Cereri. Hotărâre din 22-06-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 668/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.668/A
Ședința publică din data de 22 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: R. K.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta B. A., împotriva Sentinței civile nr._/06.12.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr.5395/11.08.2004, al Judecătoriei Timișoara, în contradictoriu intimatul reclamant B. I. și intimații pârâți S. P., T. R., B. M., B. N., B. M. și S. P..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședința din 15 iunie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în condițiile art. 260 Cod.pr.civilă, pronunțarea a fost amânată pentru data de 22.07.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr.5395/2004, reclamantul B. losif a chemat în judecată parații S. P., T. R., B. M., B. N., B. M., B. M. si S. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris in CF nr._ Timișoara, nr.top_/1-_/1, prin atribuirea imobilului reclamantului în cota de 1/1 parte, cu obligația acestuia de a despăgubi parații cu echivalentul cotei deținute, raportat la valoarea de circulație a imobilului si sa se dispună intabularea dreptului sau de proprietate in cartea funciara in cota de 1/1 parte asupra acestui imobil, cu titlu de sitare indiviziune.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca a dobândit imobilul înscris in CF nr._ Timișoara cu titlu de moștenire de la părinții săi B. Etel si B. M., deținând cota de 2/9 din acest imobil.
Reclamantul a mai arătat ca deține posesia si folosința asupra întregului teren.
În drept s-au invocat dispozițiile art.728 C.civil, art.673 1 si următoarele C.p.c.
Parații deși legal citați conform dispozițiilor art.92 al. 4 Cod.pr.civ., nu s-au prezentat în instanța pentru a-si pregăti apărarea.
În cauză s-a efectuat expertiza tehnica judiciara de către expert ing.P. G..
Prin sentința civilă nr._/06.12.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5395/2004, a fost admisă acțiunea civila formulată de reclamantul B. losif în contradictoriu cu pârâții S. P., T. R., B. M., B. N., B. M., B. M. si Sehatter P., și în consecință s-a dispus sistarea stării de indiviziune.
Au fost atribuite în întregime reclamantului imobilele înscrise în CF nr._ Timișoara, nr.top_/1, constând în teren arabil în suprafața de 2140 mp, nr.topo_/1- teren arabil in suprafață de 4228 mp., nr.topo_/1 - teren arabil in suprafața de 8174 mp și nr.topo_/1 - teren arabil in suprafața de 6874 mp.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 84.864.868 lei cu titlu de sulta către parați, respectiv cate 12.123.552 lei pentru fiecare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului în CF în cotă de 1/1 parte asupra imobilelor susmenționate cu titlu de sistare indiviziune.
S-a luat act ca nu s-au solicitai cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Conform CF nr._ Timișoara, reclamantul B. losif deține in proprietate cota de 2/9 din imobilele înscrise sub nr.topografice_/1 -2140 mp,_/1- 4228 mp,_/1 - 8174 mp,_/1- 6874 mp., respectiv 1/9 parte notata sub nr. de ordine B II 8 si 1/9 parte notata sub nr.B II 10, paratul Schafrer P. cota de 1/9 parte, T. R.- 1/9 parte, B. M. 1/9 parte, B. N. -1/9 parte, B. M. -1/9 parte, B. M. 1/9 parte si Sehatter P.- 1/9 parte, aceste terenuri fiind situate în extravilanul municipiului Timișoara.
Având în vedere dispozițiile art.729 C.civil potrivit căruia „nimeni nu poate fi obligata rămâne in indiviziune" instanța a admis acțiunea civila formulata de reclamant si pe cale de consecința a dispus sistarea stării de indiviziune.
Întrucât așa cum rezulta din raportul de expertiza întocmit in cauza, imobilele in litigiu in forma actuala nu au faptic ieșire la calea publica, acestea nu sunt comod partajabile în natura, pentru atribuirea acestora in natura părților fiind necesare operațiuni de unificare si redezmembrare a acestora in parcele egale de 2379.5 mp si crearea unei cai de acces la aceste loturi de teren.
Având în vedere dispozițiile art.741 al.2 C.civil potrivit căruia „se va evita pe cât posibil fărâmițarea si diviziunea peste măsura a imobilelor", instanța a atribuit in totalitate imobilele înscrise in CF nr._ Timișoara reclamantului față de faptul că este titularul unei cote mai mari de proprietate.
Potrivit dispozițiilor art.742 C.civil, inegalitatea părților date în natura se compensează prin bani".
Față de aceste dispoziții urmează ca drepturile părților să fie compensate prin bani. Față de dispozițiile art.22 din Legea nr.7 1996, urmează a se înscrie in cartea funciara dreptul de proprietate al reclamantului asupra acestor imobile cu titlu de sistare indiviziune.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/06.12.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.5395/2004, a declarat apel pârâta B. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei B. M.), solicitând, repunerea în termenul de apel; admiterea apelului, anularea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, prin sentința atacata, dosarul a fost soluționat in lipsa apelantei, nelegal citată; îndreptarea erorii materiale inserate în sentința atacata, numele mamei sale fiind G. M. și nu B.; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de repune în termenul de apel, raportat la prevederile art.103 C.pr.civ, apelanta a menționat că a aflat de existența dosarului de mai sus și a sentinței atacate doar după data de 05.05.2014. La data solutionării mama sa G. M., care a avut calitatea de pârâtă, era decedată, după cum rezultă din certificatul de deces atașat, iar la ultimul domiciliu al acesteia nu a primit vreun act de citație pentru acest dosar.
În motivarea apelului, s-a menționat că prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. 5395/11.08.2004, intimatul B. I. a formulat în contradictoriu cu pârâții S. P., T. R., B. M., B. N., B. (G.) M., B. M. si S. P. jr. o acțiune având ca obiect sistare stare de indiviziune cu privire la imobilul înscris in CF132512 Timișoara, nr. top._/1 -_/1.
Dosarul 5395/11.08.2004 a fost soluționat prin nelegala citare a moștenitorilor părților decedate.
La data promovării acțiunii, mama sa, G. M., era decedată, așa cum rezultă din certificatul de deces emis în anul 2004, atașat cererii de apel. În considerarea acestui fapt, acțiunea de ieșire din indiviziune ar fi trebuit să fie promovata în contradictoriu cu apelanta, în calitate de moștenitoare a pârâtei G. (și nu B.) M..
Pârâții și reclamantul din acest dosar dobândiseră proprietatea imobilului cu privire la care s-a solicitat sistarea stării de indiviziune în cadrul dosarului 5006/C/2000 al Tribunalului T., astfel cum rezultă din Sentința civila nr. 73/PI/27.02.2001. Și la data pronunțării menționatei hotărâri, mama sa, parte si în dosarul 5006/C/ 2000 al Tribunalului T., era decedata din anul 1994. În plus, din cunoștințele sale, ceilalți reclamanți din acel proces, pârâți în dosarul 5395/11.08.2004, erau și ei decedați, excepție făcând doar reclamantul intimat B. I.. Apelanta a mai menționat că toți pârâții din dosarul 5395/2004 au fost membri ai familiei sale, apelanta cunoscând informații despre aceștia de la părinți săi. Astfel, din cunoștințele sale, exceptându-l pe B. I., toți parații erau decedați la data promovării acțiunii de ieșire din indiviziune. În acest sens, s-a solicitat a se observa: - adeverința din 28.08.2005, emisă de Biserica Evanghelica Lutherana, din care rezultă că B. D. a decedat în anul 1931;-adeverința din 28.08.2005, emisa de Biserica Evanghelica Lutherana, si certificatul de deces . nr._, din care rezulta ca B. N. a decedat in anul 1952.
Pe cale de consecința, este evident că Judecătoria Timișoara a emis sentința atacată în acest dosar prin necitarea legală a moștenitorilor pârâților, inclusiv a apelantei, fiica pârâtei G. M.. Față de acest aspect, observând actul de stare civila atașat cererii de apel, se impune anularea sentinței atacate si transmiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Apelanta a menționat că se opune ieșirii din indiviziune în forma solicitată de reclamantul intimat B. I., terenul vizat putând face obiectul unei împărțeli în natură.
Intimatul reclamant B. losif a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea ca tardivă, a cererii de repunere în termenul de apel formulată de apelanta B. A., întrucât apelanta a aflat de dosarul nr.5395/11.08.2004, al Judecătoriei Timișoara în vara anului 2013 și a formulat cererea de apel cu mult după aflarea celor semnalate.
., a formulat cerere de intervenție voluntară în interes propriu, solicitând pe această cale ca în urma ieșirii din indiviziune să se atribuie reclamantei un Iot care să nu cuprindă și imobilul cu nr. top_,_,_,_, înscris în C.F._ Timișoara în suprafață totală de 8239 mp, având în vedere următoarele considerente:
Societatea este succesoarea ., care a încheiat, în cadrul dosarului 5006/C/2000, o tranzacție cu intimații și cu mama reclamantei din acest dosar, prin care imobilul mai sus menționat a trecut în proprietatea acestei societăți. Prin urmare, consideră că partajarea masei succesorale trebuie să se facă cu respectarea drepturilor dobândite de terți, astfel că se solicită ca în urma ieșirii din indiviziune să se atribuie reclamantei un lot care să nu cuprindă și imobilul cu nr. topografice_,_._,_ înscris în C.F._ Timișoara în suprafață totală de 8239 mp.
Se consideră că cererea de intervenție formulată este admisibilă, având în vedere faptul că societatea, în calitate de succesoare a ., a dobândit și dreptul de proprietate asupra acestui teren, drept stabilit cu putere și autoritate de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 73/PI/27.02.2001 și care trebuie respectat și cu ocazia soluționării prezentei cauze.
În ceea ce privește apărările pe fondul litigiului, intimata și-a rezervat dreptul de a le formula ulterior comunicării către societate a documentelor existente la dosarul cauzei, având în vedere că a luat cunoștință despre existența acestui dosar de pe portalul instanțelor la data de 5.12.2014.
În drept, s-au invocat prevederile art. 61 și urm NCPC, art. 681 Cod civil.
Intimatul reclamant B. I., prin mandatar B. K. (fila 64 dosar), a solicitat respingerea cererii de intervenție voluntară în interes propriu formulată de ., susținând că intervenienta nu justifică un interes propriu în cauză.Imobilele cu nr.to._,_,_,_, înscrise în CF_, s-au dezmembrat în două CF astfel: CF_, nr. topo:_/2,_/2,_/2 și_/2, în suprafață de 8239 mp, aparținând ., prin cumpărare de la ., ce nu fac obiectul acestui proces.
Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 23.03.2015, apelanta a menționat că a aflat de terenul care face obiectul litigiului în anul 2014. A angajat un expert evaluator pentru a face demersuri la OCPI, în vederea identificării terenului înscris în CF nr._ Timișoara. Acesta a identificat două dosare, respectiv: nr.5006/200 și nr.5395/2004. Observând cele două numere de dosare, a angajat un apărător, care după cum rezultă din cererea de studiu dosar, a observat la arhivă sentința atacată la începutul lunii mai 2014, astfel că în termen legal a declarat apelul și cererea de repunere în termenul de apel.
Consideră apelanta că termenul de apel a început să curgă de la data la care a luat cunoștință despre sentința atacată, care coincide cu data la care avocatul său a sudiat dosarul.
Examinând în prealabil cererea de repunere în termenul de apel, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.284 alin 1 Cod proc.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 103 alin.1 Cod procedură civilă prevede că neexercitarea în termenul legal a căii de atac atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa.
Conform art.103 alin.2 C.proc.civ., în cel din urmă caz actul de procedură se va efectua în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen, vor fi arătate și motivele de apel.
Așadar, dispozițiile art.103 Cod proc.civ. permit părții care nu a exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, datorită unei împrejurări mai presus de voința sa, să o exercite în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Apelanta B. A., așa cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.44/01.09.2014, emis de Biroul Individual Notarial R. C. (f.89), este moștenitoarea pârâtei G. (B.) M., decedată la data de 12.06.1994.
Întrucât la data introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. nr.5395/11.08.2004, al Judecătoriei Timișoara, mama sa era decedată și întrucât hotărârea atacată nu i-a fost comunicată, de existența acesteia aflând la începutul lunii mai când avocatul său a studiat dosarul, apelanta solicită instanței repunerea în termenul de exercitare a apelului.
Nechemarea în judecată a apelantei, în calitate de succesore a defunctei G. (B.) M. și necomunicarea hotărârii pronunțată de prima instanță constituie o împrejurare mai presus de voința apelantei, care a împiedicat-o să declare apelul în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește introducerea cererii de apel în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, tribunalul reține că acest termen a fost respectat de către apelantă, în lipsa comunicării hotărârii apelate și în lipsa unor dovezi din care să rezulte cu evidență că apelanta a luat cunoștință de existența hotărârii apelate în luna aprilie 2014, termenul de apel impunându-se a fi calculat raportat la data de 05.05.2014 (data la care apelanta susține că avocatul său a studiat dosarul nr.5395/11.08.2004, al Judecătoriei Timișoara).
Susținerea intimatului reclamant B. I. în sensul că apelanta a aflat de existența dosarului și implicit de pronunțarea hotărârii judecătorești apelate, încă din vara anului 2013 nu a fost dovedită, iar faptul că în luna aprilie 2014, apelanta a angajat un expert evaluator pentru a face demersuri la OCPI, în vederea identificării terenului înscris în CF nr._ Timișoara, iar acesta a identificat existența a două dosare în legătură cu terenul din litigiu, nu este de natură a duce la concluzia că apelanta a luat cunoștință la acest moment de existența hotărârii atacate, respectiv de existența unei hotărâri care îi prejudiciază interesele.
Prin urmare, întrucât cererea de repunere în termenul de apel înregistrată pe rolul instanței la data 20.05.2015, a fost formulată cu respectarea termenul de 15 zile prevăzut de art.103 alin.2 C.pr.civ și întrucât apelanta a dovedit că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa, să formuleze apelul în termenul de 15 zile prevăzut de art.284 alin 1 Cod proc.civ., cererea de repunere în termen este întemeiată și urmează a fi admisă ca atare, în temeiul prevederilor art.103 Cod.pr.civ.
Cât privește apelul formulat de apelanta B. A., tribunalul constată că acesta este întemeiat, având în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul nr.5395/2004, al Judecătoriei Timișoara, reclamantul B. losif a chemat în judecată pe pârâții S. P., T. R., B. M., B. N., B. (G.) M., B. M. și S. P., solicitând instanței să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top_/1-_/1.
Apelanta B. A., moștenitoare a pârâtei G. (B.) M., critică hotărârea pronunțată, susținând că la data introducerii acțiunii de către reclamant, atât mama sa, cât și ceilalți pârâți erau decedați, iar moștenirii nu au fost citați în cauză.
Cât privește împrejurarea decesului mamei sale G. (B.) M., apelanta a făcut dovada faptului că acesta a decedat cu mult înaintea introducerii acțiunii, respectiv la data de 12.06.1994, iar acest aspect este de natură a determina instanța să considere ca fiind nelegală procedura de citare a pârâtei G. (B.) M. pe parcursul judecării cauzei în fond.
Este întemeiat, prin urmare, motivul de apel prin care s-a invocat nelegala citare a pârâtei G. (B.) M. pe parcursul procesului, procedura de citare neputând fi îndeplinită, întrucât aceasta era decedată încă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, întrucât cauza a fost soluționată în primă instanță cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila (nulitatea actelor de procedură efectuate în contradictoriu cu un pârât decedat neputând fi acoperită) și văzând că apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza prevederilor art.297 alin.1 C.pr.civ, tribunalul va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, în rejudecare instanța urmând a se pronunța în ceea ce privește capacitatea procesuală de folosință a pârâtei G. (B.) M. și a celorlalți pârâți (apelanta susținând că toți pârâții erau decedați la data introducerii acțiunii), precum și în ceea ce privește posibilitatea introducerii în cauză a moștenitorilor în condițiile în care decesul s-a produs anterior înregistrării acțiunii.
Cheltuielile de judecată, urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, când se va cunoaște partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta B. A..
Admite apelul formulat de apelanta B. A., cu domiciliul procedural ales la av. B. D. F., în Timișoara .. 24 ., împotriva Sentinței civile nr._/06.12.2004, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr.5395/11.08.2004, în contradictoriu intimatul reclamant B. I., cu domiciliul in Timișoara . și intimații pârâți S. P., T. R., B. M., B. N., B. M. jr. și S. P., cu domiciliul necunoscut.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.06.2015.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
L. Ș. C. P.
GREFIER
R. K.
Red.L.Ș.
Tehn.RK
10 ex.-17.07.2015
Prima instanță:
Judecător: L. R.
| ← Cereri. Sentința nr. 09/2015. Tribunalul TIMIŞ | Anulare act. Hotărâre din 29-06-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
