Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 856/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 856/A
Ședința publică din 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta T. N. A. împotriva sentinței civile nr._/18.12.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Instituția P. Municipiului Timișoara în reprezentarea Municipiului Timișoara, C. L. al Municipiului Timișoara, având ca obiect acțiune în răspundere delictuala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelanta asistată de avocat M. S. și reprezentantul intimaților, consilier juridic C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantei depune la dosar note scrise.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se depune la dosar împuternicire avocațială de către reprezentanta apelantei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă apelanta asistată de avocat M. S. și reprezentantul intimaților, consilier juridic C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantei depune la dosar împuternicire avocațială.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii cu obligarea pârâților la plata a 2962 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul creat, cu cheltuieli de judecata.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanța.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr._/18.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.A respins acțiunea formulată de reclamanta T. N. A. în contradictoriu cu parații Instituția P. Municipiului Timișoara in reprezentarea Municipiului Timișoara si C. L. Timișoara, având ca obiect pretenții. A respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentința prima instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 2400 din 01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 515/26.06.2012 pronunțata de Tribunalul T. și irevocabilă prin decizia civila nr. 2313/15.11.2012 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea promovată de reclamantă și pârâtele au fost obligate la încheierea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului situat in Timișoara . ., înscris in CF_-C1-U1.
Prin prezentul demers judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata actualizata a sumei de 2962 lei reprezentând despăgubirea reclamantei cu o sumă cuantificată în funcție de chirie, chirie nedatorata de aceasta pe perioada 07.03._13.
Reclamanta și-a întemeiat demersul pendinte pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, întrucât pârâtele au refuzat să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil al cărui preț a fost plătit integral din 1993, iar atât în perioada procesului, cât și anterior acestuia, reclamanta a fost nevoită să plătească chirie, pentru un imobil al cărui preț fusese plătit.
Art. 1357 C.civ. prevede că: ,, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 N.C.civ: existența unei fapte ilicite a pârâtelor, vinovăția acestora, prejudiciul cert produs si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita a pârâtelor si prejudiciul cauzat
Or, din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța a constatat ca nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 N.C.civ, pentru considerentele ce urmează:
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului nr._, la data de 07.03.2011, iar cererea a fost admisă în mod irevocabil la 15. 11.2012 când a fost pronunțată decizia civila nr. 2313/15.11.2012 a Curții de Apel Timișoara, iar de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care pârâtele au fost obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta, pârâtele nu au mai perceput chirie acesteia.
Refuzul pârâtelor de a încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile legale in materia vânzării de locuințe din fondul de stat, în condițiile în care, din punctul de vedere al pârâtelor, reclamanta in calitate de succesoare a soțului său T. C. M. nu era sub nici o forma îndreptățită a obține încheierea contractului de vânzare cumpărare si intabularea dreptului sau de proprietate in cartea funciara, deoarece atât la data formulării cererii de cumpărare de către T. C. M. înregistrata la RA Urbis Timișoara sub nr.7658 din 18.11.1991, cat si la data achitării integrale a apartamentului prin chitanța nr.1395 din 05.02.1992 reclamanta nu avea drepturi locative asupra imobilului in litigiu, defunctul sau soț fiind căsătorit la acea data cu numita Z. S., aceasta având calitatea de membru in contractul de închiriere nr. 3529 din 01.02.1988.
Or, toate aceste susțineri au fost supuse analizei în dosarul nr._ și asupra lor a statuat în mod irevocabil Curtea de Apel Timișoara prin decizia civila nr. 2313/ 15.11.2012, prin care pârâtele au fost obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta.
În aceste condiții, instanța nu a reținut atitudinea culpabilă a pârâtelor care să antreneze sancționarea acestora și obligarea lor la plata de despăgubiri către reclamantă pentru perioada 07.03._13, câtă vreme reclamanta nu deținea nici un drept de proprietate asupra imobilului în acea perioadă, drept care i-a fost recunoscut reclamantei printr-o hotărâre judecătorească, ulterior, la data de 15.11.2012, dată de la care pârâtele nu au mai perceput chirie acesteia.
Pornind de la acest considerent, instanța a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte prin întâmpinare, întrucât, în prezenta speță, termenul de prescripție curge de la 15.11.2012 data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care pârâtele au fost obligate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dată de la care orice sumă achitată cu titlu de chirie ar fi profitat exclusiv pârâtelor, iar față de data formulării prezentului demers judiciar - 20.05.2014, acest termen de prescripție de 3 ani nu era împlinit.
Pe cale de consecință, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în prezenta cauză, în baza art.453 alin.1 NCPC, nefiind reținută culpa pârâtelor, instanța a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta T. N. - A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate si admiterea acțiunii reclamante în temeiul art. 221 si urm. 1349, 1356 si urm. C.civ., ca urmare a antrenării răspunderii civile delictuale a instituțiilor parate și obligarea la plata actualizata a sumei de 2962 lei, reprezentând despăgubiri calculate in funcție de chiria plătită si nedatorata pe perioada 07.03._13, cu cheltuieli de judecata constând in taxele de timbru si onorariul de avocat de la instanța de fond.
În motivare, a arătat că, în baza sentinței civile nr. 2400/ 01.02.2012 a Judecătoriei Timișoara in șnur cu decizia civila nr. 515/26.06.2012 pronunțata de Tribunalul T. de respingere a apelului in șnur cu decizia civila nr. 2313/15.11.2012 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara de respingere a recursului definitiva si irevocabila, pronunțate in dosarul nr._, in contradictoriu cu instituțiile parate, acestea au fost obligate la încheierea contractului de vanzare-cumparare a apartamentului situat in Timișoara, . (actual Martir P. Domasneanu) ., inscris in CF_- C1-U1".
A formulat cererea de chemare in judecata in 07.03.2011 si a fost admisa in mod irevocabil la 15.11.2012. In urma demersurilor multiple si anevoioase efectuate la instituțiile parate pentru punerea in aplicare a hotărârii judecătorești, la 19.02.2013 și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului.
Apelanta a susținut că, în mod netemeinic, instanța de fond a apreciat ca nu se poate retine atitudinea culpabila a paratelor care sa atragă răspunderea civila a paraților. Răspunderea civila este independenta de forma culpei cu care a fost produsa, atâta timp cat prin fapta săvârșita s-a produs un prejudiciu unei persoane. Desi hotărârea judecătoreasca produce efecte pentru viitor, este evident ca aceasta a constatat doar o stare de drept existenta de mult timp, respectiv de la data plații integrale a prețului din 1993: proprietatea imobilului trebuia sa revină soțului apelantei si ulterior acesteia ca moștenitoare, având in vedere ca plata prețului s-a efectuat, insa obligația corelativa de transmitere a dreptului de proprietate de către parate către cumpărător nu s-au realizat și s-a perceput si chirie.
Având in vedere ca a solicitat instanței la 07.03.2011 obligarea instituțiilor parate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul al cărui preț a fost plătit integral, apelanta a apreciat ca daunele produse prin perceperea unei chirii pentru un imobil care trebuia sa fi fost in proprietatea mea, cu titlu de cumpărător sau moștenitor, se întind pana in urma cu 3 ani de la data introducerii acțiunii. Acesta a fost modul de cuantificare al daunelor produse de către parate prin refuzul de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului.
A invederat apelanta că, prin acțiunea formulată, a solicitat o despăgubire pentru răspundere civila delictuala, comisă prin refuzul de a încheia contract de vânzare-cumpărare pentru un imobil al cărui preț a fost plătit integral din 1993 si cumulativ plata chiriei pentru același imobil, obligație imperativa in sarcina sa (fapta ilicita), având drept consecința prejudiciul constând in chiria plătită in mod netemeinic pentru un imobil pentru care s-a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către instituția parata ca parte in culpa. Culpa paratelor este evidenta, având in vedere ca dețineau dovada plații integrale a prețului imobilului in evidentele lor. Cu buna-știința, după ce le-a prezentat toate documentele doveditoare, au refuzat să își recunoască greșeala si sa procedeze la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Chiria nedatorata pentru perioada 07.03._13 este o modalitate de cuantificare a prejudiciului, scopul acțiunii noastre fiind despăgubirea noastră cu o suma cuantificata in funcție de chirie. In consecința, apelant a apreciat ca termenul de prescripție a dreptului la acțiune curge de la 15.11.2012, data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care paratele au fost obligate la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Iar in ce privește prescripția sumelor solicitate, a arătat ca acestea reprezintă o cale de evaluare a prejudiciului suferit, calculat in urma cu trei ani de la data promovării acțiunii prin care au fost obligați la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
A arătat ca s-a adresat paratelor cu o invitație la conciliere, primita la 27.03.2014, potrivit confirmării de primire, pentru a soluționa litigiul in mod amiabil, dar nu a primit nici un răspuns la aceasta solicitare. Ca urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, a solicitat admiterea apelul, schimbarea in tot a hotărârii apelate si obligarea paratele la achitarea sumei de 2962 lei, actualizata de la data plații de către aceasta, conform graficului anexat la dosarul de fond si pana la data plații efective.
In drept, art.466 si urm. C.pr.civ., art. 221 si urm. 1349, 1356 si urm. C.civ.
Prin întâmpinare, intimații Municipiul Timișoara prin C. L. al Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara au solicită respingerea apelului declarat de către reclamanta T. N..
Motivele care au stat la baza promovării acțiunii au fost acelea potrivit cărora reclamanta, în calitate de succesoare a soțului său T. C. M., se considera îndreptățită să obțină încheierea contractului de vânzare-cumpărare și intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară, în condițiile în care, atât la data formulării cererii de cumpărare de către T. C. M. înregistrată la R.A URBIS Timișoara sub nr. 7658/ 18.11.1991 cât și la data achitării integrale a apartamentului prin chitanța nr. 1395/05.02. 1992, reclamanta nu avea drepturi locative asupra imobilului în litigiu, defunctul T. C. M. fiind căsătorit la acea dată cu numita Z. S., aceasta având calitatea de parte în contractul de închiriere nr. 3529/01.02.1988.
Așadar, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că are un drept locativ asupra acestei unități locative nici în momentul realizării acordului de voință și nici la data achitării prețului integral al apartamentului, respectiv la data de 30.11.1993, condiție esențială pentru a putea solicita perfectarea contractului de vânzare - cumpărare au apreciat intimații că solicitarea acesteia de a i se restitui chiria este total nefondată.
Intimații au apreciat că au fost de bună - credință și nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile speciale în materie de vânzare a locuințelor percepând chirie în raport de reglementările în vigoare, având calitatea de proprietar al imobilului, aspect ce nu poate fi susținut de către apelantă care, așa cum s-a arătat, nu avea nici un drept locativ asupra imobilului, ci doar calitatea de soție a defunctului T. C. M. ce a rămas în pasivitate și nu a mai întreprins demersurile necesare pentru a-și legaliza calitatea de proprietar.
Dreptul pretins al reclamantei - apelante nu exista la momentul solicitării pretențiilor, nu este recunoscut si ocrotit de lege fiind un drept obținut ca ,,are a pronunțării unei hotărâri irevocabile iar pe de altă parte, a intervenit prescripția cu privire la perioada solicitată.
Apelanta și-a întemeiat demersul pe dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală în temeiul art. 1349 și 1357 C.civ. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuiesc întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 C.civ. respectiv existența unei fapte ilicite, vinovăția făptuitorului, prejudiciul cert dus și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.
Astfel, apelanta a formulat cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._ la data de 07.03.2011 iar cererea a fost admisă în mod irevocabil la data de 15.11.2012 când a fost pronunțată decizia civilă nr. 2313 de către Curtea de Apel Timișoara. De la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii prin care au fost obligați să încheie contractul de vânzare - cumpărare cu apelata nu a mai fost percepută nici o chirie.
În concluzie, nu se poate reține atitudinea culpabilă a instituției intimaților antreneze sancționarea și obligarea la plata de despăgubiri pentru perioada 07.03._13 cât timp apelanta nu deținea nici un drept de proprietate asupra imobilului în acea perioadă, drept care i-a fost recunoscut acesteia printr-o hotărâre judecătorească ulterior, la data de 15.11. 2012.
Pentru toate aceste motive, se solicită respingerea apelului formulat de către reclamanta - apelantă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr._/18.12. 2014 pronunțată de către Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În drept, se invoca disp. art. 205 C.pr.civ., 1357 C.civ. și art. 2500 - 2544 Cod civil.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată următoarele :
Criticile apelantei - că instanța de fond a reținut in mod eronat o stare de fapt neconformă realității si că nu a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză - sunt neîntemeiate.
Prin sentința civila nr. 2400 din 01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civila nr. 515/26.06.2012 pronunțata de Tribunalul T. și irevocabilă prin decizia civila nr. 2313/15.11.2012 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea promovată de reclamantă și pârâții au fost obligați la încheierea contractului de vânzare cumpărare a apartamentului situat in Timișoara . ., înscris in CF_-C1-U1.
Prin aceste hotărâri, s-a statuat că reclamanta are dreptul la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului mai sus descris, în calitate de moștenitoare a defunctului său soț, T. C. M., care în calitate de chiriaș a formulat o cerere de cumpărare a imobilului și a achitat și prețul acestuia. Îndreptățirea reclamantei la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare s-a consacrat odată cu rămânerea irevocabilă a hotărârilor mai sus enunțate; astfel că, doar de la această dată, 15.11.2012, pârâților le-a incumbat obligația de a încheia contractul de vânzare - cumpărare cu apelanta.
Mai mult, se reține că, în considerentele sentințelor indicate, instanțele nu au constatat că pârâții ar fi în culpă pe considerentul că ar fi încălcat dispozițiile legale în vigoare privind înstrăinarea imobilelor.
Refuzul pârâților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile legale in materia vânzării de locuințe din fondul de stat, aceste instituții constatând că, atât la data formulării cererii de cumpărare de către T. C. M. înregistrata la RA Urbis Timișoara sub nr. 7658 din 18.11.1991, cat si la data achitării integrale a apartamentului prin chitanța nr. 1395 din 05.02.1992, reclamanta nu avea drepturi locative asupra imobilului in litigiu, defunctul sau soț fiind căsătorit la acea data cu numita Z. S., aceasta având calitatea de membru in contractul de închiriere nr. 3529/01.02. 1988.
Prin urmare, se reține că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv lipsește culpa pârâților și, în consecință, a respins acțiunea.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge - apreciind ca fiind neîntemeiat - apelul formulat de apelanta T. N. A., împotriva sentinței civile nr._/18. 12.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, precum și cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece este partea aflată în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta T. N. A., cu domiciliul ales în Timișoara ., . împotriva sentinței civile nr._/18. 12.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata Instituția P. Municipiului Timișoara, în reprezentarea Municipiului Timișoara, C. L. al Municipiului Timișoara, toți cu sediul în Timișoara Bv. C.D. L. nr. 1, jud. T..
Respinge cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. POPOVICILENUȚA Ș.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P./tehnored. A.D
5 ex./3 .
Prima instanța: judecător R. T.
| ← Succesiune. Sentința nr. 2496/2015. Tribunalul TIMIŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
