Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2343/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2343/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 2343/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2343
Ședința publică din data de 09 Septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. F. D.C.I S.R.L. BUCUREȘTI prin SUCURSALA TIMIȘOARA în contradictoriu cu pârâții B. S., B. I., S. R., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâtul S. R. prin avocat O. G., și s-a constatat lipsa reclamantei și a pârâților B. S. și B. I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul, prin reprezentant, a depus la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat și a arătat că renunță la administrarea probei testimoniale și solicita doar administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Tribunalul, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, apreciind că este utilă soluționării cauzei, a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și nici incidente de soluționat, instanța a declarat deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și a dat cuvântul părților pentru susținerea cererilor și apărărilor formulate în proces.
Pârâtul, prin reprezentant, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pe scurt, a solicitat instanței să constate că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 1237-1238 din codul civil, privind frauda la lege pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
La interpelarea instanței, privitor la calea procedurală de ales, în raport de calitatea de creditor a reclamantei, acesta a precizat că reclamanta este un creditor care caută să își apere creanța, sens în care are la dispoziție mijloace specifice de apărare.
Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța a declarat închise dezbaterile și a reținut cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 18.12.2014 sub nr._, reclamanta S.C. F. D. S.R.L. PRIN S.C. F. D. S.R.L. SUCURSALA TIMIȘOARA a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. S., B. I. și S. R. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1013/23.10.2014 și pe cale de consecință să se dispună restituirea prestațiilor efectuate în baza acestuia, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanta a arătat că deține calitatea de creditor al pârâtului B. S., în baza biletelor la ordin . nr._, scadent la data de 29.09.2014, . nr._, scadent la data de 30.09.2014, respectiv, . nr._, scadent la data de 29.09.2014, bilete la ordin avalizate de către pârâtul B. Sorinei și refuzate la plata de către bancă.
În baza acestor titluri executorii, a demarat procedura executării silite atât împotriva .., cât și împotriva pârâtului B. Sorinei, depunând la Birou executor judecătoresc „Soameș C. R." cererea de executare silită înregistrată sub nr. 4707/03.10.2014. executorul judecătoresc a dispus admiterea cererii de executare silită și a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare cu nr. 1544/2014, prin încheierea din data de 06.10.2014.
Ulterior, executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință că la data de 23.10.2014 debitorul B. Sorinei a înstrăinat bunul imobil care îi aparținea în coproprietate cu soția, fapt ce rezultă din extrasul de carte funciară obținut în procedura de executare silită. Prin urmare, ulterior demarării procedurii de executare silită, debitorul, cunoscând faptul ca emisese în numele societății pe care o administrează, .., 3 bilete la ordin pe care le avalizase, cu scadență la finele lunii septembrie, a înstrăinat imobilul aflat în proprietatea sa, acesta fiind singurul bun din care creditorii puteau fi îndestulați.
În acest context, e de menționat și faptul că debitorul a solicitat în paralel și deschiderea procedurii insolvenței societății pe care o administrează, .., cerere care a fost admisă prin încheierea nr. 2389/10.10.2014 pronunțată de către Tribunalul T. în dosar nr._ . Prin urmare, debitorul avea ca scop clar fraudarea sa încă de la momentul la care își asumase debitele în numele societății și în nume propriu, deschizând procedura insolvenței societății pentru a bloca orice executare silită împotriva acesteia, iar în ceea ce îl privește pe acesta ca persoană fizică, s-a asigurat că reclamanta nu va mai avea nicio posibilitate de a-și satisface creanța din bunurile sale proprii.
Prin urmare, reclamanta apreciază că tranzacția de vânzare-cumpărare s-a făcut în frauda legii, debitorul urmărind a se sustrage de la executare silită, cunoscând faptul că are debite în cuantum total de 184.995,88 lei numai față de aceasta. Este evident, în opinia sa, că acesta a efectuat vânzarea cu scopul de a sustrage bunul imobil de la urmărire, având în vedere atât faptul ca tranzacția s-a efectuat după demararea procedurii de executare silită, cât și faptul că acesta nu mai deține alte bunuri, și nici nu a folosit măcar o parte din prețul obținut în urma vânzării să achite debitele acumulate.
Potrivit principiului de drept fraus omnia corumpit, reclamanta a solicitat instanței să observe că tranzacția efectuată este lovită de nulitate absolută, fiind încheiată cu unicul scop de a eluda normele legale imperative care i-ar fi permis să își satisfacă creanța. Conform prevederilor art. 1237 N.C.civ., intitulat „Frauda la lege", cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Or, în speță, debitorul a încheiat acest contract cu unicul scop de a sustrage bunul de la urmărire și de a se folosi în mod personal de banii obținuți cu titlu de preț al apartamentului. Normele încălcate sunt cele ce reglementează executarea silită, ca formă de exercitare a puterii publice de coerciție în cazul în care debitorul nu își execută obligațiile de bunăvoie. În opinia sa, aceste norme au caracter imperativ, ele fiind general obligatorii pentru toți subiecții care cad sub incidența acestei proceduri.
În consecință, reclamanta consideră că tranzacția de vânzare-cumpărare are o cauză ilicită, iar sancțiunea aplicabilă în acest caz, potrivit prevederilor art. 1238 alin. 2 N.C.civ., este nulitatea absolută a contractului.
De asemenea, în virtutea principiului restitutio în integrum, ca efect al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1013/23.10.2014, reclamanta a solicitat instanței să dispună restituirea prestațiilor efectuate în baza acestui contract, respectiv, restituirea prețului achitat înapoi către pârâtul de rang 2 și înapoierea imobilului cumpărat către vânzători.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1237, art. 1238 din noul cod civil și art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În probațiune, reclamanta a depus delegație avocațială în original și copia următoarelor înscrisuri:
- Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1013 /23.10.2014;
- Biletele la ordin . nr._, . nr._,, respectiv, . nr._;
- Încheierea nr. 2389/10.10.2014;
- Cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. Soameș C. R.;
- Încheierea din 06.10.2014 dispusă de B.E.J. Soameș C. R..
Pârâții B. S. și B. I., deși legal citați nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au depus întâmpinare.
La data de 11.02.2015, pârâtul S. R., prin avocat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea introductivă, reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 103/23.10.2014 privind apartamentul situat în Timișoara, ., înscris în CF nr._-C1-U4, Nr. Top._/2,_/2/X, încheiat între acesta și pârâții B. S. și B. I., precum și restituirea prestațiilor efectuate în baza contractului de vânzare-cumpărare ante-menționat.
În succinta motivare a acțiunii introductive reclamanta invocă prevederile art. 1237 și art. 1238 din Codul civil, în sensul existenței unei „Fraude la lege", înscrisul care a stat la baza transferului de proprietate către domnia sa ar fi astfel lovit de nulitate absolută.
În opinia pârâtului, demersul judiciar promovat de reclamantă este netemeinic, raportat la următoarele argumente.
1. Starea de fapt.
Încă de la începutul anului 2014, pârâtul a precizat că a dorit să achiziționeze un apartament în Timișoara, prin intermediul unui credit bancar. În luna august a acestui an a început să se intereseze cu privire la suma ce ar fi putut-o împrumuta de la diverse bănci din Timișoara, precum și condițiile de creditare.
Lucrând în domeniul imobiliar, la data de 09.09.2014 a observat existența unui apartament de vânzare, listat în anunțurile imobiliare, ce corespundea cerințelor pe care le avea la data respectivă. A luat legătura telefonic cu proprietarul apartamentului iar la data de 10.09.2014 a văzut acest apartament. La aproximativ o săptămână de la această vizionare a mers din nou la apartament, însoțit de numitul E. E.. La acest moment a reușit să negocieze prețul inițial solicitat, până la valoarea de 53.000 Euro. De asemenea, s-a procedat la verificarea situației juridice a imobilului, fiindu-i prezentat un extras de carte funciară, eliberat la data de 17.09.2014. În cuprinsul acestui extras nu a fost notată nicio mențiune cu privire la demararea unei executări silite împotriva vânzătorilor.
Ca urmare a acestor negocieri, la data de 17.09.2014 a încheiat o Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare asupra imobilului în cauză, cu pârâții B. S. și B. I., în calitate de proprietari. Prin acest document s-a stabilit prețul ce urma a fi plătit pentru vânzarea apartamentului - 233.200 lei, preț ce urma a fi plătit astfel: acont de 13.200 lei remis vânzătorilor odată cu semnarea acestei promisiuni, iar diferența în cuantum de 220.000 lei urmând a fi achitată prin intermediul unui credit de tip Prima Casă ce urma a fi acordat domniei sale.
La data de 23.09.2014 s-a procedat la încheierea unei Promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare în formă autentică, la sediul Biroului Individual Notarial I.-M. L.. Cu această ocazie s-a procedat în mod evident la verificarea situației din cartea funciară a imobilului. Din nou, nu au existat mențiuni cu privire la vreo executare silită a vânzătorilor, singura neconcordanță fiind greșita mențiune cu privire la etajul la care este situat apartamentul, în extrasul CF fiind trecut etajul 2 în loc de etajul 3, așa cum este corect. Această eroare a fost îndreptată prin încheierea nr._ din data de 24.09.2014, la cererea Biroului Notarial I.-M. L..
Finalizarea acestor demersuri a avut loc la data de 23.10.2014 când, la sediul Biroului Individual Notarial I.-M. L. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în Timișoara, ., autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1013 din data de 23.10.2014. Ca urmare a acordării creditului de tip Prima Casă, plata diferenței de preț în cuantum de 220.000 lei a fost efectuată prin ordin de plată, la data de 24.10.2014.
Pârâtul a precizat că, în niciun moment, nu a avut cunoștință de demararea vreunei proceduri de executare silită împotriva vânzătorilor, câtă vreme nu rezultă acest lucru din vizualizarea extraselor de carte funciară din datele de 17.09.2014, 24.09.2014 și 23.09.2014.
2. Prevederi legale aplicabile.
Potrivit art. 565 Cod civil: în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară.
În ceea ce privește buna-credință a dobânditorului unui drept tabular, aceasta se analizează raportat la prevederile art. 901 alin. 2 Cod civil, care statuează:
Terțul dobânditor este considerat de bună-credință numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) nu a fost înregistrată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare;
b) din cuprinsul cărții funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea
acesteia în favoarea altei persoane; și
c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărții funciare.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară:
Cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate.
Or, analizarea înscrisurilor atașate prezentei întâmpinări rezultă, în opinia pârâtului, fără putință de tăgadă, inexistența vreunui element care să justifice cunoașterea de către domnia sa a unei alte stări de fapt și de drept, alta decât cea cuprinsă în cartea funciară a imobilului, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, invocând în acest sens prevederilr art. 1237 și 1238 din Codul civil. Potrivit acestor texte legale: Art. 1237: Frauda la lege
Cauza este ilicită și atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Astfel, art. 1238 prevede ca sancțiune:
(l) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.
În acest sens, pârâtul a solicitat instanței să observe faptul că, în primul rând, nu ne aflăm în situația eludării aplicării unei norme legale imperative. Această ipoteză se analizează la condițiile existente de la momentul demersurilor de înstrăinare a imobilului, precum și la condițiile de fond și formă ale contractului În acest sens, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentică a fost încheiată la data de 23.09.2014, înainte de efectuarea oricărui demers de către reclamantă, de executare silită a pârâtului B. Sorinei. Acest demers a fost efectuat doar la data de 06.10.2014, prin depunerea la executorul judecătoresc a cererii de executare silită. Chiar dacă momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică s-a efectuat după depunerea cererii se executare silită, și anume 23.10.2014, la acel moment atât vânzătorii cât mai ales domnia sa nu a avut cunoștință de existența acestei cereri, câtă vreme încheierea a fost dată fără citarea părților și a fost comunicată doar creditorului, astfel cum reiese din conținutul încheierii Biroului Executorului Judecătoresc Soameș C. R. din data de 06.10.2014. Pe de altă parte, se poate observa îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește operațiunea juridică contestată.
Frauda la lege constă într-o manoperă dolosivă, folosită de părți spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și ocultă a unei norme prohibitive. Spre deosebire de dol, practicat de către una dintre părți în detrimentul celeilalte, viciindu-i astfel consimțământul, frauda la lege constituie o acțiune săvârșită prin conivență de către contractanți în dauna unor terțe persoane.
Or, în prezenta cauză, pârâtul apreciază că nu există vreun argument apt să justifice o astfel de teză. Acesta consideră că nu a avut nicio înțelegere cu pârâții B. Sorinei și B. I. prin intermediul căreia să încerce eludarea vreunei norme legale sau vătămarea intereselor legitime a unei terțe persoane. În al doilea rând, nici nu avea cum să aibă cunoștință de demersurile de executare silită începute de către reclamantă împotriva pârâtului B. Sorinei, câtă vreme din vizualizarea extraselor CF ale imobilului nu reieșea notarea niciunei proceduri de executare silită a acestuia. Astfel, la datele de 17.09, 24.09 și 23.10.2014, extrasele CF emise de către OCPI T. nu menționau existența niciunei sarcini, interdicții sau alte mențiuni de această natură asupra imobilului pe care urma să-l achiziționeze. Mai mult decât atât, procedura de achiziționare a imobilului a fost una de durată, derulată pe parcursul a mai bine de o lună de zile, iar plata prețului solicitat a fost efectuată printr-un credit bancar de tip Prima Casă.
Operațiunea juridică vizată de către reclamantă nu a fost încheiată în secret pentru a frauda interesele vreunui terț ci a fost o operațiune juridică autentică, fiind operată de îndată în registrul de carte funciară. În aceste condiții teza susținută de către reclamantă cu privire la existența unei cauze ilicite este lipsită de susținere în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând, pârâtul apreciază că trebuie avut în vedere faptul că prețul imobilului în cauză a fost achitat printr-un credit bancar, acordat de către BRD - Groupe Societe Generale, garantat de Stat. La acordarea acestui credit au fost efectuate cuvenitele verificări asupra situației juridice a apartamentului ce urma a fi achiziționat, și, în mod evident, nu au reieșit nereguli cu privire la acesta.
Toate argumentele prezentate sunt de natură, în opinia pârâtului, a constata buna-credință a domniei sale în derularea operațiunii juridice de achiziționare a imobilului în cauză întrucât nu a cunoscut o altă stare de fapt și de drept decât cea prezentată de către vânzători și de înscrisurile care au stat la baza perfectării acestei operațiuni.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (a depus: copie CI, extras anunț imobiliar; promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare din data de 17.09.2014; promisiune bilaterală notarială de vânzare-cumpărare din data de 23.09.2014; extras CF imobil - 17.09.2014; încheiere îndreptare eroare materială - 24.09.2014), precum și a probei testimoniale în cadrul căruia să fie audiați Ecuțescu E., E. I..
În drept, pârâtul și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă, precum și pe celelalte acte normative invocate în cuprinsul întâmpinării.
Prin sentința civilă nr. 6940/04.05.2015, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T..
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse în probațiune de părți.
Instanța a dispus din oficiu acvirarea dosarului execuțional.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prevalându-se de calitatea sa de creditor al pârâtului B. S., în baza biletelor la ordin . nr._, scadent la data de 29.09.2014, . nr._, scadent la data de 30.09.2014, respectiv, . nr._, scadent la data de 29.09.2014, bilete la ordin avalizate de către pârât și refuzate la plata de către bancă, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. autentificat sub nr.1013/23.10.2014 de Biroul Individual Notarial I.-M. L. ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate de la pârâții B. către pârâtul S. asupra imobilului situat în Timișoara, .. Al5, ., Jud. T..
Cauza de nulitate absolută rezidă, în opinia reclamantei, în frauda legii, astfel cum este reglementată de art. 1237 C.civ. din 2009, în condițiile în care, în baza titlurilor executorii, a demarat procedura executării silite atât împotriva .., cât și împotriva pârâtului B. S., cererea de executare silită fiind încuviințată de executor judecătoresc „Soameș C. R." prin încheierea din data de 06.10.2014 în cadrul dosarului de executare cu nr. 1544/2014, iar, ulterior, la data de 23.10.2014, executorul judecătoresc i-a adus la cunoștință că debitorul B. S. a înstrăinat bunul imobil care îi aparținea în coproprietate cu soția, fapt ce rezultă din extrasul de carte funciară obținut în procedura de executare silită.
Reclamanta apreciază așadar că tranzacția de vânzare-cumpărare s-a făcut în frauda legii, debitorul urmărind a se sustrage de la executare silită, cunoscând faptul că are debite în cuantum total de 184.995,88 lei numai față de aceasta și că acesta nu mai deține alte bunuri, și nici nu a folosit măcar o parte din prețul obținut în urma vânzării să achite debitele acumulate.
Secțiunea a 3-a a Codului civil din 2009, reglementând Acțiunea revocatorie, prin dispozițiile art. 1562, statuează că dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate; un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate (cuvântul poate semnifica o facultate, un beneficiu recunoscut de legiuitor și nu un drept de opțiune între această acțiune și acțiunile de drept comun).
Prin efectul admiterii unei astfel de acțiuni, ce se întemeiază tot pe frauda, drepturile creditorului sunt pe deplin protejate, întrucât, în condițiile art.1565 C.civ., actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză; aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.
Efect al admiterii unei acțiuni în nulitate, contractul fraudulos este desființat, cu consecința punerii părților contractante în situația anterioară, în vreme ce în cazul acțiunii pauliene, contractul rămâne valabil fiind sancționat doar cu inopozabilitatea și, eventual cu indisponibilizarea bunului, acesta putând fi urmărit în măsura necesară realizării creanței: terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.
Chiar analizând acțiunea în nulitate promovata de reclamanta, tribunalul observă că și în domeniul de aplicație a acestei sancțiuni de drept substanțial este incident principiul ocrotirii drepturilor dobânditorului cu titlu oneros și de buna credință, condiție impusă și în domeniul acțiunii pauliene pentru contractele cu titlu oneros.
Buna credință este prezumată, sarcina contrară fiind în continuare la cel ce susține contrariul, acest principiu fiind deductibil din prevederile art. 901 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora buna-credință se analizează în raport de conținutul cărții funciare, faptul cunoașterii inexactității cuprinsului acesteia fiind necesar a fi probat.
În speță, se impunea ca reclamanta să probeze complicitatea la fraudă a pârâtului achizitor, dovedind că acesta a avut cunoștință că fusese declanșată urmărirea silită imobiliară pentru valorificarea creanței.
În materia executării silite, prin dispozițiile art.822 și art.827 C.proc.civ., este reglementată publicitatea urmăririi imobiliare, ca și efectul acestei publicități: odată cu comunicarea încheierii de încuviințare, executorul va solicita biroului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară să dispună, în baza acesteia, notarea urmăririi imobilului în cartea funciară, cu arătarea creditorului urmăritor și a sumei pentru care se face urmărirea; drepturile reale, precum și orice alte drepturi înscrise după notarea urmăririi imobilului în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor și adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege ori de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel drept ori debitorul sau terțul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile și cheltuielile de executare.
per a contrario, drepturile reale dobândite anterior efectuării formalităților de publicitate a urmăririi imobiliare sunt opozabile creditorului urmăritor.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă în momentul dobândirii dreptului n-a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate.
Câtă vreme pe întreaga perioadă a negocierii vânzării, perfectării promisiunii și, subsecvent, a contractului de vânzare-cumpărare, perioada finalizată la 23.10.2014, în cartea funciară nu a fost efectuată o înscriere din care să reiasă drepturile reclamantei, iar încheierea de încuviințare a executării silite nu a fost comunicată și cumpărătorului, actul juridic supus analizei nu poate fi desființat întrucât se opune principiul ocrotirii bunei credințe.
În temeiul art.453 C.proc.civ., în raport de culpa sa procesuală, tribunalul o va obliga pe reclamantă la cheltuieli de judecată către pârâtul S. R. în sumă de 4000 lei, onorariul avocațial, potrivit chitanței de la dosar, iar în temeiul art.262 alin.2 C.proc.civ. raportat la art.9 lit. i din OUG nr.80/2013, va pune în sarcina acesteia costul fotocopierii dosarului execuțional în cuantum de 25,4 lei (127 pag. X 0,20 lei/pag), la plata căruia va fi obligat către B. Soameș C. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de S.C. F. D.C.I. S.R.L. BUCUREȘTI prin SUCURSALA TIMIȘOARA, cu sediul social în Timișoara, DN 59a, Km 6+300 m stânga, jud. T., înregistrată la ORC T. sub nr. J_, având C._, și cu domiciliul procedural ales la avocat D. Zbîrcot în Timișoara, .. 4, ., în contradictoriu cu pârâții B. S., cu domiciliul în Timișoara, .. A15, ., jud. T., B. I., cu domiciliul în mun. V., .. 53, ., ., și S. R., având CNP_, cu domiciliul în mun. V., .. 53, ., ., și cu domiciliul procedural ales la avocat O. G. în Timișoara, .. 2, ..
Obligă pe reclamantă la cheltuieli de judecată către pârâtul S. R. în sumă de 4000 lei.
Obligă pe reclamantă la plata sumei de 25,4 lei către B. Soameș C. R., costul fotocopierii dosarului execuțional.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune în mod obligatoriu la Tribunalul T..
Pronunțată în ședința publică din data de 09 Septembrie 2015.
Președinte, L. D. | ||
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./Tehnored. L.S. 24.09.2015/6 ex.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2341/2015. Tribunalul TIMIŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 817/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
