Fond funciar. Decizia nr. 705/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 705/2015
ROMÂNIA
Dosar nr._
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILA 705/A
Ședința publică din 02 iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
JUDECATOR: A. I.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare soluționarea apelului formulat de apelanta A. E. împotriva sentinței civile 1201/2014, pronunțate de Judecătoria Lugoj in dosarul_, in contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI T., N. A. D. și P. JUDEȚULUI T..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publică din 18.06.2015, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 25.06.2015 si 02.07.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constata următoarele.
Prin sentința civila 1201/2014 Judecătoria Lugoj a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. E., în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului T., P. Județului T. și N. A. D. ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă si a respins ca neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată din oficiu de către instanță, a admis-o pentru următoarele considerente.
Prin Ordinul P. județului T. nr. 651/10.07.2007 s-a atribuit în proprietate pârâtului N. A. D., proprietarul casei situată în loc. Ohaba F., nr. 240, evidențiată în CF nr. 291 Ohaba F., nr. top. 33, 34 terenul în suprafață de 3.136 mp evidențiat în aceeași carte funciară, ca teren aferent casei de locuit.
Din copia Cărții funciare nr. 291 Ohaba F. (f. 12-15) și traducerea ei în extras din limba maghiară (f. 38), precum și din copiile actelor de stare civilă depuse la dosar, instanța reține că primii proprietari tabulari asupra imobilului evidențiat în această carte funciară au fost numiții T. E. și T. I.. Aceștia au avut două fiice, pe I. E. (născută T.), decedată în 1975, bunica reclamantei și respectiv pe M. Talia (născută T.), decedată în 1945.
În anul 1910 numiții T. E. și T. I. au donat fiicei M. Talia și ginerelui lor M. N., întregul imobil evidențiat în această carte funciară, respectiv terenul arabil intravilan în suprafață de 3.136 mp cu casă și curte înscris în CF nr. 291 Ohaba F., nr. cad. 33 ( 2.845 mp teren arător intravilan) și nr. cad. 34 (casă cu curte de 291 mp), cei doi donatari intabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.
Cei doi proprietari au avut două fiice, pe Bolgea M. și pe B. S..
Ei au donat cota de ¼ din întregul imobil fiicei B. S. iar cota de ¾ din casă și din 250 mp teren a revenit acesta prin moștenire după cei doi părinți (f. 40), apoi au fost transmise prin succesiune fiului acesteia B. I. (f. 40).
Acesta din urmă a donat soției B. A. construcțiile evidențiate în cartea funciară, suprafața de 250 mp teren trecând în proprietatea Statului Român și fiind atribuit în folosință pe durata construcțiilor deținătoarei acestora. După decesul lui B. A., casa de la nr. 240 Ohaba F. a fost moștenită de pârâtul N. A. D. (f. 142) care a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra terenului evidențiat în cartea funciară.
Deși în cauză reclamanta A. E. a făcut dovada că este moștenitoarea bunicii sale I. E. prin retransmitere, prin intermediul moștenirii lăsate de tatăl ei J. G. R., care a moștenit averea mamei sale I. E. (f. 11), calitatea sa procesuală urmează a fi analizată raportat la calitatea reclamantei de moștenitoare a ultimilor proprietari ai terenului evidențiat în cartea funciară anterior cooperativizării.
Aceștia au fost M. N., M. Talia și fiica acestora B. S., în raport cu care reclamanta nu are vocație succesorală deoarece aceștia au avut descendenți care au înlăturat de la succesiune rudele colaterale.
Ori, vocația reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate se analizează prin raportare la dispozițiile art. 13 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 și la proprietarii terenului de la data cooperativizării, iar nu raportat la primii proprietari ai imobilului care au fost străbunicii reclamantei T. I. și T. E., deoarece, în condițiile în care aceștia au donat imobilul în anul 1910 fiicei și ginerelui, la momentul decesului lor terenul în litigiu nu mai putea face parte din masa succesorală a acestora.
De altfel anterior reclamanta a promovat o acțiune prin care a atacat actul de donație făcut de străbunicii ei, cerere ce a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, prin sentința civilă nr. 1132/02.07.2009 rămasă irevocabilă pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarele conexate nr._ și nr._ (f. 45-56).
Referitor la vocația reclamantei la constituirea dreptului de proprietate ca fiind aferent casei pe care a edificat-o bunica ei I. E., se constată că anterior reclamanta a promovat o acțiune în justiție în acest sens, care a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 3452/18.12.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj, irevocabilă.
Întrucât reclamanta nu justifică un interes legitim, ca o condiție a exercitării dreptului la acțiune, neavând vocație succesorală sau calitatea de moștenitoare a proprietarilor tabulari ai terenului de la data colectivizării și a trecerii lui în proprietatea statului sau a proprietarului construcțiilor și neformulând cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei si ca urmare a admiterii acestei excepții, a lăsat nesoluționată cea de a doua excepție invocată în cauză de pârât, iar față de admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea formulată de către aceasta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală.
Împotriva sentinței civile 1201/2014 pronunțate de Judecătoria Lugoj a formulat apel A. E..
In motivare a aratat ca prima instanța s-a rezumat să analizeze doar dreptul reclamantei și nicidecum interesul legitim justificat de ea.
Interesul legitim cerut de lege și care îi conferă calitate procesuală activă îl justifica prin dreptul bunicii sale asupra casei construită de aceasta și care nu este evidențiată în cartea funciară, fiind distinctă de casa dobândită de N. A. D. și asupra căreia invoca un drept de proprietate sau de creanță al bunicii sale.
Faptic, există două case distincte cu două terenuri aferente care dintotdeauna au fost folosite de familii diferite, fiind anterior despărțite prin garduri. Una dintre case cu terenul aferent este întabulată în cartea funciară, fiind folosită de sora bunicii, respectiv de M. Talia, apoi de fiica sa S. B., iar după decesul său, de B. I. cu cea de a doua soție B. A. de la care a dobândit fiul acesteia dintr-o altă căsătorie și anume N. A. D., iar cealaltă casă ridicată de bunica sa T. E. a fost locuită de aceasta și de tatăl sau J. G. până la deces, după care a rămas nefolosită așa cum este și în prezent.
Prin urmare, justifica un interes legitim și care îi conferă o calitate procesuală activă pentru a solicita terenul aferent casei construită și folosită de bunica sa paternă.
Totodată terenul nefiind aferent unei singure case întabulată în CF și fiind împărțit faptic la cele două case, așa cum reiese și din cartea funciară, unde apar două numere top., respectiv nr. top. 34 cu casa și 291 mp. și nr. top. 33 cu suprafața de teren de 2845 mp. nu se putea dobândi de o singură persoană care nu avea nici o legătură de rudenie cu proprietarii tabulari.
Instanța de fond nu face nici o referire la aceste aspecte, sau la cea de a doua casă cât și la actele de donație din cuprinsul cărora rezultă că s-au transmis doar 250 mp.
Ba mai mult, din răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expertul Mitescu I. rezulta în mod evident că pe terenul înscris în CF nr._ B., nr. top, 33, 34 reise că pe nr. top. 33 este construită casa veche de bunica sa și care nu este evidențiată în CF.
Ori, apelanta fiind singura moștenitoare a bunicii sale I. E. născută Tripsa, prin retransmitere, prin intermediul moștenirii lăsate de tatăl sau J. G. care a moștenit si a retransmis apelantei moștenirea defunctei T. E. căsătorită J. și I., justifica calitate procesuală pasivă întrucât există identitate între apelanta și persoana care poate pretinde existenta unui bun în masa succesorală a defunctei lovan E., respectiv reglementarea situației juridice a terenului aferent casei construite de bunica sa.
In concluzie, solicita a se aprecia ca are calitate procesuală activă să formuleze o acțiune de constatare a nulității unui Ordin al P. prin care s-a atribuit lui N. Adran D. mai mult decât avea dreptul, respectiv mai mult decât suprafața de 250 mp. care era în proprietatea Statului Român. Nu se putea atribui restul terenului care nu era în proprietatea statului și care urma să fie dobândit fie pe calea dreptului comun sau a legii fondului funciar având în vedere că și apelanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorii sai.
P. Județului T., Instituția P. - Județul T., prin întimpinare au solicitat respingerea apelului.
In motivare arata ca in mod corect instanța de judecată a respins acțiunea civilă formulată de apelantă și a reținut faptul că aceasta nu justifică un interes legitim, ca o condiție a exercitării dreptului la acțiune, neavând vocație succesorală sau calitatea de moștenitoare a proprietarilor tabulari ai terenului de la data colectivizării și a trecerii lui în proprietatea statului sau a proprietarului construcțiilor și nici nu a formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate.
Referitor la fondul cauzei, arata faptul că din documentația anexată Ordinului P. nr. 651/10.07.2007 rezultă propunerea Primăriei comunei B. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 3136 mp., aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, conform Legii nr. 18/1991, republicată.
Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991:
(1)Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26.
(2)Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnica sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proporțional cu cota deținuta din construcție.
(3)Terenurile atribuite în folosință pe durata existentei construcțiilor
dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai
dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4)Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
(5)Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere.
(5A1) Cererile de restituire prevăzute la alin. (5), împreuna cu copiile de pe actele de proprietate, se depun la primăria localității sau, dupa caz, la primăriile localităților în raza cărora se află situat terenul, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 1 noiembrie 2001, sub sancțiunea decăderii din termen.
(6)Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Observând exigențele prevederilor legale în materia terenurilor aferente casei de locuit așa cum ilustrează art. 23 și 36 din Legea nr. 18/1991, Primăria comunei B., potrivit art. 36 alin.6, a verificat situația juridică a terenului, eliberând adeverința nr. 2414 din 26.03.2007 prin care arată faptul că terenul evidențiat în CF nr. 291, nr. top 33, 34 Ohaba F. în suprafață de 3136 mp. este aferent fostei case de locuit cu nr. 240, proprietatea numitului N. A.-D..
Propunerea de atribuire formulată în atenția P. a fost definitivată prin înaintarea adresei nr. 696/30.03.2007, înregistrată la Instituția P. -Județul T. sub nr. 4708/4.04.2007.
Mai mult, studiind CF nr. 291 Ohaba F., nr. top 33 - arător intravilan 2845 mp., nr. top 34 - casă și curte 291 mp, se poate observa faptul că Statul Român este proprietar asupra 250 mp. teren iar N. A. - D. este proprietar asupra 1/1 casă.
In final, arata ca având în vedere considerentele invocate, apreciază faptul că Ordinul P. nr. 651/10.07.2007 a fost emis cu respectarea prevederilor legale incidente.
Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, prin cererea introductivă reclamanta și-a justificat interesul în promovarea prezentului demers judiciar prin aceea că „bunica mea a construit pe acel teren o construcție nouă care nu este evidențiată în CF”.
Această formulare este ambiguă și nu lămurește interesul reclamantei, în sensul dacă reclamanta pretinde că terenul face parte din masa succesorală a bunicii sale I. E., sau pretinde vreun drept asupra aceluiași teren în baza altui temei de drept.
Prin notele de ședință depuse la dosarul de primă instanță, la data de 23 iunie 2014, reclamanta a arătat că pe terenul în litigiu există două case, din care una nu este întabulată, astfel că, terenul nefiind aferent unei singure case, nu se putea emite un singur ordin de către prefect pentru întreaga suprafață și pentru o singură persoană.
Cu alte cuvinte, reclamanta susține că pentru terenul aferent casei neîntabulate trebuia emis un alt ordin, iar casa fiind construită de bunica sa, a cărei moștenitoare este, reclamanta ar putea pretinde constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren în temeiul Legii 18/1991.
În fine, prin motivele de apel reclamanta a susținut că interesul său îl reprezintă „reglementarea situației juridice a terenului aferent casei construite de bunica mea”, teren ce poate fi dobândit „pe calea dreptului comun sau a legii fondului funciar”.
Analizând interesul reclamantei, astfel cum a fost motivat, tribunalul reține din CF 291 Ohaba F. și din Referatul Primăriei comunei B. 2414/26.03.2007, că din totalul suprafeței terenului în litigiu (3136 mp) 250 mp a fost preluați de Statul român în baza Legii 58/1974, iar restul a fost cooperativizat.
Potrivit art. 8 al. 1 și 2 din Legea 18/1991:
„(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.”
De asemenea, art. 23 al. 1, 2 și 4 din același act normativ prevăd că:
„(1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
(2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.
(…)
(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.”
În fine, conform art. 36 al. 3 și 4 din Legea 18/1991:
„(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974**) cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.”
În aceste condiții, tribunalul reține că terenul în litigiu nu poate fi revendicat pe calea dreptului comun, ci în condițiile Legii speciale de fond funciar nr. 18/1991, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
De altfel, din analiza extrasului de CF nr. 291 Ohaba F., tribunalul reține că terenul în litigiu nu s-a aflat niciodată în patrimoniul bunicii reclamantei, I. E., astfel că reclamanta nu poate ridica pretenții asupra acestui teren cu titlu de moștenire.
Cât privește constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei neevidențiate în cartea funciară, în condițiile Legii 18/1991, tribunalul reține din dispozițiile legale citate că aceasta poate fi solicitată doar de proprietarul casei.
Ori, prin . de Judecătoria Lugoj în dosarul_, s-a respins în mod irevocabil acțiunea formulată de reclamanta A. E., prin care a solicitat să se constate că bunica sa, I. E., a dobândit în proprietate o casă, prin construire pe terenul înscris în CF 291 Ohaba F., nr. top. 33 – 34 și să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei case, cu titlu de moștenire.
Câtă vreme reclamanta nu este proprietara casei neevidențiate în cartea funciară, ea nu poate pretinde constituirea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra terenului aferent aceleiași case.
Reclamantei îi lipsește, cu alte cuvinte, interesul înțeles ca folos practic pe care ar urma să îl obțină prin formularea prezentului demers judiciar.
Astfel, chiar dacă acțiunea reclamantei ar fi admis și Ordinul P. județului T. nr. 651/10.07.2007 ar fi anulat, terenul în litigiu ar reveni în proprietatea comunei B., iar reclamanta nu ar putea pretinde vreun drept asupra acesteia nici în condițiile dreptului comun, ca moștenitoare a bunicii sale, I. E., nici în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În consecință, cu majoritate de voturi, tribunalul va respinge apelul.
În temeiul art. 453 NCPC tribunalul va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta Albota E., domiciliata in Timișoara, ., nr. 4, ., împotriva sentinței civile 1201/2014, pronunțate de Judecătoria Lugoj in dosarul_, in contradictoriu cu intimații Instituția P. județului T., sediul in Timișoara, Bv. Revoluției, nr. 17, Novacescu A. D., domiciliat in domiciliat în Lugoj, ., . si P. județului T., cu sediul in Timișoara, Bv. Revoluției, nr. 17.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 2 iulie 2015.
P. JUDECATOR
L. V. A. I.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. LV
Tehnored.RR
Prima instanța
F. Sterfenitu
Cu opinie separata.
Admite apelul.
Anulează sentința apelata.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 2 iulie 2015.
JUDECATOR
B. D.
Dosar_
Considerentele opiniei separate
Prin cererea introductiva de instanța reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului P. nr. 651/2007 prin care i s-a atribuit paratului Novacescu A. D. suprafața de teren de 3136 mp aferenta casei de locuit.
In motivarea cererii s-a arătat ca din suprafața totala de 3136 mp, doar suprafața de 250 mp aferentă casei paratului a trecut in proprietatea statului si doar această suprafața de teren trebuia sa-i fie atribuita prin ordin al prefectului nu si diferența de 2845 mp care este aferenta unei alte case neînscrisa in cartea funciara si care a fost construita de bunica sa.
Prima instanța a reținut ca reclamanta nu are un interes in cauza întrucât nu are vocație succesorala sau calitatea de moștenitoare a proprietarilor tabulari ai terenului de la data trecerii in proprietatea statului.
Interesul este folosul practic urmărit de cel care pune in mișcare acțiunea civila.
In circumstanțele concrete ale spetei, prima instanța trebuia sa prefigureze interesul urmărit de reclamanta si nu sa stabilească vocația acesteia de a obține terenul. Reclamanta nu a investit instanta cu o cerere având ca obiect constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate pentru a stabili calitatea de mostenitor si implicit calitatea procesuala activa ci cu o cerere avand ca obiect constatarea nulității unui act juridic civil.
Aceasta excepție, chiar daca este una de fond, nu se confunda cu dreptul subiectiv.
In calitate de moștenitoare a unei persoane - care a construit pe terenul in litigiu o casa al cărei teren aferent a fost atribuit in intregime paratului – reclamanta justifica un interes in a solicita examinarea de către o instanță a condițiilor în care s-a eliberat actul si dacă atribuirea terenului despre care susține ca este aferent casei de locuit pe care o moștenește de la antecesorii săi s-a facut cu respectarea dispozițiilor Legii fondului funciar.
Aspectele analizate de prima instanța in considerente țin de dreptul subiectiv si nu de condițiile interesului ca excepție procesuala astfel cum este reglementata de N.C.P.C. la art. 33 și de aceea soluția care se impune este aceea a anularii sentinței si trimiterii spre rejudecare pe fond.
JUDECATOR
B. D.
Red. B.D.
Tehnored.R.R.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4326/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2027/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
