Contestaţie la executare. Decizia nr. 154/2014. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2014 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 2727/740/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 154
-RECURS-
Ședința publică de la 11 aprilie 2014
Tribunalul compus din:
Președinte – D. Nuți M.
Judecător – S. L.
Judecător – V. M.
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare D. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L. M., cu sediul în A., ., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 4093 din 11 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN- A.J.F.P. TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman și . prin lichidator C.I.I. Agatie E., cu sediul în G., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, recurenta contestatoare D. D., a fost reprezentată de avocat L. M., iar intimatele, au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 100 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată cu chutanța ., nr._ din 18.12.2013, emisă de Municipiul A. – D.B.F.T.I.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat L. M., pentru recurenta contestatoare depune la dosar împuternicirea avocațială ., nr._ din 11.04.2014.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei contestatoare, apreciază că tribunalul este competent să judece cauza de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competent să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă.
Avocat L. M., pentru recurenta contestatoare D. D., arată că nu mai are probe noi de solicitat.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă.
Totodată, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat L. M., pentru recurenta contestatoare D. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de Judecătoria A., în sensul admiterii contestației la executare.
Arată că executarea silită s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la procedura execuțională începută în temeiul Codului de procedură fiscală, întrucât lipsește primul act începător – somația, astfel încât, sancțiunea acestei împrejurări este anularea actelor subsecvente.
Critică sentința instanței de fond, sub aspectul înlăturării prezumției de bună credință a recurentei contestatoare, apreciind că nu există o dovadă certă pentru răsturnarea acesteia.
Pe de altă parte, arată că în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, fapt pentru care, consideră că instanța de fond ar fi trebuit să dispună suspendarea executării silite.
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de recurenta contestatoare, așa cum a fost formulat și motivat, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 04.06.2013, sub numărul_, contestatoarea D. D. în contradictoriu cu intimatele .., prin lichidator judiciar CII Agatie E. și cu fosta Direcție Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman, a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru nr._/18.10.2012 întocmit de DGFP Teleorman – AGP A., solicitând anularea parțială a acestuia, respectiv doar în privința sechestrului aplicat asupra autoturismului marca Peugeot 206, ._, . VF32DNFuF42617181.
În motivare, contestatoarea a susținut că intimata a instituit sechestru asupra a două autoturisme, care au aparținut .., însă unul dintre acestea, la data încheierii procesului-verbal de sechestru nu mai era proprietatea societății, fiind cumpărat de numita D. D., la data de 01.10.2012.
Având în vedere că acest bun nu-i mai aparține, contestatoarea a arătat că în mod nelegal intimata a instituit sechestru asigurător asupra acestuia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, precum și art. 555 și urm. NCC.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, chitanța nr. 93/01.10.2013, factura fiscală nr. 171/01.10.2012 (f.6), factura . nr._/23.01.2013 (f. 7), fișa 50/23.01.2013 (f. 8), facturi fiscale nr._/19.04.2011, nr._/07.02.2013 (f. 9,10), deviz lucrări (f.11), factura . nr. 670/08.02.2013 (f.12), adeverința nr. 3628/30.09.2011 (f.75), carnet de student (f. 76), carte de identificare a vehiculului (f. 82).
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 194 lei (fila 5).
Legal citată, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare la data de 19.09.2013, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar pe fond solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației.
În motivare, a arătat că a procedat la sechestrarea bunurilor mobile ale debitoarei ., căreia deși i-au fost comunicate somații, nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii emise de AFP A., constând în suma de 23.349 lei datorii la bugetul de stat.
Pentru stingerea creanțelor fiscale s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile, bunuri aflate la acea dată în proprietatea debitoarei, iar bunurile au fost lăsate în custodia societății, acestea fiind indisponibilizate cât timp durează executarea.
În drept a invocat prev. art. 205 C . proc. civ. .
La data de 24.09.2013, la solicitarea instanței, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a comunicat actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de sechestru nr._/18.10.2012 (f. 21-66).
P. sentința civilă nr. 4093/11.11. 2013, Judecătoria A. a respins acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea D. D., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că deși contestatoarea a invocat, în esență, motive de nelegalitate a procesului-verbal de sechestru bunuri mobile, sub aspectul autoturismului marca Peugeot 206, potrivit art. 593 C. proc. civ., măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire potrivit regulilor executării silite, însă scopul acestei măsuri vizează asigurarea părții asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite pornite în baza unui titlu executoriu, debitoarea fiind împiedicată, între altele, să își diminueze activul patrimonial.
Analizând legalitatea executării silite declanșate împotriva debitoarei .., respectiv procesul-verbal de sechestru bunuri mobile nr._/18.10.2012 (filele 21-23), instanța a avut în vedere că, în cauză, executarea silită este promovată, ca urmare a unei măsuri de indisponibilizare valabile, emise conform art. 151 din Codul de procedură fiscală, derivând din neîndeplinirea, de către debitoare, a obligației de plată a sumelor de bani provenind din impozite, dobânzi, penalități și din alte contribuții aplicate potrivit dispozițiilor legale. Ca atare, instanța a dat eficiență apărărilor contestatoarei, în sensul ieșirii anterioare a bunului indisponibilizat din patrimoniul debitoarei, acest demers nefiind însoțit de formalitățile de opozabilitate, corespunzătoare înscrierii noului dobânditor în actele bunului mobil înstrăinat, așa încât, în evidențele autorităților abilitate, autoturismul în discuție figurează, în continuare, ca aparținând debitoarei .., de unde rezultă identificarea unor eventuale indicii de nevalabilitate a operațiunii de vânzare-cumpărare a autovehiculului, încheiate pro causa (în scopul eludării măsurilor de indisponibilizare a bunului mobil în cauză).
În consecință, în lipsa unor mijloace de probă pertinente care să indice o situație de fapt contrară celei reținute în actele de executare silită derulate împotriva contestatoarei, instanța a respins contestația la executare formulată de aceasta ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate iar pe fond admiterea contestației la executare în sensul anulării procesului verbal de sechestru nr._/2012 întocmit de D.G.F.P. Teleorman – A.G.P. A. asupra autoturismului marca „ Peugeot 206 „ ._, . VF32DNFuF42617181, proprietatea sa.
În motivare, contestatoarea a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale referitoare la procedura execuțională începută în temeiul Codului de procedură fiscală . Deși prin procesul verbal de sechestru nr._/2012 întocmit de D.G.F.P. Teleorman – A.G.P. A. s-a instituit măsura sechestrului asupra autoturismului anterior menționat, proprietatea sa, terț față de executarea silită declanșată împotriva debitorului S.C.” G. „ S.R.L., acest act de executare încalcă dispozițiile imperative ale art. 145 alin. 1 Cod procedură fiscală, 1 „ Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu „.
În dosarul de executare privind pe debitoarea S.C.” G. „ S.R.L. nu s-a emis somație în accepțiunea dispozițiilor legale menționate, creditoarea nu a respectat legea iar instanța nu a observat această neregulă de natură să anuleze actul de executare care vatămă atât debitoarea cât și interesele terților în respectiva executare.
Instanța de fond a încălcat principiul egalității armelor și dreptul la apărare al contestatarei, în sensul în care a înlăturat prezumția bunei credințe a acesteia în raportul obligațional încheiat cu S.C.” G. „ S.R.L., fără a exista o dovadă certă pentru răsturnarea situației respective. P. chitanța nr. 93/01.10. 2012 și factura nr. 171/01.10. 2012, s-a făcut dovada plății prețului vânzării – cumpărării bunului transmis în patrimoniul contestatoarei, mai mult, aceasta în calitate de proprietar a efectuat o . reparații la autoturism așa cum rezultă din facturile fiscale și chitanțele atașate la dosarul cauzei .
Dreptul creditoarei de a-și realiza în mod efectiv creanța pe calea executării silite nu poate beneficia de o protecție specială față de dreptul de proprietate al contestatoarei în calitate de cumpărător de bună credință a bunului urmărit silit.
Concluziile pe care le-a tras instanța de fond sunt greșite, deoarece contestatoarea a devenit proprietarul bunului mobil la data plății prețului și intrării în posesia lui, 01.10. 2012.
A mai arătat contestatoarea că de la acea dată conduce efectiv autoturismul în cauză, fiind studentă la București și făcând naveta la A. ori, a reține „ drept indicii a nevalabilității operațiunii de vânzare – cumpărare faptul că nu s-au făcut formalitățile de opozabilitate, corespunzătoare noului proprietar „ – în condițiile în care A.N.A.F. nu a invocat această apărare – în afară de dorința pronunțării unei soluții favorabile statului, judecătorul fondului a dovedit o necunoaștere a realităților cu care se confruntă societatea, cum ar fi cuantumul taxei de mediu, mare. În situația în care s-ar accepta ipoteza potrivit căreia A.N.A.F. a început executarea asupra autoturismului, fără a cunoaște despre proprietatea contestatoarei față de lipsa demersurilor de opozabilitate, contestatoarea a învederat aceste aspecte în cadrul contestației la executare promovată în calitate de terț față de executare.
Așadar, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare prin care a făcut cunoscut și a dovedit cu înscrisuri dreptul său de proprietate creditorului AN.A.F., s-a dezinvestit fără a soluționa pricina în mod legal și temeinic.
Deși s-a declanșat procedura colectivă de recuperare a creanțelor împotriva debitoarei S.C.” G. „ S.R.L., instanța având cunoștință de această împrejurare ( judecate fiind în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al debitoarei ), creditoarea a susținut în continuare legalitatea procesului verbal de sechestru . Ca atare, instanța avea obligația să dispună suspendarea executării silite, această măsură fiind reglementată de dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea 85/2006 ( De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale ).
Procedura falimentului împotriva debitorului S.C.” G. „ S.R.L. a fost deschisă la 25.03. 2013 așa cum rezultă din Monitorul Oficial, partea a IV a, dată de la care executarea silită a creditoarei A.N.A.F. a continuat, aceasta susținând și în prezenta cauză necesitatea recuperării creanței sale pe calea executării silite prevăzută de Codul de procedură fiscală. Din păcate, rolul activ al judecătorului de fond s-a manifestat în protecția excesivă a dreptului statului de a-și recupera creanța în detrimentul dreptului de proprietate al contestatoarei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, vechi și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și 304/1 Cod procedură civilă, Tribunalul, reținând că instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a situației de fapt și o aplicare corectă a normelor legale incidente în cauză va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În ceea ce privește critica potrivit căreia procesul verbal de sechestru nr._/18.10.2012 încalcă dispozițiile imperative ale art. 145 alin. 1 Cod procedură fiscală deoarece în dosarul de executare privind pe debitoarea S.C.” G. „ S.R.L. nu s-a emis somație în accepțiunea acestor dispoziții legale tribunalul apreciază că este neîntemeiată, din cuprinsul actului contestat și comunicat la data de 22.10.2012 rezultând că debitoarea a fost încunoștiințată anterior prin mai multe somații să își achite obligațiile fiscale datorate bugetului de stat cuprinse în titlurile executorii emise potrivit art.141 alin.2 Cod procedură fiscală, necontestate de aceasta.
În mod corect prima instanță nu a dat eficiență apărărilor recurentei în sensul ieșirii anterioare a bunului indisponibilizat din patrimoniul debitoarei în condițiile în care acest demers nefiind însoțit de formalitățile de opozabilitate, corespunzătoare înscrierii noului dobânditor bunul înstrăinat figurează în continuare în patrimoniul debitoarei ..
Este adevărat că factura fiscală nr. 171/01.10.2012 reprezintă o formă simplicată a unui contract de vânzare cumpărare, însă întocmirea acestei facturi între administratorul debitoarei ., D. R. și un membru al familiei sale-contestatoarea D. D. a cărei adresă coincide cu sediul debitoarei, după ce debitoarea . a fost somată de mai multe ori de a-și achita debitele restante dovedeste că aceasta factură a fost încheiată „pro causa” cu intentia de a eluda măsura de indisponibilizare a bunului mobil în cauză, cum în mod judicios a reținut prima instanță.
Autoturismul marca Peugeot 206 sechestrat pentru recuperarea creanțelor neachitate de debitoarea . la bugetul statului era înmatriculat sub nr._ astfel că nu era necesară achitarea taxei de mediu pentru a-și înscrie bunul achiziționat, astfel cum susține în mod eronat contestatoarea.
Conducerea efectivă din data de 01.10.2012 a autotuturismului nu denotă faptul că este proprietarul acestuia ci doar că –l utilizează. Referitor la reparațiile efectuate, tribunalul constată că persoana care a efectuat comanda pentru piesele necesare reparației este debitoarea ( fila 8-dosar fond) iar factura . nr._ din 23.01.2013 ( fila 7 ) este semnată de contestatoare în calitate de beneficiar, acesta având datele de identificare și la rubrica delegat, aspecte care îi întăresc convingerea că raționamentul instanței de fond cu privire la existența autoturismului în patrimoniul debitoarei la data instituirii măsurii contestate este corect.
Întrucât debitoarea . nu a evidențiat contabil această operațiune, situație în care s-ar fi confirmat susținerile contestatoarei referitoare la buna-credință, acordul debitoarei-vânzătoare și plata sumei de 6200 lei reprezentând prețul autoturismului, în mod corect intimata a instituit măsura sechestrului asupra bunurilor mobile cu care debitoarea figura în patrimoniu la data de 18.10.2012, aplicarea acestei măsuri având drept consecință limitarea dreptului de dispoziție asupra acestor bunuri. De altfel această măsură constituia o obligație pentru organele fiscale și nu o opțiune, măsura fiind necesară garantării executării creanței către bugetul de stat.
În ceea ce privește susținerea invocată pentru prima dată în recurs potrivit căreia instanța de fond avea obligația de a dispune suspendarea executării silite având în vedere că împotriva debitoarei . a fost deschisă procedura falimentului la data de 25.03.2013 Tribunalul apreciază că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente în cauză întrucât măsura sechestrului a fost instituită la data de 18.10.2012 anterior deschiderii procedurii insolvenței, analizarea condițiilor de legalitate a acestei măsuri s-a raportat la această dată iar în speță nu s-a făcut dovada că intimata a insistat cu executarea silită ulterior deschiderii procedurii insolvenței în scopul valorificării creanței în afara cadrului oferit de Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele expuse, Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este corectă și reflectă analiza întregului cadru procesual, din perspectiva și cu respectarea drepturilor și intereselor fiecăruia dintre participanții în proces și în consecință, în baza art. 312 alin .1 Cod procedură civilă va respinge ca nefundat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare D. D., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L. M., cu sediul în A., ., ., județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 4093 din 11 noiembrie 2013, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatele A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN- A.J.F.P. TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman și . prin lichidator C.I.I. Agatie E., cu sediul în G., sos. București, ., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. Nuți M. S. L. V. M. O. S.
Red. DMN: 09.05.2014
Thred OS.- 22.05.2014- 2 ex
Df.-_
Jud. A.
Jf.- P. D. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 787/2014.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
