Grăniţuire. Sentința nr. 2189/2015. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 2189/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 11/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA I-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 11/2015

Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

Președinte I.-A. D.

Judecător L. D.

Judecător A. C.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții reclamanți P. N. I., P. M. si recurent pârât P. P. împotriva sentinței civile nr.2189/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat T. M. în reprezentarea reclamanților recurenți si avocat Clopina C. în substituirea av. C. R. în reprezentarea pârâtului recurent .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea prin serviciul registratura a concluziilor scrise de către apărătorul recurenților reclamanți .

Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate în încheierea din 14.01.2015, parte integranta din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de 21.01.2015.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Hotărârea recurata.

Prin sentința civila nr.2189/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții P. N. I. și P. M. cu domiciliul procesual ales la av. T. M. din Lugoj, ., . în contradictoriu cu pârâtul P. P. domiciliat în ., nr. 160, jud. T..

S-a dispus sistarea stării din indiviziune asupra imobilului casă situată în V.V. Delamarina, nr. 160, evidențiată în CF 942 Satu M., nr. top. 629/20/a. prin atribuirea către reclamanți.

Au fost obligați reclamanții la plata în favoarea pârâtului a unei sulte în cuantum de_,73 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5540,75 lei (4040, 75 lei reprezentând onorarii experți și taxă judiciară de timbru +1500 lei onorariu avocațial).

A fot respinsa cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional P. P. în contradictoriu cu pârâții P. N. I. și P. M..

Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:

Analizând actele și lucrările de la dosar prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții și pârâtul sunt coproprietari, în cote de 1/2 asupra imobilului situat în V.V.Delamarina, nr. 160, evidențiat în CF 942 Satu M., nr. top. 629/20/a. Imobilul casă a fost dobândit prin cumpărare în anul 1984 iar terenul în suprafață de 250 mp a fost atribuit părților prin ordin al prefectului la data de 30.05.1997.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat partajarea imobilului casă în sensul atribuirii lor concomitent cu plata unei sulte către pârât în cuantum de 4000 euro. La prima zi de înfățișare, după casarea cu trimitere spre rejudecare, pârâtul a formulat cerere reconvenționale solicitând partajarea terenului în suprafață de 250 mp în sensul atribuirii către acesta.

Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 728 C.civ. și art. 673 și urm. din C.pr.civ.

Potrivit art. 728 C. civ. „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”. Expertiza efectuată de dl. expert M. precum și contraexpertiza efectuată în cauză au concluzionat că imobilul casă ce face obiectul prezentului litigiu, nu este comod partajabil în natură, neputând fi partajat în două unități locative distincte cu dotările minime necesare a putea fi locuite.

Având în vedere concluziile rapoartelor de expertiză precum și dispozițiile art. 728 C.civ. și ale art. 673/10 C.pr.civ., instanța apreciază ca fiind întemeiat petitul referitor la partajarea imobilului prin atribuirea unuia dintre coproprietari. În vederea atribuirii bunului, instanța urmează a lua în considerare manifestarea de voință a reclamanților în sensul atribuirii întregului imobil precum și îmbunătățirile efectuate de către aceștia la imobil. Pentru motivele arătate mai sus și în temeiul art. 673/10 C.pr.civ. instanța urmează a admite capătul de cerere referitor la partajarea imobilului și pe cale de consecință urmează a dispune ieșirea părților din indiviziune asupra imobilului în litigiu, prin atribuirea către reclamanți și obligarea reclamanților plata către pârât a sultei corespunzătoare în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

În ceea ce privește sulta corespunzătoare cotei de proprietate aparținând pârâtului prima instanță a reținut următoarele:

Conform probelor testimoniale administrate în cauză la momentul achiziționării imobilului, casa era în roșu, fără finisaje interioare și exterioare, împrejurare confirmată de către părți prin interogatoriul administrat în cauză. În ceea ce privește valoarea de piață estimată a clădirii casă de locuit fără lucrări de îmbunătățire instanța urmează a da eficiență raportului de contraexpertiză care conferă mai multă acuratețe mijlocului de probă, acesta având și o bază legală, urmând a înlătura celelalte două expertize efectuate de dnii experți Ț. și M., acestea nefiind la fel de riguroase. Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de dl. expert Miușescu rezultă că acesta a avut în vedere o altă valoare a suprafeței construite iar în expertiza efectuată de dna expert Ț. a rezultat o suprafață construită mai mare decât cea apreciată de celelalte două expertize. Pentru aceste motive instanța urmează a reține că valoarea de piață estimată a clădirii casă de locuit fără lucrări de îmbunătățire este de_ lei.

Referitor la îmbunătățirile efectuate instanța a analizat doar pe cele efectuate la imobilul casă, imobil evidențiat în cartea funciară urmând a înlătura pretențiile părților referitoare la îmbunătățiri anexe întrucât acestea nu sunt evidențiate în cartea funciară. În ceea ce privește îmbunătățirile efectuate la casă martorii L., C., G. și Balla confirmă faptul că, gardul, poarta metalică și forajul din curte a fost realizat de către părțile din proces cu sprijinul tatălui celor doi frați P.. De asemenea, umplutura de balast din curte și zidul de bolțari au fost realizate de către tatăl reclamantului și al pârâtului potrivit depoziției martorilor G., L. și Balla iar tencuirea celei de-a doua camera și betonarea unei camere au fost realizate tot de către tatăl reclamantului și pârâtului, împrejurare confirmată de martorul G. și P. N.. În ceea ce privește depoziția martorului Maniliuc V., instanța urmează a înlătura această probă deoarece nu se coroborează cu niciunul din mijloacele probatorii administrate în cauză.

Având în vedere că probele administrate în cauză au format convingerea instanței că următoarele lucrări de construcție au fost efectuate cu contribuția comună a părților împrocesate și luând în considerare valoarea acestora stabilită în raportul de contraexpertiză, instanța urmează a reține că valoarea îmbunătățirilor efectuate la imobil sunt în cuantum de_,46 lei.

Luând în considerare valoarea totală a imobilului (_ lei+_,46 lei), raportat la cotele de proprietate, în temeiul art. 673/10 alin. 4 C.pr.civ. instanța de fond a stabilit în sarcina reclamanților obligația de plată în favoarea pârâtului a unei sulte în cuantum de_,73 lei.

Analizând cererea reconvențională formulată de pârât, prima instanță a reținut următoarele:

Pârâtul a formulat cerere reconvențională solicitând partajarea terenului în sensul atribuirii acestuia.

Terenul în suprafață de 250 mp a fost dobândit de coproprietarii imobilului casă prin ordin al prefectului la data de 30.05.1997. Actul administrativ conferă titularilor vocație la o suprafață nedefinită și nedelimitată dintr-un lot de_ mp.

Conform raportului de expertiză topografică judiciară efectuat în cauză stabilește că dreptul de proprietate pe cote părți nu individualizează terenul corespunzător cotei printr-o localizare precisă astfel încât nu poate fi materializată în teren nici suprafața de 250 mp și nici diferența de 9871 mp teren. Realizarea unui lot de 250 mp care să cuprindă obligatoriu casa și anexele conform solicitării părților este posibilă doar cu coparticiparea procesuală a tuturor coindivizarilor.

Având în vedere precizarea de acțiune formulată de reclamantul reconvențional prin intermediul căreia se solicită partajarea terenului în contradictoriu cu Statul Român prin ., . prin primar și Durcai N., fostul proprietar precum și concluziile raportului de expertiză topografică prima instanță a apreciat ca fiind întemeiată excepția coparticipării procesuale pasive.

Potrivit art. 47 Cod procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.

Textul citat reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.

Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar (obligatoriu) prezintă importanță și pentru speța de față, deoarece, în cazul partajului judiciar, instanța trebuie să constate dreptul de proprietate față de toți coproprietarii și, întrucât, litisconsorțiul este întotdeauna necesar, obligatoriu și unitar.

Pentru aceste considerente prima instanță a admis excepția coparticipării procesuale pasive și pe cale de consecință a respins cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional P. P. în contradictoriu cu pârâții P. N. și P. M..

În ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 274 C. proc. civ., cel căzut în pretenții suportă cheltuielile de judecată pe care partea adversă dovedește că le-a făcut, prin cheltuieli de judecată înțelegându-se taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.

Așa cum a reținut și Curtea Europeană în cauza C. împotriva României, Hotărârea din 26 mai 2005, cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil. Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a se valorifica pretențiile alegate. La aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să țină seama nu numai de valoarea pretențiilor ci și de complexitatea cauzei precum și de munca depusă de avocat. Fără a se contesta activitatea avocatului, față de complexitatea cauzei, astfel prima instanță a apreciat că numai suma de 3000 lei reprezentând onorariu avocațial poate fi considerată ca fiind o cheltuială rezonabilă.

Având în vedere faptul că pretențiile deduse judecății profită tuturor părților din proces prima instanța a stabilit în sarcina acestora suportarea în cuantum de ½ a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces și a obliga pârâtul la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5540,75 lei ( 4040, 75 lei reprezentând onorarii experți și taxă judiciară de timbru+1500 lei onorariu avocațial).

Împotriva sentinței civile nr. 2189/20.10.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ (nr. vechi_ ) au declarat recurs recurenții reclamanții P. N. I. și P. M. precum și recurentul pârât P. P., înregistrate la Tribunalul T. la data de 3.12.2014 în dosarul_ .

Cererea de recurs formulata de recurenții reclamanții P. N. I. si P. M..

Reclamanții P. N. I. si P. M. consideră hotărârea netemeinica si nelegala, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, sa fie reținută cauza spre rejudecare iar în rejudecarea pe fond solicita:

1) stabilirea cuantumului sultei datorate paratului P. P. la suma de 19.844 lei având în vedere valoarea de circulație la zi pe piața libera a casei fără îmbunătățiri stabilita de experți la valoarea de 39.687 lei conform concluziilor Raportului de contraexpertiza tehnica judiciara - întocmit de expert ing. J. Cecila, ing. Garlesteanu M. A. si ing. O. Z. si omologat integral de instanța de fond in rejudecare;

2) sa se dispună intabularea subsemnaților P. N. si soția P. M. în CF existent, în calitate de unici proprietari în cota de 1/1, dupa ce se va dispune concomitent radierea celuilalt coproprietar tabular;

3) acordarea integrala a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, cheltuieli care în mod nejustificat au fost diminuate de judecătorul fondului de la suma de 7700 lei, reprezentând onorariu cumulat pentru trei cicluri procesuale (fond, recurs, rejudecare fond) la suma de 3000 lei, în contextul unui dosar a cărui soluționare pana în prezent durat 5 ani de zile (42 de termene);

4) verificarea calculului judecătorului de fond privind stabilirea cheltuielilor de judecata in toate ciclurile procesuale constând in taxe judiciare timbru si onorarii experți achitate integral de subsemnații reclamanți cu consecința obligării paratului la suportarea acestora conform cotei deținute, cu cheltuieli de judecata.

Recurenții reclamanți arată că această cauza a fost soluționata prima data pe fond prin Sent.civ. nr. 294/29.01.2013, sentința împotriva căreia au formulat recurs întrucât era netemeinica si nelegala.

Prin Decizia civila nr. 910/R/l 9.09.2013 pronunțata de Tribunalul T. a fost admis recursul si a fost casata Sent civ. 294/29.01.2013 pronunțata de Judecătoria Lugoj cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs prestabilind imperativ cadrul analizei în etapa rejudecării, respectiv, casarea sentinței doar în vederea administrării probei științifice cu o contraexpertiza în construcții efectuata de trei specialiști în vederea stabilirii corecte a valorii de circulație a imobilului construcție si stabilirea sultei ( pag. 15 alin 2 parte finala din Decizie)

Prin aceeași Decizie a fost casata si încheierea de îndreptare a unor pretinse erori materiale data tot de prima instanța de fond în camera de consiliu din data de 23.04.2013.

Recurenții arata ca deși prima instanța reține ca în soluționare se impune a fi luata in considerare valoarea de circulație pe piata a imobilului fara lucrări de îmbunatatiri care în realitate este de 39.687 lei (pag. 7 Cap. Concluzii, alin. 2 din Contraexpertiza), din eroare sau neatenție ia în considerare valoarea de 56.696 lei care însa reprezintă valoarea tehnica actualizata a construcției nicidecum valoarea de circulație la zi a imobilului asa cum se urmarea. Solicita sa se observe faptul ca, cei trei experți arata explicit în Anexa 2 pag. 2 din contraexpertiza (fila 74-75), dupa ce calculează valoarea tehnica actualizata a construcției care este o valoare strict tehnica fară corespondent pe piata libera iar pentru a determina valoarea de circulație actuala pe piata libera a imobilului, la valoarea tehnica actualizata de 56.696 lei aplica o . criterii de individualizare stabilind valoarea reala de circulație pe piata fară îmbunătățiri a imobilului la valoarea de 39.687 lei, aceasta fiind de fapt valoarea corecta ce trebuia vizata de judecătorul fondului nicidecum valoarea tehnica actualizata a construcției (56.696 lei) la care din eroare sau neatenție s-a raportat.

Față de cele arătate si susținute în tot de lucrările dosarului, arata ca atâta vreme cât judecătorul fondului din eroare a luat în considerare o valoare de circulație actuala a casei fară îmbunătățiri greșita, respectiv, valoarea de 56.696 lei în loc de 39.687 lei este evident ca toate celelalte calcule făcute de judecător raportat la aceasta valoare sunt evident greșite, fiind încalcate astfel dispozitiile art. 304 alin 8 si 9 C..

Referitor la pretinsele lucrări de îmbunătățiri aduse casei, judecătorul fondului desi înlătură de la calculul valorii îmbunătățirilor anexele gospodărești, în continuare, pe criterii necunoscute, străine cauzei si care nici măcar nu pot fi deduse din considerentele hotărârii atacate, stabilește valoarea totala a îmbunătățirilor la suma de 47.361,46 lei asta în contextul în care cei trei experți în contraexpertiza stabilesc valoarea totala a îmbunătățirilor la suma totala de 25.547 lei (Anexa 3 -Contraexpertiza- fila 76-79,) luând în calcul si valoarea anexelor gospodărești pe care instanța a inlaturat-o de la calcul, rezultând astfel o diferența nejustificata de 21.814,5 lei între valoarea îmbunătățirilor stabilita de contraexpertiza si valoarea stabilita de judecătorul de fond, fără a arata care sunt în concret îmbunătățirile la care se refera, participația neechivoca la efectuarea acestora, cum a ajuns si din ce se compune aceasta valoare care depășește atât valoarea îmbunătățirilor stabilita de contraexpertiza 25.547 lei cât si valoarea de circulație a casei de 39.687 lei, ori, în acest context consideră ca orice critica sau comentariu este de prisos, hotărârea fiind vădit greșita, (art. 304 alin. 7 C.)

Arata ca prima instanța printr-un raționament alambicat si o apreciere confuza si eronata a probelor testimoniale din dosar, apreciază ca unele îmbunătățiri au fost făcute de părțile împrocesate în comun altele nu, iar în final face personal evaluarea globala, în felul descris mai sus, la suma de 47.361,46 lei, valoare pe care o adaugă în cote-egale la valoarea greșita de circulație luata in considerare ( 56.696 lei în loc de 39.687 lei) si o împarte în mod egal pentru a stabili sulta paratului.

De asemenea este de observat ca judecătorul fondului in rejudecare a înțeles sa valorizeze juridic declarația martorului P. N. senior (tatăl pârtilor împrocesate), o proba administrata în mod abuziv si total nelegal cu încălcarea flagranta a dispoz. art. 189 alin. 1 C. în primul ciclu procesual, când s-a procedat la audierea martorului P. N. senior, tatăl reclamantului P. N. si al paratului P. P., în condițiile în care atât reclamanta P. M. personal cat si prin avocat, s-au opus vehement la audierea acestuia întrucât sunt în relații de dușmănie si este ruda în grad prohibit, (fila 203- dosar fond primul ciclu procesual)

Fără însa a se ține seama de opoziția făcută si de gradul de rudenie prohibit, primul judecător al fondului a admis audierea acestui martor si a reținut în soluționare mărturia acestuia (pag. 5, al. 5 din sentința fond primul ciclu procesual), sentința care ulterior a fost casata de instanța de recurs.

Prin urmare, fata de cele care preced, considera ca in mod greșit si total nelegal in rejudecarea cauzei si cel de-al doilea judecător al fondului a reținut in soluționare o proba administrata cu încălcarea dispozițiilor legale incidente (art. 189 alin 1 VCPC), proba care in mod firesc si legal trebuia înlăturata din ansamblul probatoriu.

Desi pare incredibil, toate aceste aspecte se regăsesc atât in conținutul sentinței atacate (pag. 6 alin. 2-4 din sentința) cat si in dosarul de fond din primul ciclu procesual.

Reclamanții recurenți solicita sa se observe faptul ca, ei nu au solicitat prin acțiunea pricipala partajarea îmbunătățirilor aduse casei întrucât nu aveau interes, dat fiind faptul ca la data cumpărării, aceasta casa nu avea nici un fel de finisaje fiind o construcție roșu" (aspect pe larg în motivarea acțiunii principale si probat ulterior) iar paratul așa cum rezulta si din probatoriul administrat, nu a locuit niciodată în aceasta casa. Prin urmare, câta vreme toate îmbunătățirile aduse casei au fost făcute de către ei nu existau motive care sa-i determine sa solicite un astfel de partaj.

De asemenea solicita sa se observe ca paratul P. P. nu a formulat vreun petit pentru valorificarea vreunui pretins drept de creanța cu privire la eventuale imbunatatiri aduse casei, situație in care instanța nu era îndreptățită si investita sa acorde vreo despăgubire în acest sens.

Este notoriu faptul si confirmat de jurisprudența constanta in materie, ca atunci cand paratul considera ca are un drept de creanța cu privire la obiectul acțiunii pricipale are la îndemâna o acțiune civila în pretenții în vederea valorificării pretinsului drept de creanța, ca la cazul în speța paratul înafară de a solicita verbal contravaloarea pretinselor imbunatatiri, nu a formulat si nu a timbrat la valoare, in sens juridic tehnic-procedural, nici un fel de cerere/actiune în acest sens, situație în care instanța de fond în mod netemeinic si nelegal a acordat ceva ce nu s-a cerut si în consecința a dispus obligarea lor la plata unor pretinse îmbunătățiri către parat.

Ori, cata vreme paratul nu a timbrat si nu formulat vreun petit (in sens juridic vorbind) privind valorificarea pretinsului drept de creanța prin care sa solicite plata contravalorii pretinselor îmbunatatiri aduse de acesta casei, instanța de fond nu era îndreptățită si investita cu acordarea vreunei despăgubiri către acesta astfel cum în mod greșit s-a procedat, fiind încălcate astfel dispoz. (art. 304 alin 4 si 6 din C.).

F. de cele care preced devine aproape inutil a combate si a critica orice fel de aspect legat de modul în care judecătorul fondului raționează, evaluează, apreciază, calculează si confunda împrejurările si probațiunea referitoare la îmbunatatiri.

In opinia recurenților, aceste aspecte nu fac decât sa întărească si sa confirme modul de soluționare, superficial, confuz, secvențial si echivoc, a acestui dosar la fel cum s-a întâmplat din nefericire si in primul ciclu procesual fiind necesara intervenția instanței superioare.

Un alt motiv care în opinia recurenților impune admiterea recursului si modificarea sentineti atacate rezida si din faptul ca, deși instanța de fond în rejudecare admite integral acțiunea principala si dispune atribuirea imobilului casa către reclamanți, omite însa sa se pronunțe si cu privire la petitul prin care s-a solicitat sa se dispună intabularea reclamanților în calitate de unici proprietari în cota de 1/1 cu radierea concomitenta a celuilalt coproprietar tabular.

Cat privește diminuarea cheltuielilor de judecata privind onorariul avocatului ales, de la suma totala cumulata de 7700 lei (compusa din 3000 lei fond, 2500 lei recurs, 2200 lei rejudecare fond) la suma de doar 3000 lei, solicita sa se observe ca a fost făcuta in mod netemeinic si nelegal de către judecătorul fondului, aspecte care rezulta din insasi motivarea instanței de fond cu privire la acest aspect.

Arata ca activitatea depusa de avocat in prezenta cauza, in toate ciclurile procesuale, considera ca rezulta fara putere de tăgada din lucrările dosarului.

Așadar raportat la complexitatea pe care a dobândit-o acest dosar in cursul judecații in toate ciclurile procesuale, consideram ca onorariul cumulat in suma totala de 7700 lei pentru o cauza cu o durata de 5 ani pana in prezent, este un onorariu situat sub limita rezonabilului situație in care in nici un caz nu trebuia suspus cenzurii notoriu fiind faptul ca din aceasta suma cea 40 % reprezintă taxe si impozite situație in care onorariul net final ajunge la suma de aprox. 3080 lei dupa 5 ani de proces.

In concluzie, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, sa se dispuna modificarea în parte a hotărârii atacate, sa se rețina cauza spre rejudecare iar în rejudecarea pe fond solicita:

1) stabilirea cuantumului sultei datorate paratului P. P. la suma de 19.844 Iei având in vedere valoarea de circulație la zi pe piața libera a casei fara imbunatatiri stabilita de experți la valoarea de 39.687 lei conform concluziilor Raportului de Contraexpetiza tehnica judiciara - intocmit de expert ing. J. Cecila, ing. Garlesteanu M. A. si ing. O. Z. si omologat de instanța de fond in rejudecare;

2) sa dispuneți intabularea subsemnaților P. N. si soția P. M. in CF existent, in calitate de unici proprietari in cota de 1/1, dupa ce se va dispune concomitent radierea celuilalt coproprietar tabular;

3) acordarea integrala a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat, cheltuieli care in mod cinic si nejustificat au fost diminuate de judecătorul fondului de la suma de 7700 lei lei reprezentând onorariu cumulat pentru trei cicluri procesuale (fond, recurs, rejudecare fond) la suma de 3000 lei, in contextul unui dosar a cărui soluționare pana in prezent durat 5 ani de zile (42 de termene);

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 alin. 6-9 si art. 304" 1 C.P.C.

Cererea de recurs formulata de recurentul pârât P. P..

Recurentul pârât P. P. arata ca așa cum se menționează în încheierea din data de 29.09.2014, a depus precizarea privind cadrul procesual al cererii reconvenționale, solicitând introducerea în cauză a pârâților Dureai N., . prin Primar și Statul Român prin ., prin Primar. Arată că deși a formulat și depus precizarea la termenul acordat în acest sens, iar reprezentantul reclamanților nu numai că nu s-a opus precizării cadrului procesul prin chemarea în judecată și a proprietarilor diferenței de teren ( de la 250 mp la_ mp), dar a și arătat că „situația juridică confuză a terenului obligă la introducerea în cauză a celorlalți proprietari", instanța de fond „ față de aceste înscrisuri" a invocat din oficiu excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, învederând că se va pronunța prin încheiere asupra acestei excepții. Insă, așa cum se poate observa din conținutul încheierii de ședință din data de 29.09.2014, instanța a omis să se pronunța asupra excepției ridicate din oficiu.

Mai arată că la fel a procedat instanța de fond și cu privire la excepția tardivității depunerii înscrisurilor:"precizare de acțiune privind revocarea declarațiilor inițiale de renunțare la judecarea petitului privind ieșirea din indiviziune și cu privire la terenul în suprafață de 250 mp aferent construcției în litigiu" și „ completare de întâmpinare și cerere reconvențională" depuse de reclamanți la termenul din data de 16.06.2014, excepție pusă în discuția părților la termenul din 29.09.2014 asupra căreia instanța, deși a menționat că se va pronunța prin încheiere, nu s-a pronunțat nici prin încheierea din 29.09.2014 și nici prin sentința pronunțată în cauză.

Considera că greșit a reținut instanța de fond prin sentința recurată că a formulat excepția tardivității depunerii acestor înscrisuri după ce instanța s-a pronunțat asupra acestor aspecte, întrucât excepția a ridicat-o cu ocazia depunerii înscrisurilor de către reprezentantul reclamanților.

Arata că prima instanță, soluționând cererea reconvențională formulată pe calea excepției și nu pe fond, instanța a creat o situație juridică a imobilului mai complicată decât cea existentă inițial prin atribuirea construcțiilor în cotă de 1/1 reclamanților, terenul în suprafață de 250 mp aferent acestora rămânând în indiviziune.

Instanța a pronunțat această soluție deși în considerentele sentinței recurate a reținut că: "terenul în suprafață de 250 mp a fost dobândit de coproprietarii imobilului casă prin Ordinul Prefectului la data de 30.05.1999. Actul administrativ conferă titularilor vocație la o suprafață nedefinită ți nelimitată dintr-un lot de_ mp" și că :"raportul de expertiză topografică judiciară efectuat în cauză stabilește că dreptul de proprietate pe cote părți nu individualizează terenul corespunzător cotei printr-o localizare precisă astfel încât nu poate fi materializată în teren nici suprafața de 250 mp și nici diferența de 9871 mp teren. Realizarea unui lot de 250 mp care să cuprindă obligatoriu casa și anexele conform solicitării părților este posibilă doar cu coparticiparea procesuală a tuturor coindivizarilor."

Referitor la cheltuielile de judecată învederează instanțe că nu s-a opus sistării stării de indiviziune și nu a fost pus în întârziere.

Apreciază pârâtul recurent că onorariul avocatului reclamanților achitat în recurs nu poate fi luat în considerare, având în vedere faptul că nu s-a putu reține culpa niciuneia dintre părți, așa cum s-a reținut de către instanța de recurs. Mai mult, parte din sumele achitate de el au fost luate în calcul ca fiind cheltuieli efectuate de reclamanți si s-a ajuns astfel, printr-un calcul eronat la stabilirea în sarcina sa ca pârât a unor cheltuieli de judecată extrem de împovărătoare .

Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și în principal casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii reconvenționale și diminuarea cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa .

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.304¹ și art.312 alin.(3) și alin.(5) C.proc.civ.

Întâmpinarea formulată de recurenții reclamanți

Reclamanții recurenți au formulat întâmpinare, prin care referitor la soluția si motivarea instanței de fond privind respingerea cererii reconventionale formulate de paratul-intimat, urmare a admiterii excepției coparticipării procesuale pasive invocate din oficiu de instanța de fond, în opinia lor, este o soluție eronata având în vedere ca paratul-reclamant reconvențional prin precizarea de acțiune depusa la termenul din 29.09.2014 si-a completat corespunzător cadrul procesual necesar soluționării cererii reconvenționale. Așadar atât motivarea cat si excepția invocata de instanța de fond, în opinia lor, sunt străine de lucrările dosarului si întăresc încă odată faptul ca acest dosar a fost instrumentat în mod confuz, secvențial si superficial.

Prin urmare, în opinia reclamanților în cauza pendinte s-ar impune casarea sentinței atacate sub acest aspect, disjungerea cererii reconvenționale din prezentul dosar si trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond.

Cu privire la criticile aduse de parat vizând obligarea acestuia la plata a 1/2 din cuantumul total al cheltuielilor de judecata, solicita respingerea acestora ca netemeinice si nefondate, arătând ca acest dosar pana în prezent a parcurs trei cicluri procesuale ceea ce a presupus achitarea taxelor judiciare de timbru, onorariu avocațial si onorariile experților ( 1 expertiza topo, 2 expertize in construcții si o contraexpertiza in construcții cu trei experți). Arata ca procentual vorbind, 99% din toate aceste cheltuieli au fost suportate integral de reclamanți, de fiecare data pârâtul invocând lipsa banilor si o situație materiala precara. F. de refuzul tendențios si constant al paratului de a participa la plata taxelor ocazionate, acesta a si fost amendat de către instanța de judecata în cursul rejudecării pe fond a cauzei.

Arata ca din analiza dosarului, cu ușurința pot fi identificate toate chitanțele din care rezulta fara putere de tăgada ca toate cheltuielile mai sus anunțate au fost suportate de către reclamanți, cheltuieli care, doar pana în prezent se ridica la suma de aproximativ 16.000 lei.

F. de cele care preced susținute in tot de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se impune respingerea ca netemeinic si nefondat a recursului formulat de parat sub acest aspect.

Întâmpinarea formulată de recurentul pârât

Pârâtul recurent prin întâmpinarea formulata apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurenților-reclamanți și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în ce privește aspectele contestate pe calea cererii de recurs, susținerile sunt evident greșite și au drept scop obținerea unei soluții care să profite exclusiv reclamanților, care, după partajarea casei prin atribuirea către aceștia în cotă de 1/1 și întabularea în C.F., ar urma să folosească nestingherit întreg imobilului cu anexele si terenul aferent.

Arata că în același scop, reclamanții au formulat mai multe precizări de acțiune în susținerea cărora au prezentat declarații de renunțare la judecată cu privire la partajarea terenului aferent casei, declarații de revocare a declarațiilor de renunțare la judecată etc, efectul fiind acela al tergiversării judecării cauzei.

Considera ca nu sunt întemeiate nici criticile recurenților cu privire la reducerea onorariului și nici solicitarea de acordare integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă totală de 7700 lei.

Referitor la cheltuielile de judecată, învedereaza instanței că nu s-a opus sistării stării de indiviziune și nu a fost pus în întârziere.

Apreciază că onorariul avocatului reclamanților achitat în recurs nu poate fi luat în considerare, având în vedere faptul că nu s-a putut reține culpa niciuneia dintre părți, așa cum s-a reținut de către instanța de recurs.

Față de cele ce preced, apreciind ca nu sunt incidente în cauză motivele de recurs indicate de recurenții-reclamanți, solicită, respingerea ca nefondat a recursului.

Tribunalul, analizând recursurile prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 304 ind.1 C.proc.civ. din 1865, constată că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:

Analiza motivelor de recurs invocate de recurenții reclamanți

Primul motiv de recurs este parțial întemeiat. Astfel, potrivit expertizei efectuate în cauză s-a stabilit că valoarea fără îmbunătățiri a imobilului construcție de 39.687 lei.

În ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului, se prezumă că acestea au fost făcute de toți coproprietarii. Această prezumție este una relativă și poate fi răsturnată prin proba contrată.

Pârâtul, în cuprinsul interogatoriului luat în primă instanță în cadrul primului ciclu procesual (f. 188), a arătat că la data când a fost cumpărată casa doar una din camere era tencuită și podită, fiind posibilă locuirea acesteia, restul casei fiind în roșu. De asemenea, pârâtul a arătat că nu a contribuit la efectuarea lucrărilor privind instalația de apă, încălzirea centrală, instalarea hidroforului, zugrăveala interioară și tencuitul interior. Pârâtul nu a locuit niciodată în această casă și nu a suportat taxele proprietății cu privire la acest imobil.

Din probele administrate în cauză a rezultat că doar reclamanții au realizat lucrările de îmbunătățire a imobilului constând în pardoseala pentru cea de-a doua cameră, confecționat și montat ușă exterioară din lemn, gletuit pereți interiori, tâmplărie PVC ferestre, jgheaburi și burlane fațada principală, lucrări de instalații sanitare, lucrări de instalații încălzire.

Pârâtul a arătat că a ajutat la tencuiala exterioară a pereților și împrejmuirea la frontul stradal, iar reclamanții nu au dovedit situația contrară, și anume că aceste îmbunătățiri au fost realizate doar de ei. Prin urmare, pârâtul are dreptul la o cotă de ½ din valoarea acestor îmbunătățiri, adică la suma de 1465,4 lei (3448*0,85/2).

În ceea ce privește instalația electrică, aceasta a fost înlocuită de reclamanți, prin urmare pârâtul are dreptul doar la o cotă de ½ din valoarea înjumătățită a lucrării, adică la suma de 164,69 lei (387,5*0,85/2).

Astfel, sulta pe care reclamanții o datorează pârâtului este în sumă de 21.473,59 lei.

Cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat. Deși recurenții au solicitat primei instanțe și întabularea lor în cartea funciară în calitate de unici proprietari (petit admis în primul ciclu procesual și nedesființat în recurs), prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, accesoriu capătului de cerere principal.

Cererea de chemare în judecată fiind formulată în luna septembrie 2009, anterior introducerii art. 281^2aprin Legea 202/2010, un astfel de motiv poate fi invocat în recurs.

Această cerere formulată de recurenții reclamanți este întemeiată având un caracter accesoriu față de modul de soluționare a capătului principal de cerere prin care li s-a atribuit în proprietate reclamanților întregul bun în cotă de 1/1.

Cel de-al treilea motiv de recurs este neîntemeiat. În mod judicos a argumentat prima instanță reducerea onorariului avocațial, raportat la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată.

Ultimul motiv de recurs nu este argumentat în fapt sau în drept, recurenții nu aduc nicio critică asupra modului în care prima instanță a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată.

Întrucât și recurentul pârât critică modul de stabilire al cheltuielilor de judecată de către prima instanță, argumentând critica în fapt și în drept, instanța de recurs va analiza modul de stabilire al cheltuielilor de judecată de către prima instanță în cadrul analizei motivelor de recurs invocate de recurentul pârât.

Analiza motivelor de recurs invocate de recurentul pârât

Recurentul critică soluția primei instanțe cu privire la modul de soluționare al cererii sale reconvenționale prin care a solicitat partajul terenului pe care este construită casa, solicitând introducerea în cauză și a altor persoane.

În cadrul primului ciclu procesual reclamanții au formulat o cerere de partajare a acestui teren, cerere la judecata căruia au renunțat în temeiul art. 246 C. proc. civ. din 1865 și s-a luat act de această renunțare prin prima sentință pronunțată în cauză, necontestată sub acest aspect de niciuna din părți.

Tribunalul constată că în caz de rejudecare după casarea cu trimitere nu se poate schimba obiectul litigiului și nici cadrul procesual, prin introducerea în cauză a altor persoane. Astfel, ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, judecata se desfășoară în limite precis stabilite în sensul art. 315 C. proc. civ din 1865, limite ce nu pot fi depășite sau ignorate, prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista la data când s-a judecat primul recurs, sau prin introducerea în cauză a altor persoane, și o astfel de cerere nu putea fi primită.

În ceea ce privește modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că reclamanții au achitat în total suma de 7861,6 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii expertiză, iar pârâtul a achitat suma de 900 lei reprezentând onorarii expertiză.

Obiectul cererii de chemare în judecată fiind partajul unui bun comun, pârâtul trebuie să suporte ½ din cheltuielile generate de partajarea bunului, corespunzător cotei părți din dreptul său de proprietate asupra acestui bun.

În aceste condiții, pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților suma de 3480,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește onorariile avocațiale, tribunalul constată că ambele părți au fost reprezentate de avocați în fața instanței și raportat la specificul acestui obiect al cererii de chemare în judecată, o astfel de cerere profitând tuturor coproprietarilor bunului comun, fiecare dintre părți urmează să suporte cheltuielile făcute cu apărătorul său.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C. proc. civ. din 1865, tribunalul va admite recursurile formulate în cauză urmând să modifice în parte soluția pronunțată de instanța de fond în sensul că va obliga reclamanții să plătească pârâtului suma de 21.473,59 lei cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, va dispune înscrierea în CF nr._ V.V. Delamarina, nr. top. 629/20/a, provenit din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 942, a dreptului de proprietate asupra imobilului casă situat în . nr. 160 în favoarea reclamanților, în cotă de 1/1, va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 3480,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținând în rest sentința recurată.

Cheltuieli de judecată

În temeiul art. 274 și 276 C. proc. civ. din 1865 tribunalul va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți în recurs având în vedere faptul că ambele recursuri au fost admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile formulate de recurenții reclamanții P. N. I. și P. M. cu domiciliul procesual ales la av. T. M. din Lugoj, ., ., și recurentul pârât P. P., cu domiciliul în ., nr.160, jud. T., împotriva sentinței civile nr.2189/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, și, în consecință:

Modifică în parte sentința recurată în sensul că:

Obligă reclamanții să plătească pârâtului suma de 21.473,59 lei cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Dispune înscrierea în CF nr._ V.V. Delamarina, nr. top. 629/20/a, provenit din conversia de pe hârtie a CF vechi nr. 942, a dreptului de proprietate asupra imobilului casă situat în . nr. 160 în favoarea reclamanților, în cotă de 1/1.

Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 3480,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

Menține în rest sentința recurată.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabila.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 Ianuarie 2015.

Președinte,

I.-A. D.

Judecător,

L. D.

Judecător,

A. C.

Grefier,

F. L. C.

Red. D.I.A./13.02.2015

Tehnored. F.C.

2ex

Prima instanța Judecătoria Lugoj Jud. C. C. R.

← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3230/2015. Tribunalul...		Contestaţie la executare. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul TIMIŞ →

Grăniţuire. Sentința nr. 2189/2015. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Sentința nr. 2189/2015. Tribunalul TIMIŞ