Expropriere. Sentința nr. 2525/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2525/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 2525/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2525/PI
Ședința publică din data de 23.09.2015
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: G. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanții D. A. și T. C. M., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI DIN ROMANIA, având ca obiect expropriere.
Mersul de dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 09.09.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.396 alin.2 NCPC a amânat pronunțarea prin punerea minutei la dispoziția părților prin mijlocirea grefei pentru data de azi, încheierea ante menționată făcând parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. în dosar nr._ la data de 29.04.2014, reclamanții D. A. și T. C. M. au chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI DIN ROMANIA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea în parte a Hotărârilor Comisiei pentru aplicarea Legii 255/2010 nr.26 din 21.03.2013, nr.27 din 21.03.2013 și nr. 28 din 21.03.2013 doar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantelor; obligarea pârâtei la plata către reclamante a sumei de 60.021 Euro, corespondentul în lei la cursul valutar din ziua plății, reprezentând contravaloarea despăgubirii cuvenite în urma exproprierii parcelei de teren cu numărul cadastral_ situată în F., jud. T., cu suprafața de 5.871 mp, a parcelei de teren cu număr cadastral_, situată în F., jud. T., cu suprafața de 4.797 m.p. și a parcelei de teren cu numărul cadastral_ situată în F., jud. T., cu suprafața de 9.342 mp; obligarea pârâtei la plata către reclamante a dobânzii legale, calculate asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, stabilite de către instanță și sumele de 3.308,31 lei, 2.703,11 lei si 5.264,22 lei, stabilite prin Hotărârile nr. 26, 27, 28 din 21.03.2013, dobândă calculată de la data de 31.04.2013, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția reclamantelor și până în ziua plății efective; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat și onorariu expert.
În motivarea acțiunii, reclamantele arată că în data de 06.12.2010, Guvernul României a emis Hotărârea 1232, privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Lugoj - D.", publicată în Monitorul Oficial, în data de 16.12.2010.
Prin aceasta, s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Lugoj - D.", potrivit hărții topografice prevăzute în anexă și se aprobă, de asemenea, declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.
Reclamantele arată că s-a aprobat ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării de utilitate publică prevăzut la art. 1 suma globală estimată de 156.000 mii lei, alocată de la bugetul de stat, aprobat potrivit legii, prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la cap. 84.01. "Transporturi", titlul "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", poziția "Programe din fonduri de coeziune". Suma prevăzută la art. 3 urma sa fie virată de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în termen de cel mult 30 de zile de la data solicitării acesteia, într-un cont bancar deschis pe numele Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Reclamatele învederează că suma estimate inițial de Guvern cu titlu de despăgubiri cuvenite expropriaților a fost modificată mult sub valoarea de piață astfel că, în data de 07.08.2012, Guvernul României a emis Hotărârea 844, pentru modificarea si completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.232/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica "Autostrada Lugoj-D.", publicată în Monitorul Oficial din data de 07.09.2012.
Reclamantele consideră că suma propusă prin HG nr.844/2012 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire, ceea ce încalcă grav dreptul de proprietate privată, neținând cont nici de prevederile din Constituția României, nici de dispozițiile Legii nr.33/1993 și ale Legii nr.255/2010, deoarece despăgubirile stabilite nu au caracter drept sau just prealabil deposedării proprietății.
Astfel, reclamantele învederează că lipsa unui caracter just al despăgubirii este recunoscut indirect chiar de către Guvernul României care prin Hotărârea 1232 din 2010 a stabilit ca pentru un metru pătrat de teren tot din acea zonă valoarea era mult mai mare, în timp ce prin hotărârea atacată sunt prevăzute valori care nu au legătura cu piața reală.
Reclamantele apreciază că, la stabilirea despăgubirilor au fost încălcate totodată și reglementările europene, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 CEDO și Hotărârea din 15.01.1998 a CEDO, de vreme ce prin Hotărârea de Guvern nr. 844/2012 s-a stabilit nominal pentru despăgubirea aferentă suprafețelor supuse intenției de expropriere, o valoare derizorie pe metru pătrat de teren, care în calcul mediu se cifrează la 0,25 euro pe m.p.
Reclamanții, invocând prevederile art.11 alin.7 din Legea nr.255/2010, corelate cu ale art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, opinează că valoarea despăgubirilor cuvenite este de 3 euro/m.p., având în vedere că raportarea la tabelele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea care stabilește despăgubirea propusă acestora nu respectă caracterul rezonabil și proporțional al indemnizării și nu poate să reprezinte o despăgubire justă si dreaptă, întrucât s-au încălcat dispozițiile menționate mai sus.
Reclamantele arată că valorile imobilelor incluse în expertizele întocmite pentru notarii publici sunt valori orientative, conform Legii nr.571/2003 și art. 77 indice 1 alin. 4 din HG nr.44/2004, neputând constitui drepte despăgubiri.
Reclamantele menționează că nu au niciun fel de elemente obiective, nearbitrare care să le poată forma percepția și reprezentarea asupra corectitudinii stabilirii prețului mediu pe metru pătrat de teren de doar 25 cenți, fiind însă în situația de a avea reprezentarea clară asupra discriminării evidente, consecința a emiterii H.G. 844/2012, sub aspectul stabilirii diferențiate a despăgubirilor.
Având în vedere faptul că există o diferența foarte mare între valorile reale ale terenurilor pe metru pătrat, conform unor tranzacții imobiliare recente și cele evidențiate în anexa aferentă H.G. 844/2012, reclamantele apreciază că acest fapt nu se poate explica decât ca o nedreptate majoră și o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia dintre noi.
Astfel, tranzacțiile la care reclamantele au făcut referire relevă pentru zona în care se afla terenurile acestora un preț de 3 euro/ m.p., nicidecum 0,25 euro/mp, conform evaluării Guvernului.
Reclamantele arată că, analizând comparativ sumele antemenționate cu suma medie de 0,25 euro/m.p., stabilită de către Guvern pentru despăgubire, nu se poate concluziona că terenul acestora a fost naționalizat, despăgubirea stabilită prin hotărârea atacată fiind mai puțin decât simbolică.
În final, reclamantele consideră că despăgubirea propusă prin HG nr.844/2012 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 este discriminatorie, încălcând drepturile fundamentale ale omului și Constituția României.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 7 și art. 22 din Legea nr. 255/2010; art. 1 și 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994; art. 16 alin. 1 și art. 44 alin. 3 din Constituția României; art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art.l din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului; Hotărârea din 28.05.1985 a CEDO în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkardeli; alte dispoziții legale și jurisprudențiale invocate.
Pârâtul Statul român reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul arată că expropriatorul la stabilirea valorii despăgubirilor a urmat întocmai dispozițiile Legii speciale nr. 255/2010 și ale H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 si a respectat dispozițiile art. 481 din vechiul cod civil (in vigoare la data exproprierii) și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. I din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului.
Astfel, valorile despăgubirilor au fost stabilite de către expropriator in conformitate cu art. 11 alin. (7), (8) si (9) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. (1), (2) si (3) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul menționează că raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici, expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare fiind obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
În aceste condiții, pe baza raportului de evaluare, privitor Ia terenul in litigiu, pârâtul apreciază că expropriatorul a stabilit în mod legal valoarea despăgubirilor, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 si H.G. nr. 53/201 1 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Cu privire la procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor, pârâtul precizează că instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Pârâtul consideră că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, atât instanța, cât și comisia de experți trebuie sa se raporteze la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel in raza UAT F., la data întocmirii raportului de expertiza și la daunele aduse proprietarului, luând în considerare și dovezile prezentate de acesta
Pârâtul învederează că în operațiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparație pot fi reprezentate doar de prețurile de tranzacționare (cele menționate în contractele de vânzare-cumpărare și declarate în fata notarului public) și nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau postate pe internet.
Pot fi luate în considerare doar prețurile de tranzacționare obișnuite, adică cele care se încadrează în plaja firească de prețuri și nu cele care depășesc cu mult acest interval, operațiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se lua în calcul mai multe preturi de tranzacționare.
Pârâtul arată că mobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeași categorie de folosință cu terenul expropriat, iar stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la preturile de tranzacționare obișnuite de la momentul efectuării expertizei și nu în raport cu solicitarea reclamantelor, acestea dorind 60.021 euro.
În ce privește înțelesul sintagmei "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele", pârâtul menționează că practica instanței supreme este în sensul că sintagma are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, ori preturile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate.
În final, pârâtul invocă lipsa calității procesual active a reclamantei T. Crinuța-M., având în vedere că aceasta nu a făcut dovada calității de persoana îndreptățită, acestea fiind în speță reclamanta D. A. și soțul acesteia D. I..
Astfel, se arată că reclamanta T. C. - M. nu a făcut dovada decesului lui D. I. și a calității ei de moștenitor. Ca atare, lipsa certificatului de moștenitor face imposibilă stabilirea calității de persoana îndreptățită în a ataca hotărârile de despăgubiri menționate și de a beneficia de drepturile conferite de Legea nr.255/2010.
În drept, au fost invocate prevederile art.11 alin. (7), (8) si (9), 18, 22 si 32 din Legea nr. 255/2010, art. 8 alin. (I), (2) si (3) si art. 14 din H.G. nr. 53/2011, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Reclamantele au depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor pârâtului ca neîntemeiate.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize evaluatorii în acord cu dispozițiile Lg. nr.255/2010.
La termenul de judecată din 30.09.2015, reclamantele au depus o precizare de acțiune, solicitând acordarea de daune în valoare de 44.128 lei, micșorând astfel suma pretențiilor inițial solicitate, în baza art.204 al.2 pct.2 NCPC, cum și actualizarea cu rata inflației a acestei sume.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 21.03.2013 în aplicarea art.9 din Lg. nr.255/2010, comisia desemnată în condițiile art.18 din legea menționată a emis Hotărârile nr.26, 27 și 28, de stabilire a cuantumului despăgubirilor în valoare de 3308,31 lei pentru terenul având nr. cad._ în suprafață de 5871 mp., în valoare de2703,11 lei pentru terenul având nr. cad._ în suprafață de 4797 mp. și în valoare de 5264,22 lei pentru terenul cu nr. cad._ în suprafață de 9342 mp., aparținând reclamantelor (în nume propriu și cu titlu de moștenire pentru reclamanta T. Crinuța M. după defunctul D. I., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.123/27.05.2013 fila 51 dosar, astfel clarificându-se și legitimarea procesual activă a celei din urmă reclamante), terenuri supuse procedurii de expropriere pentru realizarea tronsonului de autostradă Lugoj-D., pe razaorașului F., Jud. T., fiind dispusă, totodată, în acord cu exigențele art.19 alin.5 din Lg. nr.255/2010, consemnarea sumei acordate într-un cont bancar deschis pe numele persoanei expropriate.
Acțiunea pendinte a fost demarată de reclamantele expropriate nemulțumite de cuantumul despăgubirilor acordate, în temeiul art.22 alin.1 din Lg. nr.255/2010, potrivit cu care „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art.19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii”, acțiunea urmând a fi soluționată cu respectarea dispozițiilor art.21-27 din legea-cadru în materie de expropriere nr.33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirii, în conformitate cu alin.3 al aceluiași art.22.
Având a verifica, prin urmare, caracterul just și echitabil al despăgubirii oferite reclamantelor, instanța a apelat, în respectarea art.25 din Lg. nr.33/1994 la opinia comisiei de specialiști, în compunerea prevăzută de lege, care s-au conformat dispozițiilor art.26 alin.2 din Lg. nr.33/1994, imperativ în a stabili metoda ce trebuie utilizată de experți pentru determinarea valorii de despăgubire, statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Instanța va avea însă în vedere la verificarea și stabilirea justei despăgubiri, valoarea terenurilor expropriate la momentul transferului dreptului de proprietate realizat în speță, conform Deciziei nr.12/2015 a Curții Constituționale, și nu valoarea de la data efectuării raportului de expertiză cum dispune textul legal supra enunțat, deoarece exproprierea în litigiu a operat în temeiul legii speciale nr.255/2010, iar Curtea Constituțională a concluzionat expres în considerentele de final ale deciziei că momentul la care au fi evaluate despăgubirile pentru exproprierile efectuate în baza Lg. nr.198/2004 se aplică, pentru identitate de rațiune, și în cazul exproprierilor fondate pe Lg. nr.255/2010.
De altfel, prin Decizia nr.380/2015, publicată în M.O. din 15.07.2015, Curtea Constituțională a constatat, aplicând același raționament juridic, neconstituționalitatea chiar a dispozițiilor art.22 alin.3 din Lg. nr.255/2010 (aplicabilă speței), similare celor din art.9 teza a doua, apartenent Lg. nr.198/2004, declarat neconstituțional prin Decizia nr.12/2015.
Instanța de contencios constituțional a reținut, cu efecte obligatorii, că, în mod neconstituțional, momentul transferului dreptului de proprietate conform Lg. nr.198/2004 și în Lg. nr.255/2010, era stabilit de legiuitor ca fiind acela al plății despăgubirii stabilite pe cale administrativă ori al consemnării cuantumului acestei despăgubiri, întrucât stabilirea cuantumului despăgubirii „fiind o măsură conexă și indisolubil legată de transferul dreptului de proprietate”, se impune ca la acest moment să fie raportată dreapta despăgubire și nu la data efectuării expertizei judiciare, care, în ipoteza acestor legi speciale, nu este un moment contemporan realizării transferului de proprietate.
Instanța va analiza, în consecință, lucrarea de specialitate efectuată de cei trei experți desemnați care au avut în vedere la calculul efectuat prețurile de vânzare ale unor terenuri similare de pe raza localității F., prin prisma comparabilelor utilizate ce reprezintă chiar contracte ferme de vânzare cumpărare dintr-o perioadă apropiată de data exproprierii parcelelor în litigiu (fila 143 dosar). Instanța va avea în vedere contractele de la pozițiile 1-4 din tabelul de la fila 143 dosar, apreciind că acestea sunt cu dată mai apropiată de data exproprierii, cu observația că, așa cum rezultă din calculul efectuat de experți, terenurile similare celor în litigiu s-au vândut chiar și în anul 2014 la același preț aproximativ ca în anul anterior.
Urmare a examinării lucrării de specialitate, se constată că aceasta a relevat o valoare unitară de piață estimată pentru terenurile supuse evaluării, prin aplicarea metodei comparației raportat la prețurile de vânzare pentru anul 2013 pentru terenuri similare parcelelor expropriate, de 0,33 euro/mp., respectiv 1,5 lei/mp, valoare ce urmează a fi reținută de instanță.
Așa fiind, valoarea terenurilor expropriate în suprafețe de 5.871 mp., de 4797 mp. și de 9342 mp., reprezentând parte din valoarea despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor expropriați, va fi de 30.015,5 lei, sumă la care instanța apreciază că se impune a fi adăugată, valorizând, în acest sens opinia specialiștilor, și dauna pentru terenuri ce nu mai pot fi lucrate, respectiv pentru .._, de 207 mp. (rezultată din dezmembrarea parcelei de 6078mp. în nr. cad._, de 5871 mp. supusă exproprierii și în nr. cad._, de 207 mp.) în sumă de 359 lei (fila 149 dosar).
Totodată, instanța reține că, efect al exproprierii, reclamantele sunt în situația de a fi prejudiciate și prin pierderea subvenției ce nu se mai acordă pentru suprafețe de teren mai mici de 3000 mp., paguba suferită fiind estimată pentru .._, în suprafață de 1772 mp., la suma de 1575 lei, sumă ce va fi inclusă dreptei despăgubiri la care sunt îndreptățite.
În egală măsură, instanța apreciază că daunelor se au a fi acordate li se circumscrie și dauna pentru terenuri agricole greu de cultivat, rămase în proprietate, cuantificate, pentru .._, rămasă cu forma unui triunghi, la suma de 675 lei.
Instanța nu poate reține însă, ca și prejudiciu inclus despăgubirii cuvenite reclamantelor, potrivit cu art.26 alin.1 din Lg. nr.33/1994 la care trimite expres art.22 alin.3 din Lg. nr.255/2010, daunele calculate de doi dintre cei trei experți, derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren de către reclamante (cheltuieli constând în comisionul ce ar fi achitat unei agenții imobiliare, în taxe notariale etc.), întrucât nu există nici un indiciu care să demonstreze intenția reclamantelor de a-și achiziționa o altă parcelă de teren în locul celei expropriate, nefăcându-se dovada vreunor demersuri în acest sens.
În aceeași ordine de idei, nu poate fi reținut caracterul actual și cert al prejudiciului astfel valorizat de experți, trăsături în absența cărora, în opinia instanței, acesta nu poate fi circumscris justei despăgubiri pretinse de lege, configurându-se mai degrabă ca un prejudiciu eventual pentru ipoteza în care vreodată reclamantul ar viza achiziționarea vreunui teren similar care să-l înlocuiască pe cel în litigiu. Argumentul este valabil și pentru dauna calculată de experți pentru influența poluării, traficului asupra terenului rămas în proprietatea reclamantului, care, la rându-i nu va fi inclusă valorii despăgubirilor cuvenite.
Prin urmare, pe baza probatoriului de specialitate administrat cauzei, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că o justă valoare a despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este de 32.624,5 lei și nu de 11.275,64 lei, cum s-a stabilit în hotărârile de expropriere contestate sub aspectul cuantumului despăgubirilor, cea dintâi reprezentând echivalentul valoric real al suprafeței supuse exproprierii și al prejudiciului cauzat reclamantelor prin expropriere, de natură a întruni, în riguroasa respectare totodată a art.27 din Lg. nr.33/1994, cerințele unei drepte despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de reclamante, efect al declarării utilității publice prin lege pentru lucrările de construire a autostrăzii Lugoj-D..
Suma stabilită cu titlu de dreaptă și prealabilă despăgubire va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, instanța dând astfel eficiență solicitării reclamantelor așa cum a fost precizată la ultimul termen de judecată; precizarea, din perspectiva cererii de actualizare a despăgubirii cuvenite cu indicele de inflație, nefiind tardivă, în opinia instanței, cât timp nu se circumscrie unei modificări a cererii introductive în sensul reglementat de art.204 NCPC, ci vizează strict actualizarea despăgubirii, însemnând că valoarea acestora trebuie să rămână aceeași necomportând momentul exact al plății.
În plus, un argument suplimentar pentru primirea acestei precizări este oferit chiar de art.478 alin.5 NCPC, după care în apel „Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și va putea fi invocată compensația legală”. Or, dacă o atare solicitare poate fi formulată și în apel, fără a fi caracterizată drept o cerere nouă inadmisibilă în calea ordinară de atac conform art.478 alin.3 NCPC, cu atât mai mult, ea poate fi invocată la prima instanță chiar după primul termen de judecată, nefiind o veritabilă modificare a acțiunii, așa cum nefondat susține pârâta.
Va fi respinsă ca nefondată pretenția reclamanților la plata dobânzii legale, calculată asupra diferenței între sumele stabilite inițial și cele acordate jurisdicțional de la data de 31.04.2013 (când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția reclamantelor), întrucât o acțiune precum cea pendinte, fondată pe art.22, 23 din Lg. nr.255/2010 pus în corelație cu art.21-27 din Lg. nr.33/2004 are a se cantona în limitele stabilite de lege, respectiv are a se circumscrie contestării cuantumului despăgubirilor de către persoanele expropriate nemulțumite, instanța urmând a stabili dreapta despăgubire în condițiile legii.
Astfel că o solicitare precum cea analizată excede cadrului legal instituit de legea specială în materia exproprierii, ea nereglementând posibilitatea acordării de dobânzi asupra diferenței dintre suma inițial stabilită ca despăgubire și cea acordată de instanță în controlul judecătoresc exercitat.
Totodată, văzând că prin concluziile scrise, reclamantele au solicitat includerea în despăgubirile pretinse și a beneficiului nerealizat constând din subvențiile pierdute pentru viitor pentru parcelele expropriate, instanța va avea în vedere dispozițiile art.394 alin.3 NCPC, dat fiind că pretenția din concluziile scrise a fost formulată după închiderea dezbaterilor în fond.
De aceea, pentru cele ce preced, instanța constată ca parțial întemeiat demersul judiciar al reclamantelor, fondat pe art.22 alin.1 din Lg. nr.255/2010 pus, pentru judicioasa sa interpretare și aplicare, în corelație cu art.26 din Lg. nr.33/1994, sens în care, îl va admite în parte și, pe cale de consecință, va dispune anularea parțială a Hotărârilor Comisiei pentru aplicarea Lg. nr.255/2010, nr.26/21.03.2013, nr.27/21.03.2013 și nr.28/21.03.2013, respectiv în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite pentru exproprierea parcelelor de teren cu nr. cad._, nr. cad._ și nr. cad._ situate în F., jud. T..
În continuare, va obliga pârâtul-expropriator la plata către reclamante a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil extravilan în suprafață de 5871 mp. situat în F., având nr. cad._, imobilului-teren arabil extravilan în suprafață de 4797 mp. situat în F., având nr. cad._ și imobilului-teren extravilan în suprafață de 9342 mp. având nr. cad.9342 mp situat în F., cuantificate la nivelul sumei totale de 32.624,5 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; constatând că, la această valoare a despăgubirii sunt îndreptățite reclamantele și nu la suma totală de 11.275,64 lei stabilită prin Hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 26/21.03.2013, nr.27/21.03.2013 și nr.28/21.03.2013, emise de pârâtul expropriator. Vor fi respinse în rest, pentru considerentele ce preced, pretențiile reclamantelor.
În aplicarea dispozițiilor art.451 și 453 C.pr.civ. cu observarea totodată a art.23 alin.3 din Lg. nr.255/2010, instanța va obliga pârâtul-expropriator la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8550 lei reprezentând onorariu experți (5500 lei) și onorariu avocațial (3000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea completată formulată de reclamantele D. A., având CNP_ și T. Crinuța-M., având CNP_, ambele cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat B. D. F., în Timișoara, ..24, ., jud.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul român reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul procedural ales la cabinet avocat L. A. C., în Timișoara, ..6, ..
Dispune anularea parțială a Hotărârilor Comisiei pentru aplicarea Lg. nr.255/2010, nr.26/21.03.2013, nr.27/21.03.2013 și nr.28/21.03.2013, respectiv în ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite pentru exproprierea parcelelor de teren cu nr. cad._, nr. cad._ și nr. cad._ situate în F., jud. T..
Obligă pârâtul-expropriator la plata către reclamante a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil extravilan în suprafață de 5871 mp. situat în F., având nr. cad._, imobilului-teren arabil extravilan în suprafață de 4797 mp. situat în F., având nr. cad._ și imobilului-teren extravilan în suprafață de 9342 mp. având nr. cad.9342 mp situat în F., cuantificate la nivelul sumei totale de 32.624,5 lei, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; constatând că, la această valoare a despăgubirii sunt îndreptățite reclamantele și nu la suma totală de 11.275,64 lei stabilită prin Hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 26/21.03.2013, nr.27/21.03.2013 și nr.28/21.03.2013, emise de pârâtul expropriator.
Respinge acțiunea în rest.
Obligă pârâtul-expropriator la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8550 lei reprezentând onorariu avocațial și onorariu experți.
Definitivă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul T..
Pronunțată prin punerea minutei la dispoziția părților prin intermediul grefei azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. B. G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G
6 ex./4 ex. .
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2524/2015.... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
