Contestaţie la executare. Decizia nr. 1205/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1205/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1205/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1205
APEL
Ședința publică de la 05 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – C. Doinița
Judecător - D. M. Nuți
Grefier - T. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman- Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de Vede, cu sediul în muinicipiul Roșiorii de Vede, ..1, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 559 din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în ., având ca obiect – contestație la executare.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 21.10.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.11.2015.
TRIBUNALUL:
Deliberând apelului de față, constată:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiorii de Vede și înregistrată la nr._ din 19 decembrie 2014 contestatorul Drăcman I., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman- Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de Vede a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare materializate prin titlul executoriu nr. 1063 ( sau 7063, fiind scris ilizibil) din data de 26 noiembrie 2014, emis de intimata in cadrul unui dosar de executare nenominalizat precum si împotriva Somației nr. 1063 (sau 7063 fiind menționata ilizibil), emisă la data de 26 noiembrie 2014, in cadrul aceluiași dosar de executare silita nenumit, acte emise unilateral de către intimata si care i-au fost comunicate poștal la data de 5 decembrie 2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației si anularea formelor de executare atacate.
In motivare, în fapt, contestatorul a arătat că prin actele de executare materializate în titlul executoriu si somația ce i-au fost adresate s-a început executarea silita in ceea ce îl privește pentru suma de 160.405 lei reprezentând impozit agricol (53.663 lei), impozit anticipat (1.176 lei) si contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate in calitate de persoana care realizează venituri din activități independente ( 105.566 lei).
În titlul executoriu ce i-a fost comunicat odată cu somația au fost menționate in mod sintetic, analitic, nedesfășurat, mai multe sume ce se constituie in pretinse creanțe bugetare împotriva sa, nefiind menționate nici un fel titluri de creanța prin care s-ar fi evidențiat sume de plata, nefiind comunicate titluri de creanțe, astfel încât a fost in imposibilitate obiectiva de a exercita dreptul de contestare a acestora conform dispozițiilor art. 205 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, neștiind la acest moment daca si in ce măsura aceste acte au fost emise in concret de intimata, câtă vreme ele sunt acte unilaterale ce nu au fost comunicate procedural, neavând astfel nici un efect juridic.
S-a avut în vedere si împrejurarea ca sintagma de "titlul executoriu" nu poate fi confundata cu cea de "titlu de creanța", chiar daca formularea aleasa de legiuitor poate crea o . ambiguități. Regimul lor juridic diferit determina posibilitatea exercitării unui control diferit de către instanța de judecata, pe calea contestației Ia executare ( in cazul titlului executoriu) respectiv pe calea contestației fiscale ( in cazul titlului de creanța fiscala).
Exercitarea căii de atac administrativ - jurisdicționale presupune însă ca partea interesata sa fi avut posibilitatea efectiva de a recurge la ea în sensul ca organul fiscal să-i fi comunicat titlul de creanța. Numai din acel moment începe să curgă termenul prevăzut de art. 111 Cod Procedura Fiscala fiind incidente prevederile cuprinse in dispozițiile următoare, întrucât în cauza intimata nu a comunicat către contestator nici un titlu de creanță care să constituie temei al emiterii unui titlu executoriu si al emiterii unei somații in cadrul unei proceduri de executare silita conform dispozițiilor art. 141 din O.G. 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, nefiind nici măcar menționate în cuprinsul somației sau al titlului executoriu, aceasta nu putea trece direct la executarea silită, o asemenea măsura nefiind compatibilă cu liberul acces Ia justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului astfel cum a fost conturat in practica Curții Europene ( exemplu cauza Bellet Împotriva Frantei - hotararea din 4 decembrie 1995 sau Stubbins împotriva Regatului Unit al Marii Birtanii si Irlandei de Nord- hotărârea din 22 octombrie 1996).
Deși există prevederi speciale in cuprinsul art. 259 alin. 4 din legea 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății care impune persoanelor care nu sunt salariate să comunice direct Casei de Asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, acest act normativ nu specifica împrejurarea ca urmărirea silita poate fi executata in lipsa unui titlu de creanța.
In condițiile date se impunea menționarea unor titluri de creanța care să fi fost anterior comunicate si numai după rămânerea lor definitiva prin neatacare sau respingerea acțiunii conform art. 205 din O.G. 92/2003 să fíe emis titlul executoriu, somația si celelalte acte de executare. In cazul de față este evident ca a fost pus in imposibilitatea exercitării caii legale de atac prevăzuta de art. 205 si urm. din O.G. 92/2003 întrucât creanța stabilita a fost pusa direct in executare silita.
In condițiile în care procedura executării silite s-a efectuat fără existenta unor titluri de creanțe care să fi fost comunicate acestuia, solicită ca instanța să ia act că executarea silită s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale arătate, motiv pentru care va solicită admiterea contestația, urmând ca actele de executare silita contestate sa fie anulate.
In considerentele Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007, dată de ICCJ pentru soluționarea unui recurs in interesul legii, s-a reținut ca "(…) dacă pentru contestarea titlului de creanța fiscala nu s-a reglementat accesul la o instanța judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresata instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca si apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale."
Față de aceasta ipoteza avuta in vedere prin considerentele decizie arătate, fata de împrejurarea că în cazul său pentru contestarea titlului de creanța nu s-a reglementat accesul la o instanța judecătoreasca, fiind in imposibilitate obiectivă de a ataca un titlu de creanța ce nu i-a fost comunicat niciodată, neștiind Ia acest moment daca si in ce măsura a fost emis un astfel de titlu, contestatorul invocă apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
A considerat in primul rând că, din examinarea doar a titlului executoriu si a somației ce i-au fost comunicate nu rezultă pe ce perioada sunt calculate sumele de plată, dobânzile sau penalitățile nefiind specificate, in ce consta pretinsa regularizare, astfel încât nu sunt individualizate creanțele fiscale in înțelesul avut in vedere de art. 110 alin. 3 Cod Procedura Fiscala, modul de îndeplinire a obligației de către intimata punându-l în imposibilitatea de a pune in discuție legalitatea si temeinicia titlului de creanță, motiv pentru care consider că actele de executare silita din prezent sunt nule.
A înțeles astfel să solicite instanței să lămurească titlul executoriu în ceea ce privește întinderea si aplicarea acestuia, in concret in privința sumelor înscrise ca fiind datorate, art. 172 alin. 3 din OUG 92/2003, republicata, permițând contestatorilor să atace inclusiv titlul executoriu, în condițiile in care acesta nu este reprezentat de o hotărâre judecătoreasca, față de considerentele Deciziei înaltei Curți de Casație si Justiție pe care le-a menționat.
In baza art. 174 alin. 3 a solicitat, in principal constatarea nulității absolute a actelor de executare atacate și, în subsidiar ,anularea titlului executoriu si a somației in ceea ce privește sumele menționate ca datorate si implicit lămurirea titlului executoriu in ceea ce privește întinderea sumei pe care o datorează în realitate.
In drept, contestatorul a invocat dispozițiile OUG 92/2003 republicată, art. 194 Cod Procedura Civila si celelalte texte de lege invocate.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, in subsidiar expertiza contabilă.
La data de 03.02.2015 intimata a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de către contestator, împotriva actelor de executare somația nr. 1063 din 26 noiembrie 2014 si a titlului executoriu nr. 1063 din 26 noiembrie 2014 emise de Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede
În motivare, în fapt, intimata a arătat că la data de 26.11.2014 organele de executare silită din cadrul Serviciului Fiscal Municipal Roșiorii de Vede au emis titlul executoriu cu nr. 1063 si somația nr. 1063, pentru contribuabilul Drăcman I. I. pentru suma de 160.405 lei ;
Sumele cu care acesta figurează in evidentele fiscale cu sumele înscrise in titlul executoriu si reprezintă: - 53.663 lei, formata din: 26.774 lei impozit pe venit stabilit prin decizia de impunere nr._ din 15.01.2015;19.874 lei impozit venit stabilit prin decizia de impunere nr._ din 30.01.2015, - 7.015 lei impozit venit stabilit prin decizia de impunere nr._ din 30.01.2015 reprezentând impozit agricol, emise pentru veniturile din activități agricole agricole rezultate din declarațiile depuse de contribuabil ; 98.957 lei - contribuția de asigurări de sănătate datorata Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, stabilite astfel: 61.676 lei - contribuția de asigurări de sănătate datorata Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, debit provenit din transferul electronic realizat de Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman;37.281 lei - contribuția de asigurări de sănătate si accesoriile aferente, calculate de aplicația SAIVEN 10G GOTICA, calculate in funcție de declarațiile depuse de contribuabil pana la data de 31.12.2014, conform înscrisurilor anexate
Cu privire la mențiunea contestatorului că nu i-au fost comunicate titlurile de creanță emise pentru sumele cuprinse in actele de executare contestate, a precizat ca acest fapt nu corespunde realității, întrucât așa cum dovedește prin înscrisurile atașate, există confirmări de primire a acestor documente, iar pe o parte din aceste documente este aplicată ștampila de reprezentanții IF D. M. .
Dovada comunicării titlurilor de creanța a fost făcuta si de reprezentanții Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor care atesta comunicarea acestor documente. Deciziile de impunere si Raportul de Inspecție fiscala au fost comunicate contribuabilului, de asemenea, la finalizarea controlului.
Deciziile enumerate reprezintă titluri de creanța si constituie înștiințare de plata, conform prevederilor art. 110 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala împotriva deciziilor enumerate nu a fost formulata contestație in termenul legal de 30 de zile de la data comunicării acesteia, in conformitate cu prevederile art. 205 si 207 din O.G. nr. 92/2003, la Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede sau la Casa de Asigurări de Sănătate Teleorman.
Conformându-se prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organele de executare din cadrul Serviciului Fiscal Municipal Roșiorii de Vede au procedat a întocmirea actelor de executare contestate, documente ce au fost transmise contestatorilor prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire prin Unitatea de Imprimerie Naționala V..
Potrivit art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, actualizata: „Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."
Potrivit art. 712 alin. 2 Cod procedura civila:" în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, dar numai daca legea nu prevede in legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui. „
Pentru motivele invocate, a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată si neîntemeiata, menținerea ca legale si temeinice a actelor de executare contestate, respectiv somația nr. 1063 si titlul executoriu nr. 1063 din 26.11.2014 emise de Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede.
In drept, intimata și-a întemeiază întâmpinare pe prevederile art. 205 din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal.
În dovedire a depus in copii certificate, înscrisuri doveditoare(f.25 -33 dosar fond)
În cauză la solicitarea contestatorului a fost întocmit raportul de expertiză contabilă de către expert contabil D. F..
Prin sentința civilă nr. 559/ 08.04. 2015, a fost admisă în parte contestația la executare,formulată de contestatorul DRĂCMAN I. I. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman- Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de Vede, cu sediul în muinicipiul Roșiorii de Vede, s-a dispus anularea titlului executoriu cu nr.1063/26.11.2014 și a somației cu același număr emise de către intimată împotriva contestatorului.
A fost stabilit cuantumul sumelor datorate de contestator către intimată la valoarea de 14.326 lei ,din care suma de 9.637 lei reprezintă impozit pe venituri din activități agricole, iar suma de 4.689 lei,reprezintă contribuții de asigurări sociale de sănătate.
A fost obligată intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6313 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din analiza actelor depuse la dosar că deciziile de impunere si Raportul de Inspecție fiscala care au fost comunicate contribuabilului, la finalizarea controlului ca reprezentând titluri de creanța si constituie înștiințare de plata, conform prevederilor art. 110 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XIV din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu expertiză tehnică judiciară de specialitate pentru a se stabili în concret întinderea obligațiilor fiscale.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în acest sens s-a reținut că emiterea titlului executoriu s-ar fi realizat în baza unor decizii de impunere de care nu a avut cunoștință contestatorul, întrucât la dosar nu există dovezi în acest sens ci doar o singură fișă transmisă electronic fără documente justificative, iar confirmarea de primire are o semnătură indescifrabilă.
Expertul a reținut că fiecare dintre cele trei decizii de impunere emise de Serviciul Fiscal Roșiorii de Vede conțin și plăți anticipate cu titlul de contribuții de asigurări de sănătate dar nu există certitudinea transmiterii lor.
Pe de altă parte, pornind de la dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății expertul a analizat situația contribuabilului ,reținând că acesta are trei obligații fiscale: impozit pe venituri din activități agricole ; impozit pe venituri din activități independente și contribuții de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din activități independente .
Raportându-se la documentele existente cu privire la cuantumul acestor venituri, expertul a concluzionat în sensul că în realitate cuantumul sumelor datorate de contestator este compus din impozitul pe venituri din activități agricole, respectiv suma de 9637 lei și contribuții de asigurări sociale de sănătate, respectiv suma de 4689 lei, în total 14.326 lei .
Astfel concluzia expertului de specialitate a fost că suma datorată de către contestator trebuie redusă la valoarea menționată care, nu coincide cu cea pentru care s-au emis forme de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, solicitând admiterea apelului și, în consecință, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În motivare, s-a arătat că în pronunțarea sentinței instanța de fond a avut în vedere constatările raportului de expertiză fiscală judiciară, constatări eronate în opinia sa, întrucât nu au fost avute în vedere și luate în considerare înscrisurile comunicate odată cu întâmpinarea precum și de reprezentanții Serviciului Fiscal Municipal Roșiorii de Vede la data la care au fost convocați de către expert . De altfel, nu are certitudinea că expertul contabil D. F. are calitatea de consultant fiscal, considerând astfel că raportul de expertiză contabilă întocmit în dosar este lovit de nulitate, având în vedere dispozițiile imperative ale art. 3 alin. 1 lit. g din O.G. nr. 71/2007 așa cum a fost modificat prin art. VII pct. 3 din O.G. 8/2014.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, soluția instanței de fond s-a bazat numai pe concluziile raportului de expertiză contabilă, în condițiile în care nu este legală de concluziile expertizei, aceasta constituind numai un element de convingere, lăsat la aprecierea judecătorului, de altfel ca toate mijloacele de probă.
Mai mult, din motivarea sentinței atacate nu rezultă motivele pentru care instanța de fond a înlăturat apărările formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman și pentru care a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză . Deși a reținut împrejurarea că deciziile de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate contribuabilului la finalizarea controlului reprezintă titluri de creanță și înștiințare de plată, conform prevederilor art. 110 din O.G. 92/2003, instanța de fond a stabilit cuantumul sumelor datorate de contestator la sume de 14.326 lei, în condițiile în care tocmai în decizie menționată ca și titlu de creanță cert este stabilită suma de 23. 657 lei.
S-a reținut faptul că nu există certitudinea comunicării deciziilor de impunere emise de Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede și că pe confirmarea de primire este o semnătură indescifrabilă, fără a se ține cont de faptul că pe de o parte din aceste documente este aplicată ștampila I.F. D. M., respectiv decizia de impunere nr._, decizia de impunere nr._/15.01. 2015, dovada certă a comunicării documentelor respective către reprezentantul I.F. D. M. . Dovada comunicării titlurilor de creanță a fost făcută de reprezentanții Serviciului Fiscal Municipal Roșiorii de Vede prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor care atestă comunicarea acestor documente ; deciziile de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost comunicate contribuabilului, de asemenea, la data finalizării controlului .
A mai arătat că, în conformitate cu prevederile O.G. 92/ 2003, organele de executare din cadrul Serviciului Fiscal Municipal Roșiorii de Vede a procedat la întocmirea actelor de executare contestate, documente ce au fost transmise contestatorilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire prin Unitatea de Imprimerie Națională V. .
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a arătat că suma este vădit disproporționată în raport cu limitele pricinii .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 717 Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificând în limitele cererilor de apel și a apărărilor formulate, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va respinge apelurile declarate, pentru considerentele care vor succede.
Cât privește motivul de apel invocat de apelanta AJFP-TR prin care critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță în mod greșit a apreciat în raport de expertiza efectuată în cauză, ca nefiind respectată procedura de comunicare a titlului executoriu, se constată neîntemeiat.
Pentru orice obligație fiscală există obligația emiterii în prealabil a titlului de creanță, titlu de creanță ce constă într-un act administrativ fiscal care constată obligațiile fiscale ale contribuabilului și termenul de plată și care poate fi contestat la organul fiscal emitent. Totodată, titlul executoriu este un titlu de creanță a cărui creanță a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul emitent sau alt mod prevăzut de lege. S-a instituit această ierarhie pentru a da posibilitatea contribuabilului să achite obligațiile sau să conteste aceste obligații prin procedura prealabilă administrativă.
În ceea ce privește necomunicarea actelor, acest aspect a fost invocat pe calea contestației la executare, deoarece contestația se prezintă ca fiind singurul mijloc procesual accesibil ulterior momentului demarării procedurii de executare silită, prin care se pot invoca neregularități procedurale, inclusiv cele care țin de comunicarea actelor de executare.
Într-adevăr, potrivit art.141 alin. 2 din OG nr.92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Din economia textului de lege reprodus mai sus rezultă că “ titlul de creanță”, care este, de fapt, un “act administrativ-fiscal”, trebuie comunicat contribuabilului, urmând să producă efecte de la data comunicării sau de la o altă dată ulterioară, menționată în cuprinsul său.
Pe cale de consecință, anterior momentului comunicării “ titlului de creanță”,organul fiscal nu poate pretinde contribuabilului executarea obligației stabilite în sarcina sa .În acest sens sunt și dispozițiile art.44 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
În concret, în măsura în care se contestă comunicarea titlului de creanță și a celorlalte acte de executare, emise ulterior demarării procedurii de executare silită, instanța judecătorească învestită cu soluționarea contestației la executare are obligația de a proceda la verificare modului de îndeplinire a procedurii de comunicare.
În speța supusă analizei, se constată lipsa dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere avute în vedere la emiterea titlului executoriu conform procedurii reglementate de 44 din OG nr. 92/2003, confirmarea de primire a unor decizii de PF Drăgman I. I. dar care nu se identifică cu persoana contribuabilului Drăcman I. I., recunoașterea apelantei intimate cu privire la transmiterea informatică de către CNAS-TR a debitului reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate și precizat în titlul executoriu contestat, emiterea și comunicarea către PF Drăgman I. I. a unei decizii de impunere la data de 15.01.2015, ulterior titlului executoriu contestat și întocmit pe numele persoanei fizice Drăcman I. I., aspecte confirmate de raportul de expertiză efectuat în cauză și care au determinat în mod corect instanța de fond să aprecieze că executarea silită a început pentru o sumă parțial nedatorată.
Contrar susținerilor apelantei –intimate, prima instanță nu a admis în parte contestația pentru că intimatul-contestator nu ar avea obligația legală de a plăti creanțe fiscale sau contribuția lunară către fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor impozabile (obligație ce se naște la data realizării veniturilor și nu în virtutea unui contract de asigurare) ci pentru că, reținând inopozabilitatea deciziilor respective, ce nu pot produce efecte față de intimatul-contestator, a apreciat că executarea silită a început pentru o sumă parțial nedatorată, astfel că, a anulat actele de executare efectuate de apelanta intimată AJFP-TR., constatând nelegalitatea acestora.
Nefondată este și critica apelantei AJFP-TR cu privire la cheltuielile de judecată, față de soluția la care a ajuns instanța de fond în urma deliberării și dispozițiile art. 453Cod procedură civilă care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Întrucât fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții” iar la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, instanța de fond a avut în vedere cheltuielile necesare, cele pretinse de lege pentru exercitarea acestei acțiuni respectiv taxa judiciară de timbru calculată conform art.10 alin. 2 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, onorariul avocatului, onorariul expertului desemnat în cauză și modul de soluționare a contestației, se apreciază că și acest motiv de apel este neîntemeiat, urmând a dispune în consecință.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman- Serviciul Fiscal municipal Roșiorii de Vede, cu sediul în muinicipiul Roșiorii de Vede, ..1, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 559 din 08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 noiembrie 2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
C. Doinița D. M. NuțiTatu S.
Red.thred. DMN
4.ex./15.12.2015
D.f._
J.f. I. D.-V.
Judecătoria Roșiorii de Vede
. .2015
| ← Cereri. Decizia nr. 1176/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1204/2015. Tribunalul... → |
|---|
