Evacuare. Decizia nr. 1103/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1103/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR_
DECIZIA CIVILĂ NR. 1103 /A
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECĂTOR: B. D.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul B. D. împotriva sentinței civile 429/2015, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata N. C. L..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 22.10.2015, când instanța, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenul din 29.10.2015, apoi, pentru constituirea legală a completului de judecată a dispua amânarea pentru 05.11.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă 429/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta N.-C. L., în contradictoriu cu pârâtul B. D., având ca obiect evacuare, s-a dispus evacuarea pârâtului B. D. din imobilul situat în Timișoara, Splaiul T. V. nr. 24, . CF_-C1-U6 Timișoara, nr. top._/V, a fost obligat pârâtul să predea reclamantei imobilul situat în Timișoara, Splaiul T. V. nr. 24, . CF_-C1-U6 Timișoara, nr. top._/V, precum și cheile imobilului, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele.
Reclamanta N.-C. L. este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Timișoara, Splaiul T. V., nr. 24, . CF_-C1-U6 Timișoara, nr. top._/V, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv din extrasul de carte funciară nr._-C1-U6 Timișoara (filele 6-10).
Pârâtul B. D. ocupă respectivul imobil fără titlu, fiind notificat de către reclamantă în vederea eliberării apartamentului până la data de 01.09.2014, după cum reiese din notificarea depusă în copie la dosar (filele 14-15).
Pe calea prezentei acțiuni în evacuare reclamanta urmărește valorificarea atributului folosinței din conținutul dreptului de proprietate asupra imobilului.
Potrivit art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Din probele administrate în cauză instanța de fond a reținut că pârâtul ocupă fără drept imobilul situat în Timișoara, Splaiul T. V., nr. 24, . CF_-C1-U6 Timișoara, nr. top._/V, imobil ce aparține reclamantei în calitate de proprietară tabulară. Pârâtul a deținut respectivul imobil cu contract de închiriere, însă contractul de închiriere nr. 2444/04.05.2001, încheiat cu Primăria Mun. Timișoara în calitate de locator, a expirat la data de 08.04.2009, după ce a fost prelungit pe o perioadă de 5 ani conform OUG nr. 44/2009 (filele 16-18).
Ulterior retrocedării imobilului către reclamantă și către verișoara sa Kovacevici I., acestea au încheiat cu pârâtul un nou contract de închiriere, înregistrat la Direcția Finanțelor Publice sub nr._,_/13.06.2013 (filele 19-21). Contractul a fost încheiat pe o perioadă de un an de zile, respectiv din data de 01.06.2013 până la data de 31.05.2014, fără posibilitate de prelungire. Reclamanta a respectat dreptul de folosință al pârâtului ce decurgea din contractul de închiriere, punându-i în vedere acestuia să elibereze imobilul până la data de 01.09.2014, solicitare căreia pârâtul nu i-a dat curs.
În prezent, pârâtul nu deține niciun titlu locativ care să justifice posesia exercitată asupra imobilului.
Aspectele învederate de pârât, în sensul că are o situație materială precară, precum și probleme de sănătate și că nu are o altă locuință, nu pot constitui motive de respingere a acțiunii reclamantei. Pârâtului i s-a acordat timp de către reclamantă pentru a-și putea găsi o altă locuință. Din moment ce contractul de închiriere a expirat din data de 31.05.2014, nu se mai justifică ocuparea imobilului de către pârât, această situație având semnificația încălcării dreptului de proprietate al reclamantei. După cum rezultă din probele administrate în cauză, atât din înscrisuri cât și din declarațiile martorilor, precum și din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, prin ocuparea apartamentului de către pârât se produc prejudicii materiale însemnate reclamantei, deoarece pârâtul nu achită nici chiria datorată, nici cheltuielile de întreținere. Totodată, imobilul se află într-o stare avansată de degradare, iar reclamanta nu poate executa lucrările de renovare ce se impun a fi efectuate.
Pentru aceste considerente, având în vedere lipsa unui titlu care să-i confere pârâtului dreptul a locui în imobilul proprietatea reclamantei, în baza art. 555 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamanta N.-C. L. și a dispus evacuarea pârâtului B. D. din imobilul situat în Timișoara, Splaiul T. V., nr. 24, . CF_-C1-U6 Timișoara, nr. top._/V, obligând pârâtul să predea reclamantei respectivul apartament, precum și cheile apartamentului.
Urmare a admiterii acțiunii, constatând culpa procesuală a pârâtului, în baza art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., prima instanța a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru (100 lei), achitate conform chitanței aflate la fila 23 dosar și a onorariului avocațial (1500 lei), achitat conform chitanței nr. 1025/25.08.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 429/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel apelantul B. D., solicitând trimiterea cauzei la prima instanța si schimbarea in tot a sentinței civile apelate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 282 si următoarele din C. de procedura civila.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că, prima instanță nu a analizat corect statutul persoanei cu grad handicap prin care la încheierea unui contract era obligat participarea unui tutore din partea serviciului social din cadru Primăriei in speța Primăria Timișoara, obligația instanței era sa sesizeze un procuror la participarea cauzei.
- Art. 5 în sensul prezentei legi:
a) prin persoana cu tulburări psihice se înțelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltata psihic ori dependenta de substanțe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează in criteriile de diagnostic in vigoare pentru practica psihiatrica. b) un alt aspect este si faptul ca nu are școală, fapt pentru care a fost dus in eroare de actuali proprietari.
Apelantul a solicitat a se vedea într-o cauză mai recentă, V. c. României[9], Curtea a constatat însă că Legea nr. 17/1994 prevedea nu numai obligația proprietarilor de a respecta contractele de închiriere cu foștii chiriași ai statului pentru o durată de 5 ani, ci și de a menține aceleași condiții contractuale, în special în legătură cu chiria care fusese stabilită de autorități după criteriile din Legea nr. 5/1973, fără a lua în considerare inflația foarte ridicată din anii "90. Din această cauză, reclamantul, care a fost pus în posesie în mod formal în 7 mai 1996, a primit chirie de la foștii locatari ai statului, timp de mai mult de 3 ani, o sumă lunară medie de 1.585 lei, care reprezenta 0,41 euro la începutul perioadei în discuție și 0,09 euro la sfârșit..
c) Contractul de închiriere trebuia făcut pe o perioada de 5(cinci)ani - cea ce actualii proprietari nu au respectat-o când Statul R. prin Primăria Timișoara au convenit privind protecția chiriașilor.
d) În conformitate cu dispozițiile art. 297 C.pr.civ., dezlegarea data problemelor de drept de către prima instanța ca si necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, in speța constatându-se ca prima instanța nu a respectat îndrumarul deciziei prin care s-a statuat necesitatea administrării unei probațiuni si cercetarea fondului cauzei,ca atare s-a constatat ca sunt aplicabile dispozițiile art. 297 al. 1 C.pr.civ., potrivit cărora in cazul in care se constata ca in mod greșit prima instanța a soluționat procesul fără a intra in judecata fondului .
e) Or, reclamanții, in calitate de proprietari ai imobilului, nu si-au îndeplinit obligația de notificare, nici sub acest aspect nu sa pronunțat instanța în cazul nerespectării acestei obligații, potrivit art.11 alin.1 teza 1 din OUG nr.40/1999, intervine prelungirea de drept a contractului anterior pana la încheierea unui nou contract de închiriere, întrucât obligația proprietarului este corelativa dreptului chiriașului la încheierea acestui contract, drept care, potrivit art. 6 din OUG nr. 40/1999 astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 241/2001, este limitat in timp la 5 ani, nici sancțiunea încălcării acestui drept nu poate avea o durata mai mare
In drept cererea de apel a fost întemeiată pe disp.art. 1207 din Noul Cod Civil.
Reclamanta intimată N. - C. L. (născută N.), în conformitate cu prevederile art. 205 NCPC a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea în vigoare a hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind pe deplin temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Motivele de apel formulate sunt nefondate din următoarele considerente.
Contrar realei stări de fapt existente probată cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale administrate, precum și a stării de fapt reținute corect de către instanța de fond, apelantul pârât cu totală rea credință aduce critici nefondate hotărârii pronunțate de Judecătoria Timișoara.
Conform extrasului de carte funciară nr._-C1-U6 Timișoara top._/V, intimata este proprietară tabulară asupra apartamentului nr.5 situat în mun. Timișoara Splaiul T. V., nr. 24. Apelantul pârât ocupă fără titlu apartamentul susindicat întrucât contractul de închiriere încheiat cu acesta a încetat să producă efecte juridice la data de 31.05.2014. Mai mult, și pe durata contractului de închiriere, apelantul pârât în mod sistematic nu a achitat atât chiria datorată care a fost calculată și stabilită conform standardelor legale în vigoare, raportat la venitul acestuia, la suma reprezentând echivalentul a 20 de euro lunar câr și cheltuielile de întreținere datorate (având numai până în luna octombrie 2014 restanțe în sumă de 839,39 lei).
Deși nu prezintă relevanță în cauză, la încheierea contractului de închiriere cu pârâtul a participat atât un membru al familiei sale cât și Președintele Asociației de Proprietari a imobilului din mun. Timișoara Splaiul T. V., nr. 24, acesta fiind încheiat în condiții de deplină legalitate.
Practica CEDO la care face referire apelantul pârât este o practică mai veche, când încă era în vigoare L. 17/1994, astfel încât după apariția L.114/1996 și referitor la practica curentă actuală a instanțelor în cazuri similare, ea este irelevantă.
Imobilul din mun. Timișoara Splaiul T.V., nr. 24 este un imobil edificat la sfârșitul sec. XIX - începutul sec. XX, în stare avansată de degradare care necesită lucrări urgente de renovare, investiții și reparații (îndeosebi apartamentele care nu au fost cumpărate în temeiul L. 112/1995) . în plus, apartamentul 5 deținut de apelantul pârât B. D. aflat la parterul imobilului și nefiind întreținut corespunzător de acesta, implică lucrări urgente.
Reclamanta intimată, anterior promovării cererii (12.09.2014) a notificat apelantul pârât să elibereze imobilul ocupat fără titlu până la data de 01.09.2014 atenționându-l că în caz contrar îl va acționa în judecată. Anterior acelei date, la expirarea contractului de închiriere - 31.05.2014 i-a pus în vedere și verbal ca până în data de 01.09.2014 să evacueze locuința specificând și aspectul că are restanțe atât la plata chiriei cât și a cheltuielilor de întreținere.
Nu sunt incidente prevederile art. 299 alin. 1 NCPC la care apelantul pârât face trimitere.
Acesta a fost prezent la dezbateri, i s-a luat interogatoriul, a formulat întâmpinare, a depus înscrisuri în apărare.
Arata ca instanța de fond a intrat în cercetarea fondului după epuizarea probatoriului administrat în cauză astfel încât critica adusă este nefondată.
Reclamanta intimată a expediat atât apelantului pârât B. D. cât și celorlalți deținători ai apartamentelor care i-au fost retrocedate reclamantei și verișoarei sale KOVACEVIC I. prin hotărâre judecătorească irevocabilă, notificarea cu nr. 21/31.01.2013 care a fost comunicată acestuia. Urmare a acestei notificări, apelantul B. D. a comunicat o copie a contractului de închiriere deținut anterior, încheiat cu Primăria mun. Timișoara și veniturile pe care le realizează conform cerințelor legale. Și-a exprimat opțiunea că nu dorește să cumpere apartamentul deținut, că dorește să locuiască 1 an cu chirie și că va face cererea la Primăria mun. Timișoara pentru a i se atribui o locuință socială.
Din considerentele mai sus arătate, s-a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul apelant B. D. a formulat răspuns la întâmpinare.
In cazul persoanelor cu grad de handicap psihic, așa cum rezulta si din actele depuse la dosar, judecătorul avea obligația sa sesizeze un procuror la participarea ședințelor de judecata.
Instanța avea obligația din oficiu sa se sesizeze cu privire la instituirea unui avocat din oficiu privind persoana cu handicap astfel sa încălcat un drept fundamental al apărări in fata justiției.
Cu privire la întocmirea contractului de închiriere reprezentanta actualilor proprietari avea obligația sa sesizeze un tutore din partea Primăriei Timișoara cu buna știința si viclenie acest avocat de etnie sârba a manifestat ura fata de romani in propria tara ducându-l in eroare, apelanta a fost dusa in eroare cu privire la plata chiriei prin afirmațiile pe care le a făcut in acest sens având si martori, iar cu privire la cheltuieli de întreținere nu face obiectul cauzei întrucât sumele sunt abuzive pentru un apartament de 30 metri pătrați.
Astfel, s-a solicitat instanței casarea sentinței atacate, cu trimitere la prima instanța.
Totodată, apelantul solicită un drept retenție pentru investițiile făcute prin introducerea încălzirii centrale pe gaz, consolidarea zidurilor.
Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, pe de o parte, reclamanta este proprietară tabulară a imobilului în litigiu, iar pe de altă parte, pârâtul nu justifică nici un titlu pentru folosirea aceluiași spațiu.
Motivele invocate de pârât prin cererea de apel, pe lângă faptul că sunt formulate în mod ambiguu, privesc aspecte legate de încheierea contractului de închiriere de către cei cărora li s-au restituit în baza Legii 10/2001 imobilele preluate abuziv cu cei care ocupau cu titlu de închiriere imobilele respective la momentul retrocedării.
Ori reclamantul a fost beneficiarul unui astfel de contract încheiat la 1 iunie 2013 cu reclamanta și Kovacevici I. (coproprietară asupra apartamentului cu nr. 5 la momentul respectiv), pentru o perioadă de 1 an.
Apelantul nu a contestat condițiile în care a fost încheiat acest contract și nici clauzele sale, astfel că, în prezent, el nu mai are un drept locativ asupra apartamentului în litigiu, contractul de închiriere încetând prin ajungerea lui la termen.
Prin completarea motivelor de apel pârâtul a susținut că judecata în primă instanță trebuia să aibă loc cu participarea procurorului și a unui tutore, întrucât are un handicap psihic.
Tribunalul reține că nu există vreo dovadă că apelantul este lipsit de capacitate de exercițiu sau că ar avea capacitate redusă de exercițiu, respectiv că este pus sub interdicție judecătorească.
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
În temeiul art. 453 din noul c. pr. civ. tribunalul va respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă de timbru.
Potrivit art. 19 al. 1 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile judiciare cu onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 390 lei, rămân în sarcina statului.
Tribunalul va respinge ca nedovedită cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul B. D., domiciliat in Timișoara, Splaiul T. V., nr. 24, . civile 429/2015, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata N. C. L., cu domiciliul procedural ales in Timișoara, Piața Unirii, nr. 5, la Cabinet avocat O. Snejana M..
Respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată in cuantum de 50 lei, reprezentând taxa de timbru.
Cheltuielile judiciare cu onorariul avocatului din oficiu, in cuantum de 390 lei, rămân in sarcina statului.
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Definitivă.
Pronunțarea are loc prin punerea soluției la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. V. B. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L.V.
Tehnored. R. R.
Prima instanță
S. I. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 980/2015. Tribunalul TIMIŞ | Succesiune. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
