Pretenţii. Sentința nr. 1100/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1100/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 790/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.790/A
Sedinta publica din 04.09.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. împotriva sentintei civile 1100/03.02.2015, pronuntata de Judecătoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-parata A. A..
La apelul nominal făcut în sedinta publica, se prezinta intimata parata personal, lipsa fiind apelantul reclamant.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, dupa care, nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra apelului.
Intimata parata solicita respingerea apelului, reluand argumentele din intampinarea depusa.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.1100/03.02.2015 pronuntata in dosarul nr._, Judecatoria Timisoara a respins cererea formulată de reclamantul S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț., în contradictoriu cu pârâta A. A. si a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț. a solicitat obligarea pârâtei A. A. la plata sumei de 2.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate cu ocazia litigiului care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului T., în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar din categoria cheltuielilor de judecată fac parte și cele ocazionate de asistarea sau reprezentarea părții în proces.
Cabinetul individual de avocat Bot C. a emis în sarcina reclamantului factura fiscală nr. TMBC0288/23.04.2012 în sumă de 2.480 lei (f. 12 prima instanta ) ce reprezintă contravaloare contract nr. 514/23.10.2013, sumă care a fost achitată de reclamant conform chitanței nr. TMBC0112/23.10.2013 (f. 12 prima instanta ).
Față de situația de fapt existentă și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că reclamantul a făcut dovada achitării către Cabinetul individual de avocat Bot C. a sumei de 2.480 lei (conform facturii și chitanței de la fila 12), însă acesta nu a făcut dovada titlului cu care a fost făcută această plată, respectiv că suma de 2.480 lei pretinsă de acesta pârâtei a fost achitată de reclamant avocatului ales în dosarul nr._ al Tribunalului T., în calea de atac a recursului, din cuprinsul facturii nerezultând acest aspect.
Deși reclamantului i s-a pus în vedere de către instanța de judecată să depună la dosarul cauzei contractul de asistență juridică nr. 514/23.10.2013, contract la care s-a facut referire în factura fiscală depusă de reclamant în probațiune la fila 12 din dosar, acesta nu s-a conformat solicitărilor instanței, nereușind astfel să facă dovada faptul că suma de 2.480 lei, despre care pretinde că a fost achitată cu titlu de onorariu de avocat în dosarul nr._, în calea de atac a recursului, ar fi fost într-adevăr achitată în dosarul la care a făcut referire.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. C. de Urgență pentru Copii Louis Ț., în contradictoriu cu pârâta A. A..
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a luat act că acestea nu au fost solicitate în prezenta cauză.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței și pe cale de consecință admiterea cererii de chemare în judecată.
In motivarea apelului, reclamantul apelant a aratat ca raționamentul instanței este greșit, în condițiile în care pe de o parte dovada achitării onorariului de avocat se face cu factura și chitanța/extrasul de cont eliberate în baza contractului de asistență juridică, iar nu cu contractul de asistență juridică. Potrivit statutului profesiei de avocat, contractul de asistență juridică are caracter confidențial și poate fi prezentat terților doar cu acordul prealabil al clientului.
Alăturat cererii de apel, apelantul a depuns copia contractului de asistență juridică nr. 514/23.10.2013 și care justifică onorariul achitat de către reclamant apărătorului ales pentru dosarul nr._ .
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 si urm. NCPC.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca inadmisibil .
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat ca în dosarul nr._, atât la prima instanță cât și în recurs, S. C. de Urgență pentru Copii „Louis Ț." a solicitat respingerea cererii, „fără cheltuieli de judecată", conform art. 1.004 Noul Cod de Procedură Civilă existand autoritatea lucrului judecat
Potrivit Legii nr. 124/2014 privind amnistia fiscala pentru bugetari, obiectul dosarului nr._ au fost obligații salariale care au fost amnistiate și pe cale de consecință și cheltuielile de judecată.
Conform Art. I. alin. (1) al Ordonanței de Urgentă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele masuri de reducere a cheltuielilor publice si intarirea disciplinei financiare si de modificare si completare a unor acte normative publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 392, din 12 iunie 2012, “autoritățile si instituțiile publice ale administrației publice centrale si locale, indiferent de modul de finanțare si subordonare, societățile naționale, companiile naționale si societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si regiile autonome care au in structura organizatorica personal propriu de specialitate juridica nu pot achiziționa servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare" . Intimata parata a aratat ca S. nu avea dreptul sa achiziționeze servicii juridice de consultanta, de asistenta si/sau de reprezentare, deoarece S. avea jurist angajat cu contract de munca, conform organigramei, in persoana numitului B. E., pe toată perioada derulării procesului, inclusiv până la data de 31.12.2013.
De asemenea, parata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
S. trebuia să facă dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată până cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei în dosarul nr._, conform art. 452, Noul Cod de Procedură Civilă, or, la dosarul nr._ nu există nicio dovadă în acest sens.
La cererea de chemare în judecată din 11.08.2014 reclamantul a precizat în ultima frază a cererii: " Anexam prezentei: ... original factura fiscală nr. TMBC0288/23.10.2013 reprezentând onorariu de avocat și chitanța de plată reprezentând dovada plății..." Factura depusă la dosar este emisă in baza unui program de facturare așa cum este precizat în subsolul facturii " Facturier Util- Oriunde, oricând- document emis cu program de facturare-www.facturier-util.com- Telefon (0256)_", deci poate oricând să emită o asemenea factură pe care să o completeze ulterior. Factura nu este ștampilată de către emitent, are o semnătură, si nu este semnată de către beneficiar -S. si nu are ștampila secretariatului -cu însemnul I pe ștampilă și nu are nr. de înregistrare la Spital. Factura depusă la dosar este în original, fila 12 din dosarul de la prima instanță, în situația în care factura originală rămâne în contabilitatea spitalului, nu poate fi depusă în original în instanță și nu este certificată pentru conformitate cu originalul de către spital. S. nu face plăți în numerar ci numai prin Trezorerie. Suma fiind foarte mare- 2480 lei, S. nu are voie să scoată din Trezorerie acești bani ca sa plătească facturile în numerar. S. efectuează plăți cu ordin de plata. .
Intimata parata a mai aratat ca contractul nr. 514/23.10.2013 este un contract de asistentă juridică general, pentru mai multe servicii juridice periodice (lunare) prestate pentru spital, având un tarif lunar de 2000 lei + TVA și nu în mod special pentru dosarul nr._, dovadă că S., prin avocat Bot C., a solicitat „fără cheltuieili de judecată" în recurs, nefiind depuse dovada cheltuielilor de judecată ocazionate în dosarul nr._, care trebuiau depuse cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei conform art. 452, Noul Cod de Procedură Civilă. Dovada in acest sens este si fila nr. 54 din dosarul Tribunalului T., reprezentând împuternicire avocațială nr._/28.02.2013, emisă C.. Av. Bot C. în baza contractului de asistență juridică nr. 102/2013.
In cazul în care se vor respinge motivele de inadmisibilitate invocate mai sus bazat pe art. 452, Noul Cod de Procedură Civilă., a solicitat a se ține seama de art. 451, alin. (2) din Noul Cod de Procedură Civilă.
ART. 451 din Noul Cod de Procedură Civilă
Cuantumul cheltuielilor de judecată
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Intimata parata a solicitat instanței ca reclamantul să prezinte contractul nr. 514/23.10.2013, în original pentru confruntare cu exemplarul depus la dosar .
De asemenea intimata parata a solicitat instanței să oblige S. să depună la dosar următoarele documente care stau la baza împuternicirilor avocațiale depuse în dosarul nr._ :copie dupa contractul de asistență juridică nr. 102/2013; copie dupa extrasele de cont ale spitalului de efectuare a plătii, cu mențiunea pentru dosarul nr._, către C. av Bot C.; copie dupa extrasele de cont emise pentru C. av Bot C. pentru prestarea de servicii juridice privind lunile februarie 2013, septembrie 2013, octombrie 2013 și noiembrie 2013; copie după extrasul de cont privind plățile pentru contractul nr 102/2013; copie dupa organigrama spitalului si Statutul de funcțiuni privind postul de consilier juridic, privind anul 2013.
În drept, intampinarea a fost întemeiată pe dispozitiile: art. 452, art. 451 alin. (2 ) și art. 1.004 alin. (1),din Noul Cod de Procedură Civilă, Legii nr. 124/2014 și art. I. alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 26/2012.
Apelul a fost înregistrat pe rolul NC14 din cadrul Secției I Civile a Tribunalului T., complet învestit cu soluționarea cauzelor de drept civil.
Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2015, NC14 a dispus înaintarea dosarului spre soluționare unei complet specializat in litigii de dreptul muncii, respectiv NC8LM.
La pronunțarea incheierii, s-a reținut ca, intrucât cererea de acordare a cheltuielilor de judecată derivă dintr-un litigiu de dreptul muncii, competența de soluționare a acesteia revine unui complet specializat în soluționarea unor astfel de litigii. Aceasta întrucât acordarea cheltuielilor de judecată este guvernată de culpa procesuală a părții căzute în pretenții, culpa care este circumstanțiată și prin raportare la fondul litigiului dedus judecății.
La rândul său, NC8LM, prin încheierea de ședință din data de 25.06.2015, a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea NC14, înaintând dosarul spre soluționarea conflictului negativ de competență Curții de Apel Timișoara.
La pronunțarea acestei încheieri s-a reținut că dreptul comun în materia acordării cheltuielilor de judecată pe cale separată îl reprezintă dreptul civil, indiferent de natura litigiului care a generat aceste cheltuieli.
Prin sentința civilă 172/15.07.2015, soluționând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Timișoara a stabilit competența în favoarea completului civil NC14 al Secției I Civile a Tribunalului T..
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Timișoara reținut ca În cauza de față, acțiunea formulată de reclamant pe cale separată are ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care pretinde că le-ar fi efectuat într-un litigiu de dreptul muncii anterior.
Prin Decizia nr. 19/2013 din 18 noiembrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. (1) și 15 lit. p) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
În considerentele acestei decizii, cu caracter de principiu, ÎCCJ a arătat că în funcție de criteriul de clasificare determinat de calea procedurală aleasă de parte, pentru considerentele care au fost expuse și în doctrină, cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată au caracterul de cereri principale. În plus, acestea au caracter autonom față de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală și necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părții câștigătoare) și c) împrejurarea că rațiunea prorogării competenței instanței în temeiul dispozițiilor art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă (respectiv art. 123 din Codul de procedură civilă) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecința aplicării regulilor de competență de drept comun. Aceste caracteristici (cereri principale cu caracter autonom) aparțin deopotrivă și cererilor prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată rezultate din procese care au fost scutite de taxă judiciară de timbru.
Având în vedere calificarea juridică dată de instanța supremă cererilor prin care se solicită pe cale separată acordarea cheltuielilor de judecată efectuate într-un alt litigiu, inclusiv statuarea că în privința acestora nu se aplică art.123 NCPC, Curtea a constatat că acestea sunt de competența instanței civile de drept comun, și nu a celei specializate în soluționarea litigiilor de fond ce au determinat cheltuielile de judecată.
Ca urmare, competența de soluționarea a apelului în speță nu aparține completului specializat în litigii de muncă, ci celui civil NC 14 A.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin.1, art.136 alin.1 și 2 C.pr.civ., Curtea a stabilit competența de soluționare a apelului declarat de apelantul reclamant S. C. de Urgență pentru Copii Louis T. împotriva sentinței civile nr.1100/03.02.2015 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâta A. A., având ca obiect pretenții, în favoarea completului civil NC14 A din cadrul Secției I civile a Tribunalului T..
In calea de atac, apelantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probă încuviințată și administrată in cauză.
Intimata a solicitat instanței de apel să oblige apelantul să depună la dosar o . înscrisuri, respectiv cele menționate în întâmpinarea depusă, instanța socotind a nu fi utile justei soluționări a pricinii înscrisurile precizate de intimată, cu excepția copiei contractului de asistență juridică numărul 102/2013, încheiat între apelant și domnul avocat Bot C., contract depus la dosar de către apelant.
Deliberand asupra apelului, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art. 476-479 C., tribunalul apreciaza ca acesta este întemeiat.
Prima instanță a respins cererea reclamantului S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. fiind obligarea pârâtei A. A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2480 lei reprezentând onorariul de avocat achitat de reclamant în dosarul_, reținând că, deși a depus la dosar factura și chitanța care atestă plata acestei sume, reclamantul nu a făcut dovada titlului cu care a fost făcută plata, în pofida solicitărilor instanței nedepunând la dosarul cauzei contractul de asistență juridică numărul 514/23.10.2013, menționat în factura fiscala emisă, spre a putea cunoaște că acest contract vizează asistența acordată în dosarul_ .
În calea de atac însă, reclamantul apelant a depus în copie contractul de asistență juridică numărul 514/23.10.2013, încheiat între apelant și domnul avocat Bot C., din care rezultă că obiectul acestuia a fost redactarea înscrisurilor, acordare de asistență juridică și reprezentare în dosarul_ .
Astfel fiind, reclamantul a dovedit în calea de atac faptul că suma de 2480 lei achitată Cabinetului Individual de Avocat Bot C. potrivit chitanței TMBC0112/23.10.2013, facturată sub numărul TMBC0288/23.10.2013, a fost plătită pentru asistența juridică acordată în dosarul_ .
Câtă vreme cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. împotriva pârâtei A. A. în dosarul_ a fost admisă, reclamantul are dreptul de a obține cheltuielile de judecată efectuate în respectivul dosar, conform art. 453 alin. 1 C., care arata ca “partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Dovada plății onorariului avocațial este făcută prin chitanța emisă de avocat sub numărul anterior menționat, neprezentând relevanță sub aspectul dovedirii plății modalitatea în care a fost emisă factura. Simpla depunere a chitanței care atesta plata era suficientă pentru a determina obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, fără a fi necesară și depunerea facturii.
Contrar susținerilor intimatei, solicitarea reclamantului nu este nici inadmisibilă și nici paralizată de efectul unei autorități de lucru judecat, câtă vreme în dosarul_ reclamantul nu a investit instanța cu vreo solicitare de acordare a cheltuielilor de judecată. Faptul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate în cadrul litigiului de fond-aspect consemnat in sentința civilă 1468/29.04.2013 a Tribunalului T.-nu împiedică reclamantul să le pretindă pe cale separată.
Dispozițiile Legii 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice nu sunt exoneratoare de plată decât în privința sumelor prevăzute în articolul doi al actului normativ menționat, cheltuielile de judecată neincadrandu-se in categoria acestor sume, expres și limitativ prevăzute de lege.
Cat privește invocata neindrituire a reclamantului de a achiziționa servicii juridice prestate de avocat, acest motiv nu poate fi reținut cîtă vreme contractul de asistență juridică este în ființă. Susținerile intimatei conform cărora acest contract este unul general, pentru mai multe servicii juridice periodice, lunare, prestate pentru reclamant sunt contrazise de mențiunile exprese și explicite ale contractului, acesta prevăzând că are ca obiect exclusiv redactarea de înscrisuri, acordarea asistenței juridice și reprezentarea în dosarul_ .
ART. 451 din Noul Cod de Procedură Civilă
Tribunalul apreciaza ca neintemeiata si cererea paratei privind reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată
Conform art. 451 alin 2 C., “instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Instanta apreciaza ca un onorariu in cuantum de 2480 lei, perceput pentru ambele faze de jurisdictie (prima instanta si recurs), nu este vădit disproporționat nici în raport cu complexitatea cauzei si nici in raport cu activitatea desfășurată de avocat. Din analizarea hotararilor de fond, rezulta ca reclamanta a fost initiatorul demersului procesual, fiind in culpa pentru declansarea unui litigiu nefondat. In litigiul de fond paratul a invocat o . exceptii si a dezvoltat aparari si pe fondul cererii, depunand intampinare si administrand probe, aspecte care fac ca pricina sa aiba o complexitate care sa justifice acordarea onorariului mentionat pentru munca desfasurata de avocat.
Având in vedere aceste considerente, în temeiul art 480. alin 1 C., tribunalul va admite apelul, va schimba in tot sentinta apelata, va admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. împotriva paratei A. A. si va obliga parata la plata sumei de 2480 lei catre reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial) efectuate de acesta în dosarul_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. (avand C._, cu sediul procedural ales in Timisoara,., .-la C..Av. Bot C.) împotriva sentintei civile 1100/03.02.2015, pronuntata de Judecătoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-parata A. A. (CNP-_, cu dom. in Timisoara,. S., nr.1, ., ., jud. Timis).
Schimba in tot sentinta apelata.
Admite cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul S. C. de Urgenta pentru Copii Louis T. împotriva paratei A. A..
Obliga parata la plata sumei de 2480 lei catre reclamant.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
4 ex/14.09.2015
Prima instanță – jud. A. E. Ș.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 779/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 777/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
