Legea 10/2001. Sentința nr. 3796/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3796/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 3796/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3796/2015
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Grefier F. L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții H. M. și H. E. T. în contradictoriu cu pârâții P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și MUNICIPIUL TIMIȘOARA P. PRIMAR, având ca obiect contestație Legea 10/2001 .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea concluziilor scrise formulate de reclamanți si cererea formulata de domnul expert O. Z. privind plata onorariului.
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 25.11.2015 parte integranta din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru azi 9.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată.
P. cererea înregistrata la Tribunalul T. în dosarul nr._ /25.03.2014 reclamanții H. M. și H. E. T. au chemat în judecata pârâții P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și MUNICIPIUL TIMIȘOARA P. PRIMAR, solicitând anularea Dispoziției nr. 46/16.01.2014 a Primarului Municipiului Timișoara prin care a fost respinsa notificarea nr.213/01.08.2001; atribuirea în natura a imobilului situat in Timișoara . jud. T., constând în teren si construcție compusa din doua apartamente si doua prăvălii la parter, trei apartamente la etaj, având nr.top.5604 si gradină, având nr. top. 5605 cu mențiunea afectațiunii actuale conform Anexei nr.2 la Legea nr.10/2001.
În fapt, reclamanții arata că au depus în data de 01.08.2001 prin intermediul executorului judecătoresc, Notificarea nr.213/1.08.2001, înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara ., constând în teren și construcție compusă din două apartamente și două prăvălii la parter, trei apartamente la etaj și grădină.
La data de 24.02.2014, au primit Decizia nr. 46/16.01.2014, prin care au fost înștiințați de respingerea notificării privind restituirea imobilului menționat, motivat de faptul că nu au facut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Pentru a hotărî astfel, Primăria Municipiului Timișoara prin Comisia de aplicare a Legii 10/2001, a considerat că reclamanții nu au depus un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor apostilat conform art.4 al Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, încheiată la 5 octombrie 1961.
Potrivit art. 4 din Convenția anterior menționată, apostila se aplică chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia.
Reclamanții învederează asupra faptului că toate înscrisurile care atestă calitatea de persoane îndreptățite, depuse la dosarul administrativ, au fost apostilate conform Convenției menționate, inclusiv certificatul de moștenitor ce poartă apostila statului Israel pe încheierea de legalizare, ce reprezintă o prelungire a actului si face corp comun cu acesta. În corespondența purtată cu Primăria Municipiului Timișoara prin Comisia de aplicarea a Legii 10/2001, au arătat că potrivit reglementărilor legale ale statului Israel, aplicarea apostilei se poate face doar pe verso-ul documentelor emanate de la organele de stat, iar pentru alte acte nu se poate aplica apostila pe verso, ci pe încheierea de autentificare, fiind suficientă confirmarea semnăturii notarului de către grefierul Tribunalului de P. sau de către un alt funcționar desemnat de către Ministerul Justiției.
Arata ca prin Decizia nr._ din data de 08.12.1930 se atestă faptul că autoarea dumnealor, E. H. a cumpărat imobilul ce face obiectul notificării depuse, de la soțul și cumnata sa, imediat ce aceștia au intrat în proprietatea imobilului, prin moștenire, în urma decesului mamei lor R. H..
P. încheierea nr. 849/1940, s-a intabulat dreptul de proprietate al numitei E. H., în cartea funciară. Imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, prin naționalizare, conform Decretului nr. 92/1950, astfel cum rezultă din procesul verbal de rechiziție din data de 20.04.1950, emis de Comitetul provizoriu al orașului Timișoara.
De asemenea, arată ca sunt unicii moștenitori ai autoarei E. H., conform certificatului de moștenitor nr. 6/2004 eliberat de biroul notarial Arie Degani, din Israel, și ordinului de executare al testamentului defunctei E. H., eliberat de Tribunalul Rabinic din Tel Aviv si în raport de aspectele anterior învederate, consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilelor ce formează obiectul notificării depuse. Având în vedere aceste considerente, solicită instanței să ia act de faptul că Dispoziția nr. 46/16.01.2014 emisă de către pârâtă este netemeinică și nelegală, sens în care solicită să se dispună anularea acesteia și atribuirea în natură a imobilului situat în Timișoara, ., jud. T., constând în teren și construcție compusă din două apartamente și două prăvălii la parter, trei apartamente la etaj, având nr. topo 5604, și grădină, având nr. topo 5605. În ce privește grădina imobilului cu nr. topo 5605, solicită să fie atribuită cu respectarea condițiilor prevăzute în Anexa 2 la Legea 10/2001, respectiv cu menținerea afectațiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani.
În drept, întemeiază prezenta cerere de chemare în judecată pe dispozițiile art. 26 din legea nr.10/2001 și art.453 Cod procedură civilă. Anexează prezentei cereri, în copie certificată, următoarele documente (totalizând 38 de pagini):Dispoziția nr. 46/16.01.2014, Notificare nr. 213/01.08.2001, Decizia pronunțată în dosarul nr._ din data de 08.12.1930 de către Judecătoria I Urbană Timișoara Secția Carte Funciară, încheierea nr. 849/1940, emisă de Judecătoria I Urbană Timișoara Secția Carte Funciară, Extras de carte funciară a imobilului, Proces verbal de rechiziție din data de 20.04.1950, emis de Comitetul provizoriu al orașului Timișoara. Proces verbal de constatare la fața locului din data de 14.06.2004. Schița cadastrală a imobilului, Certificat de moștenitor legalizat și apostilat, Declarație autentificată și apostilată dată de M. H., Ordin de executare a testamentului defunctei E. H., Testamentul defunctei E. H. în formă autentică, Certificat de naștere M. H., Certificat de naștere E. T. H., Certificat de căsătorie a reclamanților, Adresă emisă de Ambasada română la Tel Aviv, autentificată. Acte de identitate reclamanți.
Întâmpinarea
Pârâții P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și MUNICIPIUL TIMIȘOARA prin PRIMAR au formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ne fondată si arata ca prin Notificarea nr.515/25.07.2001 depusa la Biroul executor Judecătoresc "Opritescu B." înregistrata cu nr.D06X_/30.07.2001 s-a solicitat restituirea in natura daca este posibil sau despăgubiri in cuantum de_ US Dolar pentru imobilul din Timișoara, ..5, imobil cuprinzând 4 apartamente, apartamentul familiei H. fiind alcătuit din 3 camere, bucătărie, baie, toaleta, cămara, camera de spălat, magazie, camera servitor.
Ulterior notificatorii H. E. T. prin Declarația din data de 05.04.2012 data in fața notarului Menachem Amiad, Israel, Tel Aviv ..3 si H. O. A. prin Declarația din data de 21.02.2007 data în fața notarului Nathan Weiss, Israel, Tel Aviv . au renunțat la Notificarea nr.515/25.07.2001 depusa prin intermediul societății Europa Ost pe care au considerat-o nula întrucât aceasta a fost depusa fără știrea lor.
Menționează că, potrivit C.F.nr.2335 Timișoara, imobilele având nr.top.5604 si nr.top.5605 situate in Timișoara, ..5 au fost proprietatea numitei H. E. născuta B. si au fost preluate de Statul R. în baza Decretului nr.92/1950 cu titlu de naționalizare.
In vederea soluționării notificării depusă în baza Legii nr. 10/2001, prin adresele nr.D06X 1-4091/24.06.2010, SC.2010-_/12.01.2011, ..02.2012, ..09.2012 s-a comunicat notificatorilor prin mandatar av. P. L. faptul ca toate documentele emise de autoritățile unui stat străin, depuse la dosar in dovedirea calității de persoane îndreptățite trebuie sa fie apostilate conform prevederilor Convenției de la Haga din anul 1961. Arată că, potrivit prevederilor art.3 alin. l din OG nr. 66/1999 "singura formalitate care ar putea fi cerută pentru a atesta veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului sau a ștampilei de pe acest act, este aplicarea apostilei definite la art. 4, eliberata de către autoritatea competenta a statului din care emana documentul", iar potrivit art.4 din același act normative "apostila prevăzută la art. 3 alin. 1 se aplica chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia; ea trebuie sa fie conformă cu modelul anexat la prezenta convenție".
Având în vedere faptul că documentele depuse la dosarul administrativ provin din Israel, stat membru al convenției de la Haga, este obligatoriu ca apostila sa fie aplicata chiar pe act sau pe o prelungire a acestuia, potrivit prevederilor art.4 din O.G.nr.66/1999.
În motivarea întâmpinării s-a mai arătat că până în momentul soluționării notificării, reclamanții sau mandatarul acestora nu au depus la dosarele administrative un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor apostilat conform Convenției de la Haga din anul 1961, conform solicitărilor din adresele mai sus menționate, iar potrivit principiilor de soluționare a notificărilor depuse conform Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive si a calității de persoana îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, a fost emisă Dispoziția nr. 46/16.01.2014 a Primarului Municipiului Timișoara prin care s-a dispus respingerea Notificării nr.213/01.08.200, întrucât notificatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite. P. urmare, raportat la înscrisurile depuse în dosarul administrativ de către reclamanți și mandatarul acestora, Dispoziția nr. 46/16.01.2014 emisă de P. Municipiului Timișoara este temeinică și legală neexistând motive reale care ar putea duce la anularea acesteia.
În ceea ce privește imobilul revendicat de reclamanți, situat în Timișoara, .. 6, înscris în CF nr. 2335 Timișoara, cu nr. top. 5604, 5605 pârâții au arătat că acesta figurează în evidența Municipiului Timișoara ca mijloc fix, fiind compus din 4 apartamente (deținute de către terțe persoane cu contract de închiriere) și trei spații cu altă destinație care în prezent nu sunt închiriate.
Totodată s-a arătat că parcelele de teren corespunzătoare numerelor top. 5604, respective 5605, au fost incluse ca urmare a aprobări HCL 145/2004, în domeniul public al Municipiului Timișoara, atestat prin HG nr. 1016/2005, la poziția 3465 din anexa nr. 2 publicată în M.O. 874bis/2005, însă pe terenul cu nr. top. 5605 își desfășoară activitatea o instituție publică de învățământ (Grădinița/Creșă PP nr.48) cu acces din ., terenul fiind parțial construit.
Având în vedere că imobilul cu nr. top. 5605 este afectat de clădirea creșei din . adresei direcției de mediu este afectat și de locul de joacă aferent casei și grădiniței unde s-au efectuat investiții (reparații, respectiv înlocuirea echipamentelor de joacă), în opinia pârâților, acesta nu poate fi restituit în natură reclamanților. În ceea ce privește imobilul revendicat de reclamanți, situat în Timișoara, .. 6, înscris în CF nr. 2335 Timișoara, cu nr. top. 5604, 5605 s-a arătat că acesta figurează în evidența Municipiului Timișoara ca mijloc fix, fiind compus din 4 apartamente (deținute de către terțe persoane cu contract de închiriere) și trei spații cu altă destinație care în prezent nu sunt închiriate.
În drept pârâții au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și HG 250/2007, OG nr. 66/1999, art. 3 lit. b) pct.2 din Legea nr. 24/2007, HCL 145/2004 și HG nr. 1016/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, imobilul situat în Timișoara, .. 6, înscris în CF nr. 2335 Timișoara, cu nr. top. 5604, 5605 a fost proprietatea doamnei H. E., decedată în data de 12.12.1984, așa cum rezultă din ordinul de executare al testamentului întocmit de defunctă în data de 29.12.1971, ordin de executare întocmit în data de 13.10.2003 de Tribunalul Rabinic Regional Tel Aviv – Yafo (f. 39).
Reclamanții sunt beneficiarii testamentului defunctei întocmit de aceasta în data de 29.12.1971, reclamantul fiind fiul defunctei doamne H. E., iar reclamanta este soția reclamantului (f. 31,32).
P. dispoziția atacată în prezenta cauză pârâții au respins notificarea formulată de reclamanți în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pe considerentul că reclamanții nu au depus la dosarul administrativ un certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor apostilat conform Convenției de la Haga din anul 1961, și, astfel, aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
În drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale:
Legea nr. 10/2001
Art. 4 alin. 2 - 4:
„(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.
Art. 10 alin. 2
„În cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.
Art. 21 alin. 5
„Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, sunt interzise înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea cu sarcini sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
Anexa nr. 1 din H.G. nr. 250/2007 privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001 (în continuare Normele Metodologice).
Art. 4.2 - 4.7.:
„4.2. La art. 4 alin. (2) din lege norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar. Având în vedere complexitatea materiei, se recomandă entităților învestite cu soluționarea notificărilor să apeleze fie la serviciile unor notari publici, fie ale juriștilor din cadrul entității respective. Menționăm că legiuitorul a lăsat, într-o primă fază, această analiză și calificare (a calității de moștenitor) la aprecierea unității deținătoare sau a entității învestite cu soluționarea notificării. În cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluționa notificarea și pe baza acestuia.
4.3. În cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care sunt succesoare ale titularului și care sunt rude de același grad (deci care au vocație legală sau testamentară, după caz, la moștenire), și comisia de analiză a notificărilor nu poate stabili cotele cuvenite fiecăruia dintre succesori, decizia de restituire se va emite pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se facă potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii (persoanele respective vor face partajarea convențională sau, în lipsa înțelegerii părților, se vor adresa instanței judecătorești pentru stabilirea cotelor și, eventual, pentru ieșirea din indiviziune).
4.4. În toate cazurile stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române.
4.5. În cazul acestei legi, termenul de acceptare a succesiunii coincide cu termenul pentru depunerea notificării și este cel rezultat în urma prelungirii termenului inițial prevăzut de art. 22 alin. (1), respectiv 12 luni de la . respectivei legi (6 + 3 + 3 = 12 luni), deci până la 14 februarie 2002.
4.6. Prima teză a alin. (3) al art. 4 din lege este de strictă interpretare și vizează numai ipoteza în care cu privire la succesiunea fostului proprietar al imobilului solicitat în procedura administrativă a avut loc o dezbatere succesorală finalizată printr-un certificat de moștenitor. Pentru succesibilii neacceptanți noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este cel rezultat în urma prelungirii termenelor inițiale, respectiv 12 luni (6, 3, 3), deci până la 14 februarie 2002. A considera că în acest caz termenul respectiv ar fi de numai 6 luni (termenul de drept comun) ar crea un regim discriminatoriu între persoane egal îndreptățite de lege la restituire. Având în vedere că textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanți, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii (deci se recunoaște valabilitatea renunțării exprese a unuia sau a unora dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibilii acceptanți notificatori împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost repuși de drept în termen).
4.7. În cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluția prevăzută la art. 4 alin. (4) din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art. 697 din Codul civil, potrivit căruia "Partea renunțătorului profită coerezilor săi" ...). P. urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr. 10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 februarie 2002 și care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare). În cazul în care, după adoptarea decizei/dispoziției de soluționare și până la întabularea acesteia, apar alte persoane cu vocație succesorală care au depus în termen cerere de restituire, se va dispune revocarea actului administrativ și emiterea unei decizii/dispoziții conforme cu legea”.
Art. 21.1 lit. a, b și c
„Prevederea alin. (1) al art. 21 din lege are semnificații juridice multiple, respectiv:
a) statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare;
b) indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară;
c) indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar”
Legea 165/2013
Art. 1 alin. 1 și 2:
„(1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.
(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.
Art. 16 „Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7)”.
Art. 21 alin. 1 „În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate”.
Legea nr. 24/2007
Art. 3 „Spațiile verzi se compun din următoarele tipuri de terenuri din intravilanul localităților:
a) spații verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate;
b) spații verzi publice de folosință specializată:
1. grădini botanice și zoologice, muzee în aer liber, parcuri expoziționale, zone ambientale și de agrement pentru animalele dresate în spectacolele de circ;
2. cele aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli, unități sanitare sau de protecție socială, instituții, edificii de cult, cimitire;
3. baze sau parcuri sportive pentru practicarea sportului de performanță;
c) spații verzi pentru agrement: baze de agrement, poli de agrement, complexuri și baze sportive;
d) spații verzi pentru protecția lacurilor și cursurilor de apă;
e) culoare de protecție față de infrastructura tehnică;
f) păduri de agrement;
g) pepiniere și sere.”
Aprecierea tribunalului
În ceea ce privește calitatea reclamanților de persoane îndreptățite
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 - 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 4.2 – 4.7 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 250/2007 privind normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, stabilirea calității de moștenitor de către unitatea deținătoare a imobilului nu se face doar prin prezentarea de către solicitant a unui certificat de calitate de moștenitor (sau alte acte emise de alte instituții publice cu efect echivalent).
Entitățile învestite cu soluționarea notificărilor sunt ele înseși în măsură să stabilească calitatea de moștenitor a notificatorului pe baza actelor de stare civilă prezentate de acesta (a se vedea art. 4.2 din Normele Metodologice), cu respectarea metodologiei cuprinse în art. 4.2 – 4.7 din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 250/2007. Astfel, doar „în cazul în care se depune "certificat de calitate" emis de un notar public, potrivit legii, entitatea învestită va soluționa notificarea și pe baza acestuia”.
Din actele de stare civilă depuse de reclamanți la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este fiul defunctei, iar reclamanta este soția reclamantului, cei doi fiind beneficiarii testamentului defunctei încheiat în data de 29.12.1971, prin urmare aceștia au calitatea de succesibili în sensul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 4.4 din Normele Metodologice.
Întrucât nu există alte persoane care să fi depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu, în lipsa existenței testamentului defunctei, reclamantul ar fi fost singurul îndreptățit, în calitate de moștenitor legal, la restituirea imobilului.
Ordinul de executare al testamentului întocmit în data de 13.10.2003 în dosarul nr._-42-1 de Tribunalul Rabinic Regional Tel Aviv – Yafo nu este contestat de pârâți, fiind depus apostilat conform Convenției de la Haga din anul 1961.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 6/2004 emis în data de 29.03.2004, corectat în data de 18.04.2012 (f. 48), instanța nu va ține cont de acest act întrucât conține o contradicție cu privire la data decesului defunctei E. H. față de ordinul de executare al testamentului.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a imobilului
Imobilul în litigiu este compus dintr-o clădire cu 4 apartamente și 3 spații comerciale și teren, identificat prin două numere topografice: 5604 și 5605.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții prin care s-a arătat că există identitate între imobilul expertizat și cel notificat de reclamanți, fapt constat prin compararea situației din cartea funciară nouă și cea veche, precum și din compararea acestora cu situația din teren.
La data efectuării expertizei cele patru apartamente (nr. 1, 2, 5 și 6) erau închiriate în baza unor contracte de închiriere încheiate cu Primăria Municipiului Timișoara, întreaga construcție aflându-se în proprietatea Statului Român.
Terenul cu nr. top. 5604 și 5605 a fost inclus, ca urmare a aprobării HCL T. nr. 145/2004, în domeniul public al Municipiului Timișoara.
Tribunalul constată că această trecere a terenului din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Timișoara a avut loc după ce reclamanții au depus notificare în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În aceste condiții, trecerea bunului în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale nu este opozabilă reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și a art. 21.1 lit. a-c din H.G. nr. 250/2007.
În ceea ce privește terenul cu nr. top. 5604 în suprafață de 671 pe care este edificată clădirea și care este folosit pentru utilizarea în bune condiții a acesteia, instanța apreciază că nu există nici un impediment legal care să împiedice restituirea în natură a acestui teren către reclamanți.
Terenul cu nr. top. 5605 în suprafață de 545 mp este ocupat pe o suprafață de 142 mp cu clădirea Grădiniței/Creșei PP nr. 48 și calea de acces în clădire, iar o suprafață de 403 mp este teren cu spații verzi și locuri de joacă pentru copii, reprezentând spațiul verde aferent grădiniței. Aceste teren este exceptat de la restituirea în natură în baza dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. b pct. 2 din Legea nr. 24/2007, în cazul său măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată, să anuleze Dispoziția nr. 46/16.01.2014 privind notificarea referitoare la imobilul din Timișoara, . emisă de P. Municipiului Timișoara și să oblige pârâții să emită o nouă dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Timișoara, ., jud. T., constând în teren cu nr. top. 5604 cu destinația curți construcții în suprafață de 671 mp, și construcția constând în casa în .. 5, compusă din apartamentele nr. 1, 2, 5 și 6 și SAD1, SAD2 și SAD3, precum și propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru terenul cu nr. top. 5605 în suprafață de 545 mp, respingând în rest cererea de chemare în judecată.
Cheltuieli de judecată
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, instanța reține că potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil în ceea ce privește cuantumul lor.
În prezenta cauză s-a stabilit realitatea acestor cheltuieli, dovada plății lor fiind depusă la dosarul cauzei. De asemenea, aceste cheltuieli au fost necesare pentru soluționarea cauzei, fiind vorba de cheltuieli cu expertize judiciare și cu transportul apărătorului reclamanților, sediul profesional al acestuia aflându-se în București, iar reclamanții sunt cetățeni străini cu domiciliul în Israel
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 451 și 452 C. proc. civ. din 2010 tribunalul va obliga pârâții să plătească reclamanților suma de 8600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1840 lei reprezintă onorariu parțial expert Stremtan I., suma de 2760 lei reprezintă onorariu expert O. C. Z. și suma de 4.000 lei reprezintă cheltuieli parțiale cu transportul pentru apărătorul reclamanților, având în vedere admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. H. și E. T. H., cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de avocat P. L. din București, ., ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâții P. MUNICIPIULUI TIMIȘOARA și MUNICIPIUL TIMIȘOARA prin PRIMAR, cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T., și, în consecință:
Anulează Dispoziția nr. 46/16.01.2014 privind notificarea referitoare la imobilul din Timișoara, . emisă de P. Municipiului Timișoara.
Obligă pârâții să emită o nouă dispoziție în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care să dispună restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Timișoara, ., jud. T., constând în teren cu nr. top. 5604 cu destinația curți construcții în suprafață de 671 mp, și construcția constând în casa în .. 5, compusă din apartamentele nr. 1, 2, 5 și 6 și SAD1, SAD2 și SAD3, precum și propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru terenul cu nr. top. 5605 în suprafață de 545 mp.
Respinge în rest cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 8600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul T., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței în temeiul art. 396 alin. 2 C. proc. civ.
Președinte, I.-A. D. | ||
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A. 11.01.2016
Tehnored. F.C.
6 ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7524/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3797/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
