Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5851/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5851/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 61/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/A
Ședința publică din 23.01.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantii-parati D. D. si D. A. impotriva sentintei civile 5851/16.04.2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatii V. R. I., V. M. L. si B. A. M..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 16.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate partilor să formuleze concluzii scrise, în temeiul art. 260 C.p.c., a amânat pronunțarea la 23.01.2015, dând următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 5851/16.04.2009 pronuntata in dosarul_ Judecatoria Timisoara a admis actiunea formulata de reclamanta N. M., in contradictoriu cu paratii D. D. si D. A., si in consecinta:a dispus rezolutiunea contractului de intretinere autentificat sub nr.1980/18.08.2005 la BNP A. B. din Timisoara, a dispus revenirea la situatia anterioara de CF.nr.4170 Chisoda nr.cad.1979/635-637/1-1980/635-637/1/1/I prin radierea dreptului de proprietate al paratilor si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea reclamantei, a respins cererea reconventionala formulata de paratii- reclamanti reconventionali D. D. si D. A., in contradictoriu cu reclamanta- parata reconventionala N. M., a obligat paratii la plata catre reclamanta a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 18.08.2005 intre parti s-a incheiat contractul de intretinere nr.1980 autentificat de BNP A. B. din Timisoara.
Astfel, reclamanta a transmis paratilor nuda proprietate din imobilului situat in Timisoara, ., jud.Timis inscris in CF.nr.4170 Chisoda nr.cad.1979/635-637/1-1980/635-637/1/1/I, sub B 2, 3, imobilul constand in apartamentul nr.1, compus din doua camere, antreu, baie, bucatarie, camara de alimente si 50% din partile comune (CF col.4075), cu pastrarea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului, precum si cu inscrierea in favoarea reclamantei a unei interdictii de instrainare si grevare.
In schimb, paratii s-au obligat sa o intretina pe reclamanta la domiciliul acesteia din Timisoara, asigurandu-i zilnic toate cele necesare pe toata durata vietii lor, dandu-i alimente, asigurandu-i iluminatul, incalzitul, spalatul si medicamente in caz de boala, iar in caz de deces obligandu-se a o inmormanta cu cinstea cuvenita.
In ceea ce priveste culpa in neexecutare este de mentionat ca este suficienta si dovada simplei neglijente pentru retinerea neindeplinirii culpabile a obligatiei.
In temeiul art.977 si 981 C.civ., in ceea ce priveste continutul obligatiei contractuale de intretinere, instanta a apreciat ca acesta trebuie circumscris nevoilor in schimbare ale intretinutului, in sensul ca, data diind varsta inaintata a reclamantei (71 de ani) si problemele grave locomotorii, obligatia de intretinere contine si obligatia unui ajutor permanent la menaj, preparatul si servicul hranei si supravegherea permanenta, chiar daca acestea nu au fost stipulate in mod expres in continutul contractului de intretinere.
Obligatia de ajutor si supraveghere, permanente, data fiind starea de sanatate a intretinutului sunt determinate, sub aspectul continutului, de diligentele normale ale intrenatorului rezonabil.
Or, din depozitiile testimoniale rezulta ca paratii au lipsit perioade lungi de timp din preajma reclamantei, fiind lasata in grija fiicei acestora de 16 ani.
De asemenea, din depozitiile martorilor audiati in cauza si din raspunsul la interogatoriu rezulta fara echivoc ca paratii nu si-au indeplinit obligatiile asumate prin contractul de intretinere la domiciliul reclamantei din Timisoara.
Sustinerile paratilor, in sensul ca intelegerea partilor a fost ca intretinerea sa fie asigurata la domiciliul paratilor nu pot fi acceptate cata vreme in contract nu este prevazut acest lucru.
Daca ar fi existat o atare intelegere, nimic nu impiedica partile sa incheie contractul in acele conditii.
Pe de alta parte, din depozitiile martorilor audiati in cauza, respectiv Volvalca D. si V. R. reiese faptul ca paratii nu si-au executat obligatiile asumate prin contractul incheiat nici la domiciliul acestora din loc.Nuseni, jud.Bistrita- Nasaud.
Avand in vedere faptul ca in contractele cu obligatie de intretinere, datorita caracterului alimentar al prestatiei la care se obliga debitorul si care trebuie sa fie efectuata in mod succesiv, termenele stipulate pentru intretinere avand caracter esential, intrucat parata este culpabila pentru neexecutarea obligatiei de intretinere, in temeiul art.1020- 1021 C.civ. potrivit caruia “Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in cazul in care una din parti nu indeplineste angajamentul sau”, instanta a admis actiunea formulata de reclamanti, urmand a dispune rezolutiunea contractului de intretinere si pe cale de consecinta, desfiintarea retroactiva a contractului ex tunc,cu repunerea in situatia anterioara incheierii contractului.
Si aceasta intrucat in materia neexecutarii obligatiei de intretinere opereaza sanctiunea rezolutiunii si nu cea a rezilierii deoarece reziliereapresupune ca obligatiile ambelor parti contractante sa aiba caracter succesiv.
In cazul contractului de intretinere, transferul dreptului de la creditor la debitor are loc uno ictu,iar nu succesiv, iar in caz de neexecutare contractul se desfiinteaza si bunul (sau o alta prestatie) se redobandeste cu efect retroactiv (ex tunc).
Faptul ca, in aceasta materie, creditorul este exonerat de restituirea valorii intretinerii prestate sau ca debitorul este exonerat de restituirea contravalorii folosirii bunului, reprezinta exceptii de la principiul restitutio in integrum, justificate prin caracterul aleatoriu al contractului, respectiv prin compensare cu prestatiile efectuate.
Cererea reconventionala formulata de parati- reclamanti reconventionali privind transformarea obligatiei de intretinere in natura in plata periodica a unor despagubiri echivalente (renta viagera), aceasta a fost respinsa pentru urmatoarele considerente:
Asa cum s-a aratat mai sus, contractul de vanzare- cumparare cu clauza de intretinere este un contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual si translativ de proprietate, caruia i se aplica regulile generale din matria obligatiilor inscrise in art.1020 si 1021 C.civ., in baza carora conditia rezolutorie este subinteleasa in situatia cand una dintre parti nu isi indeplineste angajamentul sau.
In acest caz, contractul nu este desfiintat de drept, partea in privinta careia angajamentul nu a fost indeplinit putand fie sa sileasca pe cealalta parte de executarea conventiei- atunci cand aceasta mai este posibila, fie sa solicite desfiintarea contractului, potrivit dispozitiilor art.1021 C.civ., in cazul in care cealalta parte nu isi executa obligatia sau sa solicite transformarea intretinerii in despagubiri in temeiul art.1075 C.civ.
In acest caz, culpa trebuie sa apartina celeilalte parti contractante.
F. de faptul ca paratii- reclamanti reconventionali nu au facut dovada ca reclamanta- parata reconventionala refuza fara temei primirea intretinerii, actiunea de transformare a obligatiei de intretinere . nu are suport, astfel ca instanta a respins cererea reconventionala ca fiind neintemeiata.
Art.274 al.1 C.p.c. prevede ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, deci sa suporte atat cheltuielile facute de ea, cat si cheltuielile efectuate de partea care a castigat procesul.
Conform art.274 al.3 C.p.c. judecatorii au insa dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatiilor ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
In speta, onorariul de avocat in suma de 2380 lei este vadit disproportionat, sub aspectul volumului de munca prestat de avocat, dat fiind obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv pretentii.
Astfel, in temeiul art.274 C.p.c., instanta a obligat paratii, parti cazute in pretentini, la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces in cuantum de 2500 lei reprezentand onorariu de avocat.
Impotriva hotararii au declarat apel paratii, solicitand schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, respingerea cererii introductive și admiterea cererii reconventionale.
In motivarea apelului apelantii parati au aratat ca, deși contractul de întreținere a fost încheiat în 2005, relațiile de întreținere a reclamantei datează anterior anului 2000, când au cumpărat de la soțul acesteia, în prezent decedat, un imobil situat în localitatea Sânmartinul M.. Că această legătură a fost extrem de puternică, este și Testamentul autentificat sub nr.4217 din 15 iunie 2004 la BNP B.-D.-C. prin care reclamanta testează în favoarea pârâtei D. A. "întreaga mea avere mobilă și imobilă" intituind-o pe aceasta drept legatar universal.
Apelantii au aratat ca că la data încheierii contractului de întreținere a fost solicitat un raport de expertiză psihiatrico-legală - nr. 1545/17.08.2005 – în conținutul căruia se regăsește declarația reclamantei care precizează expresis verbis că "dorește să încheie un contract de întreținere cu o familie cu care se cunoaște de mai mulți ani care o ajută efectiv, luând-o cu ei și atunci când se deplasează în alte localități pe o durată mai mare (de exemplu, la Bistrița, unde au domiciliul, sau la Sănmartinul M., unde au o casă și stau în campania de vară — de altfel așa s-au și cunoscut, respectivii cumpărând de la ea o suprafață de teren arabil în urmă cu peste 10 ani); subliniază că se simte bine în prezența lor și îngrijirea este de calitate. " . Evident reclamanta accepta chiar apriori încheierii contractului să se deplaseze cu întreținătorii la locuința acestora din localitatea Nușeni jud.Bistrița Năsăud, și apreciaza îngrijirea acestora ca fiind de calitate. S-a probat că familia D. a primit-o și a tratat-o pe reclamanta ca pe un membru al familiei. Această stare de fapt este susținută și de ancheta socială înregistrată la Primăria Nușeni, jud.Bistrița Năsăud sub nr.2829 din 14.10.2008 .
Deoarece starea de sănătate a reclamantei a fost și este problematică, familia D. a înscris-o la medicul de familie din localitate și de câte ori a fost nevoie au dus-o la medic specialist și chiar la spital. Fișa medicală depusă la dosar atestă repetatele controale medicale, tratamentele acordate, dar și o stare maladivă de "tulburare anxioasă", prezentă în majoritatea controalelor medicale realizate în cursul anului 2007. Pe fondul acesta de boală, cu multiple afecțiuni, reclamanta apare și ca un bolnav dificil care în stare de criză, fiind adusă la spital, a refuzat internare. De asemenea, pe fondul unor asemenea tulburări, de câteva ori a refuzat tratamentul medical și chiar starea de internare. Deoarece după introducerea cererii de chemare în judecată a refuzat primirea oricărui act de întreținere, apelantii au aratat ca au formulat cerere reconventională de transformare a obligației de întreținere într-o rentă viageră și, lunar, au consemnat la CEC 500 lei în favoarea intimatei.
În opinia apelantilor, interpretarea și aplicarea prevederilor art.1020 - 1021 cod civil s-a făcut în mod nesistematic și eronat, raportat la prevederile art.1169 Cod civil.
Potrivit art.1021 Cod civil, în cazul în care creditorul obligației contractuale, neexecutată în mod culpabil, a solicitat instanței rezoluțiunea contractului, instanța este obligată a cerceta nu numai neîndeplinirea culpabilă a obligației, ci și cauza neexecutării culpabile, respectiv avea obligația să cerceteze dacă neexecutarea obligației de către debitor nu este imputabilă chiar creditorului acestei obligații, de a aprecia oportunitatea rezoluțiunii raportat la circumstanțele neexecutării culpabile a obligației și făcând aplicarea dispozițiilor art.l021 Cod civil, teza finală.
Instanța de fond a apreciat eronat conținutul obligației contractuale de întreținere precum și probele administrate, încălcând prevederile art.1169 Cod civil și derogând dispozițiile imperative ale art. 167 alin. 1,2 și 3 și urm. Cod proc.civ.
In ceea ce privește conținutul obligației de întreținere, instanța a apreciat potrivit art.977, 981 și 983 Cod civil, respectiv circumscris nevoilor întreținutului. Era important ca instanța să determine limitele obligației de ajutor și supraveghere ce intră în conținutul obligației de întreținere.
Potrivit jurisprudenței "permanența na poate fi privită temporal și nici spațial în mod absolut, în sensul de a locui cu întreținutul, de a sta tot timpul lângă acesta, ci relativ, intermitențele normale fiind de natura și esența obligației de întreținere, obligație cu executare succesivă, cât timp, sub acest aspect, contracția nu stipulează obligația de a asigura întreținutidui un însoțitor și/sau îngrijitor permanent." .
In mod eronat instanța a apreciat că lipsa pârâților pentru câteva zile sau împrejurarea că fiica pârâților de 16 ani a rămas împreună cu reclamanta echivalează cu neîndeplinirea obligației de întreținere.
Reclamanta nu a probat niciuna din alegațiile sale conținute în cererea de chemare în judecată.
Întreaga soluție a instanței de fond are la bază depozițiile celor doi martori ai reclamantei, Vovâlcă D. și Vovâlcă R., cu care apelanții pârâți nici nu au fost de acord, invocând interesul pe care această familie îl are în obținerea imobilului proprietatea reclamantei. Instanța a respins obiecțiunile noastre și, deși o mare parte din afirmațiile celor doi erau "din auzite" a valorificat aceste probe ca fiind hotărâtoare.
Un alt aspect care vizează modalitatea eronată de administrare a probei este cel dat de modul în care s-au luat interogatoriile pârâtului D. și ale reclamantei. Deși era firesc în administrarea interogatoriului ca judecătorul să ia act personal de susținerile părții interogate potrivit dispozițiilor art.218 coroborate cu ale art.224 Cod proc.civ., acest mijloc de proba s-a administrat prin intermediul avocatului părții, ceea ce face ca această probă să fie viciată.
In aceeași ordine de idei, în opinia acestora, întreaga cercetare judecătorească s-a desfășurat în disprețul normelor procedurale.
Refuzul reclamantei de a i se presta în continuare întreținere de către pârâți, a apreciat că nu operează în favoarea reclamantei sub aspectul aprecierii oportunității rezolutiunii, ci în defavoarea acesteia.
In speță nu sunt îndeplinite condițiile legale ale rezolutiunii judiciare. Nu există și nu s-a probat că există o neîndeplinire culpabilă a obligației de întreținere cu conținutul determinat de natura și esența acesteia, dincolo de orice culpă a creditorului obligației.
Mai mult chiar, elementul subiectiv in soluționarea acestei cauze este dat de aprecierea instanței că "onorariul de avocat în sumă de 2380 lei este vădit disproporționat, sub aspectul volumului de muncă prestat de avocat.." astfel că a dispus majorarea onorariului avocatului reclamantei la 2500 lei.
In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitiile legale anterior mentionate.
Intimata reclamanta N. M. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.
In motivarea intampinarii, intimata parata N. M. a aratat ca in mod corect prima instanța a apreciat ca intregul probatoriu administrat in cauza dovedeste faptul ca parații nu si-au îndeplinit obligațiile contractuale, motiv pentru care a admis cererea sa de chemare in judecata.
Conform clauzelor contractuale parații s-au obligat să o ingrijeasca si sa o intretina pe tot timpul vieții sale, la domiciliul sau, cu toate cele necesare traiului zilnic: „alimente, igiena, incalzitul, iluminatul si curățenia locuinței, medicamente in caz de boala", la incheierea acestui contract fiind avut in vedere faptul ca intimata parata N. M. este o persoana in vârsta de 70 de ani și foarte bolnava, fiind in imposibilitatea de a se deplasa in afara casei si avand nevoie de îngrijire si intretinere permanenta, fapt ce rezulta din actele medicale existente la dosarul cauzei.
Apelanții au invocat si faptul ca se cunoșteau inca dinainte de a incheia acest contract, insa nu corespunde adevărului ca aceștia ar fi intretinut-o incepand cu anul 2000.Asa cum a dovedit, paratii nu si-au îndeplinit obligațiile nici măcar dupa ce s-au angajat la aceasta printr-un contract autentic.
F. niciun temei apelanții vorbesc despre o expertiza psihiatrico-legala. De altfel a confirmat faptul ca la data contractării si-a exprimat valabil consimțământul si ca a sperat ca parații se vor comporta asa cum s-au obligat. Este adevărat ca pana cand s-au intabulat ca proprietari in cartea funciara parații s-au purtat frumos cu intimata parata N. M. pentru a o convinge ca o vor întreține, insa acest fapt nu dovedește decât buna sa credința si increderea pe care a avut-o in aceștia. In concret insa parații si-au schimbat comportamentul radical si asa cum rezulta din depozițiile martorilor, si si-au bătut efectiv joc de intimata parata N. M. .
Referitor la ancheta sociala depusa de apelanți, a solicitat a tine cont ca acesta este un inscris preconstituit cu rea credința, la momentul la care intimata parata N. M. nu era de fata, fapt confirmat in insusi conținutul raportului de ancheta sociala.
In același raport este descris imobilul din localitatea Nuseni, insa acest lucru nu dovedește ca intimata parata N. M. a si beneficiat de utilitățile acestui imobil, si nici ca i-au fost asigurate zilnic hrana corespunzătoare, curățenie, medicamente, etc. Acest inscris nu poate fi considerat proba atâta timp cat el consemnează declarațiile unor persoane- fie ei chiar viceprimar, secretarul comunei, etc- atatat timp cat nu au fost audiați nemijlocit in fata instanței, sub jurământ, dand posibilitate ambelor parti sa le adreseze intrebari.
Chiar presupunând ca acest raport ar fi valabil, el nu dovedește ca parații si-au indeplinit obligațiile atâta timp cat a făcut dovada ca o lăsau singura cu săptămânile si o tratau ingrozitor.
Niciodată cei doi parați nu și-au îndeplinit obligațiile asumate fata de intimata parata N. M. in mod corespunzător, tratandu-o ca pe un animal, profitând ca se deplaseaza greu si nu poata sa iesa din casa. Din depozițiile martorilor audiați in cauza, coroborat cu declarațiile paraților la interogatoriul administrat, rezulta modalitatea in care intretinatorii au inteles sa isi execute obligațiile contractuale. Aceștia au susținut fara nici un temei (afirmație nesustinuta de nici o proba administrata in cauza), ca intimata parata N. M. ar fi refuzat intretinerea, ceea ce nu este adevărat. Cum ar fi putut sa refuze intretinerea de la niște persoane care pur si simplu lipseau săptămâni intregi din preajma sa. De asemenea, nu si-ar fi pus in pericol sănătatea si asa precara, refuzând sa fie ingrijita, hrănita si spălata.
Prima instanța a apreciat in mod corect cele relatate de martorii audiați, a căror depoziții nu pot fi înlăturate numai pentru ca apelanții sunt deranjati de adevăr, si astfel inventand ca aceștia sunt interesați in cauza. Nu a discutat niciodată cu aceștia sa o ia in întreținere.
Declarațiile acestora erau hotărâtoare pentru ca locuieste efectiv in imobil cu reclamanta, ei au văzut cu ochii lor ca e umilita si neglijata si au cunoștința despre comportamentul paraților in ultima parte a executării contractului. De altfel chiar presupunând ca parații si-ar fi indeplinit obligațiile contractuale la începutul derulării contractului, aceștia aveau aceleași obligații pana la moartea sa, iar faptul ca nu si le-au mai respectat in oricare moment, au indreptatit la promovarea acestei acțiuni.
Judecătoria Timișoara a făcut o corecta aplicare a prevederilor art.977, 981, 983 C.civ, interpretând clauzele contractului autentic conform convenției pârtilor, neângaduind proba cu martori peste conținutul înscrisului autentic. De altfel nu a fost nevoie de nici o lămurire suplimentara, clauzele contractului fiind clar formulate. Soluțiile de jurisprudenta nu constituie izvor de drept, nu pot constitui temei al solutiei instanței in prezenta cauza si mai ales nu pot răsturna înțelegerea dintre parti. ""Limitele obligației de ajutor" despre care vorbesc apelanții trebuiesc interpretate distinct, de la caz la caz, tinand cont de situația concreta din fiecare speța.
Cele "câteva zile" in care parații au lăsat-o singura sau doar cu fiica lor de 16 ani care nu s-a ocupat deloc de intimata parata N. M., sunt de fapt sapatamani intregi, in condițiile in care intimata parata N. M. nu se poate deplasa singura decât pana in curtea casei, nu poate sa isi procure singura alimente, medicamente, etc
Nicio proba administrata in cauza nu dovedește refuzul sau de a primi intretinerea.
Parații au intenționat sa faca dovada contrara a acestei realități cu un martor ce a întâlnit-o, o singura data, chiar dupa ce a început executarea contractului dintre ei, astfel incat declarația acestuia nu este concludenta pentru a dovedi modul in care parații si-au executat obligațiile pe toata durata executării contractului.
Asa cum au declarat si martorii, in acea perioada a constatat ca ii sunt sustrase diferite sume de bani din portofel, si bănuieste ca vinovat era fiul paraților. A rugat chiar o vecina sa cheme politia insa organele de politie i-au spus ca problema sa este de domeniul instanțelor civile si ca nu o poate ajuta in nici un fel. Dovada este si scrisoarea pe care a depus-o in copie la dosar. Referitor la aceasta situație parații pretind in mod mincinos ca nu stiu nimic, pentru a nu fi nevoiți sa recunoască aceasta realitate.
Datorita bolilor de care sufera starea sa de sănătate s-a agravat pe perioada derulării contractului dintre ei. Intimata parata N. M. arata ca, chiar s-a imbolnavit de diabet dupa ce parații au luat-o in intretinere, datorita modului in care au hrănit-o.
In disperare, a intervenit la preotul catolic din localitatea Nuseni si, dupa mai multe insistente din partea acestuia la parata, a fost readusa in Timișoara. Toata aceasta situație disperata a fost relatata chiar si de martora propusa de parați, I. V..
Asa cum au recunoscut si parații in interogatoriul luat acestora, precum si din depozițiile martorilor, pe toata perioada de executare a contractului de intretinere, intimata parata N. M. si-a cumpărat singura medicamente si cele necesare tratamentului sau, inclusiv cheltuielile privind intervențiile chirurgicale la care a fost supusa, știut fiind ca in spitale esti nevoit sa iti achiziționezi singur medicamente, pansament, etc.
Parații chiar i-au solicitat sa iau anumite medicamente ce nu i-au fost prescrise, pretinzând in mod absurd ca ii sunt necesare pentru memorie, fara insa ca intimata parata N. M. sa stie ce fel de substanțe doreau sa ii administreze.
Asa cum au declarat martorii audiați si cum a recunosut insasi parata D. A., pe perioada derulării contractului, a fost lăsata singura săptămâni intregi. De exemplu, in perioada cat a locuit la Nuseni, pe parat nu l-a văzut timp de 9 luni de zile, iar parata lipsea mai multe săptămâni in sir. Parații au pretins ca nu au lăsat-o niciodată singura, prin aceasta intelegand ca au rugat-o pe vecina sa I. V. sa mai treacă din cand in cand pe la intimata parata N. M. in perioadele in care ei lipseau. Aceasta situație nu poate echivala insa cu executarea de către parați a obligațiilor contractuale, respectiv asigurarea intretinerii sale permanente si efective.
Criticile aduse modului in care a fost administrata proba cu interogatoriul este menita sa inlature anumite recunoașteri din partea paraților, care fiind adevărate ii dezavantajează. De altfel, modul in care au fost date răspunsurile la intrebarile de interogatoriu este similar pentru ambele parti. Dar chiar inlaturand aceasta proba exista dovezi suficiente pentru admiterea acțiunii sale.
In esenta, prin interogatorii, părțile nu au făcut altceva decât sa reia cele afirmate in acțiunea introductiva (reclamanta) si in intampinare (paratul).
Parații, in apărarea lor din prezentul proces au invocat faptul ca doar in decursul anului 2008 au incetat sa ii mai presteze intretinere. Insa asa cum prevede insusi contractul de intretinere, in caz de neindeplinire corespunzătoare a tuturor obligațiilor de intretinere asumate de intretinatori, permanent si efectiv, intimata parata N. M. e îndreptățita sa considere prezentul contract reziliat de plin drept, fara somație sau punere in intarziere, si fara ca intretinatorii sa poată solicita restituirea contravalorii intretinerii prestate, de altfel cu o valoare infima.
Având in vedere intreg probatoriul administra in cauza, chiar ignorând interogatoriile administrate, a solicitat sa se constate ca parații nu si-au îndeplinit in mod culpabil obligațiile asumate prin contract, ca paratii-prin comportamentul lor- sfidează chiar limitele legii penale, motiv pentru care urmează a constata ca este incidența clauza penala din contract si, in consecința, a solicitat sa se dispuna rezolutiunea contractului de intretinere pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate de către parații intretinatori, cu repunerea pârtilor in situația anterioara, radierea dreptului de proprietate al paraților si intabularea dreptului sau deplin de proprietate asupra intregului imobil.
Referitor la cererea reconventionala, in mod corect prima instanța a respins-o, ca urmare a admiterii acțiunii sale. De altfel, independent de aceasta soluție asupra cererii principale, cererea reconventionala a paraților este si inadmisibila prin prisma prevederilor art.1021C.civ.. Astfel, in caz de neexecutare in natura a obligației de intretinere, doar creditorul are facultatea de a opta pentu executarea in natura a obligației neexecutate. Rezulta deci ca numai creditorii obligației de intretinere au dreptul de a solicita executare in natura a acestei obligații. Acest creditor e intimata parata N. M. si nu parații, care sunt debitorii acestei obligații. Pornind de la acest text de lege, doctrina si jurisprudenta au statuat ca, in virtutea acestui drept, întreținuții pot solicita transformarea obligației de intretinere in obligația de a plați o suma de bani. Rezulta deci ca doar intimata parata N. M. poate opta fie pentru tranformarea acestei obligații in bani, fie pentru rezolutiunea contractului, ceea ce a si făcut prin cererea introductiva de instanța. Intimata parata N. M. a optat pentru rezolutiunea acestui contract, ca urmare a neexecutarii culpabile a obligațiilor asumate de către debitori.
Aceasta cerere este inadmisibila, asa cum a fost formulata, si prin prisma prevederilor art.586-590 C.p.civ si art.l 114-1121 C.p.civ..
Chiar daca s-ar da o alta interpretare acestui text de lege, a solicitat a observa ca din nici o proba nu rezulta ca intimata parata N. M. e cea care nu si-a indeplinit obligația de a accepta intretinerea, astfel incat nu ar putea fi sancționată in nici un fel, nefiind in culpa.
De asemenea instanța nu poate dispune cu privire la o creanța care nu este certa, lichida si exigibila, asa cum impun prevederile legale privind oferta reala urmata de consemnațiune. Aceasta procedura vizează numai ipoteza in care exista o obligație certa, lichida si exigibila de plata a unei sume de bani (ceea ce nu este cazul in speța) si este indeplinita cumulativ condiția refuzului de primire din partea creditorului (situație ipotetica si incidența eventual in cazul in care paraților le-ar reveni obligația de "a da" si nu "a face" asa cum e situația de fata)
Parații nu justifica interes sa solicite recunoastrea de către instanța a unei cai de executare a unei obligații (inexistente in prezent) atâta timp cat aceasta cale le este deschisa de Codul civil si Codul de procedura civila in vigoare, insa cu indeplinirea condițiilor imperative impuse de aceste reglementari.
De altfel, nu exista nici o proba care sa conducă la stabilirea unei anumite sume de bani pe care parații sa i-o achite in contul întreținerii. Jurisprudenta depusa de apărătorul paraților nu instituie proba si nici izvor de drept in sistemul de drept romanesc. De asemenea, reaua credința a paraților este evidenta in măsura in care isi imaginează ca poate sa trăiasca din 500 Ron lunar.
Prin cererea reconventionala, indirect, parații au solicitta ca instanța sa recunoască drept valabila o posibila cesiune a obligațiilor lor de intretinere, cerere inadmisibila prin insasi natura indica a contractului incheiat intre ei. Obligația de intretinere este esentialmente personala si nu poate fi transmisa altei persoane, fie ea si asistent medical, asa cum sugerează parații in intampinarea lor. Intimata parata N. M. a contractat cu parații in considerentul persoanei lor, având in vederea starea de nevoie in care se afla, si doar pentru ca ii este necesara asigurarea întreținerii pennanente, corespunzatoare, de către persoane in care are încredere.
De asemenea, intimata a solicitat a înlătura întreaga apărare a paratilor-reclamanti reconventionalei, ce se bazeaza pe o . afirmatii neadevarate. Nu corespunde adevarului ca i-ar fi asigurat cele necesare traiului zilnic si condiții optime de viata. Aceștia o neglijează perioade lungi de timp, lipsind cu desăvârșire si neindeplinindu-si obligațiile de a-i asigura curățenia, menajul, mâncarea, etc.
Referitor la declarația doamnei doctor P. T., aceasta este irelevanta deoarece declara ca a urmărit evoluția intimatei parate N. M. pana la 01.07.2005, iar contractul a fost incheiat in august 2005. Astfel, orice relatări ale acestui medic nu vizează perioada executării obligațiilor contractuale.
De altfel aceste pretinse declarații ale unor medici, depuse de parați, nu au nici o valoare juridica, neputand fi asimilate probei testimoniale in sensul prevederilor Codului de procedura civila. Declarațiile acestora sunt in măsura sa producă efecte juridice numai daca aceasta proba este administrata in fata instanței de judecata, in mod procedural, motiv pentru care urmează a nu le avea in vedere la soluționarea prezentei cauze.
Referitor la cheltuielile de judecata, a menționat ca la dosarul cauzei exista dovada onorariului de avocat in valoare de 3000 lei. Probabil este vorba de o eroare materiala in hotărârea primei instanțe, in care s-a consemnat ca reducerea cheltuielilor se face de la suma de 2380 lei in loc de 3000 lei la care se adaugă taxele judiciare.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115 C.
Urmare a decesului reclamantei-intimate N. M., survenit în data de 10.01.2010, prin încheierea de ședință din 12.02.2010 a fost introdusă în cauză, în calitate de continuator al demersului procesual inițiat de reclamanta-intimată, moștenitoarea Iosza M., în baza certificatului de moștenitor nr. 2/20.01.2010 emis de BNP B. I. A..
Ulterior, la termenul din 18.06.2010, au fost introduși în cauză, în calitate de succesibili ai defunctei N. M., în baza testamentului olograf întocmit la 01.12.2009 și a declarației de acceptare a succesiunii autentificate sub nr. 765/19.05.2010 de BNP Claici și numiții Vovâlcă R. I. și Vovâlcă M. L..
La același termen, judecata a fost suspendată în baza art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarelor_ și_/325/2010 (acesta din urmă conexat ulterior la primul), având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 2/20.01.2010 emis de BNP B. I. A..
Apelul a fost repus pe rol la termenul din 05.12.2014, termen la care, urmare a anulării prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a certificatului de moștenitor nr. 2/20.01.2010 emis de BNP B. I. A., a fost scoasă din cauză intimata Iosza M. și a fost intodus în cauză, în calitate de succesibil al intimatei-defuncte N. M., B. A. M., în baza testamentului olograf întocmit la 01.12.2009 de către defunctă.
În apel, apelanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii S. V. și P. I., precum și interogatoriul intimaților, iar intimații Vovâlcă au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii C. I. și M. A.. Instanța a încuviințat și administrat atât pentru apelanți cât și pentru intimații Vovâlcă proba testimonială și proba cu înscrisuri solicitată de apelanți, respingând proba cu interogatoriul intimaților ca nefiind concludentă.
Intimatul B. A. M. nu a solicitat încuviințarea unor probe în apel.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate cât și din perspectiva art. 295 C.pr.civ., tribunalul apreciază că acesta este nefondat.
Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1980/18.08.2005 de BNP A. B. pârâții D. D. și D. A., în calitate de întreținători, s-au obligat să o îngrijească și să o întrețină pe reclamantă cu toate cele necesare traiului – alimente, igienă, încălzitul, iluminatul și curățenia locuinței, medicamente în caz de boală, casă și masă separată sau comună în caz de nevoie, la domiciliul reclamantei, până la încetarea sa din viață, urmând să o înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că pârâții – care, conform mențiunilor din actele de identitate, domiciliază în localitatea Nușeni, jud. Bistrița-Năsăud – au dus-o, imediat după încheierea contractului de întreținere, în localitatea de domiciliu a acestora, cu scopul declarat de a rămâne aproximativ trei săptămâni; în fapt însă, reclamanta a arătat că a fost ținută forțat în localitatea Nușeni până în luna februarie 2008, interval de timp în care a revenit la domiciliul său din Timișoara doar de două ori, câte două săptămâni, fiind forțată, în pofida opoziției sale, să se întoarcă la Nușeni.
Susținerile reclamantei sunt confirmate de materialul probator administrat în cauză. Astfel, martorul I. S., propus de pârâți, a arătat că reclamanta a refuzat, în vara anului 2006, să se întoarcă la Nușeni și că aceasta i s-a plâns la telefond că pârâții nu pot să o aducă în Timișoara. Același martor a declarat că reclamanta a locuit majoritatea timpului după încheierea contractului de întreținere în localitatea Nușeni, stând în Timișoara aproximativ 3 luni pe an, vara. Același aspect vizând intervalul de timp în care reclamanta era adusă în Timișoara a fost relatat și de martorul N. G., propus de pârâți.
Afirmațiile reclamantei vizând mutarea sa, în pofida voinței sale, în localitatea Nușeni, la domiciliul pârâților, își găsesc suportul și în declarația martorului Vovâlcă R. I., acesta arătând că în vara anului 2006, la puțin timp după ce s-a mutat în vecinătatea reclamantei, pârâții i s-au plâns martorului că reclamanta refuză să se întoarcă în Nușeni. Același martor a declarat că din vara anului 2006 și până în februarie 2008 reclamanta nu a mai fost adusă la Timișoara.
Deși martorii S. V. și P. I., propuși de către apelanți, au arătat că întreținerea se presta când la Timișoara, când la Nușeni, nu au precizat care erau perioadele de timp în care reclamanta locuia în fiecare din aceste localități.
Aspectul vizând prezența reclamantei, în majoritatea covârșitoare a timpului, în localitatea Nușeni, este confirmat și de răspunsul pârâtei D. A. la interogatoriu, aceasta arătând că reclamanta i-a solicitat de mai multe ori să o aducă înapoi în Timișoara, insistând asupra acestui aspect (întrebarea 3, fila 133 primă instanță). La rândul său, la aceeași întrebare, pârâtul D. D. a afirmat, în cadrul interogatoriului luat, că au adus-o în Timișoara pe reclamantă de câte ori sănătatea i-a permis și au putut veni și întreținătorii (fila 150 primă instanță).
Deși apelanții-pârâți D. A. și D. D. au criticat, prin motivele de apel, faptul că interogatoriul pârâtului D. D. nu a fost administrat direct și nemijlocit în fața instanței, ci întrebările i-au fost înmânate apărătorului său, care, după completarea răspunsului de către pârât, l-a depus la dosar, tribunalul constată că această modalitate de administrare a probei a fost convenită de către înșiși pârâții, dat fiind faptul că pârâtul D. D. nu s-a putut prezenta în fața instanței spre a i se lua în mod direct interogatoriul (filele 149 și 173 prima instanță). Mai mult, invocându-se încălcarea unor dispoziții de procedură, neregularitatea trebuia invocată, conform art. 108 al. 3 C.pr.civ., la prima zi de înfățișare ce a urmat după pretinsa neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
Tribunalul apreciază că obligația de întreținere trebuie îndeplinită conform nevoilor întreținutului și, în orice caz, potrivit contractului încheiat. Contractul în litigiu prevede că întreținerea va fi prestată la domiciliul din Timișoara al întreținutei, iar prin refuzul său de a locui împreună cu pârâții în localitatea Nușeni, întreținuta a arătat în mod clar că urmărește îndeplinirea întocmai a obligațiilor de întreținere asumate de către pârâți. Cu toate acestea, pârâții au mutat-o pe reclamantă la Nușeni, abstracție făcând de solicitarea acesteia ca întreținerea să-i fie prestată conform contractului, la domiciliul său din Timișoara.
Declarațiile coroborate ale martorilor audiați în cauză conduc spre concluzia că în luna fenruarie 2008, urmare a insistențelor reclamantei, aceasta a fost adusă în Timișoara, în imobilul reclamantei mutându-se și pârâta D. A.. Pârâta a rămas în imobil până în toamna aceluiași an, când s-a întors la Nușeni. În septembrie, 2008, reclamanta a promovat o acțiune în evacuare împotriva pârâților, ce a făcut obiectul dosarului_/325/2008, prin sentința civilă 2994/03.03.2009 Judecătoria Timișoara dispunând evacuarea pârâților din imobilul transmis în schimbul întreținerii, cu motivarea că îndeplinirea obligației de întreținere nu presupune și mutarea întreținătorilor în imobil, aceștia fiind nuzi proprietari, iar reclamanta fiind uzufructuar.
Tribunalul constată că, începând cu luna septembrie 2008, pârâții nu i-au mai prestat defel reclamantei întreținerea convenită prin contract. Deși s-a susținut că reclamanta a refuzat să primească întreținerea oferită de către pârâți, niciuna dintre probele administrate în cauză nu dovedește acest aspect; martorul N. G. a arătat că știe de la pârâți că reclamanta refuză întreținerea, nefiind martor direct al acestui refuz. Conform declarațiilor martorilor I. S., propusă de pârâți și Vovâlcă R. I. și Vovâlcă D., propuși de reclamantă, reclamanta a rămas în îngrijirea vecinilor, aspect confirmat și de martorii Cereriișan I. și M. A., audiați în apel.
Deși apelanții au solicitat înlăturarea depozițiilor martorilor Vovâlcă, apreciind că acestea sunt subiective și interesate, nu există niciun temei pentru omiterea acestor declarații, câtă vreme ele se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.
Cât privește înscrisurile semnate de către medicii curanți ai reclamantei, în care sunt relatate aspecte vizând derularea relațiilor dintre părțile contractului de întreținere, acestea nu pot avea valoare probatorie în cauză, fiind declarații extrajudiciare.
Având în vedere aceste considerente, ținând cont că întreținătorii nu și-au executat obligațiile conform clauzelor contractuale, neprestând întreținerea la domiciliul reclamantei, pe care, în contra voinței ei, au mutat-o într-un alt județ, iar mai apoi, la întoarcerea acesteia în Timișoara au abandonat-o total, fără a face dovada că ar fi încercat să-i presteze în continuare întreținerea la domiciliul său și că aceasta ar fi refuzat, soluția de rezoluțiune a contractului de întreținere pronunțată de prima instanță în baza art. 1020-1021 C.civ. este corectă. Faptul că, anterior încheierii contractului de întreținere, reclamanta s-a deplasat cu întreținătorii la locuința acestora din Nușeni și că era mulțumită de îngrijirea acestora nu are nicio relevanță sub aspectul derulării relațiilor de întreținere dintre părți după momentul încheierii contractului. Dacă reclamanta ar fi intenționat ca întreținerea să-i fie prestată la Nușeni, nimic nu împieta asupra înscrierii acestei clauze în contract.
Referitor la pretinsa majorare de către prima instanță a cheltuielilor de judecată la plata cărora au fost obligați pârâții, tribunalul constată că la dosarul cauzei există dovada onorariului avocațial achitat de reclamantă în cuantum de 3000 de lei, fiind o eroare materială în hotărârea primei instanțe că reducerea cheltuielilor se face de la suma de 2380 lei la suma de 2500 lei, în loc de a se consemna că reducerea acestor cheltuieli se face de la suma de 3000 lei la suma de 2500 lei.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 C.pr.civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ. va fi respinsă cererea apelanților, aflați în culpă procesuală, privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge apelul declarat de apelantii-parati D. D. si D. A. (cu dom. procedural in Timisoara, ..1, . – la cab.av.P. & P.) impotriva sentintei civile 5851/16.04.2009 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatii V. R. I., V. M. L. (ambii cu som. In Timisoara, ., .) si B. A. M. (cu dom.ales in Timisoara, ., .- la av.M. Gaita).
Respinge cererea apelantilor privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 23.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnored MR/FSH
7 ex
Prima instanță – jud. L. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul TIMIŞ | Partaj judiciar. Sentința nr. 4440/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
