fiind, legiuitorul, prin intermediul acestei legi, a creat un cadru distinct de acordare a despăgubirilor, cu respectarea naumitor condiții, respective un contract cadru în derulare.
Față de conținutul alin. 5-8 ale art. 12/legea 123/2012 instanța constată că reclamanții ale căror terenuri au fost afectate de dreptul de uzufruct sau servitude al furnizorului de electricitate este îndreptățit la despăguibiri, însă numai în cadrul legal astfel reglementat, respectiv în limitele unei convenții cadru.
Raționamentul instanței este susținut și de existența unor reglementări similare și în legea 13/2007 de reglementare a aceluiași domeniu de activitate în prezent abrogată.
In acest context criticile asupra raportului de expertiză nu vor fi analizate de instanța de apel, în condițiile în care s-a stabilit că intimații reclamanți nu aveau născut în patrimoniul lor dreptul a cărui protecție juridică o invocă în fața instanței.
In ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de apelantă prin întâmpinare, excepție unită cu fondul de către instanță de apel, se apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile edicate de legiutor în ceea ce privește tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 430 C. proc. civ..
Văzând decizia civilă la care se raportează apelanta în motivarea excepției, respectiv decizia civilă nr. 111/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, instanța reține identitate sub aspectul părților și al cauzei juridice, aceasta din urmă fiind reprezentată de raporturile juridice născute între părți în temeiul dreptului de uz și de servitute legale ale C. Ditribuție SA, constatând însă lipsa de identitate sub aspectul obiectului cauzei.
Prin decizia invocată s-a stauat în mod irevocabil că despăgubirile solicitate în cadrul respectivei plângeri de către reclamantă reprezintă daune cominatorii, nefiind o cerere în despăgubiri întemeiată pe prejudiciul cauzat de pârâtă, ci ca o modalitate de constrângere în vederea executării obligației de a face.
Văzând obiectul cererii din prezenta cauză prin care se pretinde obligarea la plata unei sume reprezentând echivalentul diminuării valorii imobilului, instanța nu poate aprecia ca fiind vorba de o identitate de obiect.
Pentru toate aceste considerenete, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va admite apelul declarat, va respinge ca nefondată excepția autorității de ucru judecat și pe cale de consecință va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea formulată.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă ., cu sediul în C., ., județ D., împotriva sentinței civile nr.110 din 14 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații- reclamanți S. I. și S. N., domiciliați în T. M., ..57, județ Teleorman.
Respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. Ț. N.
Red.și thred.A.L.N.
18.11.2014/5 ex.
d.f._
j.f. D. L.
Judecătoria Tr. M.
. data de
.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
