Pretenţii. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 859/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 859/A
Ședința publică din data de 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul A. D. M. împotriva sentinței civile nr._/11.12._ pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Asociația de proprietari Timișoara, ., .. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul apelantului, avocat S. A. și reprezentanta intimatei, avocat T. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta intimatei depune la dosar practică judiciară, iar reprezentantul apelantului depune chitanțe privind achitarea onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită instanței admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată, prima instanța apreciind în mod eronat ca a intervenit prescripția, termenul a fost întrerupt, reclamantul are calitate procesuala pasiva.
Reprezentanta intimatei solicita respingerea apelului, menținerea ca temeinica și legala a sentinței pronunțata de prima instanța, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecata conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr._/05.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. D.-M., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari ., ., ca inadmisibilă. A respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamant. A obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecata in cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Prin decizia civilă nr. 543/A/2.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. pronunțată în dosarul nr._ s-a admis apelul formulat de apelantul A. D. M., împotriva sentinței civile nr._/05.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata Asociația de P., din Timișoara, .. 1, . anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Prin sentința civilă nr._/11.12.2014 pronunțata în dosarul nr._ , Judecătoria Timișoara a respins acțiunea formulata de reclamantul A. D. M., in contradictoriu cu parata Asociatia de P. .,.. A obligat reclamantul sa plătească paratei suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că :
Reclamantul A. D. M. a solicitat în contradictoriu cu parata Asociația de Proprietari .. 1, . să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.321 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de către reclamant, formate din acoperișul cu învelitoare din țiglă și tâmplăria tip P.V.C. cu geam termopan din casa scării la imobilul din Timișoara .. .> In cauza, parata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei si excepția prescripției dreptului extinctiv la acțiune.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației de P., instanța, a constatat ca aceasta este întemeiata, reținând că potrivit sentinței civile nr._/20.07.2010 pronunțata de Judecătoria Timișoara, rămasă definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1125/R/01.11.2011 a Tribunalului T., se constata încheierea unei convenții intre proprietarii apartamentelor din Timișoara, ., ., care justifica fiecare in parte un drept de proprietate asupra cotelor indivize, si reclamant, convenție prin care proprietarii s-au obligat la transmiterea dreptului de proprietate asupra cotelor părți comune indivize din terasa blocului si uscătoria de la etajul 4 in schimbul realizării prestațiilor-realizarea acoperișului blocului si a tâmplăriei tip PVC din casa scării imobilului, executate de către reclamant. Astfel, instanța a constatat ca Asociația de Proprietari nu are calitate procesuala pasiva, ci acțiunea trebuia formulate fata de toti proprietarii din condominiul respectiv. Pe cale de consecința, instanța văzând prev. art. 248 NCPC, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Asociația de P., si a respins acțiunea ca fiind formulate împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a reținut ca potrivit art.2500 NCC dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar art.2501 NCC stabilește că, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este supus prescripției extinctive și că art.2517 NCC stabilește, 3 ani ca termen general al prescripției extinctive.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 49.321 lei, având un obiect patrimonial, depunând ca probe următoarele chitanțe: nr._/10.08.2007, pentru suma de 4421 lei, chitanța nr.5/21.02.2007, pentru suma de 39.800 lei si chitanța nr. 1/20.02.2007, pentru suma de 5.100 lei, ceea ce demonstrează că dreptul la acțiune pentru pretinderea sumelor respective si prescripția extinctiva a început să curgă din anul 2007. În speță, față de nașterea dreptului la acțiune și data când începe să curgă prescripția extinctiva de 3 ani, devin aplicabile și prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a NCC în sensul că: „prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a NCC sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit". Așadar, sunt în ipoteza prescripției începute sub imperiul Decretului 167/1958 (termenul de 3 ani fiind împlinit in anul 2010.
F. de aceasta, instanța a constatat că excepția prescripției dreptului de a formula acțiunea este întemeiata motiv pentru care, instanța a admis si aceasta excepția si a constatat, având in vedere si prev. art. 248 NCPC, ca dreptul reclamantului de a formula prezenta acțiune este prescris, astfel ca si pentru acest motiv, instanța a respins acțiunea. Pe cale de consecința, instanța a respins si cererea reclamantului privind cheltuielile de judecata.
Având in vedere prev. art. 453 NCPC, instanța a obligat reclamantul sa plătească paratei suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, dovedit atât in prima faza procesuala cât și în apel.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A. D.-M., solicitând admiterea apelului; în principal, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; în subsidiar, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei, a solicitat respingerea acesteia fiind soluționat un proces irevocabil, prin sentința civila nr._/2010 a Judecătoriei Timișoara, unde această pârâtă a avut tot calitatea de pârâtă, instanța constatând totodată că aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind practic titulara obligației ce decurgea din convenția încheiată cu reclamantul apelant Mai mult, este cert că beneficiară a lucrărilor efectuate de apelant este această pârâtă, deoarece în anul 2007 a fost sancționată de către Inspectoratul de stat în construcții cu amendă de 1.000 lei pentru faptul că a efectuat lucrările respective fără a deține autorizație de construire.
Apelantul a susținut că este neîntemeiată și excepția prescripției extinctive a acțiunii, deoarece prin formularea de către reclamant a acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._._, ce a avut ca și obiect acțiune în constatare și în realizare, termenul de prescripție a fost întrerupt până la judecarea definitivă a acelui dosar adică în data de 01.11. 2011, după această dată a început să curgă un nou termen de prescripție. Prin urmare, apelantul a considerat că cererea sa în pretenții este formulată în termen, motiv pentru care a solicitat respingerea acestei excepții ca fiind neîntemeiată, în sprijinul celor afirmate fiind și dispozițiile art. 2537 și următoarele din Codul civil referitoare la întreruperea prescripției extinctive. Mai mult, a afirmat apelantul că, în speța de față nu sunt aplicabile prevederile Decretului Lege nr. 167/1958, deoarece noul termen de prescripție a început să curgă după . noului Cod civil.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că prin sentința civilă evocată, instanța de judecată a constatat că între apelant și pârâta Asociația de proprietari ce are în componență toți proprietarii apartamentelor situate în Timișoara, .. 1, .. T., s-a încheiat o convenție prin care Asociația s-a obligat la transmiterea dreptului de proprietate asupra cotelor părți indivize din terasa blocului și uscătoria de la etajul IV, în schimbul realizării de către apelant a acoperișului blocului și a tâmplăriei tip PVC din casa scării blocului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în luna septembrie 2006 s-a convenit ca în schimbul cedării de către Asociația de proprietari a drepturilor de proprietate asupra parților comune indivize asupra terasei blocului și a uscătoriei de la etajul 4 și pe cheltuiala apelantului să realizeze anumite îmbunătățiri la imobil, compuse din acoperișul blocului și tâmplăria tip PVC din casa scării imobilului; cu toate că apelantul și-a respectat toate obligațiile asumate, intimata a refuzat perfectarea actele necesare.
În drept, s-au invocat prevederile art.466 și următoarele Cod procedura civilă.
Intimata Asociația de Proprietari din Timișoara .. 1 .. T. a solicitat respingerea apelul formulat, iar, pe fond, menținerea in vigoare a sentința civila nr._/11.12.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/ 325/2013*, cu cheltuieli de judecata.
Intimata a apreciat că motivele invocate în apelul formulat și care vizează critica adusa hotărârii pronunțate, atât pe cale de excepție cât și pe fond sunt neîntemeiate.
Din considerentele deciziei civile nr. 1125/R_ a Tribunalului T. data in dosar nr. 10.079._ rezulta ca: „sintetizând tribunalul a reținut ca uscătoria și terasa blocului se afla in coproprietatea forțată a tuturor proprietarilor de apartamente si ele nu puteau fi înstrăinate decât odată cu înstrăinarea dreptului de proprietate exclusiva a tuturor apartamentelor, sub sancțiunea nulității absolute. In prezent art. 45 al. 3 din Legea 7/1996 prevede ca prin excepție de la disp. alin. 2 si prin derogare de la prev. art. 39 din Legea 230/2007, încetarea destinației de folosința . din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotărî motivat, cu o majoritate de 2 treimi din numărul coproprietarilor, iar conform alin.4, in cazul prevăzut la alin.3 devin aplicabile dispozițiile privitoare la coproprietatea obișnuita si temporara; cu toate acestea, înstrăinarea sau ipotecarea se poate realiza daca exista o majoritate de doua treimi din numărul coproprietarilor. Așa cum s-a arătat, valabilitatea unui act juridic se analizează prin prisma dispozițiilor legale in vigoare la data încheierii lui. Ori alin.3 si 4 ale art. 45 din Legea nr. 7/1996b au fost introduse prin Legea nr. 170/2010, astfel ca nu sunt incidente in speța...." A menționat intimata că si acest text de lege din Legea_ a fost declarat neconstituțional prin Decizia CC nr. 1514/2011 întrucât s-a constatat ca :"...înstrăinarea coproprietății forțate cu votul majorității de 2/3 dintre proprietari echivalează practic cu o vânzare a bunului altuia, fără a exista consimțământul proprietarilor care nu au votat sau au votat împreuna, având drept consecința încălcarea disp.art.44 din Constituție ".
Ca atare, fiind vorba de valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare (privind mansarda blocului) instanța a retinut cu titlu definitiv ca acesta nu poate fi disociat de dreptul de proprietate asupra bunului principal (apartamentele) aflat in proprietatea exclusiva a tuturor proprietarilor persoane fizice. D. urmare, cererea de chemare in judecata trebuia formulata in contradictoriu cu toti proprietarii apartamentelor si nu cu Asociația de P..
In concluzie, chemarea in judecata a intimatei Asociația de Proprietari si nu a tuturor proprietarilor de apartamente - persoane fizice, este nelegală, întrucât Asociația de Proprietari nu are calitatea procesuala pasiva in cauza de fata, aceasta aparținând persoanelor fizice.
Cu privire la excepția prescripției extinctive a acțiunii prin depășirea termenului de 3 ani, in speța, fiind incidente prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2000 rap. la art. 6 alin. 4 NCC si art. 3 si 7 din Decr. 167/1958, prescripția fiind începută sub imperiul Decretului 167/1958, intimata a susținut că, potrivit art.2500 NCC dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, iar art. 2501 NCC stabilește ca, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este supus prescripției extinctive, art. 2517 NCC stabilește, 3 ani ca termen general al prescripției extinctive.
In concluzie, intimata a solicitat să se dea eficiență prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, raportat la art. 7 din același act normativ prin care se stipulează ca termenul de prescripție este de 3 ani si ca începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Reclamantul a susținut ca a făcut plata prestațiilor in anul 2007, așa încât termenul de 3 ani s-a împlinit in anul 2010.
Pe fond, a solicitat respingerea apelului, vizând subsidiarul cu referire la obligarea intimatei la plata sumei de 49.321 lei .
In drept : a invocat art. 205-208 NCPRC, art. 175-179 NCPC, 155 al.4 NCPC, 471, 480 al.l NCPC ,Legea 192/2006, Decr.167/1958, Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a NCC, art. 1487-1489 C.civ. privind răspunderea in executarea contractelor de antrepriza. Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor căii de atac,tribunalul constată următoarele :
Criticile formulate de către apelant sunt neîntemeiate în ceea ce privește eronata aplicare a legii și soluționarea cauzei prin admiterea excepțiilor lipsei calității procesual pasive a pârâtei și a prescripției dreptului material la acțiune.
Conform dispozițiilor art. 248 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia nr. 64/1999 a CC, publicată în M.O. nr. 249 din 2 iunie 1999 s-a stabilit că art. 137 C.pr.civ. - al cărui conținut este regăsit în art. 248 NCP - este constituțional în raport cu dispozițiile art. 21 alin.1 din Constituție; accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. 3 ( art. 126 alin.2 C.p.civ.) din Constituția României. In cadrul „procedurii de judecată” sunt incluse și rezolvările excepțiilor invocate în cursul procesului, excepții care pot fi de procedură sau de fond. Prevederile art. 137 C.p.civ. reglementează doar ordinea în cadrul judecății, iar nu întreaga problematică a excepțiilor, în scopul de a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute de altă instanță. Prevederile art. 137 C. pr. civ. asigură o legală administrare a justiției și se înscriu în spiritul principiilor constituționale de dreptate și justiție.
Se constată că prima instanță s-a pronunțat cu precădere și motivat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, dând eficiență dispozițiilor legale enunțate.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil – prin recunoașterea sau realizarea lui, în cazul în care este încălcat sau contestat – ori a unei situații juridice ocrotite de lege. Pentru exercițiul acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: drept, interes, capacitate procesuală și calitate procesuală.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitatea procesuală activă – și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitate procesual pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancțiunea privind lipsa calității procesuale este respingerea acțiunii.
În speță, tribunalul constată că pârâta nu are calitate procesuala pasiva în cauză, în condițiile în care între această parte și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății nu există identitate; persoanele cu care reclamantul a încheiat actul juridic ce constituie temeiul pretențiilor sale sunt proprietarii apartamentelor din imobil și nu Asociația de P..
În acest context, în mod legal, judecătoria a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și a respins acțiunea pe acest considerent.
Se reține că apare ca inutilă soluționării cauzei analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune, deoarece pârâta nu justifică legitimare pasivă în speță.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că apelul formulat este neîntemeiat și îl va respinge, respingând și cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece este partea aflată în culpă procesuală.
Va obliga apelantul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței justificative depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul A. D. M., cu domiciliul les în Timișoara .. 1, . împotriva sentinței civile nr._/11.12._ pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari Timișoara, ., .. T..
Respinge cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECATOR,
C. P. L. Ș.
GREFIER
A. D.
Red.C.P./tehnored. A.D.
4 ex./2 .
Prima instanta: judecator C. L.
| ← Anulare act. Hotărâre din 29-06-2015, Tribunalul TIMIŞ | Succesiune. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
