Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 07-07-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 709/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 709/A
Ședința publică din 7 iulie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C. J. Luc, prin mandatar O. C. împotriva sentinței civile nr.1289/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect constatare nulitate ac juridic
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din 09.06.2015 și 30 iunie 2015, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel, constată următoarele :
P. sentința civilă nr. 1289/29.10.2014 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria D. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. J. Luc, prin mandatar O. C., în contradictoriu cu pârâta S.C.„Q. A.” S.R.L. având ca obiect constatare nulitate act juridic și reziliere contract. În temeiul art. 452 și art.453 alin.1 cod proc civ, a obligat reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.500 lei, reprezentând onorariu de avocat conf. facturii nr. 38/09.04.2014.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele :
Reclamantul C. J. Luc a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de arendă nr. 12/01.03.2008 încheiat între S.C. „Q. A.” S.R.L. și autorul său, C. N., pentru lipsa consimțământului autorului său, respectiv a arendatorului C. N., la încheierea contractului, pentru cauză ilicită și lipsa cauzei determinată de caracterul derizoriu, neserios și nesincer al arendei.
Instanța a apreciat că motivele de nulitate invocate de către reclamant atrag sancțiunea nulității absolute a contractului de arendă, iar acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, drept pentru care a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității relative a contractului, excepție invocată de către pârâta S.C. „Q. A.” S.R.L.
În ceea ce privește motivul invocat de către reclamant - lipsa consimțământului autorului său, respectiv a arendatorului C. N., la încheierea contractului de arendă nr. 12/01.03.2008, instanța a constatat că, la data de 01.03.2008 între tatăl reclamantului, respectiv între C. N. prin mandatar B. M. S. C., în calitate de arendator și pârâta S.C. „Q. A.” S.R.L., în calitate de arendaș s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani contractul de arendă nr. 12/01.03.2008( fila 13), înregistrat la Primăria Jamu M. sub nr. 9/01.03.2008 având ca obiect terenul agricol în suprafață de 50 ha, aflat pe raza comunei Jamu M. (suprafața de 49,91 ha sola 1730/1 și suprafața de 0,09 ha sola 1721/1), iar arenda a fost stabilită la 25 euro/ha plătibilă o dată pe an, după strângerea recoltei.
Terenul ce a făcut obiectul contractului de arendă a fost intabulat în CF nr._ Jamu M. și în CF nr._ Jamu M..(filele 16-17).
Pârâta S.C. „Q. A.” S.R.L a notat la data de 30.07.2013 în CF nr._ Jamu M. și în CF nr._ Jamu M. contractul de arendă.
Din procura notarială din 18.10.1997 (fila 19) instanța a reținut că tatăl reclamantului, numitul C. N. a mandatat-o pe numita B. M. S. C., să facă toate demersurile în fața organelor administrative și a altor organe din România în vederea remiterii tuturor titlurilor de proprietate privind imobilele familiei mandantului, în special a celor care au constituit obiectul exproprierii și stării civile a familiei sale.
Procura constituie într-adevăr înscrisul constatator al contractului de mandat. Din punct de vedere al întinderii puterilor mandatarului, mandatul este, după caz, special sau general. Mandatul este special atunci când este dat numai pentru îndeplinirea unui act juridic anume sau pentru îndeplinirea unor astfel de acte precis determinate. In speță, procura cuprinde enumerarea limitativa a puterilor conferite mandatarului. După cum se poate constata, procura a fost data numai pentru ca mandatarul să procure titlurile de proprietate privind imobilele familiei mandantului, în special a celor care au constituit obiectul exproprierii și stării civile a familiei sale și nu mai mult. Acest mandat însă nu îi conferea numitei B. M. S. C. dreptul de a încheia în numele și pe seama mandantului contracte de arendă.
Contractul de arendă încheiat pe o perioadă de 10 ani fiind asimilat actelor de dispoziție, pentru încheierea sa de către mandant este necesar un mandat special, conform art. 1536 alin. 2 cod civil vechi.
Instanța însă, a apreciat că mandatara B. M. S. C. a încheiat contractul de arendă nr. 12/01.03.2008 cu depășirea limitelor conferite de procura dată de mandantul său la 18.10.1997.
Actele încheiate de mandatar cu depasirea împuternicirilor primite obliga pe mandant numai daca le-a ratificat expres sau tacit.
Întrucat ratificarea se face in baza art. 1546 C. civ. vechi, ea nu este supusa condițiilor prevazute de art. 1190 C. civ. În cazul prevazut de art. 1546 alin. 2 C. civ., nu este vorba de un act anulabil, ci de niste acte afectate de exces, prin faptul ca acel de la care emana nu avea destule puteri pentru a consimti.
Deci, pentru ca viciul sa fie reparat este suficient ca acela a cărui voință a fost nesocotita sa-și însușească actul ca si cum ar fi fost facut de el insusi; iar ratificarea – spre a fi operanta – nu este necesar sa fie insotita de mentiunile la care numai confirmarea obligatiilor este supusa prin art. 1190 C. Civ vechi.
Ratificarea ce se face in baza art. 1546 alin. 2 C. Civ. vechi., este reglementata numai prin acest articol, care nu o supune la nici o forma speciala.
Din probele administrate în cauză instanța a apreciat că, contractul de arendă nr. 12/01. 03.2008 încheiat de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite, a fost ratificat tacit de către mandatarul C. N..
Instanța a dat eficiență declarațiilor martorilor D. M. și P. O.. Nu a dat eficiență afirmației martorului O. P. Radovan, fiul mandatarului reclamantului, constând în aceea că în vizitele lui C. N. în anii 1992 și 1993 la tatăl său acesta nu a discutat despre arendarea terenurilor, și aceasta pentru că este prea puțin probabil ca la vârsta de 9 ani și respectiv 10 ani pe care o avea martorul in acea perioada, să fi perceput cu certitudine că numitul C. N. nu a purtat o astfel de discuție.
Din declarațiile martorilor D. M. și P. O. instanța a reține că numita B. M. S. a fost cunoscută ca împuternicită a proprietarului C. N. să încheie contracte de arendă privind suprafața de teren de 50 de ha. Anterior încheierii contractului de arendă cu reclamanta, numita B. M. a încheiat cu o altă societate . un contract de arendă având ca obiect suprafața de 50 de ha, martorul P. O. declarând că a discutat personal cu domnul C. N. condițiile de arendare a terenului la societatea resectivă, acesta spunându-i că toate actele referitoare la teren sunt la verișoara sa, resectiv la numita B. M. S.. Astfel că, defunctul C. N. a cunoscut arendarea celor 50 de ha teren de către mandatara sa.
Dovada faptului că numita B. M. S. a acționat în numele și pe seama mandantului său este și faptul că aceasta a adus la cunoștiința pârâtei faptul că i-a încetat calitatea de mandatară prin decesul mandantului său în anul 2009, refuzând a mai încasa arenda. Conform înscrisurilor de la dosar (filele 50-52) numita B. M. S. a încasat de la reclamantă în numele mandantului său arenda pe anii agricoli 2007/2008; 2008/2009; 2009/2010.
Întrucât mandantul C. N. a ratificat tacit contractului de arendă nr. 12/01.03. 2008 astfel încheiat, această ratificare, din punct de vedere juridic, valorează mandat (art. 1546 alin. 2 din Codul civil vechi). P. urmare, reclamantul în calitate de succesor al mandantului este obligat față de pârâtă în limitele contractului ratificat.
În ceea ce privește lipsa cauzei contractului de arendă, aceasta este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute numai în situația lipsei scopului imediat.
Astfel, după cum s-a subliniat constant în doctrina actuala, prin cauza (scopul) actului juridic civil se întelege obiectivul urmarit la încheierea acestuia. În cazul unui contract sinalagmatic, asa cum este si contractul de vânzare-cumparare, scopul imediat (causa proxima) urmarit de catre partile contractante este reprezentarea sau prefigurarea mentala, de catre fiecare parte, a contraprestatiei (o parte se obliga stiind ca si cealalta parte, la rândul ei, se obliga).
Instanța a apreciat că în cazul contractul de arendă scopul imediat al consimtamântului proprietarului consta în reprezentarea mentala a plății chiriei, iar scopul imediat al consimtamântului arendașului consta în prefigurarea mentala a dobândirii detenției asupra terenului agricol ce formeaza obiectul contractului.
Reclamantul a susținut că lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestației determinată de caracterul derizoriu al arendei stabilită la suma de 25 euro /ha.
P. arendă neserioasă se înțelege o arendă infimă, derizorie, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului arendat, încât practic nu există obiect al obligației arendașului, seriozitatea arendei fiind o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Ca element esențial de validitate al contractului de arendă, arenda trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie determinat sau determinabil și să fie sincer și serios, în sensul de a fi stabilit în vederea achitării în realitate și de a nu fi derizoriu. Instanța a constatat că arenda stabilită de părți încontract îndeplinește condiția de a fi sinceră, nefiind stabilit în mod fictiv, susținerile reclamantului cum că în momentul încheierii contractului mandatatara proprietarului și pârâta ar fi convenit ca arenda să nu se plătească proprietarului nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză, de asemenea, reclamantul nu a făcut dovada caracterului derizoriu al arendei.
Instanța nu a reținut nici motivul de nulitate constând în cauza ilicită a contractului de arendă, nefiind dovedit că scopul încheierii contractului a fost eludarea normelor legale .
Potrivit art. 966 cod civil vechi cauza ilicită nu poate avea niciun efect. Iar, conform 968 Cod civil, cauza este ilicită atât în situația în care este contrară normelor legale cât și în cazul când contravine bunelor moravuri și ordinii publice.
În cauză, instanța a reținut că, contractul de arendă s-a încheiat cu depășirea limitelor mandatului de către mandatar, dar acest act a fost ratificat tacit de către mandant. De asemenea, instanța a reținut buna credință a pârâtei la încheierea contractului de arendă, aceasta având reprezentarea faptului că numita B. acționează în numele și pe seama mandantului său.
În ceea ce privește petitul subsidiar al acțiunii reclamantului - rezilierea contractului de arendă pentru nerespectarea obligației de plată a arendei, instanța a avut în vedere următoarele:
Pârâta S.C. „Q. A.” S.R.L. având reprezentarea faptului că numita B. acționează în numele și pe seama mandantului său a achitat arenda în contul acesteia pe anii agricoli 2007/2008; 2008/2009; 2009/2010( filele 50-52). După ce mandatara a adus la cunoștința pârâtei faptul că i-a încetat calitatea de mandatară, prin decesul mandantului său, refuzând a mai încasa arenda, pârâta nu a mai putut efectua plata arendei aferentă anilor agricoli 2010/2011, 2012/2013 în mâinile mandatarului, dar, cu toate acestea conform înscrisurilor de la dosar, în anul 2010 a achitat suma de 2000 lei pentru întocmirea documentației de intabulare a suprafeței de teren de 50 de ha (fila 54), iar în anul 2013 a achitat suma de 24.833 lei cu titlul de impozit pe anii 2007-2013 (fila 55).
Totodată, din înscrisul de la fila 53, rezultă că pârâta a consemnat la Bancă la dispoziția proprietarului suma de 5500,14 lei reprezentând arenda pe anul 2012/2013. Instanța a reținut că în cauză nu a fost dovedit refuzul pârâtei de a plăti cuantumul arendei, de la data decesului proprietarului terenului arendat, 19.01.2009, nu s-a dovedit că succesorii săi s-au interesat de terenul în cauză și că au luat legătura cu pârâta. În schimb, pârâta, în momentul în care a aflat că a fost dezbatută succesiunea după defunctul C. N., iar reclamantul este succesorul acestuia a încercat să ia legătura cu acesta trimițându-i o scrisoare (filele 56-57) în acest sens, însă fără niciun rezultat deorece scrisoarea a fost returnată cu mențiunea destinatar necunoscut la adresa indicată ( fila 57).
În această situație instanța a apreciat că nu se impune rezilierea contractului de arendă.
În temeiul art. 452 și art. 453 alin.1 Cod proc civ, constatând că reclamantul este în culpă procesuală, l-a obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4500 lei, reprezentând onorariu de avocat conf. facturii nr. 38/09.04.2014.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. J. Luc, prin mandatar O. C., cerere de apel înregistrată la Tribunalul T., solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
În motivare, a reiterat stare de fapt si normele juridice invocate in cererea introductiva - ce nu vor mai fi reluate de catre tribunal – si a invederat ca instanța de fond a apreciat in mod eronat ca in cauza nu este vorba despre un act anulabil, ci ca actul in litigiu a fost incheiat cu depasirea imputernicirilor primite si a fost ratificat tacit de defunctul C. N..
Apelantul a criticat soluția judecatoriei sustinand ca hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii si straine de obiectul cauzei dedusa judecații, în adoptarea soluției au fost avute in vedere probe care nu se coroborează intre ele, fiind straine de obiectul cauzei, instanța a reținut o stare de fapt diferita de cea care rezulta din probele administrate in cauza.
Pentru a verifica daca a existat sau nu consimțământ din partea arendatorului, instanța a avut de analizat daca a existat sau nu mandat din partea proprietarului terenului supus arendării pentru ca semnatara contractului sa incheie un act de dispoziție. Pentru aceasta, a fost supusa analizei instantei procura din data: 18.10.1997 in temeiul căreia numita B. M. S. a semnat in numele si pe seama defunctului cea N. contractul de arenda in litigiu.
Prima instanta a reținut ca prin procura notariala in discuție au fost conferite mandatarei puteri in sensul de a face demersurile necesare in fata organelor administrative si altor organe din România in vederea remiterii titlurilor de proprietate privind imobilele familiei mandantului, in special a celor care au constituit efectul exproprierii si stării civile a familiei sale. A apreciat ca mandatul acordat cuprinde enumerarea limitativa a puterilor conferite mandatarului si ca acest mandat nu ii conferea numitei B. M. S. dreptul de a incheia in numele si pe seama lui, contracte de arenda. Contractul de arenda in litigiu a fost calificat ca fiind un act de dispoziție, pentru a cărui încheiere valabila era necesar un mandat special.
Motivele astfel expuse de catre instanța, confirma susținerile reclamantului, in sensul ca s-a încheiat un act de dispoziție de către o persoana care nu avea calitatea de mandatar al dispunătorului si, prin aceasta a lipsit total consimțământul dispunătorului la momentul încheierii actului de dispoziție in litigiu.
Cu toate acestea, judecatoria a apreciat ca mandatara B. M. S. a procedat la încheierea contractului in litigiu cu depășirea limitelor conferite de procura data de mandantul sau la data de 18.10.1997, iar actele incheiate de către mandatar cu depășirea împuternicirilor primite obliga pe mandantar daca le-a ratificat expres sau tacit in condițiile art. 1546 alin.2 Cod civil. Astfel, a retinut ca, in cauza, nu este vorba despre un act anulabil, ci de niște acte afectate de exces, prin faptul ca cel de la care emana nu avea destule puteri pentru a consimți, dar ca, pentru ca viciul sa fie reparat, este suficient ca acela a cărui vointa a fost nesocotita sa isi însușească actul ca si cum ar fi fost făcut de el însuși, printr-o ratificare care nu se supune nici unei forme speciale.
Apelantul a arătat ca motivele reținute si interpretarea data probelor administrate nu pot justifica soluția pronunțata de prima instanța in sensul existentei unei ratificări tacite a actelor afectate de exces.
Pentru a retine ca a avut loc o ratificare tacita din partea arendatorului, instanța da eficienta unor probe străine de obiectul cauzei, analizând un alt contract decât cel ce face obiectul cauzei. Astfel, s-a retinut ca anterior incheierii contractului in litigiu cu numita B. M., a mai existat un contract de arenda incheiat de către manadatara B. in numele si pe seama defunctului C. N. cu arendașul ., având ca obect suprafața de 50 ha teren, iar martorul P. O. audiat in cauza a declarat ca a discutat personal cu C. N. condițiile de arendare a terenului, iar acesta i-ar fi comunicat ca actele terenului sunt la verisoara sa, B. M..
Supusa analizei instanței de judecata este doar perioada ulterioara incheierii contractului in litigiu, respectiv actele defunctului C. N. incepand cu data de 01.03. 2008 si pana la decesul sau din 19.01.2009, neinteresand valabilitatea actelor anterioare incheiate de aceeași mandatara in numele si pe seama sa. Apelantul a afirmat ca instanța trebuiea sa verifice, pentru confirmarea tezei susținute de parata potrivit căreia a existat o ratificare din partea mandantului, daca ulterior datei de 01.03.2008 defunctul C. N. a acceptat expres sau tacit dar neechivoc contractul in litigiu.
A mentionat apelantul ca instanța nu poate califica drept act de ratificare tacita din partea arendatorului a contractului de arenda in litigiu, presupusa cunoaștere de către același arendator a unui contract de arenda incheiat de către mandatara sa anterior datei de 01.03.2008.
Prevederile art. 1546 vechiul Cod civil prevad ca actele incheiate de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite nu obliga pe mandant decât daca le-a ratificat, expres sau tacit, dar neechivoc. Pentru a stabili daca a existat un act de ratificare expresa sau tacita a contractului in ltigiu, instanța de fond era datoare a se raporta la actele indeplinite de către mandant ulterior datei de 01.03.2008, dupa data incheierii contractului in litigiu. Din probele administrate, nu a rezultat ca ulterior încheierii actului in litigiu, defunctul C. N. a efectuat acte de ratificare a contractului de arenda incheiat intre . si C. N. prin aceeași mandatara Bitanna .
Durata pentru care a fost incheiat contractul de arenda nr. 1/23.05.2002 semnat de către mandatara B. cu . este diferita fata de durata contractului in litigiu. Primul este incheiat pentru 5 ani, intrând in sfera actelor de administrare, iar contractul in litigiu este incheiat pentru o perioada de 10 ani, fiind un act de dispoziție, astfel cum a reținut si instanța de fond.
Chiar daca defunctul C. N. ar fi cunoscut contractul inițial incheiat de mandatara sa, instanța nu a putea prezuma ca același defunct si-ar fi dat acordul si ar fi acceptat clauzele contractului de arenda in litigiu, in care ar fi transmis folosința terenurilor sale pe o perioada de 10 ani.
Instanta nu poate sa interpreteze actul dedus judecații in contradicție cu ceea ce partile au stipulat clar in prinsul contactului in litigiu. Atat timp cat s-a prevăzut ca potrivit art. 7 din contractul de arenda nr. /Ol.03.2008, valoarea arendei este de 25 euro pentru un hectar, pe durata unui an de zile, iar pentru intreaga suprafața arendată, valoarea arendei este de 1250 Euro, platibila o data pe an, dupa strângerea recoltei, instanța nu poate sa stabilească un alt mod de executare a obligației de plata a arendei.
Potrivit art. 10 din Legea 16/1994 a arendării, plata taxelor si impozitelor aferente bunurilor agricole arendate sunt in sarcina arendatorului. Faptul ca parata a achitat impozitul pe proprietate, desi nu ii incumba aceasta obligație, nu o exonerează de plata arendei conform clauzelor contractuale, cum nu are relevanta nici faptul ca aceeași parata a plătit o pentru întocmirea documentației de intabulare a terenului.
A apreciat apelantul ca instata nu poate aprecia ca a intervenit o compensație in ceea ce privește obligația de plata a arendei pentru anii 2010/2011 si 2011/2012 prin faptul ca parata a făcut anumite cheltuieli privind imobilul, cheltuieli care nu erau in sarcina sa.
Prevederile art. 1616 Cod chil privind compensația prevăd ca datoriile reciproce se sting prin compensație. Partile contractului in litigiu nu aveau datorii reciproce care sa poată fi setinse prin compensație si nici nu au încheiat o convenție in acest sens. Atat timp cat creditor al obligației de plata a impozitului nu era parata, nu se poate considera ca obligația acesteia de plata a arendei a fost stinsa prin compensare.
De asemenea, instanța de fond face o confuzie privind obiectul cauzei retinand ca parata a achitat arenda pentru anul agricol 2007/2008, in condițiile in care contractul a fost incheiat la data de 01.03.2008. Apoi, chiar luând in considerare cele reținute de instanța privind efectuarea da către parata a plătii valabile a arendei către mandatara B. pentru anii agricoli 2008/2009 si 2009/2010, raman in continuare trei ani consecutivi, respectiv 2010/ 2011, 2011/2012 si 2012/2013 in care arenda nu a fost piatita de către parata, la care se adaugă si anul 2013/2014, cand parata a rămas in continuare in posesia terenului.
Partile contratului au prevăzut ca plata arendei sa se faca in natura sau in bani, dupa strângerea recoltei. Aceste sume de bani nu au fost achitate niciodată de către parata . defunctul C. N. si nici către apelant dupa ce a dobândit calitatatea de proprietar arendate, nefiindu-mi achitata arenda nici in natura.
De asemenea, instanța a retinut, in mod greșit ca refuzul paratei de a plați arenda nu a fost dovedit, prin faptul ca parata, in momentul in care a aflat ca a fost dezbătută succesiunea dupa C. N. a luat legătura cu reclamantul, trimitandu-i o scrisoare in acest sens.
A solicitat apelantul sa se observe ca succesiunea dupa C. N. a fost dezbătută la data de 04.09.2013, ocazie cu care a fost eliberat certificatul de moștenitor, iar mențiunile in cartea funciara privind noul proprietar au fost inscrise in data de 05.09.2013.
F. de parata este opozabila calitatea de proprietar a reclamantului de la momentul efectuării inscrierii in cartea funciara. In ciuda acestui fapt, abia in data de 11.01.2014, la 4 luni dupa inscrierea in cartea funciara a noului proprietar si dupa ce a notificat paratei intenția de incetare a contractului, aceasta a transmis către apelant o scrisoare prin care solicita sa aiba loc o intalnire cu reclamantul.
Referitor la cheltuielile de judecata care au fost puse in sarcina sa, a solicitat apelantul modificarea sentinței si respingerea solicitării privind obligarea sa, la plata acestora, având in vedere ca nu s-a depus dovada plații lot de către societatea parata.
P. întâmpinare, intimata ..R.L a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant si obligarea lui la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, intimata a apreciat faptul ca numita B., la incheierea contractului de arenda si ulterior, a acționat ca mandatar al defunctul C. N.. Aceasta calitate i-a fost conferita de către mandatul acordat prin procura autentica 18 octombrie 1997 sau ulterior printr-o intelegere separata, mai inainte de a incheia contractul de arenda cu societatea sa.
F. a relua intreaga argumentație expusa in întâmpinare si luând in considerare dovezile administrate, a apreciat ca soluția care se impune este cea a existentei unui mandat special convenit anterior incheierii contractului de arenda.
Acest mandat a rezultat din depoziția martorului P. O. care relatează discuția avuta cu mandantul C. N. din anul 2002, inainte de a se incheia primul contract de arenda cu .. Martorul a relatat ca l-a contactat pe mandantul C. N. explicandu-i operațiunea ce urmează a fi incheiata si, in aceasta discuție, mandantul C. N. i-a indicat sa i-a legătura cu mandatara B. care este îndreptățită sa semneze contractul de arenda. Aceasta împrejurare poate constituii, fie o lămurire si confirmare a puterile inițiale acordate in 1997, in sensul ca aceste puteri includ si dreptul de a incheia contracte de arenda, fie acordarea unui nou mandat expres in vederea incheierii contractului de arenda.
A precizat ca prin natura sa contractul de mandat este un contract consensual, fiind valabil incheiat prin simplul acord de voința al pârtilor, dovada sa putând sa fie făcuta cu orice mijloc de proba, excepție fiind situația in care actul pe care urmeza sa-l incheie mandatarul este un act la care cerința formei autentice este ad validitatem.
În subsidiar, a considerat ca, daca se accepta teza conform careia mandatul inițial si procura in care este consemnat, nu erau acoperitoare pentru incheiarea contractului de arenda si ca nu a existat un mandat expres si consensual anterior incheierii contractului de arenda din anul 2007, exista suficiente dovezi din care rezulta ca mandatara B. a acționat in baza unui mandat aparent, mandat care a fost confirmat tacit de către mandantul C. N..
Raportat la situația existenta in cauza, respectiv, ca anterior incheierii contractului de arenda din anul 2007 dintre societatea intimatei si C. N., martorul P. O. a confirmat calitatea de mandatar indreptatit la semnarea contractului de arenda in persoana mandatarei B.; faptul ca aceasi persoana, respectiv numita B. a acționat ca mandatar al lui C. N. la incheierea contractului din anul 2002 dintre C. N. si ..
In aceste condiții, exista toate premisele prevăzute de lege si practica judiciara in a considera ca numita B. s-a aflat in situația unei persoane care acționează in baza unui mandat aparent, instituție reglementata de dispoz. art. 1558 din vechiul Cod civil.
De asemenea aceleași împrejurări confirma buna-credința a societății intimatei in a considera ca încheie contractul de arenda cu o persoana având puterile necesare.
Mai mult de la data intocmirii mandatului (anul 1997) si pana la decesul mandantului (19.01.2009), deci pe o perioada de mai bine de 11 ani, mandantul C. N. nu a ridicat nici o obiecție cu privire la dreptul mandatarului de a încheia contracte de arenda si de a incasa arenda, astfel ca se poate presupune ca, in lipsa unor prevederi acoperitoare in integralitate a puterii mandatarului de a face contracte de arenda, acest mandat a fost confirmat tacit de către mandantul C. N., fiind aplicabile fie dispoz. art. 1546 alin. 2 referitoare la ratificarea tacita a actelor făcute de mandatar peste limitele puterilor sale.
Intimata a apreciat ca a reținut in mod corect starea de fapt prima instanța, valorificand ratificarea tacita a mandatului, imprejurare care pe fond duce la aceiași soluție de respingere a acțiunii reclamantului si nu poate constituii un caz din cele reglementate la art. 461 din Noul Cod de procedura civila privitoare la apelul impotriva considerentelor hotărârii.
Atitudinea procesuala a reclamantului confirma apărările, in condițiile in care neprezentarea la interogatoriu a reclamantului C. J. Luc, fara a se invoca un motiv temeinic, atrage aplicarea dispoz. art. 358 din NCPC in sensul ca aceasta neprezentare urmează a fi considerata fie ca o mărturisire deplina cu privire la aspectele invocate de parata in intampinare si intrebarile puse, fie un inceput de dovada in folosul paratei, inceput de dovada care, coroborat cu cele relatate mai sus, confirma teza probatorie susținuta, respectiv ca mandatatul dat de defunctul C. N. mandatare B. a inclus si dreptul de a incheia contracte de arenda.
Referitor cererea de constatare a nulității contractului de arenda, a precizat intimata ca in apelul sau, reclamantul a incercat sa construiască o teorie bazata pe o interpretare deformata a probelor administrate, pornind de la premisa ca si daca a intervenit o ratificare a actelor mandatarului, aceasta trebuia sa fie ulterioara incheierii contractului de arenda din anul 2007.
In realitate, asa cum s-a arătat mai sus „ratificarea" a fost anterioara, fiind datata in anul 2002, cand mandantul C. N. i-a confirmat martorului P. O. indreptatirea mandatarei B. de a incheia contracte de arenda. Valoarea juridica a acestei "ratificari" a fost explicata mai sus.
In ce privește susținerile privitoare la „lipsa de cauza" sau „cauza ilicita" a contractului bazata pe existenta unui „pret neserios" al arendei convenita prin contract, intimata si-a menținut punctul de vedere ca cererea este o contradicție in termeni (i) fie cauza nu exista si atunci nu poate fi nici licita si nici ilicita, (i) fie cauza exista si atunci discutam despre caracterul ei licit sau ilicit.
In realitate, reclamantul încerca sa disimuleze o cauza de anulare a contractului „prețul neserios", supusa prescripției extinctive, sub masca unei cauze de nulitate absoluta cu drept la acțiune imprescriptibil. Este evident ca nu poate fi luata in considerare o asemenea teorie, mai ales in condițiile in care in capătul de cerere subsidiar al acțiunii, reclamantul a invocat tocmai neplata sumei convenita cu titlu de arenda.
Din actul adițional la contractul de arenda al . rezulta ca intimata a preluat obligația de plata a arendei inca din anul 2005 si numai după expirarea acestui contract a plătit in baza contractului acesteia. Faptul ca odată cu anunțul mandatarei B. privitoare la încetarea calității sale ca urmare a decesului lui C. N., ca in lipsa oricărei dovezi cu privire la moștenitorul lui C. N., intimata a fost in imposibilitate de a achita arenda; faptul ca reclamantul a dezbătut succesiunea abia in anul 2013 si au luat la cunoștința despre calitatea sa numai odată cu comunicarea invitației la conciliere, ocazie cu care am încercat contactarea sa așa cum rezulta din scrisoarea depusa la dosar nu le este imputabil.
In aceste condiții, starea de fapt si consecințele sale juridice au fost corect reținute de instanța de fond, iar criticile aduse prin apelul reclamantului sunt neîntemeiate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată următoarele :
Critica apelantului - că instanța de fond a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată fără a se produce dovada acestor cheltuieli - este întemeiată.
La fila 112, dosar de fond, a fost depusă copia facturii fiscale nr. 38 din 09.04.2014 eliberată de Cabinet de avocat P. V., în valoare de 4.500 lei.
În absența unei chitanțe care să și ateste că această sumă a fost achitată, pârâta nu a probat dovada cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, conform disp. art. 452 C., astfel că se impunea ca cererea sa de acordare a acestor cheltuieli să fie respinsă, ca nedovedită.
Tribunalul, constată, însă, că celelalte critici formulate în apel sunt neîntemeiate, reținând că instanța de fond a apreciat corect mijloacele de probă administrate în cauză și a aplicat legal normele incidente în materie.
Starea de fapt a fost judicios reținută de către judecătorie ce a apreciat că mandatara B. M. S. C. a încheiat contractul de arendă nr. 12/01.03.2008 cu pârâta - cu depășirea limitelor conferite de procura dată de mandantul său la 18.10.1997, iar acest contract de arendă a fost ratificat tacit de către proprietarul C. N..
Cu toate că a contestat această ratificare tacită a mandatului, reclamantul nu a reușit să probeze contrariul, declarațiile martorilor propuși de această parte fiind înlăturate în mod corect ca neplauzibile de către judecătorie și necoroborate cu alte mijloace de probă.
Pe lângă argumentele prezentate în ratificarea mandatului - care vor fi însușite de către tribunal, fără a mai fi reluate - se adaugă și acela că a intervenit, în anul 2005, un act adițional la contractul de arendare nr. 1 din 23.05.2002 (semnat de către mandatara defunctului proprietar C. N.) prin careacesta și-a dat acordul la schimbarea arendașului, odată cu vânzarea terenului . ..R.L.
Chiar dacă actul adițional nu privește contractul de arendă ce se contestă în prezenta cauză, prezintă relevanță atitudinea proprietarului C. N., care nu a contestat în nici un mod derularea acestui contract, prin schimbarea arendașului, în condițiile în care, la baza încheierii actului adițional a stat aceiași procură, ale cărei limite sunt contestate în prezent.
Este evident că din moment ce pârâta a preluat vechiul contract de arendă - în anul 2005, cu 3 ani înainte de încheierea unui nou contract și 4 înainte de decesul proprietarului terenului - a avut acordul acestuia din urmă ( sub forma ratificării tacite a ambelor contracte de arendă, încheiate cu depășirea limitelor mandatului general dat mandatarei B. M. S. C.).
Mai mult, faptul că s-a încasat de către mandatară, pe timpul vieții mandantului, arenda (pe anii agricoli 2007/2008; 2008/2009; 2009/2010), iar că aceasta a adus la cunoștința pârâtei faptul că i-a încetat calitatea de mandatară prin decesul mandantului său în anul 2009, refuzând sa mai încaseze arenda - dovedește suplimentar împrejurarea că numita B. M. S. a acționat în numele și pe seama mandantului său.
Stabilind că mandantul C. N. a ratificat tacit contractul de arendă nr. 12/ 01. 03.2008, această ratificare, din punct de vedere juridic, valorează mandat (art. 1546 alin. 2 din Codul civil vechi), iar reclamantul - în calitate de succesor al mandantului - este obligat față de pârâtă în limitele contractului ratificat.
Critica apelantului - că nu s-a reținut nulitatea contractului de arendă pentru lipsa cauzei și preț neserios, derizoriu - este neîntemeiată.
În mod legal a apreciat instanța de fond că arenda stabilită de părți în contract îndeplinește condiția de a fi sinceră, nefiind stabilit în mod fictiv; afirmațiile reclamantului - că în momentul încheierii contractului mandatara proprietarului și pârâta ar fi convenit ca arenda să nu se plătească proprietarului - nu au fost probate, iar reclamantul nu a probat nici caracterul derizoriu al arendei.
Totodată, nu s-a putut reține nici cauza de nulitate, reprezentând-o cauza ilicită a contractului de arendă, deoarece nu s-a probat că scopul încheierii contractului a fost eludarea normelor legale.
Petitul subsidiar al acțiunii reclamantului - rezilierea contractului de arendă pentru nerespectarea obligației de plată a arendei - a fost respins în mod legal de către judecătorie.
Conform disp. art. 969 C.civ.: “Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”
Trăsătura specifică a contractelor sinalagmatice constă în caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor asumate de părțile contractante. Așadar, fiecare parte are, în același timp, față de cealaltă, dublă calitate de creditor și debitor. Obligația ce revine uneia din părți își are cauza juridică imediată în obligația corelativă a celeilalte părți; de aceea, în contractile sinalagmatice, obligațiile celor două părți nu pot fi concepute una fără cealaltă, ele sunt interdependente.
Efectele speciale ale contractelor sinalagmatice sunt următoarele: obligațiile reciproce ale părților trebuie să fie executate simultan ( excepție făcând contractile care prin natura lor sau voința părților se execută altfel); dacă una dintre părți nu-și execută culpabil obligațiile, cealaltă parte are dreptul să ceară în justiție rezoluțiunea contractului; dacă un eveniment independent de voința sa pune o partea în imposibilitatea de a-și executa obligațiile, contractul încetează, cealaltă parte fiind liberă de obligațiile sale.
Or, se constată că în prezenta cauză, nu este îndeplinită condiția culpei în ceea ce o privește pe pârâtă în neexecutarea obligației de achitare a arendei.
Astfel, pârâta S.C. „Q. A.” S.R.L. a achitat arenda în contul mandatarei, pe anii agricoli: 2007/2008; 2008/2009; 2009/2010, iar după ce mandatara i-a adus la cunoștința faptul că i-a încetat această calitate, prin decesul mandantului său și a refuzat să mai încaseze arenda, pârâta nu a mai putut efectua plata arendei aferentă anilor agricoli 2010/2011, 2012/2013 în mâinile mandatarului, necunoscând persoana moștenitorului defunctului proprietar.
În anul 2010, pârâta a achitat suma de 2000 lei pentru întocmirea documentației de intabulare a suprafeței de teren de 50 de ha, iar în anul 2013 a achitat suma de 24.833 lei cu titlul de impozit pe anii 2007-2013. De asemenea, pârâta a consemnat la Bancă la dispoziția proprietarului suma de 5500,14 lei reprezentând arenda pe anul 2012/2013.
Susținerea apelantului că în cauză nu operează compensarea datoriilor nu poate fi reținută și nu va fi analizată, în condițiile în care judecătoria nu s-a pronunțat asupra unei astfel de compensări, care, de altfel, nici nu a fost solicitată, în cauză neformulându-se vreo cerere reconvențională.
Văzând că în speță nu a fost dovedit refuzul culpabil al pârâtei de a plăti cuantumul arendei, pentru că de la data decesului proprietarului terenului arendat, 19.01.2009, nu s-a dovedit că succesorii săi s-au interesat de terenul în cauză și că au luat legătura cu pârâta, în mod corect a fost respinsă solicitarea de a se dispune rezilierea contractului de arendă.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic a fost respinsă, pe fond, acțiunea reclamantului și că doar obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă a fost dispusă eronat, motiv pentru care, se va admite apelul formulat de apelantul C. J. Luc, împotriva sentinței civile nr. 1289/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Va schimba, în parte, sentința apelată în sensul că va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată către pârâta.
Se vor menține, în rest, dispozitiile sentintei apelate.
Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate de către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelantul C. J. Luc, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L. A., Timișoara .. 6, . împotriva sentinței civile nr. 1289/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Timișoara, C Bogdăneștilor, nr. 12, ., jud. T..
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că:
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată către pârâta.
Menține, în rest, dispozitiile sentintei apelate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2015.
P., pentru JUDECATOR - aflat în C.O C. P. L. Ș.
semnează Președinte
C. P.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P./tehnored. A.D
4 ex./2 .
Prima instanta: judecator A. P. M.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul TIMIŞ | Fond funciar. Decizia nr. 735/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
