Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 08-12-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1245/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245/A
Ședința publică din data de 8 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă S.C. A. E. PANONIA S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. B. I., în cauza având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța repune cauza pe rol și invocă din oficiu excepția de perimare a cererii de apel în baza art. 248 alin. 1 coroborat cu prev. art. 416 și urm. C.proc.civ., reținând-o spre soluționare pe excepția invocată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . SRL,, în contradictoriu cu pârâtul F. B. I..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 996 C.proc.civ: ,,instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări….
Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Investită fiind cu soluționarea prezentei cereri de ordonanță președințială, instanța este datoare să verifice, pe de o parte, dacă sunt întrunite condițiile necesare oricărei acțiuni în justiție, respectiv existența unui drept, ori a unei situații juridice a cărei ocrotire se cere, folosința și exercițiul dreptului, calitatea procesuală și existența unui interes legitim, condiții întrunite în speță, iar, pe de altă parte, este datoare a cerceta existența cerințelor specifice de admisibilitate a unei acțiuni civile formulate pe cale de ordonanță președințială: aparența de drept, urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii luate, cerințe impuse de natura specială și excepțională a acestei proceduri.
Instanța a constatat că cererea nu este întemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele impuse pentru emiterea unei ordonanțe președințiale.
Astfel, în primul rând, fără a prejudeca fondul, instanța trebuie să verifice dacă în favoarea reclamantei există aparența de drept. Reclamanta este titulara acordului de concesiune încheiat de statul român, așa cum rezultă din ordinul 54/21.03.2014 a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale și HG 1153/27.11.2012.
Aparența de drept a fost dovedită de reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv Ordinul nr. 54/21.03.2014 al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, HG 1153/27.11.2012 și Avizul nr. 275/-C/19.05.2014 al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
Cu toate acestea, în cazul procedurii speciale a ordonanței președințiale, pe lângă aparența dreptului, admisibilitatea presupune și îndeplinirea unor condiții speciale și anume urgența, caracterul provizoriu și neprejudecarea fondului.
Instanța a reținut că în speță nu este îndeplinită condiția urgenței și că prin admiterea acțiunii s-ar rezolva litigiul în fond, motive pentru care a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Conform susținerilor reclamantei aceasta a început operațiunile de achiziționare de date la începutul anului 2013, dar desfășurarea acestei activități a fost îngreunată de proprietarii de terenuri din . și pârâtul din acest dosar.
Examinând conținutul cererii de chemare în judecată instanța a reținut că reclamanta a notificat pârâții să se prezinte la 30.06.2014 la ora 12 la sediul reprezentantului său, Cabinetul de Avocat B. B., situat în Timișoara, .. 4, .> Raportat la data la care reclamanta a constatat refuzul proprietarilor de terenuri din . permite desfășurarea operațiunilor de achiziționare de date și la cea a notificării pârâtului instanța a reținut că aceasta a amânat până la 26.09.2014 introducerea prezentului demers judiciar împotriva pârâtului, deși conform propriilor susțineri neprezentarea acestuia la sediul reprezentantului convențional ,,la data și ora la care a fost invitat, respectiv 30.06.2014 la ora 12, precum și în lipsa oricărei comunicări din partea acestuia de a o înștiința despre o solicitare pentru o altă întâlnire, la o dată ulterioară, echivala cu un refuz neechivoc de a-i permite reclamantei accesul pe terenurile proprietatea pârâtului.”
În aceste condiții, reclamanta a înțeles să aștepte totuși o perioadă mai mare de două luni, raportat la termenul de 60 zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 238/2004, pentru a formula o cerere de chemare în judecată alegând procedura ordonanței președințiale și înțelegând să justifice caracterul urgent prin aceea că trebuie ca până la sfârșitul anului să finalizeze măsurătorile în caz contrar urmând să plătească penalități foarte mari Statului Român.
În speță, reclamanta a justificat urgența prin expirarea la finalul anului 2014 a termenului până la care trebuie să efectueze măsurătorile minime, în caz contrar, urmând să plătească penalități.
Cu toate acestea instanța a constatat că la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă din care să rezulte expirarea termenului de efectuare a măsurătorilor la finalul anului 2014. În hotărârea de Guvern nr. 1153/27.11.2012, nu a fost publicat și acordul de concesiune, iar reclamanta nu a depus la dosar acest acord invocând faptul că acordul constituie secret de serviciu și că depunerea sa nu ar putea fi făcută decât de persoana autorizată în original.
Potrivit dispozițiilor art. 7 al. 4 din Legea 182/2002 accesul la informații clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, este garantat judecătorilor, astfel, caracterul clasificat al informațiilor cuprinse în acordul de concesiune nu poate constitui un motiv întemeiat de a nu depune acest înscris în susținerea cererii.
În plus, paguba la care se referă art. 996 C.proc.civ. pentru a justifica caracterul urgenței, trebuie să fie atât iminentă, cât și de nereparat, or paguba la care se referă reclamanta nu îndeplinește aceste condiții.
Așadar, apreciind urgența în raport de circumstanțele acestei cauze, instanța nu a reținut că reclamanta a făcut dovada că ar fi incidente vreuna din categoriile generale de situații, enumerate de art.996 alin.1 C.proc.civ. sau a unei pagube iminente care nu s-ar putea repara altfel decât prin obligarea pârâtului.
Mai mult, instanța a reținut că pentru admisibilitatea unei astfel de cereri sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ toate cele trei condiții enunțate.
Or, raportat la obiectul cererii formulate de către reclamantă, instanța a constatat că acesta este incompatibil cu procedura specială a ordonanței președințiale, nefiind îndeplinită nici condiția caracterului vremelnic al măsurilor luate.
Astfel, deși, aparent autorizarea solicitată de către reclamantă este limitată în timp, maxim 30 de zile de la data începerii lucrărilor, astfel cum rezultă din conținutul cererii introductive, instanța a reținut că prin admiterea unei asemenea cereri interesul reclamantei ar fi satisfăcut în totalitate fără a mai fi vreodată nevoie să introducă o acțiune pe calea dreptului comun care să implice o judecată asupra fondului împotriva pârâtei.
Măsura care se poate lua pe calea ordonanței președințiale trebuie să nu aibă efecte definitive, or, în cazul admiterii prezentei cereri ar fi nesocotit caracterul provizoriu al măsurii deoarece din momentul în care accesul a fost permis pe proprietatea pârâtului, măsura devine una definitivă.
În același sens, a mai reținut instanța că prin admiterea prezentei cereri și obligarea pârâtului să permită accesul reclamantei pe terenul proprietatea privată a acesteia pentru o perioadă determinată de maxim 30 de zile, calculată de la data începerii lucrării, sau prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord al pârâtului, instanța ar rezolva litigiul în fond, iar restabilirea situației de fapt în sensul repunerii în situația anterioară nu ar mai fi posibilă.
Având în vedere cele expuse, deoarece reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale, în baza art. art.996 al. 1 C.proc.civ. și pentru a evita lezarea fondului cauzei printr-o judecată sumară, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere soluția pronunțată în cauză, instanța a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a formulat apel reclamanta . SRL, înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 20.03.2015 sub nr. dosar_, solicitând schimbarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de ordonanță președințială.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 996 și urm. N. C.proc.civ., art. 7 și urm. din Legea nr. 238/2004, precum și art. 456 și urm. N. C.proc.civ.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Din cuprinsul actelor dosarului rezultă că prezenta cauză a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 14.04.2015, în temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. pentru lipsa nejustificată a părților de la dezbateri, iar de la această dată și până la data de 08.12.2015, a stat în nelucrare din vina părților.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la data de 15.10.2015 – termen stabilit pentru verificarea măsurii suspendării, fixându-se termen pentru judecată la data de 08.12.2015.
La termenul de judecată din 08.12.2015, instanța a invocat, din oficiu, excepția de perimare a cererii de apel în baza art. 248 alin. 1 coroborat cu prev. art. 416 și urm. C.proc.civ., excepție ce urmează a fi soluționată cu prioritate.
Potrivit disp. art. 416 C.proc.civ. orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Conform art. 420 alin. 1 C.proc.civ. perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.
Având în vedere că prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părților, față de dispozițiile legale invocate anterior, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea, excepția invocată fiind întemeiată, motiv pentru care, în baza disp. art. 248 alin 1 coroborat cu prev. art. 416 și urm. C.proc.civ., văzând si faptul ca excepția este una de procedura, absoluta si peremptorie, o va admite și va constata perimat apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. E. PANONIA S.R.L. împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. B. I., în cauza având ca obiect ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării invocată din oficiu.
Constată perimat apelul declarat de reclamanta . SRL, cu sediul procedural ales în Timișoara, .. 4, . – la C.. Av. B. B., împotriva sentinței civile nr._/28.10.2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât F. B. I., cu domiciliul în com. Cenei, ., județ T..
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, recurs care se depune la Tribunalul T..
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. C.T. + A.C. 14. 12.2015
2 ex.
Jud. Timișoara – jud. E.C. V.
S.M. 1 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3797/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Hotărâre din 09-12-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
