Succesiune. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 891/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.891/A
Ședința publică din 25.09.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelantele-parate M. V. si P. S. împotriva sentintei civile_/10.12.2014 si a incheierilor de sedinta premergatoare, pronuntate de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-reclamanta Daescu C. si cu intimatul-parat P. H. I. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se prezintă pentru apelanta parata P. S. av. I. C., pentru intimata reclamanta, av.S. R., lipsa fiind celelalte parti.
Procedura completă.
A fost expus referatul cauzei de către grefier, care a invederat instantei ca aparatorul apelantei parate P. S. a depus o cerere de luare a cauzei la ora 12,30.
Aparatorul intimatei reclamante comunica un exemplar al intampinarii aparatorului apelantei parate P. S..
Instanta aduce la cunostinta aparatorului apelantei parate P. S. ca s-a solicitat apelarea cauzei la ora 12,30 de catre aparatorul apelantei parate M. V., stabilind ora 12,30 pentru apelarea cauzei si lasa pricina spre a fi reapelata la ora aratata.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta parata P. S. av. I. C., pentru apelanta parata M. V., av.J. M. R., pentru intimata reclamanta, av.S. R., lipsa fiind intimatul parat.
Aparatorul intimatei reclamante depune imputernicire avocatiala si intampinare si comunica aparatorului apelantei parate M. V. un exemplar al intampinarii .
Instanta acorda cuvantul asupra exceptiei netimbrarii apelului declarat de apelanta parata M. V..
Aparatorul apelantei parate M. V. invedereaza ca nu a avut cunostinta ca trebuia sa achite taxa si ca apelanta parata se afla in acest moment la PTTR spre a o achita.
Instanta invedereaza ca taxa trebuia achitata pentru primul termen de judecata, care a fost termenul precedent, termen la care a si fost invocata de catre aparatorul apelantei parate P. S. exceptia netimbrarii, fiind prorogata doar formularea concluziilor asupra acesteia pentru termenul de azi, data fiind lipsa de aparare a intimatei Daescu C. la termenul precedent.
Aparatorul apelantei parate solicita admiterea exceptiei.
Aparatorul intimatei reclamante solicita admiterea exceptiei.
Aparatorul apelantei parate M. V. lasa la aprecierea instantei.
Instanta, in baza art. 137 al.1 VCpc rap.art. 20 L.146/97 cu aplic.art.9 din OG 32/95 va admite exceptia netimbrarii apelului declarat de apelanta parata M. V..
Aparatorul apelantei parate P. S. solicita a se efectua o noua expertiza care sa stabileasca valoarea de piata a apartamentului de catre un expert ANEVAR, cu luarea in considerare a ofertelor de vanzare identificate si a standardelor nationale si internationale de evaluare si cu propuneri de formare a loturilor dupa valoare si natrura bunurilor, iar in subsidiar solicita a se trimite raportul de expertiza intocmita in cauza la ANEVAR pentru a-si spune punctul de vedere. Arata ca solicita ca apartamentul sa-i ramana reclamantei, terenul intravilan a fost atribuit reclamantei si extravilanul sa se imparta intre reclamanta si parata P. S., insa nu prin partajarea fiecarui teren in parte ci prin formarea de loturi care sa contina parcele intregi din acele terenuri.
Aparatorul intimatei reclamante se opune efectuarii unui nou raport de expertiza si trimiterii raportului de expertiza la ANEVAR, invederand ca raportul de expertiza intocmit in cauza e legal.
Aparatorul apelantei M. V. lasa la aprecierea instantei.
Instanta, in baza art. 167 C., respinge ca nefiind utila efectuarea unui nou raport de expertiza, apreciind ca loturile pot fi formate de instanta, terenurile fiind deja identificate si pretuite; in ceea ce priveste evaluarea apartamentului din Timisoara, instanta se considera lamurita de raportul de expertiza si de raspunsul la obiectiuni, aratand ca ANEVAR este o asociatie profesionala a expertilor, conform art.3 al.1 din OG 24/2011, pentru validitatea concluziilor raportului de expertiza expertii netrebuind sa faca parte din aceasta asociatie, ci doar sa aiba calitatea de experti judiciari autorizati.
In ceea ce priveste cererea in probatiune formulata de apelanta M. V., instanta constata ca analizarea acesteia a devenit superflua fata de anularea apelului declarat de parata aratata, conform art. 137 alin 1 C..
Aparatorul apelantei parate P. S. depune chitanta . nr.486/01.09.2015 in cuantum de 2000 lei reprezentand onorariu avocatial, factura . nr.502 in cuantum de 2000 lei, adeverinta medicala nr.3900/23.09.2015 privind starea de sanatate a apelantei parate, bonuri fiscale (nr.6/04.09.2015 in cuantum de 200,09 lei emis de . SRL Timisoara, nr.522/04.09.2015 in cuantum de 80,03 lei emis de . Cluj N., nr.192/24.09.2015 in cuantum de 100,10 lei emis de . Timisoara ), factura din data de 04.09.2015 in cuantum de 143,81 lei emisa de .&B SRL reprezentand cazare, bon fiscal nr.0003/04.09.2015 emis de .&B SRL, factura fiscala nr._/25.09.2015 in cuantum de 160 lei emisa de . reprezentand servicii cazare si bon fiscal 0003 01 1/25.09.2015 emis de ..
Aparatorul intimatei reclamante depune chitanta nr.MA 332/18.09.2015 in cuantum de 500 lei onorariu avocatial si factura ., nr.464/18.09.2015 in cuantum de 500 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul asupra anularii apelului declarat de apelanta parata M. V. si pe fond asupra apelului declarat de parata P. S..
Aparatorul apelantei parate M. V. lasa la aprecierea instantei solutia asupra apelului declarat de parata aratata.
Aparatorul apelantei parate P. S. si aparatorul intimatei reclamante solicita anularea ca netimbrat a apelului declarat de parata M. V..
Asupra apelului declarat de apelanta parata P. S., aparatorul acesteia solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a hotararii primei instante, sa se dispuna formarea de loturi in modalitatea aratata in cererea de apel, obligarea la cheltuieli de judecata in fond si apel.
De asemenea, aparatorul apelantei parate P. S. solicita a se lua in considerare raportul de expertiza intocmit in cauza, avand in vedere respingerea cererii privind efectuarea unui nou raport de expertiza, iar cu privire la cheltuielile de judecata invedereaza ca instanta de fond nu s-a pronuntat in mod corect, in sensul ca nu ar fi trebuit sa se dispuna compensarea cheltuielilor de judecata, ci sa fie acordate partial.
Aparatorul intimatei reclamante solicita respingerea apelului, mentinerea ca temeinica si legala a hotararii pronuntate de prima instanta, cu cheltuieli de judecata.
Aparatorul apelantei parate M. V. lasa la aprecierea instantei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr._/10.12.2014 pronuntata in dosarul_ Judecatoria Timisoara a admis acțiunea principală precizată formulată de reclamanta D. C. în contradictoriu cu pârâții P. S., M. V. și P. H. I. I., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamanta reconvențională P. S. (fosta P.) în contradictoriu cu reclamanta D. C., iar în consecință: a constatat că au calitatea de moștenitori legali la succesiunea defunctului P. L., decedat la data de 25.08.2007 ,reclamanta D. C. în calitate de soră a defunctului cu o cotă de ½ parte din masa succesorală și pârâta P. S. în calitate de soră a defunctului cu o cotă de ½ parte din masa succesorală ,acestea acceptând tacit succesiunea, a constatat că masa succesorală după defunctul P. L. se compune din:imobilul situat în Timișoara ,..43,.,. ,înscris în CF_,numar cadastral_/5,_ /2/ 2 ,_/ 2 ,_ /2/2/IV ,apartament compus din 3 camere și dependințe cu 3,26% din părțile comune indivize și din teren; imobilele situate pe raza comunei Săcuieu ,jud. Cluj și înscrise în Titlul de Proprietate nr._ emis la data de 23.02.2009 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Cluj constând în terenuri în suprafață de 1 ha și 1171 mp ; a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilele menționate și partajarea masei succesorale în sensul că: s-a atribuit în natură reclamantei D. C. apartamentul situat în Timișoara, ..43, . în cotă de 1/1 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestui apartament în CF nr._ Timișoara, nr. cadastral_/5,_/2/2,_/2,_/2/2/IV; s-a atribuit în natură reclamantei D. C. . în 500 mp teren situat intravilan, ,categoria curți,construcții, . în cotă de 1/1 situată pe raza .; s-a atribuit în natură pârâtei –reclamante reconvenționale P. S. terenurile de pe raza localității Săcuieu ,jud. Cluj ce fac obiectul Titlului de Proprietate nr._/23.02.2009 constând în: ., . 20 ,. . de 1/1 ; a respins cererea pârâtei-reclamantă reconvențională P. S. de obligare a reclamantei D. C. la plata unei sulte către aceasta; a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin încheierea de ședință din 18.09.2013 s-a constatat că au calitatea de moștenitori legali la succesiunea defunctului P. L., decedat la data de 25.08.2007, reclamanta P. (căsătorită D.) C. în calitate de soră a defunctului, cu o cotă de 1/2 parte din masa succesorală și P. (căsătorită P.) S., în calitate de soră a defunctului, cu o cotă de 1/2 parte din masa succesorală, acestea acceptând tacit succesiunea și că masa succesorală după defunctul P. L. este compusă din imobilul situat în Timișoara, .. 83, ., . 3 camere și dependințe, cu 2,4 % din părțile comune indivize și din teren cu drept de folosință cu 15/617 mp, înscris în cartea funciară nr._ Timișoara și terenurile înscrise în titlul de proprietate nr._ emis la data de 23.02.2009 de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, în favoarea defunctului P. L., prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1 ha și 1.171 mp de teren, situat pe teritoriul comunei Secuieu, din care 1 ha și 671 mp fânețe situată în extravilan, identificată în ., parcelele nr. 21, nr. 20, nr. 19, nr. 18/2, nr. 169 și 500 mp situate în intravilan, categoria curți, contrucții, ., ..
Reținând considerentele acestei încheieri, față de prevederile art. 728 alin.1 C.civ potrivit cărora ,, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune “,instanța a dispus ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură a bunurilor ce compun masa succesorală prin formarea și atribuirea următoarelor loturi: lotul reclamantei D. C. compus din apartamentul situat în Timișoara, ..43 ,. în cotă de 1/1 și . în 500 mp teren situat intravilan, categoria curți,construcții, . în cotă de 1/1 situată pe raza . și lotul pârâtei –reclamante reconvenționale P. S. compus din terenurile de pe raza localității Săcuieu ,jud. Cluj ce fac obiectul Titlului de Proprietate nr._/23.02.2009 constând în: ., . 20 ,. . de 1/1 .
Întrucât probele administrate în cauză demonstrează că reclamanta pârâta reconvențională s-a ocupat de îngrijirea defunctului de la vârsta de 14 ani și mai ales în ultimii 13 ani de viață ai acestuia,perioadă în care făcea periodic dializă, că a efectuat lucrări de consolidare a casei părintești din Săcuieni (casa construită pe . materialele necesare cu bani proprii, efectuând îmbunătățiri la aceasta chiar și după decesului fratelui ,a achitat toate taxele și impozitele aferente nu doar imobilului din Timișoara dar și ale terenurilor de pe raza . considerare concluziile raportului de expertiză în specialitatea evaluare imobiliară efectuată de ing. S. B. D. pentru imobilul din Timișoara ,Calea Torontalului nr. 43,.,. cele ale expertizei privind stabilirea valorii de viață a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/23.02.2009 ,instanța a considerat că loturile formate și atribuite sunt egale ca valoare, astfel că nu s-a impus obligarea reclamantei la plata vreunei sulte față de pârâta reclamanta reconvențională.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul art. 673 indice 1 și următoarele C. pr. civ, a admis acțiunea principală precizată și în parte cererea reconvențională .
În temeiul 276 C.pr. civ a dispus compensarea integrală a cheltuielilor de judecată.
Impotriva hotararii au declarat apel atat apelanta-parata P. S. cat si apelanta-parata M. V..
Prin apelul declarat, apelanta-parata P. S. a solicitat schimbarea în parte a hotărârilor atacate în sensul ca, in principal, să se constate nulitatea raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar S.-B. D. și să se dispuna evaluarea imobilului de către un alt expert evaluator autorizat și A.N.E.V.A.R., cu luarea în considerare a ofertelor de vânzare identificate și a Standardelor naționale și internaționale de evaluare IVS si cu propuneri de formare a loturilor după valoare si după natura bunurilor; in subsidiar, să se dispuna ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilele menționate mai sus prin formarea a două loturi și împărțirea în natură a acestor imobile după cum urmează: Lotul nr. I: apartamentul din mun. Timișoara, .. 43, ., ., județul T. și o parte din terenurile de pe raza localității Săcuieu, județ Cluj - ., . . valoare totală de 56.020 EUR, urmand a fi atribuit reclamantei, care urmeaza a fi obligată să îi plătească pentru egalizarea loturilor suma de 23.334,50 EUR cu titlu de sultă și Lotul nr. II: o parte din terenurile de pe raza localității Săcuieu, județ Cluj - ., . . valoare totală de 9.351 EUR, urmand a fi atribuit apelantei parate P. S., obligarea reclamantei intimate D. C. la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de apelanta parata P. S. în fata instanței de fond si obligarea reclamantei intimate D. C. la plata tuturor cheltuielilor de
judecată suportate de apelanta parata P. S. în fata instanței de apel.
In motivarea apelului, apelanta parata P. S. a aratat ca în cazul apartamentului a fost stabilită valoarea de construire a acestuia, iar nu valoarea de piață și pentru că evaluarea s-a realizat cu încălcarea Standardelor internaționale de evaluare IVS, apelanta parata P. S. a solicitat la termenul de judecată din data de 5 Martie 2014 constatarea nulității raportului de evaluare întocmit de dl. expert S.-B. D. și efectuarea unei noi expertize de evaluare de către un expert evaluator autorizat și de A.N.E.V.A.R. Cererea de efectuare a contraexpertizei a fost reiterată la termenul de judecată din data de 12 Noiembrie 2014. În ambele cazuri prima instanță a respins solicitarea de efectuare a contraexpertizei. Prin cererea de modificare a cererii reconvenționale din data de 24.02.2014, formulată la termenul din data de 5 Martie 2014 apelanta parata P. S. a solicitat ca ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilele ce fac parte din masa succesorală să se facă prin atribuirea apartamentului din Timișoara, .. 43, . reclamantei-pârâte și prin partajarea în natură a celorlalte imobile (terenuri) de pe raza comunei Săcuieu ce fac obiectul Titlului de proprietate nr._ din data de 23.02.2009 și obligarea reclamantei-pârâte la plata unei sulte compensatorii către pârâta-reclamantă pentru egalizarea loturilor. Prin concluziile scrise din data de 18 Noiembrie 2014 apelanta parata P. S. a solicitat partajarea în natură a imobilelor ce fac parte din masa succesorală astfel: Lotul nr. I: apartamentul din mun. Timișoara, .. 43, ., ., județul T. și o parte din terenurile de pe raza localității Săcuieu, județ Cluj - ., . . valoare totală de 57.715 EUR, urmand a fi atribuit reclamantei, care urmeaza a fi obligată să îi plătească pentru egalizarea loturilor suma de 25.029,50 euro; Lotul nr. II: o parte din terenurile de pe raza localității Săcuieu, județ Cluj - ., . . valoare totală de 7.656 EUR, urmand a fi atribuit apelantei parate P. S. .
Apelanta parata P. S. a aratat ca incheierile civile din data de 5 martie 2014 și 12 noiembrie 2014 prin care au fost respinse cererile de constatare a nulității raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar S.-B. D. și de efectuare a contraexpertizei sunt netemeinice intrucat expertiza nu a respectat obiectivul stabilit de instanța de judecată, deoarece a stabilit valoarea tehnică a imobilului, iar nu valoarea de piață a acestuia, constatare care rezulta din concluzia finală a expertului. Stabilirea valorii tehnice a imobilului a fost justificată de pretinsa lipsă a unor oferte de vânzare a unor imobile asemănătoare cu imobilul în litigiu și de pretinsa stare specială în care s-ar afla acest imobil. Valoarea de 40.470 EUR stabilită de expert S.-B. D. nu reflectă valoarea de piață a imobilului mai sus menționat deoarece evaluarea nu a luat în considerare ofertele de vânzare ale unor imobile similare cu cel în litigiu și pentru că evaluarea s-a făcut cu nerespectarea Standardelor internaționale de evaluare IVS (International Valuation Standards), ediția 2011, a ghidurilor de evaluare (GE) și a Glosarului IVS 2011 (aprobate prin Hotărârea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România nr. 3/2013 privind aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 261 din_ ). Ofertele de vânzare (anexate) găsite în piața imobiliară din mun. Timișoara pentru un imobil similar au valori cuprinse între 800 euro/mp si 913 euro/mp. Luând în calcul valoarea cea mai mică găsita pe piața imobiliară, de 800 euro/m, rezultă o valoare pentru un apartament similar finisat de 52.800 EUR (apartamentul are 66 mp suprafață desfășurată). Chiar dacă expertul nu ar fi găsit oferte ale unor imobile similare cu finisaje superioare, în speță, din valoarea de piață a imobilului trebuie scăzută valoarea medie a finisajelor lipsă, așa cum a arătat și expertul-asistent Ș. M. R.; expertul asistent a arătat că suma de 40.000 lei justifică lipsa acestor finisaje și că valoarea de piață a apartamentului în litigiu este de 45.000 EUR.
S-a mai aratat de catre apelanta ca, potrivit standardelor internaționale de evaluare, valoarea de piață a unui imobil se calculează prin 3 metode: metoda comparațiilor, metoda costurilor, metoda de randament. Prin diminuarea cu 10 % a valorii apartamentului pe motivul existenței unor procese pe rol, expertiza nu a luat în calcul obiectivul stabilit, acela de valoare de piață. Potrivit pct. 20 din C. general al Standardelor internaționale de evaluare IVS "În efectuarea unei evaluări bazate pe date de piață, circumstanțele faptice ale proprietarului curent sau ale unui anumit cumpărător potențial nu sunt relevante, deoarece atât vânzătorul hotărât, cât și cumpărătorul hotărât sunt persoane sau entități ipotetice care au atributele unui participant tipic pe piață. Aceste atribute sunt comentate în cadrul conceptual referitor la valoarea de piață (a se vedea paragrafele 31 (d) și 31 (e)). C. conceptual cere, de asemenea, excluderea oricărui element al valorii speciale sau oricărui element al valorii care nu ar fi disponibil majorității participanților pe piață (a se vedea paragrafele 31(a) și 31(f))". In baza acestor dispoziții, valoarea de piață exclude existența unor procese pe rol cu privire la bun, ca circumstanță faptică a proprietarului curent și orice element al valorii speciale a bunului. Nu în ultimul rând, lipsa de relevanță a existenței unor procese pe rol este dată și de faptul că apartamentul nu poate fi vândut decât după finalizarea procesului, a mai apreciat apelanta.
Apelanta parata P. S. a invederat ca imobilul nu se află într-o stare specială, contrar afirmațiilor d-lui expert. Un imobil poate fi într-o stare specială doar dacă valoarea lui este afectată de anumite elemente speciale, cum ar fi de exemplu, plasarea lui într-o zonă inundabilă sau în care au loc alunecări de teren ori afectarea structurii de rezistență a acestuia. Lipsa unor finisaje standard, cum sunt geamurile termopan, zugrăveala, ușile moderne și parchetul, nu poate califica un apartament ca aflându-se într-o stare specială. Din contră, în unele cazuri, lipsa acestor finisaje prezintă un anumit avantaj pentru cumpărătorul care dorește să îl finiseze după bunul plac. Chiar dacă s-ar considera că apartamentul se află într-o stare specială, această stare va fi exclusă de la stabilirea prețului de piață conform pct. 20 din C. general al Standardelor internaționale de evaluare IVS.
Apelanta parata P. S. a aratat ca amplasarea imobilului la marginea unei zone nu poate justifica diminuarea cu 10 % a valorii imobilului, deoarece valoarea unui imobil este dată de amplasarea lui într-o anumită zonă/cartier al localității, iar nu de un criteriu suplimentar cum este marginea zonei/cartierului sau centrul zonei/cartierului. Zona centrală a unui oraș este zona centrală la fel ca și periferia unui oraș. In plus, imobilul este integrat în rețeaua de transport în comun a orașului.
Nu în ultimul rând, valoarea de piață a unui bun presupune luarea în considerare a cursului de schimb leu/euro de la data evaluării lui, iar nu un curs anterior. La data evaluării, 8 Noiembrie 2013, cursul B.N.R. era 1 EUR = 4,4424 lei. Rezultând o diferență de curs valutar de 0,0539 lei pentru 1 EUR (4,4424 lei - 4,3885 lei) și o diferență de valoare de 2.181,33 LEI (40.470 EUR - 0,0539 lei).
Prin adresa nr. 131 din 31.01.2014 A.N.E.V.A.R. a confirmat faptul că raportul de expertiză nu a fost întocmit cu respectarea standardele de evaluare în vigoare, adoptate de A.N.E.V.A.R conform art. 5 alin. (1) lit c) din O.G. nr. 24/2011, aprobată de Legea nr. 99/2013.
Raportul de evaluare nu a făcut propuneri de partajare în natură, respectiv de formare a loturilor după valoare și natura bunurilor, în conformitate cu prevederile art. 6736 alin. (2) din C.proc.civ. și ale art. 6739 din C.proc.civ.
Pentru toate aceste motive, a solicitat să se constate nulitatea raportului de expertiză și să se dispuna evaluarea imobilului de către un alt expert evaluator cu luarea în considerare a ofertelor de vânzare identificate și a Standardelor naționale și internaționale de evaluare IVS și cu propuneri de formare a loturilor după valoare și după natura bunurilor. In speță, instanța de fond a partajat bunurile în lipsa unei expertize care sa formeze loturile și fără a indica valoarea totală a fiecărui lot, astfel încât diferența să se reflecte în sultă. Afirmația că "loturile formate și atribuite sunt egale ca valoare" este lipsită atât de suport tehnic - expertiza de evaluare, cât și juridic -nu există temei legal.
Apelanta parata P. S. a invederat ca hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 6739 din C.proc.civ. conform cărora la formarea și atribuirea loturilor, instanța urmeaza a ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Din masa succesorală fac parte două categorii diferite de bunuri imobile: un apartament și mai multe terenuri. Aceste bunuri diferă ca natură si utilitate, nefiind echitabilă compensarea unor astfel de bunuri între coproprietari. Prin modalitatea de partaj stabilită de prima instanță reclamanta intimată a fost vădit avantajată deoarece bunul apartament are o volatilitate materială ridicată față de un teren din extravilan. Astfel, un apartament poate fi vândut mai ușor decât un teren în extravilan (a se vedea inclusiv Legea nr. 17/2014), are o stabilitate a valorii în timp, produce fructe mai valoroase - chiria și pe întreaga durată a anului. Instanța de fond plecand, așadar, de la premise eronate în partajarea bunurilor, trebuind să partajeze pe categorii de bunuri, iar nu considerând bunurile ca fiind de aceeași natură. Astfel, prima dată trebuia să fie partajat apartamentul, iar ulterior terenurile, urmând să fie egalizate după valoare loturile astfel formate. Rațiunea legiuitorului atunci când a prevăzut drept criteriu natura bunurilor a fost de a proteja pe acei coproprietari care primesc în natură bunuri care prezintă o utilitate mai slabă față de bunurile primite în natură de ceilalți coproprietari.
La formarea loturilor, apelanta parata P. S. a aratat ca a luat în considerare voința reclamantei de a rămâne cu apartamentul din mun. Timișoara, numărul egal al terenurilor ce rezultă din împărțirea acestora, valoarea relativ egală a terenurilor cu aceeași destinație si folosința de până acum a acestora. Până în prezent, apelanta parata P. S. a folosit terenurile "La O." și "Dâmbul Bisericii", așa cum rezultă din declarația martorului C. I., invederand ca doreste să le foloseasca în continuare.
S-a mai apreciat de catre aceeasi apelanta ca instanța de fond a compensat cheltuielile judiciare făcute de părți cu încălcarea art. 274 alin. (1) din C.proc.civ. conform cărora partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În mod eronat prima instanță a admis în întregime acțiunea reclamantei intimate atât timp cât nu a reținut calitatea de unic moștenitor a acesteia și nici apartamentul din mun. Timișoara ca unic bun succesoral, corectă fiind admiterea în parte a acțiunii reclamantei intimate. Reclamantei intimate nu i-au fost admise niciunul din petitele cererii introductive (calitate unică de moștenitor, bun unic succesoral și atribuirea unui singur bun succesoral), iar apelantei parate P. S. i-au fost admise toate petitele din cererea reconvențională, cu excepția celui referitor la ieșirea din indiviziune. Durata și complexitatea procesului (probațiunea acceptării tacite și suplimentarea masei succesorale) s-a datorat exclusiv culpei reclamantei intimate, care a dorit să intre în proprietatea apartamentului din mun. Timișoara cu excluderea fraților de la succesiune. Cheltuielile de judecată ar fi putut fi compensate numai dacă cel puțin un petit al acțiunii introductive al reclamantei intimate ar fi fost admis în forma solicitată, ceea ce nu este cazul în speță.
În drept, apelanta parata P. S. si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 296 din C.proc.civ., pct. 20 din C. general al Standardelor internaționale de evaluare IVS, art. 6736 alin. (2) din C.proc.civ., art. 6739; din C.proc.civ. și art. 274 alin. (1) din C.proc.civ.
La randul sau, prin apelul declarat, apelanta-parata M. V. a schimbarea in tot a hotărârii atacate .
In motivarea apelului, parata apelanta M. V. a aratat ca în mod greșit instanța de fond, prin sentința atacata si prin incheierile de ședința anterioare, a constatat ca au calitatea de moștenitori legali la succesiunea defunctului P. L., decedat la data de 25.08.2007, reclamanta Daescu C. in calitate de sora a defunctului cu o cota de 1/2 parte din masa succesorala si parata P. S. in calitate de sora a defunctului cu o cota de 1/2 parte din masa succesorala, acestea acceptând tacit succesiunea. Din probatiunea existenta la dosarul instanței de fond cat si actelor juridice infaptuite de către parata apelanta M. V. rezulta ca si-a manifestat dintotdeauna intenția de acceptare a succesiunii după defunctul P. L., comportandu-se ca moștenitoare a acestuia, facand trimitere, in acest sens, la materialul probator administrat in cauza.
In drept parata apelanta M. V. si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 294 Cprciv., art. 298 Cprciv., art. 287 Cprciv., 288 Cprciv., art. 129 alin. 5 Cprciv., art. 138 alin. 4 Cprciv.
Apelanta-parata P. S. a formulat intampinare la apelul declarat de pârâta M. V. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 și a încheierilor civile anterioare pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr._, solicitand respingerea apelului pârâtei M. V., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea intampinarii, apelanta-parata P. S. a aratat ca in mod corect instanța de fond a reținut că pârâta-apelantă nu a făcut dovada acceptării succesiunii, nici expres și nici tacit. Cu ocazia interogatoriului aceasta a enumerat limitativ drept acte de acceptare tacită prezența la organele abilitate pentru recuperarea cadavrului defunctului, prezența la înmormântare și participarea cu bani la cheltuielile de înmormântare.
Actele de mai sus pot face cel mult dovada îndeplinirii obligației morale de soră din partea pârâtei-apelante M. V. și nicidecum a unor acte de acceptare tacită, iar pârâta M. nu a participat la cheltuielile de înmormântare.
Prin apel aceasta a învederat următoarele pretinse acte de acceptare tacită suplimentare: constituirea de parte civilă în dosarul penal nr. 291/242/RJ/2010 peste termenul de acceptare a succesiunii; încheierea unui contract de furnizare a energiei electrice și plata serviciilor de electricitate și de branșament în numele și pe seama lui P. L. anterior deschiderii succesiunii; plata impozitului pe un teren agricol, fără a fi identificat, anterior deschiderii succesiunii. Sub aspect procedural, asupra mărturisirii prin interogatoriu nu se poate reveni.
În drept, apelanta-parata P. S. si-a intemeiat intampinarea pe dispozitiile art. 115 și art. 298 clin C.proc.civ., art. 700 din Codul civil vechi, art. 689 din Codul civil vechi și art. 274 alin. (1) din C.proc.civ.
Intimata-reclamanta Daescu C. a formulat, la randul sau, intampinare, solicitand respingerea apelurilor formulate si obligarea apelantelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
In motivarea intampinarii, intimata-reclamanta Daescu C. a aratat ca instanța de fond a avut la îndemână întreg ansamblul probator administrat în cauză. Reclamanta a fost singura dintre frați care a acceptat în mod tacit succesiunea înăuntrul termenului de 6 luni, niciuna dintre pârâtele M. V. și P. S. neefectuând vreun act de acceptare expresă sau tacită a succesiuni în termenul legal de 6 luni de la data decesului fratelui acestora P. L..
Din actele depuse la dosarul primei instanțe nu rezultă cu certitudine că apelanta pârâtă M. V. a acceptat în mod tacit succesiunea după defunctul P. L. . Faptul că a participat la înmormântarea fratelui său, precum și că a contribuit cu o anumită sumă la cheltuielile de înmormântare nu reprezintă altceva decât un act de normalitate, și nu o acceptare tacită a moștenirii. Inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada calității de mostenitor a apelantei M., având în vedere faptul ca toate aceste înscrisuri datează de pe vremea când defunctul era în viață, respectiv se referă la anii 1994 - 1999. Niciun înscris depus de apelanta pârâtă M. V. nu se referă la perioada imediat următoare stingerii din viață a defunctului P. L., ci doar la intervale de timp când defunctul era în viață, perioadă în care eventuala calitate de moștenitor nici nu se putea pune în discuție .
In ceea ce privește apelul formulat de către apelanta P. S., intimata-reclamanta a aratat ca probele administrate în cauza demonstreaza că reclamanta pârâta reconvențională s-a ocupat de îngrijirea defunctului de la vârsta de 14 ani și mai ales în ultimii 13 ani de viață ai accstuia, perioadă în care făcea periodic dializă, că a efectuat lucrări de consolidare a casei părintești din Săcuieni (casa construită pe . materialele necesare cu bani proprii, efectuând îmbunătățiri la aceasta chiar și după decesul fratelui ,a achitat toate taxele și impozitele aferente nu doar imobilului din Timișoara dar si ale terenurilor de pe raza . considerare concluziile raportului de expertiză in specialitatea evaluare imobiliară efectuată de ing. Stânescu B. D. pentru imobilul din Timișoara .Calea Torontalului nr. 43,.,. cele ale expertizei privind stabilirea valorii de viață a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr._/23.02.2009 ,instanța a considerat ca loturile formate si atribuite sunt egale ca valoare, astfel că nu se impune obligarea reclamantei la plata vreunei sulte față de parata reclamanta reconvențională.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară, expertul S., a apreciat bunurile imobile atât cu privire la valoarea lor de piață de la momentul respectiv, cât și cu privire la îmbunătățirile efectuate de către părți asupra bunurilor imobile, respectiv îmbunătățirile efectuate de către intimata reclamantă D. C. cu privire la bunul imobil situat în Timișoara, Calea Torontalului, nr. 43, ., .. Normele în vigoare cu privire la evaluarea bunului imobil situat în Timișoara, Calea Torontalului, nr. 43, ., au fost respectate de expertul tehnic judiciar.
S-a mai apreciat ca nemulțumirea apelantei pârâte P. S. în ceea ce privește neobligarea intimatei reclamante D. C. la plata unei sulte către aceasta este neîntemeiată raportat la faptul că apelantei pârâte P. S. i s-au atribuit bunuri imobile egale ca si valoare de piața cu lotul atribuit intimatei - reclamante D. C. . Mai mult decât atât, dorinta defunctului a fost ca toate bunurile pe care le deținea să-i revină intimatei reclamante D. C., singura care s-a ingrijit de el, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și a apelantei pârâte M. V..
În drept, intimata-reclamanta Daescu C. si-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 289 alin. 2 și urm. din codul de procedură civilă din 1865, precum și pe dispozițiile antemenționate.
In apel, apelanta M. V. a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei și al pârâtei P. S., proba testimonială și expertiza topografică și evaluatorie a imobilelor cuprinse în masa succesorală.
La rândul său, apelanta P. S. a solicitat efectuarea unei noi expertize în privința apartamentului din Timișoara.
Pentru primul termen judecata in apel, apelantele au fost citate cu mentiunea de a plati taxele judiciare aferente căilor de atac declarate.
Astfel, apelantei M. V. i-a fost comunicată, în data de 05.08.2015, la domiciliul procesual ales indicat prin cererea de apel, obligația de a achita taxa judiciară de timbru in cuantum de 1531 lei si timbru judiciar de 5 lei, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o, astfel încât, la primul termen de judecată în calea de atac, apărătorul intimatei P. S. a invocat excepția netimbrării apelului declarat de apelanta M., solicitând totodată prorogarea discutării excepției la următorul termen de judecată, întrucât la termenul din 04.09.2015 fuseseră formulate cereri de amânare pentru lipsă de apărare și pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales.
La al doilea termen de judecată în calea de atac, tribunalul a pus in discuție excepția netimbrării apelului declarat de apelanta M..
Deliberări prioritare asupra acestei excepții, in conformitate cu dispozițiile art. 137 alin 1 C., tribunalul reține că, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă acestea nu sunt achitate la momentul înregistrării acțiunii sau cererii, judecătorul va pune în vedere părții să le achite până la primul termen de judecată, urmând ca neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit să fie sancționată cu anularea acțiunii sau cererii; conform art. 9 din OG 32/1995, aceleași dispoziții se aplică și în cazul neplății timbrului judiciar.
Având în vedere că apelanta M. V., deși citată cu mențiunea de a plati taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar până la termenul acordat, nu a onorat această obligație de plată a taxelor judiciare (deși avea posibilitatea ca, odată cu trimiterea la dosarul cauzei a cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatului ales, să atașeze acestei cereri și dovada achitării taxelor judiciare), în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997, cu aplicarea art. 9 din OG 32/1995, tribunalul a admis excepția netimbrarii apelului declarat de această pârâtă, conform dispozițiilor din practicaua prezentei hotărâri, urmând a anula apelul ca netimbrat.
Intrucât admiterea excepției netimbrării apelului declarat de apelanta M. V. face de prisos cercetarea în fond a criticilor formulate de aceasta în calea de atac, tribunalul a respins probele solicitate de apelanta arătată ca nemaifiind utile soluționării cauzei, potrivit art. 137 alin 1 C..
Cât privește cererea de întocmire a unui nou raport de expertiză vizând apartamentul din Timișoara, cerere formulată de apelanta P. S., aceasta fost de asemenea respinsă de către tribunal ca nefiind utilă soluționării cauzei, potrivit art. 167 C. raportat la art. 212 C., instanța socotindu-se lămurită de raportul de expertiză întocmit în cauză și de răspunsul expertului la obiecțiuni.
Deliberând asupra apelului formulat de apelanta P. S., atât prin prisma motivelor invocate, cât si din perspectiva art. 295 C., tribunalul reține următoarele:
Apelanta P. S. a criticat hotărârea primei instanțe sub trei aspecte: modalitatea de evaluare a apartamentului din Timișoara de către expertul S. B. D., modalitatea de împărțire a imobilelor între reclamantă și pârâta P. și faptul că prima instanță nu a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, făcând compensarea lor.
Sub aspectul criticilor adus modalității de întocmire a raportului de expertiză vizând apartamentul din Timișoara, apelanta a arătat că expertul nu a avut în vedere valoarea de piață a imobilului și nici standardele internaționale de evaluare IVS precum și ghidurile de evaluare și glosarul IVS 2011 aprobate prin hotărârea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România, luând în considerare doar valoarea de construire a apartamentului. De asemenea s-a arătat că raportul de evaluare a diminuat in mod nefondat valoarea apartamentului, a avut în vedere un curs valutar anterior, iar nu cursul valutar de la data evaluării apartamentului, că lucrarea întocmită nu a făcut propuneri de partajare în natura și că expertul nu era membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România.
Tribunalul găsește întemeiată critica vizând cursul valutar raportat la care a fost transformată în lei valoarea apartamentului inclus în masa succesorală.
Astfel, expertul a stabilit că valoarea apartamentului din Timișoara este de_ euro, sumă pe care a convertit-o în lei la un curs al euro de 4,38 lei, prevăzut în Revista Expertiza Tehnică nr. 124/2013, rezultând astfel o valoare de_ lei (fila 265 din volumul I al primei instanțe). Raportarea la un curs valutar stabilit pentru o altă dată decât cea la care a avut loc evaluarea imobilului este lipsită de orice rațiune, instanța urmând a ține cont de cursul valutar stabilit de BNR pentru data de 08.11.2013, dată la care a avut loc evaluarea imobilului, acela de 4,44 lei/euro. Va rezulta astfel o valoare de_,8 lei a apartamentului din Timișoara, în loc de_ lei, cum în mod eronat a calculat expertul.
Restul criticilor aduse raportului de expertiză sunt nefondate.
Faptul că expertul S.-B. D. nu are calitatea de membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România nu împietează asupra validității și corectitudinii lucrările întocmite în cauză, fiind necesar și suficient ca specialistul să aibă doar calitatea de expert tehnic judiciar. Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România este doar o formă de organizare profesională, conform art. 3 alin 1 din OG 24/2011, neexistând vreo obligație legală a experților de a se înscrie în această asociație și nici de a aplica
standardele internaționale de evaluare IVS precum și ghidurile de evaluare și glosarul IVS 2011 aprobate prin hotărârea Asociației Naționale a Evaluatorilor Autorizați din România. Standardele de evaluare stabilite de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România, conform art. 5 alin 1 lit c din OG 24/2011 care arata ca intre atributiile asociatiei este si aceea de a adopta standarde de evaluare, sunt obligatorii pentru desfășurarea activității de evaluare doar in privinta evaluatorilor membri ai asociatiei care le-a adoptat, neputând fi extinse și în privința experților judiciari care nu sunt membri ai asociației și cărora actele adoptate de această organizație nu le sunt opozabile.
Standardele internaționale de evaluare (IVS) cuprind ca bază de evaluare valoarea de piață a imobilului, valoare care, contrar susținerilor apelantei P., au fost avute în vedere și de către expertul S. B. D..
Astfel, în stabilirea valorii de_ euro, expertul a avut în vedere (astfel cum rezultă din raportul de expertiză depus la filele 261-272 din volumul I primă instanță și din răspunsul la obiecțiuni depus la fila 425 din volumul II primă instanță), raportul cerere–ofertă de pe piața imobiliară, în cursul lunii decembrie 2013, pentru tipul de apartament în cauză (trei camere confort unificat, camere decomandate, finisaje și dotări rămase neschimbate de la momentul recepției blocului în anul 1983-exceptând ușa de intrare) din zona de NV a orașului, expertul arătând că prețurile apartamentelor variază între_-_ euro, însă acest preț se referă la apartamentele cu trei camere care prezintă dotări și finisaje. Asupra prețului astfel stabilit de piața imobiliară, expertul a aplicat in mod corect un coeficient de reducere ținând cont de faptul că apartamentul prezintă finisaje inferioare, neschimbate de la preluarea apartamentului în 1983, pardoseli pvc lipite superficial pe șapă, vopsitorie ulei la soclu, uși celulare, ferestre duble cuplate, zugrăveli deteriorate, băi neventilate direct, imobilul fiind amplasat la marginea zonei III a municipiului și fiind grevat de un proces existent pe rolul instanțelor.
Diminuarea cu 10 procente a valorii apartamentului pe motivul existenței unor procese pe rol este justificată cât timp validitatea vânzării apartamentului depinde de rezultatul partajului ce face obiectul litigiului, respectiv de faptul dacă apartamentul vândut va cădea în lotul vânzătorului, neputându-se afirma că soarta tranzacției nu depinde de existența procesului pe rol.
De asemenea, aplicarea aceluiași coeficient de diminuare pe motivul amplasării apartamentului la marginea zonei III a municipiului a fost făcută în mod corect, mențiunea expertului conform căreia apartamentul se află în chiar marginea acestei zone fiind făcută pentru a justifica aplicarea acestui coeficient, iar nu a unuia inferior. O întocmire riguroasă a lucrării de specialitate are în vedere inclusiv amplasarea imobilului în cadrul unei anumite zone, zonă care se întinde pe kilometri pătrați.
Cât privește faptul că raportul criticat nu ar fi făcut propuneri de partajare în natură, instanța constată că prin precizarea cererii reconvenționale depuse la fila 325 din volumul I al primei instanțe, pârâta P. S. a solicitat ca apartamentul să fie atribuit în totalitate reclamantei, conform cererii acesteia din urmă, nefiind deci necesară efectuarea unor propuneri de partajare in natură a apartamentului.
Referitor la modalitatea de împărțire a imobilelor între reclamantă și pârâta P., tribunalul reține că reclamantei i-a fost atribuit apartamentul nr. 4 din Timișoara, calea Torontalului, nr. 43, ., in valoare de_,8 lei și terenul 18/1 înscris în titlul de proprietate_/2009, intravilan in ., în suprafață de 500 mp, cu o valoare de_ lei, conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. A. și depus la fila 244 din volumul I primă instanță. Pârâtei P. S. i-au fost atribuite parcelele extravilane 18/2, cu o suprafață de 815 mp si o valoare de_ lei, . de 1216 mp, in valoare de 7551 lei, . de 3124 mp si o valoare de_ lei, . suprafață de 2643 mp si o valoare de_ lei și . de 2873 mp în valoare de_ lei, cuprinse în același titlu de proprietate_/2009.
Conform expertului M., . extravilană, are un front stradal de 44 mp, fiind situată chiar în centrul comunei, vizavi de primărie, la drumul principal, beneficiind de apă și curent electric la gard. Potrivit aceluiași expert, deși parcelele 18/1 și 18/2 sunt învecinate și aparțin aceluiași imobil, ele sunt înregistrate diferit în intravilan și extravilan, diferențierea nejustificată legată de destinații fiind explicată de către oficialii Primăriei Săcuieu-locul situării imobilelor-printr-o hotărâre locală în vederea reducerii mărimii impozitelor datorate asupra terenurilor intravilane. Terenul 18/2 este deci similar ca amplasament si utilitate cu . în proprietate reclamantei.
Expertul a mai arătat că și terenul din . front de 5,5 m la drumul principal printr-o servitute de acces, este situat la 450-500 m de centrul comunei, beneficiind de apă și curent electric la gard. In schimb, . front la drum și este situată la cca 150 m de utilități, iar parcelele 19 si 169 au ieșire la un drum de căruță și sunt situate la cca 200 m de utilități.
Valoarea totală a lotului atribuit reclamantei de către prima instanță este de_,8 lei, in vreme ce valoarea totală a lotului a trebuit pârâtei P. este de_ lei.
Părțile au fost de acord reclamantei să-i fie atribuit apartamentul din Timișoara, în valoare de_,8 lei, apelanta P. criticând faptul că terenul intravilan nu a fost partajat în natură precum și faptul că reclamantei nu i-au fost atribuite și parcele de teren extravilan.
Criticile formulate de apelanta P. sub aceste aspecte sunt nefondate.
. reclamantei (curți construcții de 500 mp), nu poate fi ușor partajată in natură fără a scădea considerabil valoarea economică, dată fiind suprafața relativ mică de teren. Mai mult, după cum a reținut prima instanță, pe această parcelă se află casa părintească, reclamanta fiind cea care a efectuat lucrări de consolidare a construcției, achiziționând materialele necesare cu bani proprii, efectuând îmbunătățiri la aceasta chiar și după decesul fratelui său, argumente suficiente ca terenul pe care se află casa să fie atribuit în totalitate reclamantei.
Câtă vreme părțile au căzut de acord ca apartamentul din Timișoara să fie atribuit reclamantei, acesteia cuvenindu-i-se, conform celor anterior arătate, și . din localitatea Săcuieu, nu există nicio rațiune pentru care reclamantei să-i mai fie atribuite și alte parcele de teren din aceeași localitate, cât timp, oricum, lotul reclamantei depășește ca valoare lotul atribuit pârâtei. Deși parcelele de teren atribuite pârâtei sunt extravilane, . identică din punct de vedere al amplasamentului și utilităților cu ., atribuită reclamantei, cele doua parcele fiind alipite, trecerea în extravilan fiind făcută doar pentru ca proprietarii sa achite impozite mai mici.
Tribunalul apreciază că modalitatea de împărțire a bunurilor de către prima instanță a respectat criteriile prevăzute de art. 673 ind. 9 C., neexistând nicio rațiune pentru care să fie crescut lotul reclamantei astfel încât aceasta să plătească o sultă de nejustificat de mare către pârâtă. Faptul că pârâta este lipsită de discernământ si nu se poate ocupa de administrarea si exploatarea terenurilor atribuite nu poate constitui un argument al împovărării financiare a reclamantei, administrarea bunurilor și sumelor de bani ale pârâtei urmând a fi făcută prin curator, în cazul în care se dovedește că aceasta nu își poate proteja singură interesele.
Nu poate fi primită nici solicitarea apelantei-pârâte P. ca reclamanta să fie obligată să-i achite cheltuielile de judecată în fața primei instanțe.
Sub acest aspect, tribunalul reține că în fața primei instanțe reclamanta și pârâta P. au achitat taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare judecată, respectiv cererii reconvenționale si au suportat fiecare dintre ele cheltuielile legate de efectuarea celor două expertize, precum și plata avocaților aleși.
Conform art 274 alin 1 C., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar conform art 276 C., când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În speță, atât cererea principală cât și cererea reconvențională au fost admise în parte, prima instanță făcând în mod corect compensarea totală a cheltuielilor de judecată făcute de părți, astfel cum au fost expuse aceste cheltuieli în paragrafele anterioare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art 296 C., tribunalul va admite apelul declarat de apelanta-parata P. S. și va schimba in parte hotararea apelata, in sensul ca va obliga intimata-reclamanta Daescu C. la plata catre apelanta-parata P. S. a unei sulte in valoare de_,4 lei. Vor fi menținute in rest dispozitiile sentintei apelate.
Având în vedere motivele anterior expuse pentru care au fost înlăturate criticile formulate de apelanta P. S. împotriva raportului de expertiză, în baza art. 296 C. raportat la art. 282 alin 2 C. va fi respins apelul declarat de aceeași apelantă impotriva incheierilor de sedinta din 05.03.2014 si din 12.11.2014, încheieri prin care au fost înlăturate obiectiunile sale față de același raport de expertiză și a fost respinsă cererea de refacere a raportului.
În baza art. 274 alin 1 C., va fi obligată intimata-reclamantă D. C., căzută în pretenții în fața instanței de apel, la plata catre apelanta-pârâtă P. S. a sumei de 2467,86 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel (compusă din 656 taxă judiciară de timbru si 5 lei timbru judiciar-achitate pentru diferența de valoare pretinsă și admisă sub forma sultei egalizatoare a loturilor, 1000 lei reprezentând ½ din onorariul avocațial dovedit de chitanța de plată depuse la ultimul termen de judecată, având în vedere că apelantei P. nu i-au fost admise toate solicitările formulate în apel, 303 lei reprezentând contravaloarea a două nopți de cazare în Timișoara, la cele două termene de judecată, sumă dovedită de facturile și chitanțele depuse la ultimul termen si 503,86 lei reprezentând contravaloarea combustibilului consumat pe ruta Cluj-Timisoara și retur pentru cele două termene de judecată, la un consum mediu de 7,5 l/100 km și un preț mediu de 5,10 lei/l de benzină, dovedit de chitanțele de plată depuse la termenul de judecată din 25.09.2015).
În temeiul aceluiași articol, va fi respinsă cererea intimatei-reclamante D. C. privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel, câtă vreme intimata arătată a căzut în pretenții în apelul declarat de apelanta P. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Anuleaza ca netimbrat apelul declarat de apelanta-parata M. V. (CNP-_, cu dom. procesual ales in loc.Cluj N., .-7, ., la av.J. M. R.) împotriva sentintei civile_/10.12.2014 si a incheierilor de sedinta premergatoare, pronuntate de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-reclamanta Daescu C. (cu dom.procedural ales in Timisoara,.,nr.22,., jud. Timis-la C..Av.M. & Partners) si cu intimatii-parati P. H. I. I. (cu dom. in ., jud.Timis) si P. S..
Admite apelul declarat de apelanta-parata P. S. (cu dom.procesual ales in Cluj N.,.,nr.14-20,., ., la av.I. C. V.) impotriva aceleiasi hotarari.
Schimba in parte hotararea apelata, in sensul ca obliga intimata-reclamanta Daescu C. la plata catre apelanta-parata P. S. a unei sulte in valoare de_,4 lei.
Mentine in rest dispozitiile sentintei apelate.
Respinge apelul declarat de parata P. S. impotriva incheierilor de sedinta din 05.03.2014 si din 12.11.2014.
Obliga intimata-reclamanta Daescu C. la plata catre apelanta-parata P. S. a sumei de 2467,86 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in apel.
Respinge cererea intimatei-reclamante Daescu C. privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored. MR/FSH
6 ex/07.10.2015
Prima instanță – jud. G. D.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1103/2015. Tribunalul TIMIŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 282/2015.... → |
|---|
