Contestaţie la executare. Hotărâre din 16-09-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 841/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 841/2015
Ședința publică din data de 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanții F. I. si O. M. M. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ORAȘANU A., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea prin serviciul registratura a concluziilor scrise formulate de intimata..
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 02.09.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării pentru azi, 16.09. 2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Hotărârea apelată.
Prin sentința civila nr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsa ca neîntemeiata contestația formulată de contestatorii F. I. cu CNP_ și O. M. M. cu CNP_ și ambii cu domiciliul procedural ales la SCA A., G. & Asociații din Timișoara ., județul T. în contradictoriu cu intimata O. A., cu CNP_ și domiciliul în Timișoara .. 21, ..
Au fost obligați contestatorii la plata în favoarea intimatei a sumei de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă, ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând actele si lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013 intimata O. A. a solicitat B. O. B. punerea în executare silită a titlului executoriu constând în Sentința Civilă nr. 5800/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012,irevocabilă prin Decizia civilă nr.858/2013 a Tribunalului T.,Decizia civilă nr.231/R/2013, fiind întocmit dosarul execuțional 43/ex/2014 al B. O. B., executare încuviințată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2014 prin Încheierea civilă nr. 6870/EX/2014.
Prin somația emisă la 05.06.2014 s-a pus in vedere contestatorilor să achite suma de_ lei reprezentând creanță datorată creditoarei + 1326,31 lei onorariu de executare silită + 264,70 lei reprezentând onorariu cheltuieli de executare silită +20.00 lei,reprezentând taxa judiciară.
Prin prezenta contestație contestatorii au solicitat ca instanța să dispună anularea actelor/formelor de executare silită întocmite/efectuate în dosarul execuțional nr. 43/ex/2014 al B. O. B. menționat,anularea/încetarea executării silite însăși,anularea încheierii de încuviințare a executării silite și suspendarea executării silite menționate mai sus.
A reținut ca referitor la invocarea de către contestatori a faptului că minuta nu reprezintă titlu executoriu, se observă că la dosarul execuțional s-au depus alături de copiile minutelor hotărârilor și hotărârile judecătorești, astfel că această chestiune devine inutil de analizat.
Cu privire la pretinsa achitare a sumelor datorate prin ordinele de plata din 18.02.2014,din 28.11.2013,din 29.08.2013 și din 12.02.2013, prima instanță a constatat că două dintre acestea au fost plătite anterior pronunțării hotărârii de primă instanță - Sentința Civilă nr. 5800/26.04.2013-titlul executoriu și nici nu conțin detalii cu privire la destinația sumelor cuprinse în ele, astfel că nu pot fi considerate a reprezenta dovezi de stingere voluntară a datoriei anterior începerii executării silite.
În ceea ce privește invocarea stingerii sumelor prin compensație, a constatat că potrivit art. 1616 Cod civil, compensația este modul de stingere a obligațiilor care constă în stingerea a două datorii reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele. Compensația presupune două raporturi juridice obligaționale distincte în care aceleași persoane sunt creditor și debitor, una față de cealaltă. Dacă obligațiile sunt egale, se sting în întregime, iar dacă nu sunt de aceeași valoare, se sting până la concurența celei mai mici dintre ele. Pentru a opera compensația, ar trebui stabilită în prealabil calitatea de debitor a intimatei-creditoare, chestiune care nu poate fi analizată pe calea contestației la executare, ci doar printr-o acțiune distinctă.
Referitor la suma urmărită, se observă că aceasta este de_ lei, fără a mai lua în considerare că, înșiși contestatorii, la 18.08.2014, au indicat instanței, în procedura prealabilă suma contestată ca fiind_,55 lei.
Față de cele mai sus expuse si în baza textelor de lege amintite, prima instanță a respins ca neîntemeiata contestația la executare.
Instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, în contextul soluționării contestației la executare
Instanța, față de dispozițiile art.453 alin.1 cod procedură civilă, a obligat contestatorii la plata în favoarea intimatei a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariul de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea de apel
Împotriva acestei hotărâri apelanții F. I. si O. M. M. au declarat apel înregistrat la Tribunalul T. în dosarul nr._, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelată, în sensul admiterii contestației la executare cu cheltuieli de judecata. Apelanții considera hotărârea apelată ca este nelegala, întrucât executarea silită are, la rândul ei, caracter nelegal, pretinsa creanță pusă în executare silită fiind stinsă prin plata si compensație.
Arata ca astfel cum rezultă din ordinele de plată (existente la dosarul primei instanțe) către UniCredit Ț. Bank SA, suma de 7.193,15 lei a fost achitată creditoarei intimate de către ei, prin soțul contestatoarei O. M. M., astfel încât creanța pusă în executare a fost stinsă prin plată până la concurența sumei de 7.193,15 lei. În acest context arată că nu poate fi acreditată teza juridică a primei instanțe, în sensul că suma de bani achitată nu poate fi considerată stingere voluntară a datoriei, deoarece plata sumei de bani de 7.193,15 lei s-a efectuat tocmai în calitatea lor de debitor, stabilită deja prin titlurile executorii puse în executare silită în dosarul execuțional pendinte. In plus, pe durata administrării procedurii jurisdicționale în acest litigiu, au mai achitat încă 8.000 lei, respectiv 6.000 lei cu chitanța nr.3/29.07.2014 si 2.000 lei cu chitanța nr.7/02.10.2014 emise de B. O. B. și R. D.. Arata ca acest sume de bani au fost achitate cu titlu de debit în dosarul ex.nr.43/2014 (dosarul de executare silită inițiat de creditoarea intimată), iar prima instanță nu a considerat stinsă creanța nici pentru aceste sume de bani și nu a dispus încetarea executării silite pentru acest debit parțial. Mai arata ca de la data dobândirii prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1052/20.02.2004 autentificat la BNPA D.-C.-B. a imobilului situat în Timișoara, ., care a format obiectul litigiului dintre subsemnații și creditoarea intimată, respectiv de la data de 20.02.2004, au achitat impozitele aferente acestui imobil, precum și asigurarea obligatorie pentru acesta.
S-a mai arătat că prin Sentința civilă nr._/11.09.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._/325/2006 (irevocabilă prin Decizia civilă nr.1407/R/13.12.2011 a Tribunalului T.) s-a dispus anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1052/20.02.2004 autentificat la BNPA D.-C.-B., precum și revenirea părților la situația anterioară de carte funciară, radierea dreptului nostru de proprietate și înscrierea acestui drept pe numele fostului proprietar, autorul pârâtei - legatară universală, respectiv creditoarea intimată. Impozitul pe clădire și pe terenul aferent acestuia se datorează de către proprietarul acestuia, conform prevederilor art.249 și art.256 C.fiscal.
De asemenea, obligația asigurării imobilului și plata poliței de asigurare obligatorie pentru imobile incumbă tot proprietarului. Arata ca desființarea cu titlu retroactiv prin hotărârile judecătorești menționate a dreptului lor de proprietate asupra construcției și terenului situate în Timișoara, ., și dobândirea, tot cu titlu retroactiv, a aceluiași drept de proprietate de către creditoarea intimată, convertește, cu același titlu retroactiv, plata impozitelor efectuată de către noi la bugetul local într-o plată efectuată pentru altul, respectiv pentru creditoarea intimată, ceea ce le subrogă în temeiul art.1593 și art.1597 C.civ. în drepturile autorității fiscale împotriva intimatei, intimată care este astfel datoare să le restituie sumele achitate astfel cu titlu de asigurare, impozite pe clădire și pe teren aferente imobilului amintit, pe perioada de referință. Arata ca asigurarea și impozitele achitate de către ei cu acest titlu totalizează 2.531,23 lei, așa cum rezultă din scriptele anexate, sumă care se impune a fi actualizată și cu indicele de inflație și care stinge prin compensație operată de drept, potrivit art.1616-1617 C.civ., creanța pusă în executare silită, până la concurența debitului supus repetițiunii și restituirii.
Învederează că și în privința acestei sume de bani supuse compensației nu poate fi primit considerentul primei instanțe, în sensul că s-ar impune stabilirea în prealabil a calității de debitoare a creditoarei intimate, întrucât subrogația prevalată mai sus operează de drept și configurează eo ipso creanța lor împotriva creditoarei intimate ca fiind una certă, lichidă și exigibilă, potrivit dovezilor de plată depuse la dosarul primei instanțe, astfel încât creanțele în discuție s-au compensat de drept, iar prima instanță trebuia să constate compensația în cadrul prezentei contestații la executare.
Considera ca nu este pertinentă nici observația primei instanțe relativă la pretinsa neconcordanță cu privire la suma urmărită și cea contestată (13.863 lei și respectiv 15.288,55 lei - evocată în procedura de regularizare, când au indicat valoarea contestată), deoarece 13.863 lei a reprezentat debitul invocat de creditoare, iar 15.288,55 lei suma pentru care au fost somați cu Somația nr.43/21.07.2014, cuprinzând și cheltuielile de executare silită, pe care au înțeles să o conteste în integralitate, iar nu doar debitul pretins de creditoarea intimată.
Apelanții arata ca executarea silită imobiliară și desemnarea administratorului-sechestru prin încheierea datată 21.07.2014 sunt nelegale, fiind dresate cu încălcarea prevederilor art.812 alin.5 C.pr.civ. În conformitate cu disp.art.812 alin.(5) C.pr.civ., urmărirea silită imobiliară nu poate fi în mod legal efectuată decât pentru creanțe care depășesc 10.000 lei. În considerarea faptului că, așa cum am arătat mai sus, creanța creditoarei nu atinge pragul legal de 10.000 lei, urmărirea silită imobiliară este dresată în mod nelegal și se impune a fi anulată ca atare, deopotrivă cu încheierea executorului judecătoresc de desemnare a administratorului-sechestru, măsură conexă executării silite imobiliare nelegal realizată. Pentru motivul inexistenței unei creanțe valide care să fundamenteze executarea silită pendinte, și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită are caracter nelegal și se impune a fi anulată ca atare.
Cu privire la imperativul suspendării executării silite pendinte arată că suspendarea executării silite se impunea în cauză, până la soluționarea apelului, pentru că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, susceptibilă de a forma obiectul executării silite, atâta vreme cât aceasta a fost stinsă prin plată și prin compensație operată de drept, iar executarea silită în maniera dresată le cauzează prejudicii patrimoniale vădite, generând o plată îndoită pentru una și aceeași creanță, pe care am stins-o deja.
Întâmpinarea.
Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr._/16.12.2014 a Judecătoriei Timișoara, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata. Solicita respingerea motivelor de apel invocate de apelanți .
Intimata arata ca creanța pusa în executare în dosarul execuțional nr. 43/2014 al B. Opritescu B. nu a fost stinsă prin plată si compensație la momentul la care s-a declanșat executarea silita, după cum susțin contestatorii.
Arata ca executarea silită imobiliara si desemnarea administratorului - sechestru prin încheierea data în 21.07.2014 au fost legale, nefiind date cu încălcarea disp.art. 812 alin.5 C.proc.civ. întrucât creanța pentru care s-a dispus urmărirea silita imobiliara a fost mai mare de 10.000 lei. Mai arata intimata ca prima instanța a reținut în mod judicios ca prin somația emisa la 05.06.2014 s-a pus în vedere contestatorilor să achite suma de 13.863 lei, reprezentând creanță datorată creditoarei + 1326,31 lei onorariu de executare silită plus 264,70 lei reprezentând onorariu cheltuieli de executare silită +20.00 lei, reprezentând taxa judiciară. Se observa ca în cauza este vorba de o creanță mai mare de 10.000 lei fără a mai considera ca, înșiși contestatorii la data de 18.08.2014, au indicat instanței în procedura prealabilă, suma contestată ca fiind de 15.288,50 lei.
Intimata susține că prima instanță a respins în mod legal cererea de suspendare a executării silite, aceasta fiind rămasă fără obiect în contextul soluționării contestației la executare.
Tribunalul, analizând apelul în baza art. 476 – 478 C. proc. civ. din 2010, reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanții au invocat faptul că în prezenta cauză executarea silită este nelegală întrucât pretinsa creanță pusă în executare silită este stinsă prin plată și prin compensație.
În ceea ce privește compensația, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 1617 C. civ. din 2009 „Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură”.
O creanță este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu (art. 662 alin. 2 C. proc. civ. din 2010); creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conțin elemente care permit stabilirea lui (art. 662 alin. 3 C. proc. civ. din 2010); creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată (art. 662 alin. 4 C. proc. civ. din 2010).
Pretinsa creanță invocată de apelanții nu rezultă dintr-un titlu executoriu (constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, care, potrivit legii, pot fi puse în executare – art. 632 alin. 2 C. proc. civ. din 2010), nu are un caracter cert, lichid și exigibil, în timp ce creanța intimatei pusă în executare silită rezultă dintr-un titlu executoriu, având un caracter cert, lichid și exigibil. Prin urmare, în faza executării silite compensația de drept invocată de apelanții nu operează în lipsa unui titlu executoriu pentru creanța apelanților, ea ar fi putut fi invocată în litigiul de fond soluționat prin titlurile executorii puse în executare silită în prezenta cauză.
În ceea ce privește plata sumei de 8.000 lei, respectiv 6.000 lei cu chitanța nr.3/29.07.2014 si 2.000 lei cu chitanța nr.7/02.10.2014 emise de B. O. B. și R. D., tribunalul constată că această plată a avut loc după declanșarea procedurii de executare silită, după emiterea somației de plată și după desemnarea administratorului sechestru prin încheierea din data de 21.07.2014. De asemenea, prin această plată nu s-a stins în întregime debitul în valoare de 15.288,55 lei datorat în dosarul de executare silită care face obiectul prezentului litigiu.
Apelanții invocă și plata sumei de 7.193,15 lei, dovada acestei plăți reprezentând-o mai multe ordine de plată emise de UniCredit Ț. Bank (f. 11-14 ds. prima instanță).
Tribunalul constată că pe aceste ordine de plată nu se menționează detaliile/referințele privind conținutul economic al operațiunii, unul din ordinele de plată fiind emis anterior pronunțării sentinței civile nr. 5800/26.04.2013. Din dovezile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că suma de 7.193,15 lei a fost achitată în contul creanței executate silit în prezenta cauză, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Apelanții critică și demararea procedurii de executare silită imobiliară, susținând că potrivit art. 812 alin. 5 C. proc. civ. din 2010 urmărirea silită imobiliară nu poate fi în mod legal efectuată decât pentru creanțe ce depășesc suma de 10.000 lei.
Tribunalul constată că în prezenta cauză creanța pusă în executare silită este în suma de 15.288,55 lei, valoarea fiind una superioară sumei de 10.000 lei. Astfel, creanța se compune din debitul principal în suma de 8.000 lei, cheltuieli de judecată în suma de 5.263 lei stabilite prin cele trei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu, suma de 1.326,31 lei reprezentând onorariu executare silită și suma de 699,10 lei reprezentând alte cheltuieli de executare silită.
Cheltuielile de executare silită sunt stabilite prin titlu executoriu de executorul judecătoresc, prin urmare cuantumul lor se ia în calcul atunci când se stabilește valoarea creanței executate silit. Oricum, doar creanța stabilită prin titlurile executorii reprezentate de hotărârile judecătorești depășește suma de 10.000 lei.
Prin urmare, și acest motiv de apel este neîntemeiat.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, tribunalul constată că apelanții nu au invocat motive temeinice care să justifice o asemenea soluție, și, potrivit dispozițiilor art. 718 alin. 1 C. proc. civ. din 2010 suspendarea executării se poate dispune numai pentru motive temeinice. Susținerea inexistenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, susceptibilă de a forma obiectul executării silite, atâta vreme cât aceasta a fost stinsă prin plată și prin compensație operată de drept este neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. din 2010, instanța de apel va respinge apelul formulat de apelanți ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 instanța de apel obliga apelanții să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac a apelului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții F. I., CNP_ și O. M. M., CNP_, ambii cu domiciliul procedural ales la SCA A., G. & Asociații din Timișoara ., județul T. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata O. A., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, .. 21, ., județul T..
Obliga apelanții să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac a apelului.
Definitiva.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 C. proc. civ. din 2010.
Președinte, I.-A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red.D.I.A.
Tehnored. F.C. 21 Septembrie 2015
5ex
Primă instanță Judecătoria Timișoara, Jud. A. L. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul TIMIŞ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
