Partaj judiciar. Sentința nr. 4440/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4440/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 62/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 62/A
Ședința publică din 23.01.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta-reclamanta M. M. si de apelantul-intervenient in interes propriu T. F. impotriva sentintei civile 4440/02.04.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-parata M. F. L..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc in data de 16.01.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, cand instanța, in temeiul art. 396 NC.p.c., a amânat pronunțarea pentru azi, 23.01.2015, dând următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
P. sentința civilă nr. 4440/02.04.2014 pronuntata in dosarul_ Judecatoria Timisoara a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta pârâtă reconvențional M. M., - prin curator special D. C. A., în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional M. F.-L. și intervenientul T. F., având ca obiect succesiune/partaj; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de T. F.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional M. F. L.; a constatat deschisă succesiunea numitului M. D. C. la data de 09.08.2011; a constatat că masa succesorală a defunctului este reprezentată de imobilul înscris în C.F. nr._ Moșnița Nouă ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1200) respectiv casa cu nr. 215 nr. cad. C1 top.491/1/3 și teren intravilan în suprafață de 1439 mp, nr. top. 491/1/3; a constatat că pârâta reclamantă reconvențională este singura succesoare în drepturi a defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare, acceptând tacit moștenirea după acesta, în termenul legal de 6 luni; a dispus înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei reclamante reconvenționale în cartea funciară a imobilului înscris în C.F. nr._ Moșnița Nouă (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1200) respectiv casa cu nr. 215 nr. cad. C1 top.491/1/3 și teren intravilan în suprafață de 1439 mp, nr. top. 491/1/3 în cotă de 1/1; a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect sistarea stării de indiviziune; a luat act că pârâta reclamantă reconvențional nu a solicitat cheltuieli de judecată; a dispus ca sumă de 1990 lei, reprezentând onorariul expertului B. D. să fie achitată din fondurile speciale pentru ajutorul public judiciar.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr._/26.05.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2010, rămasă definitivă și irevocabilă la 09.08.2011, a fost declarat mort numitul M. D. C., cu ultimul domiciliu în Moșnița Nouă, nr. 215, județul T. și s-a stabilit ca dată a morții 23.02.2010.
Din înscrisurile de stare civilă depuse la dosar a rezultat că reclamanta este mama defunctului, intervenientul este fratele acestuia iar pârâta reclamantă reconvențional are calitatea de soție supraviețuitoare.
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse Înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor".
Totodată, art. 5 din Legea nr. 71/2011 prevede faptul că „dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .."
P. urmare, raportat la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești declarative de moarte, respectiv 09.08.2011, și la dispozițiile art. 91 din Legea 71/2011 care prevăd că ,, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii,, în prezentul dosar sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
Instanța analizand împreună cererea de chemare în judecată și cererea reconvențională a stabilit ca: bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar/moștenitor, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții precum și eventualele datorii transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, și sarcinile moștenirii, raportat la dispozițiile art. 983 C. pr. civ.
Analizând probele administrate în cauză, raportat la susținerile părților, instanța a reținut că în prezentul dosar nu se pune problema existenței unor creanțe sau datorii rezultate din moștenire față de defunct sau între moștenitori.
Din înscrisul depus la dosar prima instanta (f. 9) rezultă că defunctul era proprietarul imobilului înscris în C.F. nr._ Moșnița Nouă ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.1200).
În consecință, masa succesorală este alcătuită din casa cu nr. 215 nr. cad. C1 top.491/1/3 și teren intravilan în suprafață de 1439 mp, nr. top. 491/1/3, acestea fiind singurele bunuri supus împărțelii.
În continuare, instanța a stabilit care sunt moștenitorii acceptanți ai succesiunii defunctului M. D. C..
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare: la decesul unei persoane fizice, patrimoniul ei se transmite asupra moștenitorilor, legali sau testamentari conform art. 650 din vechiul Cod civil, potrivit căruia "succesiunea se deferă sau prin lege, sau după voința omului, prin testament".
In măsura in care defunctul nu a dispus prin testament de patrimoniul sau in caz de moarte, transmiterea masei succesorale are loc in temeiul legii, la persoanele, in ordinea si cotele determinate de aceasta.
În acest scop, legea utilizează doua criterii tehnico-juridice: clasa de moștenitori si gradul de rudenie, cu ajutorul cărora determina vocația concreta la moștenire a rudelor, stabilind trei principii de baza ale devoluțiunii legale, si anume: principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori legali, principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasa si principiul egalității intre rudele de aceeași clasa și de același grad chemate la moștenire.
Art. 1 din Legea 319/1994 instituie dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor precum și cotele care i se cuvin în funcție de clasele de moștenitori cu care vine la moștenire, prevăzând la lit. e că: ,, …in lipsa rudelor mai sus arătate, soțul supraviețuitor moștenește averea întreaga,,.
In dreptul român, atât in cazul moștenirii legale, cat si in cazul celei testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral operează de drept din momentul deschiderii moștenirii (art. 644, art. 688, art. 696, art. 899 alin. 1 din vechiul Cod civil), fără vreo manifestare de voință din partea succesibilului, insa, cu toate acestea, transmiterea nu are caracter definitiv si obligatoriu, legea precizând ca “nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine” (art. 686 din Vechiul Cod civil), succesibilul având drept de opțiune succesorala, adică dreptul de a alege intre consolidarea, confirmarea titlului sau de moștenitor prin acceptarea moștenirii sau desființarea titlului prin renunțarea la succesiune.
Art. 685 și următoarele din Codul civil instituie diferite principii legate de acceptarea moștenirii stipulând că: ,,succesiunea poate fi acceptată curat și simplu, sau sub beneficiu de inventar.
Minorii și interzișii nu pot face valabil acceptarea unei moșteniri decât conform dispozițiilor titlului de la minoritate și tutelă.
Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Actele curat conservatorii, de îngrijire și de administrație provizorie, nu sunt acte de primirea moștenirii, dacă cel ce le-a făcut n-a luat titlu sau calitate de erede.
Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii,,.
In speță, analizând vocația părților la moștenirea lăsată de defunctul M. D. C., instanța, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta M. F. L., reținând că aceasta este singurul moștenitor acceptant al defunctului.
Pârâta a acceptat tacit succesiunea, in termenul legal de 6 luni, prin acte din care rezulta indirect dar neîndoielnic intenția acesteia de a acceptare, aceasta făcând dovada achitării impozitelor aferente dreptului de proprietate asupra imobilului și terenului aparținând defunctului cu chitanțele depuse la dosar in prima instanta (f. 76-79).
Achitarea impozitelor este un act care nu putea fi făcut de pârâtă decât în calitatea sa de moștenitor și dovedește intenția neechivocă a acesteia de a accepta succesiunea.
Martorul N. S., a cărui soție este rudă cu defunctul, a declarat de asemenea că pârâta a locuit în imobil de la data dispariției soțului său și până în prezent, refuzând să părăsească imobilul la solicitarea intervenientului (f. 118-dos. prima instanta ).
Instanța a mai reținut și faptul că acceptarea moștenirii de către soția defunctului nu a fost contestată în nici un moment de celelalte părți din dosar.
În ceea ce privește situația reclamantei și intervenientului instanța a reținut că aceștia nu au făcut dovada acceptării succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de lege, termen care a expirat la data de 09.02.2012.
La dosarul cauzei nu au fost depuse nici un fel de înscrisuri autentice sau sub semnătură privată din care să rezulte acceptarea expresă a moștenirii.
De asemenea, în condițiile în care aceștia nu au locuit în imobilul defunctului, nu au achitat impozitele pentru acesta și nu au făcut nici un alt act de dispoziție sau de administrare definitivă, din care să rezulte neîndoielnic voința de acceptare a moștenirii, instanța a reținut că aceștia sunt străini de moștenirea numitului M. D. C..
Deși reclamanta a susținut că a încercat să dezbată succesiunea pe cale amiabilă și a contactat, în acest sens, BNP "L. M." din Timișoara, pârâta nefiind de acord, motivând că soțul ei nu este mort, aspect confirmat și de martorul N. S. (f. 118-dos. prima instanta ) această împrejurare nu poate duce la concluzia că s-a acceptat tacit moștenirea în condițiile în care demersurile au fost efectuate înaintea deschiderii succesiunii defunctului, care a avut loc la data rămânerii irevocabile a hotărârii declarative de moarte respectiv 09.08.2011.
Nu s-a putut reține nici argumentul reclamantei care a susținut că nu s-a putut solicita dezbaterea succesiunii defunctului M. D. C. deoarece nu s-a judecat irevocabil cererea de punere sub interdicție formulată împotriva reclamantei decât în luna ianuarie 2013.
În primul rând instanța a reținut că situația reclamantei nu putea să influențeze dreptul intervenientului de acceptare a succesiunii, fiecare dintre moștenitori având posibilitatea de a-și exercita opțiunea în mod individual, independent de acțiunea/inacțiunea celorlalți moștenitori.
În ceea ce o privește pe reclamantă instanța a reținut că aceasta a fost pusă sub interdicție prin sentința civilă nr. 1857/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Aleșd, rămasă irevocabilă la 08.01.2013.
În condițiile în care deschiderea succesiunii a avut loc la 09.08.2011 și termenul de 6 luni a expirat la 09.02.2012, instanța a constatat că în acest interval de timp reclamanta nu era pusă sub interdicție, prezumându-se că avea discernământ, având posibilitatea de a-și manifesta dreptul de opțiune succesorală.
Cererea de punere sub interdicție a reclamantei a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 14.05.2012, ulterior expirării termenului de 6 luni.
Mai mult, instanța a reținut că prin dispoziția nr. 151/14.05.2010 emisă de Primarul Comunei Șuncuiuș, intervenientul a fost numit curator al reclamantei (f. 125-dos. prima instanta ).
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 152-153 din Codul familiei (aplicabile în cauză, raportat la data deschiderii succesiunii și a instituirii curatelei), instanța a reținut că anterior cererii de punere sub interdicție, reclamanta avea capacitate de exercițiu, instituirea curatelei neafectând capacitatea de exercițiu a persoanei protejate.
Prevederile legale sus-indicate au următorul conținut: ,, în afară de alte cazuri prevăzute de lege, autoritatea tutelară va putea institui curatela:
a) dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deși capabilă, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare;
În cazurile prevăzute în art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă,,.
Instanța a reținut de asemenea că nu mai sunt alți moștenitori acceptanți ai moștenirii.
În ceea ce privește capătul din cererea reconvențională având ca obiect sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilului în proprietatea exclusiva a pârâtei reclamante reconvențional și înscrierea acestui drept în cota de 1/1 în cartea funciară instanța l-a admis în parte în sensul că a dispus înscrierea dreptului de proprietate al acesteia în cartea funciară și a respins cererea având ca obiect sistarea stării de indiviziune reținând că din moment ce aceasta este proprietar exclusiv al bunurilor lăsate de defunct nu se poate pune problema existenței unei stări de indiviziune, care implică cel puțin doi titulari ai dreptului de proprietate.
Instanța a luat act că pârâta reclamantă reconvențional nu a solicitat cheltuieli de judecată iar în ceea ce privește cheltuielile curatorului instanța a reținut că nu există o solicitare expresă a acestuia de obligare a reclamantei la plata unei sume de bani.
Impotriva hotararii au declarat apel atat reclamanta, prin curator procesual avocat C. Doandes, cat si intervenientul.
P. apelul declarat, reclamanta a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul de a se constata că atât reclamanta cât și pârâta și intervenientul au calitate de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctului M. D.-C. decedat la data de 23.02.2010, sa se stabileasca cotele cu care aceștia vin la moștenirea defunctului, să se dispuna ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr._ Moșnița Nouă, ca urmare a dezbaterii moștenirii, prin atribuirea imobilului către reclamantă, cu obligarea acesteia la plata sultelor corespunzătoare, către pârâtă și intervenient, cu menținerea în rest a dispozițiilor hotărârii apelată, în ceea ce privește constatarea deschiderii succesiunii și constatarea compunerii masei succesorale.
In motivarea apelului, apelanta reclamanta a aratat ca instanța de fond a analizat greșit probatoriul administrat în cauză și în consecință, a reținut o stare de fapt care nu corespunde realității.
În susținerea acestei critici de nelegalitate, a solicitat instanței de apel să se constate, pe de o parte, faptul că reclamanta a fost lipsită de discernământ cu mult timp înainte de începerea procedurii de declarare judecătorească a morții defunctului M. D.- C., stare de fapt pentru a cărei constatare instanța de fond trebuia să dispună atașarea dosarului iu._/325/2010 al Judecătoriei Timișoara, pentru a se edifica cu privire la data la care a fost declanșata boala neuropsihică a reclamantei care a generat lipsa de discernământ și nu să se rezume la a prezuma că aceasta a avut discernământ înainte de a fi pusă sub interdicție judecătorească, iar pe de altă parte, faptul că reclamanta împreună cu intervenientul și cu pârâta au încercat dezbaterea succesiunii defunctului, prezentându-se în acest sens la BNP M. L., ceea ce denotă cu evidență intenția de acceptare a succesiunii defunctului, însă au fost "în imposibilitate obiectivă de a dezbate succesiunea, atât datorită faptului că sentința de declarare judecătorească a morții defunctului nu era irevocabilă și datorită faptului că notarul public a constatat lipsa de discernământ a reclamantei și a solicitat succesibililor punerea sub interdicție judecătorească.
A solicitat instanței de apel să se constate că maniera în care instanța de fond a dezlegat pricina dedusă judecății, denotă o lipsă elementară de respect față de o persoană bolnavă, care a fost în imposibilitate obiectivă de a urma rigorile legii în ce privește exercitarea dreptului de opțiune succesorală, dispunând înlăturarea acesteia de la succesiunea fiului său, pe baza unor argumente total străine de situația în care s-a aflat și se află reclamanta.
De asemenea, instanța de fond a omis să aibă în vedere cu ocazia soluționării pricinii și faptul că interesele reclamantei se situează în poziție de conflict cu interesele intervenientului care îi este și tutore, situație care a creat greutăți și curatorului judiciar în dovedirea unor stări de fapt favorabile reclamantei, fiind pus în imposibilitatea obținerii probelor care să dovedească intenția acesteia de a accepta succesiunea defunctului.
În drept, apelanta reclamanta si-a intemeiat apelul pe disp art. 466 - 482 cod proc.civ.
La randul sau, prin apelul declarat, intervenientul a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de intervenție, admiterii acțiunii principale si respingerii cererii reconvenționale.
In motivarea apelului intervenientul apelant a aratat ca prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta M. M., prin tutore T. F. a chemat în judecată pârâta M. F.-L., solicitând să se constate ca urmare a decesului fiului său M. D. C., aceasta avand calitatea de moștenitoare alături de pârâtă, în calitate de soție supraviețuitoare. A mai solicitat reclamanta să se constate compunerea masei succesorale și partajul succesoral asupra bunului imobil proprietatea defunctului. La termenul de judecată din 11.09.2013 T. F., fratele defunctului și tutorele reclamantei, cel care a angajat avocat în numele reclamantei și a lui personal, văzând că nu este improcesat în cadrul dosarului, a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând ca instanța să stabilească că în urma decesului numitului M. D. C., intervenientul T. F. este moștenitor legal, în calitate de colateral privilegiat (fratele defunctului), să se stabilească că intervenientului îi revine cota de 2/6 din masa succesorală, reclamantei 2/6 din masa succesorală iar pârâtei 1/3 din această masă, să se dispună intabularea în CF_ Moșnița Nouă, a dreptului de proprietate al părților, să se dispună ca partajul succesoral să fie dispus prin atribuirea imobilului către intervenient cu obligarea acestuia la plata sultei aferente către reclamantă și pârâtă. Astfel, intervenientul a invederat ca nu a fost chemat în judecată prin cererea principală dintr-o eroare probabil a avocatului redactor. Intervenientul este fratele defunctului și are calitatea de colateral privilegiat.
Apelantul*intervenient a aratat ca reclamanta intimată, mama intervenientului apelant, este internată în Spitalul de Psihiatrie Nucet de peste 20 de ani, deoarece boala de care suferă, schizofrenie paranoidă, necesită o îngrijire permanentă și specială. În anul 2003, la cererea intervenientului apelant, aceasta a fost încadrată în categoria persoanelor cu handicap, conform certificatului anexat prezentei. Întreaga sumă alocată reclamantei cu titlu de pensie este destinată întreținerii acesteia la Spitalul din Nucet. Niciodată intervenientul nu a avut interes să demareze procedurile legale de punere sub interdicție a mamei sale, reclamanta, deoarece aceasta, fiind îngrijită în spital, nu a avut nevoie de consimțământul acesteia.
Prima instanță nu a ținut seama de declarațiile martorilor audiați în cauză, care au arătat că la câteva zile după rămânerea irevocabilă a hotărârii de declarare a morții defunctului M. D., intervenientul, în numele său și al mamei sale, însoțit de frații mamei sale, s-au prezentat la domiciliul intimatei și i-au solicitat să se prezinte la notar în vederea dezbaterii succesiunii. Instanța a reținut în mod greșit declarația martorului N. S., care a arătat că de mai multe ori intervenientul s-a prezentat la domiciliul intimatei. Prima dată la câteva zile de la data dispariției defunctului, când i-a solicitat să părăsească imobilul până se va întoarce soțul ei, ulterior, de mai multe ori și chiar imediat după data pronunțării decesului, când i s-a solicitat să se prezinte la notar pentru succesiune. Nici nu putea să se prezinte înainte de data decesului să o cheme pe intimată la notar, astfel cum a greșit a reținut instanța de fond, deoarece din moment ce nu s-a constatat decesul nici nu se putea dezbate vreo moștenire. Cu ocazia prezentării la notar a intervenientului și a unchiului său ce locuiește în Moșnița Nouă, la câteva zile după data rămânerii irevocabile a hotărârii de constatare a morții, d-na notar L. le-a comunicat că succesiunea nu se poate dezbate deoarece reclamanta, neavând discernământ, nu poate semna actul de moștenire, îndrumându-l pe intervenient să promoveze procedura punerii sub interdicție a mamei sale.
Intervenientul apelant a mai aratat ca nu a fost interesat de punerea sub interdicție a mamei sale, ci a promovat aceste demersuri doar în scopul dezbaterii succesiunii după defunctul M. D.. Toate demersurile necesare constatării dispariției și mai apoi a morții defunctului au fost efectuate la cererea intervenientului apelant, doar în scopul dezbaterii moștenirii și a dobândirii dreptului de proprietate asupra casei părintești, cu achitarea sultei către intimată.
Apelantul a criticat și faptul că prima instanță a respins cererea părților de administrare a probei cu interogatoriul intimatei. A solicitat încuviințarea acestei probe de către instanța de apel, în temeiul . disp art. 478, alin. 2 Clpr.civ., iar în temeiul disp. art. 479, alin. 2 C.pr.civ. solicitând suplimentarea probatoriului testimonial cu martorul J. C., domiciliat în .. 1, .. T.. A solicitat ca acest martor să fie audiat de către instanța de apel deoarece a fost prezent alături de unchii intervenientului și de intervenient, în luna august 2011, după rămânerea irevocabilă a sentinței prin care s-a constatat decesul defunctului M. C. D., în termen de cel mult o săptămână, în imobilul din litigiu, arătându-i pârâtei certificatul de deces, solicitându-i să primească o sumă de bani cu titlu de sultă pentru cota ce i se cuvine din moștenirea rămasă după soțul acesteia. A menționat că va pleca din imobil după ce își strange recolta, insa ulterior a menționat că nu va pleca decât dacă i se va prezenta o hotărâre judecătorească.
Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În drept apelantul intervenient si-a intemeiat apelul pe disp. art. 466, art. 468, art. 470, art. 480 C.pr.civ.,
Intimata parata M. F. L. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelurilor si obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea intampinarii, intimata parata a aratat ca in mod corect instanța de judecata a reținut ca intimata parata este singura moștenitoare legala ce a făcut acte de acceptare in termenul legal de opțiune succesorala; acest termen de opțiune succesorala curge de la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii declarative de moarte a defunctului in cazul de fata; ceilalti moștenitori legali sunt străini de moștenire prin neexercitarea dreptului de opțiune succesorala, in termenul legal stabilit de legiuitor.
Totodată, a invederat instanței ca s-au avut in vedere de către Judecătoria Timișoara, atunci cand a pronunțat sentința civila nr.4440/02.04.2014 in acest dosar, inscrisurile privitoare la punerea sub interdicție a reclamantei, precum si alte inscrisuri, demersurile efectuate la BNP M. L., probele testimoniale. In aceste condiții, cererea apelanților de suplimentare a probatoriului administrat de prima instanța devine inutil cercetării cauzei, instanța putandu-se lamuri asupra cauzei pe baza înscrisurilor existente si a celorlalte probe administrate in prezentul dosar. Readministrarea acestor probe ar dobândi un caracter redundant fata de modalitatea precisa, coerenta si corecta de administare a probelor de către prima instanța.
În drept intimata parata si-a intemeiat intampinarea pe dispozițiile art.466-488 coroborate cu art.205 din codul de procedura civila, dispozițiile art.689, art.700 din vechiul cod civil, art. 1 din legea 319/1944, legea 7/1996.
În apel, reclamanta a solicitat atașarea dosarului_/325/2010 al Judecătoriei Timișoara, privind declararea judecătorească a morții lui M. D. C. și a dosarului_ al Judecătoriei Aleșd, privind punerea sub interdicție a reclamantei, efectuarea unei adrese către BNP L., privind lămurirea aspectelor vizând prezentarea părților la notar în vederea dezbaterii succesiunii, precum și interogatoriul pârâtei și al intervenientului asupra atitudinii reclamantei în raport cu acceptarea succesiunii defunctului său fiu.
La rândul său, apelantul-intervenient a solicitat interogatoriul pârâtei și proba testimonială cu martorul Juscă C., pentru a dovedi acceptarea în termen a succesiunii.
În apărare, intimata-pârâtă M. F. L. a solicitat, la termenul de judecată din 05.12.2014, încuviințarea probei testimoniale.
Tribunalul a încuviințat pentru apelanta-reclamantă proba privind efectuarea unei adres ecătre BNP L., respingând cererea de atașare a dosarelor_/325/2010 al Judecătoriei Timișoara și_ al Judecătoriei Aleșd și proba cu interogatoriul intervenientului. Pentru intervenient, tribunalul a încuviințat proba testimonială cu martorul Juscă C.. De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâtei, solicitată de ambii apelanți, însă doar intervenientul a depus interogatoriul, curatorul reclamantei neformulând întrebări suplimentare. A fost respinsă ca tardivă cererea de încuviințare a probei testimoniale, formulată de intimata-pârâtă.
Deliberând asupra apelurilor, atât prin prisma motivelor invocate cât și din perspectiva art. 476-479 C.pr.civ., tribunalul apreciază că acestea sunt întemeiate.
Disputa procesuală poartă asupra acceptării tacite în termenul de opțiune succesorală a succesiunii defunctului M. D. C. de către mama sa - reclamanta M. M. - și de către fratele său, intervenientul T. F.. Aceștia solicită a le fi recunoscută calitatea de moștenitori ai defunctului, alături de soția supraviețuitoare, pârâta M. F. L., a cărei chemare la moștenire nu o contestă. De altfel, acceptarea tacită a succesiunii de către pârâta M. F. L., în termenul de opțiune succesorală, este dovedită de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, care au arătat că aceasta a continuat să locuiască în imobilul ce compune masa succesorală, martorul S. M. G. declarând și că pârâta a făcut o . îmbunătățiri și lucrări de întreținere la imobil, la realizarea cărora a ajutat-o personal.
Prima instanță a reținut în mod corect că moștenirea lui M. D. C., fiind deschisă înainte de . noului C.civ., se supune dispozițiilor C.civ. din 1864. De asemenea, judecătoria a arătat în mod corect că termenul de opțiune succesorală este cuprins între 09.08.2011 (data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de declarare a morții) și 09.02.2012, în acest termen trebuind a fi cercetat dacă reclamanta și intervenientul au făcut acte de acceptare tacită.
În primul rând, tribunalul constată că, în perioada dreptului de opțiune succesorală, reclamanta avea o situație aparte, fiind lipsită de discernământ (aspect ce rezultă din considerentele sentinței civile 1857/16.11.2012 a Judecătoriei Aleșd, de punere sub interdicție a reclamantei, în care se arată, pe baza raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, faptul că reclamanta este total lipsită de discernământ, suferind de schizofrenie paranoidă), nefiind însă pusă sub interdicție și neavând desemnat un curator care să îi reprezinte interesele, conform art. 152 lit. b din Codul familiei, în vigoare la data deschiderii succesiunii. Pe seama reclamantei a fost desemnat un tutore abia prin sentința civilă 1857/16.11.2012 a Judecătoriei Aleșd, pronunțată după expirarea termenului de opțiune succesorală. Astfel, reclamanta nu a avut posibilitatea ca, în perioada dreptului de opțiune succesorală, să efectueze acte de acceptare a succesiunii, fiind total lipsită de discernământ și neavând desemnat un reprezentant legal. De altfel, conform susținerilor intervenientului, recunoscute și de către pârâtă la interogatoriu, reclamanta este internată de peste 20 de ani în Spitalul de Psihiatrie din Nucet.
Nedesemnarea unui curator pe seama reclamantei în perioada dreptului de opțiune succesorală nu îi poate fi imputată acesteia. Este adevărat că, potrivit art. 154 din Codul familiei, o astfel de curatelă putea fi instituită și la cererea intervenientului T. F., însă, în lipsa unui astfel de demers al acestuia în termenul de opțiune succesorală, reclamanta nu poate fi lipsită de dreptul său asupra moștenirii, cu atât mai mult cu cât aceasta are interese care le concurează pe cele ale intervenientului T. F.. În plus, curatela putea fi instituită și de către autoritatea tutelară de la domiciliul reclamantei, lipsa de reacție a autorităților statale neputând fi imputată reclamantei cu efectul pierderii dreptului său.
Din relațiile comunicate de Societatea Profesională Notarială L. M. și Veciov R. L. rezultă că, după obținerea certificatului de deces al defunctului, în anul 2011 (deci în perioada dreptului de opțiune succesorală), la sediul biroului notarial s-a prezentat intervenientul T. F., pentru consultații legate de dezbaterea procedurii succesorale, comunicând că succesibilii defunctului M. D. C. sunt soția supraviețuitoare, fratele și mama defunctului. Întrucât intervenientul a arătat în fața notarului că mama defunctului este lipsită de discernământ, fiind internată într-un spital de psihiatrie, a fost îndrumat de către notarul L. M. să îndeplinească formalitățile de punere sub interdicție și de numire a unui curator, pentru reprezentarea mamei la dezbaterea succesiunii și să ia legătura și cu soția defunctului. Urmare a contactării de către intervenient a soției defunctului, aceasta s-a prezentat la rândul său la sediul biroului notarial, după aproximativ o săptămână de la momentul prezentării intervenientului la același birou, soția supraviețuitoare declarând notarului că există neînțelegeri între moștenitori și că din acest motiv urmează a se adresa instanței pentru dezbaterea succesiunii.
Deși notarul a arătat că nu s-a înregistrat niciun dosar succesoral și nici nu s-a întocmit vreun înscris autentic notarial în legătură cu aspectele relatate instanței, răspunsul biroului notarial are valoare probatorie, datele comunicate tinzând la dovedirea unei situații de fapt. Pretinsa încălcare de către notarul public a regulamentului de organizare a activității notariale conform căruia consultația ar trebui înregistrată într-un registru special pentru a fi fiscalizată, invocată de către pârâtă, nu ar fi în măsură să aducă atingere forței probante a datelor comunicate de biroul notarial.
Prezentarea intervenientului T. F., frate al defunctului, la biroul notarial, în termenul de opțiune succesorală, a fost făcută în mod evident în calitate de succesibil și lasă a se presupune în mod necesar intenția de acceptare a succesiunii atât de către intervenient cât și în numele mamei defunctului. Că este așa rezultă din faptul că intervenientul a arătat notarului că succesibilii defunctului sunt soția supraviețuitoare, fratele și mama defunctului, precum și din aspcetul că, la o săptămână după această întâlnire cu notarul, în urma contactării sale de către intervenient, s-a prezentat la sediul aceluiași birou notarial și pârâta, soția supraviețuitoare, arătând notarului că succesiunea va fi dezbătută pe cale judecătorească întrucât există neînțelegeri între moștenitori. Or, aceste neînțelegeri semnifică tocmai faptul că părțile își contestau reciproc calitatea de moștenitor, ceea ce înseamnă că intervenientul, atât în nume propriu cât și pentru reclamantă intenționa în mod evident acceptarea succesiunii.
Contrar susținerilor pârâtei, instanța apreciază că nu era necesară o cerere distinctă a reclamantei pentru repunerea în termenul de opțiune succesorală după desemnarea tutorelui. Tribunalul apreciază că prezentarea intervenientului T. F., în termenul de opțiune succesorală, la biroul notarial, spre a obține pentru mama sa, reclamanta M. M., partea cuvenită din moștenirea rămasă de pe urma fiului acesteia, M. D. C., semnifică un act de acceptare tacită săvârșit în termenul de acceptare a moștenirii. Chiar dacă la acel moment intervenientul nu avea calitatea de tutore al reclamantei, fiind un simplu membru de familie care acționa în numele acesteia, dorind să-i protejeze interesele, odată desemnat în calitate de tutore al reclamantei prin hotărârea de punere sub interdicție, actele de acceptare tacită săvârșite anterior în numele acesteia sunt ratificate.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 C.pr.civ., tribunalul va admite apelurile, va schimba in parte hotararea, va admite in parte cererea de chemare in judecata, cererea reconventionala și cererea de interventie in interes propriu și va constata că au calitatea de mostenitori ai defunctului M. D. C. parata M. F. L.-in calitate de sot supravietuitor, cu o cota de 1/3 din masa succesorala, conform art. 1 din Legea 319/1944, precum și reclamanta M. M.-in calitate de ascendent privilegiat, cu o cota de 1/6 din masa succesorala si intervenientul T. F.-in calitate de colateral privilegiat, cu o cota de 1/2 din masa succesorala, conform art. 673 C.civ. din 1864.
Întrucât, conform raportului de expertiză depus la filele 143-175 și 193-194 din primă instanță, imobilul inscris in CF_ Mosnita Noua, top 491/1/3, in valoare totala de_ lei, nu este comod partajabil în natură, tribunalul va dispune partajul mostenirii prin atribuirea imobilului catre parata M. F. L.. La atribuirea imobilului către această pârâtă tribunalul a avut în vedere faptul că pârâta a efectuat o . îmbunătățiri la imobil, atât în timpul căsătoriei cu defunctul (aspecte desprinse din declarațiile martorilor M. C. C. și N. S. N.), cât și după moartea acestuia (aspect rezultat din depoziția martorului S. M. G.), conform art. 987 C.pr.civ. De asemenea, s-a ținut cont de faptul că, potrivit cărții de identitate depuse de intervenient, acesta domiciliază în jud. Bihor, de apectul că reclamanta este internată de peste 20 de ani într-un spital de psihiatrie și de faptul că imobilul în discuție constituie locuința statornică a pârâtei, soția supraviețuitoare a defunctului.
Va fi obligată parata M. F. L. la plata sumei de_,5 lei catre reclamanta M. M. si la plata sumei de_,5 lei catre intervenientul T. F., cu titlu de sulta și se va dispune intabularea dreptului de proprietate al paratei M. F. L. in cartea funciara, cu titlu de mostenire si iesire din indiviziune.
Vor fi respinse în rest cererea principală (sub aspectul atribuirii imobilului către reclamantă și a cotelor succesorale eronat pretinse de către reclamantă), cererea reconvențională (sub aspectul constatării calității de unic moștenitor în privința pârâtei) si cererea de intervenție (sub aspectul atribuirii imobilului către intervenient).
În baza art. 18 din OUG 51/2008, va fi obligată pârâta M. F. L., căzută în pretențiile sale, la plata către stat a sumei de 663,33 lei, reprezentând cota-parte din onorariul expertului pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, corespunzător cotei sale succesorale.
În baza aceluiași temei va fi obligat intervenientul T. F., la plata catre stat a sumei de 995 lei, reprezentand cota-parte din onorariul expertului pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in prima instanta, corespunzător cotei sale succesorale, având în vedere și faptul că efectuarea expertizei a profitat tuturor părților.
În afara acestor cheltuieli, fiecare parte își va suporta propriile cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță.
În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 vor fi obligată intimata M. F. L., căzută în pretenții, la plata catre stat a sumei de 756,12 lei, reprezentand cota-parte din taxa de timbru pentru care apelanta-reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in apel, corespunzător cotei succesorale a acestei intimate.
În temeiul aceluiași articol și dat fiind faptul că partajul a profitat tuturor părților, va fi obligat și intimatul T. F. la plata către stat a sumei de 1134,19 lei, reprezentand cota-parte din taxa de timbru pentru care apelanta-reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in apel, corespunzător cotei succesorale a acestui intimat.
În baza art. 453 al. 1 C.pr.civ. va fi obligată intimata M. F. L. la plata sumei de 1325 lei catre apelantul T. F., cu titlu de cheltuieli de judecata in apel (taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial), având în vedere că a căzut în pretenții față de acest apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite apelurile declarate de apelanta-reclamanta M. M. (CNP-_, cu dom. in Sannicolau M., ..13, .. Timis-la curator Doandes A. C.) si de apelantul-intervenient in interes propriu T. F. (CNP-_, cu dom. ales in Timisoara, . Voda, nr.1, . –la av.L. C.) impotriva sentintei civile 4440/02.04.2014 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimata-parata M. F. L. (CNP-_, cu dom. in loc. Mosnita Noua, nr.215, jud. Timis).
Schimba in parte hotararea.
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta M. M..
Admite in parte cererea reconventionala formulata de parata M. F. L..
Admite in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul T. F..
Constata deschisa, la data de 09.08.2011, succesiunea defunctului M. D. C., decedat la 23.02.2010.
Constata ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului este compusa din imobilul inscris in CF_ Mosnita Noua, top 491/1/3, in valoare totala de_ lei.
Constata ca au calitatea de mostenitori ai defunctului parata M. F. L.-in calitate de sot supravietuitor, cu o cota de 1/3 din masa succesorala, reclamanta M. M.-in calitate de ascendent privilegiat, cu o cota de 1/6 din masa succesorala si intervenientul T. F.-in calitate de colateral privilegiat, cu o cota de 1/2 din masa succesorala.
Dispune partajul mostenirii prin atribuirea imobilului catre parata M. F. L..
Obliga parata M. F. L. la plata sumei de_,5 lei catre reclamanta M. M. si la plata sumei de_,5 lei catre intervenientul T. F., cu titlu de sulta.
Dispune intabularea dreptului de proprietate al paratei M. F. L. in cartea funciara, cu titlu de mostenire si iesire din indiviziune.
Respinge in rest cererea principala, cererea reconventionala si cererea de interventie.
Obliga parata M. F. L. la plata catre stat a sumei de 663,33 lei, reprezentand cota-parte din onorariul expertului pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Obliga intervenientul T. F. la plata catre stat a sumei de 995 lei, reprezentand cota-parte din onorariul expertului pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in prima instanta.
Obliga intimata M. F. L. la plata catre stat a sumei de 756,12 lei, reprezentand cota-parte din taxa de timbru pentru care apelanta-reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in apel.
Obliga intimatul T. F. la plata către stat a sumei de 1134,19 lei, reprezentand cota-parte din taxa de timbru pentru care apelanta-reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar in apel.
Obliga intimata M. F. L. la plata sumei de 1325 lei catre apelantul T. F., cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
5 ex
Prima instanță – jud. M. Cepes
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5851/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3230/2015. Tribunalul... → |
|---|
