Succesiune. Sentința nr. 6178/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6178/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-12-2015 în dosarul nr. 1302/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:014._
ROMANIA
TRIBUNALUL TIMIS
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1302/A
Ședința publică din 28.12.2015
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – F. S. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-pârât B. T. împotriva sentintei civile 6178/04.05.2015, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele-reclamante B. A. C. si Al Olofi M. V. si a cererii de aderare la apel formulată de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsa partile.
Procedura completă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.p.c., a amânat pronunțarea la 23.12.2015, apoi pe azi, 28.12.2015, dând următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr.6178/04.05.2015, Judecatoria Timisoara a admis în parte acțiunea formulata de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., în contradictoriu cu pârâtul B. T., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul B. T. în contradictoriu cu reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., si, în consecință:a constatat deschisă succesiunea după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, cu ultimul domiciliul în Timișoara, ., jud. T.; a constatat că masa succesorală după defunctul B. G. se compune din cota de 1/2 din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, .( actualmente ., . ; a constatat că, după defunctul B. G., au rămas ca moștenitori legali acceptanti B. M., in calitate de soție supravietuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală mai sus menționată si B. G. si B. T., in calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/8 părți din masa succesorală mai sus menționată; a constatat deschisă succesiunea după defunctul B. G., decedat la data de 01.06.2005, cu ultimul domiciliul în Timișoara, ., .; a constatat că masa succesorală după defunctul B. G. se compune din cota de 3/16 părți din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosința înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, ., parter, .; a constatat că, după defunctul B. G., au rămas ca moștenitori legali reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., in calitate de fiice, cu o cotă de 1/2 părți din masa succesorală mai sus menționată; a constatat deschisă succesiunea după defuncta B. M., decedata la data de 05.11.2011, cu ultimul domiciliul în Timișoara, .. 8, jud. T.; a constatat că masa succesorală după defuncta B. M. se compune din: activul succesoral compus din cota de 5/8 din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, ., parter, ., precum si suma de 3.136 lei reprezentând chiria aferentă acestui imobil, încasată exclusiv de către pârât; pasivul succesoral reprezentat de suma de 913,5 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, pasiv care a fost suportat exclusiv de către pârât; a constatat că, după defuncta B. M., au rămas ca moștenitori legali pârâtul B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de 1/2 părți din masa succesorală mai sus menționată si reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., în calitate de nepoate de fiu predecedat, fiecare cu câte o cotă de 1/4 părți din masa succesorală mai sus menționată; a constatat că părților li se cuvin următoarele cote din întregul imobil supus partajului: reclamantei B. A. C., cota de ¼, reclamantei Al Olofi M. V., cota de ¼, pârâtului B. T., cota de ½; a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, .( actualmente ., ., prin atribuirea întregului imobil în natură pârâtului B. T., cu obligarea acestuia la plata către reclamanta B. A. C. a unei sulte în cuantum de 39.769 lei si către reclamanta Al Olofi M. V. a unei sulte în cuantum de 39.769 lei; a dispus comunicarea din oficiu a prezentei hotărâri Oficiului de cadastru și Publicitate Imobilarã T., în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei acesteia; a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 7.147, 96 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit extrasului de CF nr._-C1-U8 Timisoara (provenit din conversia pe hârtie a CF nr._ Timisoara), nr. top.9523/9524/1/II, proprietari tabulari ai imobilului-apartament-bun comun, compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta, situat administrativ în Timișoara, .( actualmente ., ., sunt B. G. si B. M. -fila 18 dos. Vol.I.
Imobilul mai sus menționat a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții și evaluare imobiliară efectuat în cauză de către expert P. I..
Conform constatărilor acestui raportul de expertiză, apartamentul nr. 2 este situat la parterul imobilului, făcând parte dintr-un ., cu o singură scară și cu 4 apartamente pe nivel, dispunând de două camere decomandate, baie, debara, hol 1 și hol 2 și prezintă mai multe lucrări de îmbunătățiri, executate de foștii proprietari care îi sporesc valoarea de circulație, logia apartamentului situată în dreptul camerei 1, în fața blocului, fiind închisă prin zidirea parapetului și montarea tâmplăriei PVC cu geam termopan spre stradă.
Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză, valoarea actuală de circulație a imobilului inclusiv cu îmbunătățirile aduse acestuia este de 156.854 lei, din care valoarea lucrărilor de îmbunătățiri este de 8.410 lei.
La data de 16.03.1998, așa cum rezultă din certificatul de deces depus la fila 10 din dos. Vol.I, numitul B. G. a decedat.
In drept, prin moștenire legală, se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă (persoane fizice, juridice sau statul).
Sub titlul “ Despre calitățile cerute pentru a succede “, Codul civil în art.654-658, prevede două condiții generale, una pozitivă și una negativă, condiții pe care trebuie să le îndeplinească o persoana pentru a putea moșteni.
La aceste doua condiții, se mai adaugă o a treia condiție și anume vocația (chemarea) la moștenire. Astfel, dreptul la moștenire se analizează în cadrul dreptului succesoral nu în sensul aptitudinii generale a persoanelor fizice ori juridice de a avea acest drept în conținutul capacității de folosință (dreptul de moștenire al persoanei fizice este un drept constituțional), ci în sensul dreptului asupra unei moșteniri deschise. Iar pentru ca o persoana să aibă acest drept, ea trebuie să fie chemată la moștenire, adică să aibă vocație succesorală, legală sau testamentară.
Potrivit art. 650 din C. civil, „Succesiunea se deferă prin lege, sau după voința omului, prin testament”. Moștenirea este legală atunci când transmisiunea din cauză de moarte are loc în temeiul legii.
Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor este reglementat de dispozițiile art.1 lit.a din Legea nr.319/1944, iar conform art.669 C.civ., descendentii, respectiv fii și fiicele defunctului, sunt rude de gradul unu, din prima clasa de moștenitori legali.
Potrivit Legii mai sus menționate, dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs numai cu descendetii, indiferent de numărul lor, el culege ¼ din moștenire.
Reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii în virtutea căruia un moștenitor legal de un grad mai îndepartat numit reprezentant urcă în gradul, locul și drepturile ascendentului său numit reprezentat care este decedat la deschiderea moștenirii, pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire, dacă s-ar mai fi aflat în viată.
Descendenții copiilor defunctului și descendenții de frați și surori, pot beneficia de reprezentare numai dacă sunt îndeplinite trei condiții, doua în persoana celui reprezentat și una în persoana reprezentantului.
Cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii: în această privință legea prevede că nu se reprezintă decat persoanele moarte, deci o persoană în viață la data deschiderii moștenirii nu poate fi reprezentată, deoarece nu se reprezintă decât persoanele decedate, o persoana care este în viață neputand fi reprezentată, chiar daca ea nu moșteneste, renunțând la moștenire sau fiindcă este nedemn.
Potrivit art. 651 C. civ., incident în cauză, succesiunile se deschid prin moarte.
Aplicând aceste dispoziții legale în prezenta cauză, instanța a constatat că:
În ceea ce privește succesiunea după defunctul B. G.:
Avand in vedere ca prin Incheierea nr. 1/20.03.2014 privind verificarile efectuate in evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici si ale Centrului N. de Administrare a Registelor Nationale Notariale eliberată de BNP A. A. C., cu privire la defunctul B. G., nu figurează dezbătută succesiunea, instanta a constatat ca la data 16.03.1998 s-a deschis succesiunea acestui defunct.
A constatat că masa succesorală după defunctul B. G. se compune din cota de 1/2 din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, .( actualmente ., ..
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, succesorii defunctului B. G. sunt B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, decedată ulterior, la data de 05.11.2011 (certificat de deces fila 8 din dos. Vol.I), B. G., decedat, de asemenea ulterior, la data de 01.06.2005(certificat de deces fila10 din dos. Vol.I) și pârâtul B. T., în calitate de fii.
Conform declarației martorului M. Gheoghe,” dupa decesul tatalui domnului B. G., in casa a ramas doamna M.. Domnul B. G. fiul nu a luat nimic din imobilul parintilor pentru ca nu avea unde sa duca.”
Din declaratia martorului Ciresan E., instanta a retinut „(...)Doamna M. a avut doi copii, pe T. si pe Gheorge ( G.). Domnul T. are doi copii, pe C. si inca un baiat. Domnul Gheoghe are doua fete, pe A. si V.. A. este plecata in Italia si V. in Yemen, amandoua fiind casatorite acolo avand familii.
Doamna M. a fost casatorita cu domnul B. G., tatal copiilor.(...)
Dupa decesul domnului G. tatal, doamna M. a ramas singura.
Stiu ca la un moment dat, din spusele doamnei M., ca fiul acesteia de la A., domnul T. a fost si i-a cerut sa treaca apartamentul pe numele lui. Insa aceasta pretindea ca are 4 nepoti si apartamentul ar trebui împartit acestora.”
Martorul Godo M. a relatat ca ” dupa decesul lui B. Gheoghe atat B. T. cat si B. G. fiul au continuat sa-si viziteze mama, la fel si nepotii de la A. si paratelor. Arat ca nici B. T. si nici B. G. nu au locuit in apartament cu B. M. dupa decesului tatalui lor.”
De asemenea, martorul P. I. a declarat „ stiu ca, B. G. tatal a avut bani in cont iar inainte de deces i-a spus sotiei sale care este contul care este contul, iar B. M. a scos bani pentru înmormântare si i-a dat si reclamantului si lui B. G. fratele reclamantului din banii care i-a scos.”
Conform relatarilor martorului R. S. „ la decesul lui B. G. cheltuielile de inmormantare au fost suportate de amandoi fratii, asa cred, totodata mai cred ca reclamantul a suportat o cota mai mare.(...) Stiu ca la un moment dat s-a pus discutia de incheiere a unui contract de intretinere intre d-na B. M. si reclamant, stiu ca s-au dus si la un notar, am fost si eu acolo, iar d-na M. s-a razgandit spunand ca, vrea sa includa si nepoatele, insa nu s-a pus problema ca reclamantul sa detina intregul apartament, ci doar o parte, restul fiind pentru nepoate.”
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, apreciind ca ambii fii ai defunctului B. G. au făcut acte de acceptare tacita, instanța a retinut ca sustinerea paratului B. T. potrivit căreia după decesul lui B. G., fratele sau nu a acceptat succesiunea nici in mod expres nici tacit este neîntemeiata.
In consecință, după defunctul B. G., au rămas ca moștenitori legali acceptanți B. M., in calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală mai sus menționată si B. G. si B. T., in calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/8 părți din masa succesorală mai sus menționată.
În ceea ce privește succesiunea după defunctul B. G.:
Cum, potrivit certificatului de deces depus la fila 10 din dos. Vol.I, la data de 01.06.2005 a intervenit decesul lui B. G., CNP_, iar potrivit Incheierii nr. 3/20.03.2014 privind verificarile efectuate in evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici si ale Centrului N. de Administrare a Registelor Nationale Notariale eliberată de BNP A. A. C., cu privire la defunctul B. G., nu figurează dezbătută succesiunea, instanta a constatat ca la data 01.06.2005, s-a deschis succesiunea după acest defunct.
De asemenea, a constatat că masa succesorală după defunctul B. G. se compune din cota de 3/16 părți din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, ., parter, ..
Avand in vedere sentinta civila nr. 9737/05.10.1992 pronuntata in cadrul dosarului nr. 477/1992 al Judecatoriei Timisoara prin care s-a desfacut casatoria incheiata intre numita B. I. si B. G., precum si certificatul de nastere si de casatorie al reclamantei B. A.-C. si certificatul de nastere si de casatorie al reclamantei Al Olofi M.-V.-filele 156-160 dos. nr._/325/2013, instanta a retinut că după defunctul B. G., au rămas ca moștenitori legali reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., in calitate de fiice, cu o cotă de 1/2 părți din masa succesorală mai sus menționată.
În ceea ce privește succesiunea după defuncta B. M., s-a reținut că, potrivit încheierii nr. 2/20.03.2014 privind verificarile efectuate in evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici si ale Centrului N. de Administrare a Registelor Nationale Notariale eliberată de BNP A. A. C., cu privire la această defunctă nu figurează dezbătută succesiunea.
Referitor la masa succesorală rămasă după această defunctă, față de argumentele mai sus menționate, s-a constatat pe de o parte că activul succesoral este reprezentat de cota de 5/8 din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosința înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, ., parter, ..
În ceea ce privește cererea precizatoare a reclamantelor de includere în masa succesorală a sumei de 1.000 lei aflată în contul nr.2532.A02.0._.0249. ROL.3 deschis pe numele defunctei la BCR, din relațiile depuse la dosarul cauzei de către unitatea bancară ante-menționată, instanța a reținut că acest cont a fost închis la data de 27.06.2008, data la care a fost și debitat cu suma de 1.094,83 lei.
Față de aceste aspecte, reținând că acest cont a fost închis cu mult timp anterior deschiderii succesiunii numitei B. M., instanța urmează să respingă cererea precizatoare a reclamantelor de includere în activul succesoral a sumei de 1.000 lei.
Referitor la cererea precizatoare a reclamantelor privind includerea în activul succesoral a sumei de 14.850 lei, sumă obținută de pârâtul B. T. cu titlu de chirie, în urma închirierii imobilului inclus în masa succesorală, instanța a constatat că, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada faptului că apartamentul în litigiu a fost închiriat de pârâtul B. T., el fiind singurul care a încasat chiria, iar chiria încasată din închirierea acestui apartament, reprezintă fructe civile ale bunului supus partajării și prin accesiune, fac și ele parte din masa succesorală și se cuvin tuturor moștenitorilor proporțional cu cota lor succesorală.
Însă instanța a apreciat că pot fi supuse partajului doar fructele civile, constând în chiria pe care efectiv s-a dovedit că încasat-o unul dintre moștenitori
Astfel, din declarațiile martorilor M. C. Cătalin și S. A. Iasminka, instanța a reținut că în perioada octombrie 2012-februarie 2013 în imobil au locuit 2 persoane care plăteau cu titlu de chirie câte 50 Euro fiecare, iar în perioada martie 2013- iunie 2013, au locuit, de asemenea martorul M. C. C. și prietena acestuia care au plătit, de asemenea, câte 50 Euro fiecare, cu titlu de chirie, în afară de cheltuielile de întreținere ale imobilului pe care le achitau separat.
În consecință, instanța a reținut că pârâtul a încasat o chirie în cuantum de 700 EURO echivalentul a 3.136 lei ( 700 euro X 4,48 lei - cursul 1 euro la data formulării de către reclamante a cererii precizatoare- 26.01.2015), suma care urmează a fi inclusă în activul succesoral.
Cât privește pasivul succesiunii, instanța a reținut că acesta se compune din datoriile si sarcinile moștenirii, datoriile succesorale fiind acele obligații patrimoniale ale defunctului care există in patrimoniul succesiunii la data deschiderii moștenirii, iar sarcinile moștenirii fiind obligațiile care nu există in patrimoniul celui care lasă moștenirea, dar se nasc in persoana moștenitorului la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința defunctului sau din voința lui.
În această ultimă categorie, a sarcinilor moștenirii, sunt incluse cheltuielile de înmormântare, precum și cele efectuate cu ocazia îndeplinirii datinilor de pomenire a memoriei celui decedat, potrivit obiceiului locului, în măsura în care nu sunt excesive, cheltuielile pentru administrarea și lichidarea moștenirii, incluzând în acestea și impozitele datorate pentru bunurile succesorale, precum și taxele notariale ori de timbru, avansate pentru îndeplinirea procedurii succesorale, notariale ori judecătorești; plata legatelor cu titlu particular, sau altele asemenea.
În ceea ce privește cheltuielile suportate de către unul dintre moștenitori, cu întreținerea, pe timpul vieții, a celui despre a cărui moștenire este vorba, acestea, astfel cum a apreciat doctrina de specialitate și practica judiciară, nu pot fi incluse în pasivul succesoral.
Cheltuielile pe care unul dintre copii le-a suportat singur, în timpul vieții părintelui, pentru întreținerea acestuia, reprezintă îndeplinirea obligației sale legale prevăzute de Codul Familiei, iar cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți obligați pentru partea fiecăruia, însă nu invocând vreo obligație născută din calitatea de moștenitori, cum este cazul în speța de față, ci pe temeiuri diferite și separate de cauza succesorală.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că, în speță, sunt indiscutabil incluse în această categorie cheltuielile ocazionate de înmormântarea defunctei B. M..
Suportarea acestor cheltuieli doar de către pârâtul B. T. reprezintă un fapt recunoscut chiar de către reclamante.
Câtimea și modul de finanțare al acestor cheltuieli sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârât- f.44-49 dos. vol.I, înscrisuri care probează suma totală de 2.913,5 lei, reprezentând costul sicriului, al taxelor de cimitir și înmormântare, precum și al taxelor de îmbălsămare. Din costul acestor cheltuieli, instanța urmand să scadă suma de 2.000 lei pe care pârâtul a precizat că a primit-o ca ajutor de înmormântare.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmand să includă în pasivul succesoral de suma de 913,5 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, pasiv care a fost suportat exclusiv de către pârât.
În ceea ce privește cererea pârâtului de includere în pasivul succesoral a cheltuielilor suportate de acesta cu întreținerea și îngrijirea numitei B. M., inclusiv costul operațiilor suferite de aceasta în timpul vieții, acestea neputând fi încadrate, așa cum s-a reținut mai sus, nici în categoria datoriilor și nici în categoria sarcinilor moștenirii, instanța urmand să o respingă ca neîntemeiată.
Referitor la susținerea pârâtului potrivit căreia a adus prin contribuție proprie îmbunătățiri imobilului mai sus menționat inclus în masa succesorală, instanța a constatat că, în cauză prin mijloacele de probă administrate nu s-a făcut dovada că a suportat în mod exclusiv costurile acestor îmbunătățiri, atât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât și din probele testimoniale administrate rezultând că defuncta a suportat costurile acestor investiții, motiv pentru care a respins cererea pârâtului formulată în acest sens, ca neîntemeiată.
Instanța a respins ca neîntemeiată și cererea reclamantelor de includere în pasivul succesoral a sumei de 946 lei, pretins achitată de către acestea Asociației de proprietari cu titlu de cheltuieli de întreținere, chitanța nr. 22/15.06.2012 neregăsindu-se la dosarul cauzei.
În concluzie, instanța a constatat că masa succesorală după defuncta B. M. se compune din:
-activul succesoral compus din cota de 5/8 din imobilul-apartament compus din 2 camere si dependinte cu 5,76 % pc.c. si din teren in folosinta înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top.9523/9524/1/II, situat administrativ în Timișoara, ., parter, . în valoare de 98.033,75 lei ( 5/8 din 156.854 lei, valoarea totală a imobilului, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții și evaluare imobiliară –f. 239 -267- dos. nr._/325/2013), precum si suma de 3.136 lei reprezentând chiria aferentă acestui imobil, încasată exclusiv de către pârât.
-pasivul succesoral reprezentat de suma de 913,5 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, pasiv care a fost suportat exclusiv de către pârât.
În ceea ce privește moștenitorii legali rămași după defuncta B. M., instanța, reținând că niciuna dintre părți nu au contestat calitatea de acceptanți a acestora, a constatat că aceștia sunt: pârâtul B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de 1/2 părți din masa succesorală mai sus menționată si reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., în calitate de nepoate de fiu predecedat, fiecare cu câte o cotă de 1/4 părți din masa succesorală mai sus menționată.
Având în vedere aceste considerente, s-a constatat că pârâtului B. T. îi revine o valoare de 50.584,75 lei, respectiv ½ X (98.033,75 + 3.136), din întregul activ succesoral, iar reclamantelor, câte 25.292,43 lei, respectiv ¼ X (98.033,75 + 3.136), fiecare din același activ succesoral, iar din pasivul succesoral pârâtul B. T. trebuie să suporte suma de 456, 75 lei, respectiv ½ X 913,5 lei, reclamantelor revinindu-le suma de 228, 37 lei.
Având în vedere însă că pârâtul a încasat exclusiv întreaga sumă de 3.136 lei reprezentând chiria aferentă acestui imobil, însă a suportat, de asemenea exclusiv suma de 913,5 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, s-a constatat că valoarea efectivă ce îi revine pârâtului B. T. din întreaga masa succesorală mai sus menționată, după scăderea pasivului succesoral din activul succesoral și luare în considerare a sumelor mai sus menționate, este de_,49 lei, iar valoarea ce îi revine fiecărei reclamante din aceeași masă succesorală este de 25.848,06 lei.
Ca urmarea a dezbaterii succesive a celor 3 succesiuni, s-a constatat că părților li se cuvin următoarele cote din întregul imobil supus partajului: reclamantei B. A. C., cota de ¼, respectiv valoarea_,5 lei, reclamantei Al Olofi M. V., cota de ¼, respectiv valoarea_,5 lei, iar pârâtului B. T., cota de ½, respectiv valoarea_ lei.
Având în vedere însă că pârâtul a încasat exclusiv întreaga sumă de 3.136 lei reprezentând chiria aferentă acestui imobil, însă a suportat, de asemenea exclusiv suma de 913,5 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare mai sus reținute, s-a constatat că valoarea efectivă ce îi revine pârâtului B. T. în urma partajului, este de 77.315,74 lei, iar valoarea ce îi revine fiecărei reclamante în urma partajului este de 39.769 lei.
Potrivit art. 728 cod civil aplicabil în speță, “Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricand cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii”.
La formarea si atribuirea loturilor trebuie ca fiecare parte sa primeasca, pe cat se poate, aceeasi cantitate de bunuri, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare, iar inegalitatea loturilor date in natura se compenseaza prin bani, conform dispozitiilor art.741, art.742 C.civ.
De asemenea, art.673 ind.1 si urm. C.pr.civ. cuprinde dispozitiile procedurale după care se realizeaza partajarea bunurilor asupra cărora există un drept de coproprietate. La formarea si atribuirea loturilor, instanta urmand a tine seama, dupa caz, si de acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația părților, faptul ca unii dintre coproprietari au făcut construcții, îmbunătățiri sau alte asemenea criterii .
Față de aceste dispoziții legale, reținând că imobilul ce face obiectul prezentei cauze nu poate fi partajat în natură, precum și faptul că pârâtului îi revine o cotă mai mare de proprietate din bunul supus partajului, acesta fiind cel care a folosit acest imobil de la decesul defunctei B. M., în timp ce reclamantele locuiesc în prezent împreună cu familiile acestora în străinătate, iar potrivit declarației martorului R. S. „pârâtele au unde să locuiască când vin în România, mama lor având o casă spațioasă” și „ atunci când pârâtele veneau în tară locuiau la mama lor, iar bunica venea pe la ele să le vadă „ bunica mergând aproape zilnic să le vadă, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului mai sus menționat ce fac parte din masa succesorală, prin atribuirea întregului imobil în natură pârâtului B. T., cu obligarea acestuia la plata către reclamanta Al Olofi M. V. a unei sulte în cuantum de 39.769 lei, iar către reclamanta Al Olofi M. V. a unei sulte în cuantum de 39.769 lei.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte atât acțiunea civilă formulată de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V. ce a făcut obiectul dosarului nr._, cât și cererea reconvențională formulată de pârâtul B. T., ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2013.
În temeiul art. 35 alin. 5 dinLegea nr. 7/1996 în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, aceasta urmand a se comunica din oficiu Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobilarã T..
În temeiul art. 274-275 C. pr. civ., s-a constatat că reclamantele au suportat următoarele cheltuieli de judecată în prezenta cauză: 17.030,37 lei- taxe judiciare de timbru aferente acțiunii și repunerii pe rol a cauzei ca urmare a suspendării cauzei pentru că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, 5.300 lei -onorariu de avocat și 3.861,75 lei- onorariu executori judecătorești, în timp ce pârâtul a suportat următoarele cheltuieli de judecată:2500 lei-onorariu avocat, 620 lei- onorariu notar pentru eliberarea certificatelor privind verificările dezbaterii succesorale, 8.776,2 lei, taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 276 C. pr. civ. și având in vedere faptul că sistarea stării de indiviziune profită tuturor părților implicate în procesul civil, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul să plătească reclamantelor suma de 7.147, 96 lei ( 26.192,12 lei-11.896,2 lei= 14.295,92 lei/2 = 7.147,96 lei), cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Impotriva hotararii a declarat apel paratul B. T., solicitand schimbarea in parte a sentinței apelante si, in rejudecare, admiterea in totalitate a cererii reconventionale asa cum a fost formulata.
In motivarea apelului, făcută la termenul din data de 04.09.2015, paratul apelant a precizat ca se impune stabilirea valorii masei succesorale, a apartamentului in litigiu, evidențiat în CF nr._-C1-U8, A1, top 9523-9524/1/II Timișoara, apartament situat în mun. Timișoara, ., ., jud. T., la suma de_ lei RON (valoarea de circulație a apartamentului neâmbunatatit-conform expertizei tehnice efectuate in dosar), iar dupa defunctul B. G. -tatăl apelantului- decedat la 16.03.1998, stabilirea calității de moștenitor ai apelantului după defunctul B. G., (tatăl pârâtului) decedat la data de 16.03.1998, stabilirea calității de moștenitor a defunctei B. M., după defunctul B. G., (soț) decedat la data de 16.03.1998, stabilirea cotelor succesorale ale acestora, respectiv a cotei de 1/8 din imobilul din litigiu pentru defuncta B. M. și 3/8 din imobil pentru pârâtul.-reclamant reconvențional B. T., recalcularea cotelor succesorale ale părților dupa defuncții B. G. si B. M. - părinții apelantului, cota 5,5/8 din imobil pentru apelantul B. T., respectiv cota de 2,5/8 din imobil pentru ambele intimate B. A. C. si AL Olofi M. V., 1,25/8 pentru fiecare intimată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a solicitat compensarea acestora, având în vedere taxa de timbru achitată de intimate pentru timbrarea acțiunii principale, respectiv suma de 11.039,44 lei nu și cu taxa de timbru în cuantum de 5.519,72 lei, achitata de intimate pentru repunerea cauzei pe rol, suspendarea fiind dispusă în baza alin. 1 art. 155 C., pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor fixate de către instanță în sarcina intimatelor, la termenul de judecată, din 25.04.2012.
Referitor la obligarea sa la plata taxei de timbru aferentă pretențiilor intimatelor privind chiria încasată de apelant, a apreciat că poate fi obligat doar la plata taxei de timbru diminuată corespunzătoare pretențiilor admise de către instanță; astfel, pretențiile solicitate au fost de 1/2 din valoarea_ lei, respectiv 7.425 lei pentru această sumă achitandu-se taxa de timbru, în timp ce valoarea pretențiilor admise de către instanță este de 3.316 lei.
Apelantul-pârât a apreciat, de asemenea, că se impune compensarea totală a onorariilor de avocat.
În ceea ce privește succesiunea după defunctul B. G. -tatăl apelantului- decedat la 16.03.1998, făcând o analiză a depozitiilor martorilor și a actelor considerate acte de acceptare tacită a moștenirii, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a stabilit că ambii fii ai defunctului B. G. au făcut acte de acceptare tacită.
De asemenea, a precizat că poziția ulterioară decesului lui B. G. tatăl, manifestată de mama apelantului, care dorea ca și intimatele să fie incluse la succesiune, nu dovedește sub niciun aspect faptul că, anterior, B. G. fiul ar fi acceptat tacit succesiunea după defunctul B. G. tatăl.
Astfel, apelantul a arătat că trebuie avut în vedere faptul că, ulterior decesului tatălui, fratele apelantului și-a vizitat foarte rar mama, relațiile dintre aceștia fiind deosebit de reci, fapt relatat și de martorul R. S.. Rezultând astfel evident, faptul că fratele apelantului a exercitat niciun act cu valoare de acceptare tacită, conform disp. art. 1100 N.C. Civil, și nici reclamantele nu și-au exercitat opțiunea, in cadrul termenului de opțiune succesorală, conform art. 1105 N.C.Civil. Singurii moștenitori după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, sunt apelantul B. T. - in calitate de fiu și defuncta B. M. în calitate de soție, moștenitori care au acceptat tacit succesiunea și cărora le revine, în mod legal, următoarele cote succesorale: 1/8 din imobilul din litigiu pentru defuncta B. M. și 3/8 din imobil pentru apelantul B. T.. Orice altă susținere făcută de intimate nu este dovedită, răspunsurile lor la interogatorii nu sunt reale, fiind de notorietate printre rude și cunoștinte faptul că după divorț, din anul 1992, fetele nu și-au mai vizitat tatăl, nu țineau legătura cu el, nu-l sunau, nu au venit la înmormântarea sa, situație în care nu au niciun suport real afirmațiile acestora potrivit cărora tatăl lor, după decesul bunicului, ar fi luat haine si încălțăminte rămase de la acesta.
In ceea ce privește valorea de circulație a imobilului, aceasta este de_ lei (valoarea de circulație a apartamentului neîmbunătătit-conform expertizei tehnice efectuate in dosar). In mod greșit instanța de fond a reținut o valoare de circulație a imobilului de 156.854 lei, cuprinzând și valoarea investițiilor și îmbunătățirilor realizate, în condițiile în care aceste îmbunătățiri au fost suportate integral de către apelant. Toți martorii au susținut că pentru orice reparație sau lucrare la imobil, era contactat apelantul care suporta și toate cheltuielile aferente. Trebuie reținut că mama apelantului nu iniția nicio lucrare la imobil, nefiind în măsură să gestioneze asemenea lucrări, fiind o persoană cu un grad redus de educație, care nu știa să folosească telefonul, astfel nu avea cum să contracteze singura lucrări de reparații, să semneze contracte- pentru montare termopane, etc. De asemenea, aceasta avea venituri reduse. Pentru ca pensia acesteia era foarte mică, s-au inteprins demersuri pentru a putea beneficia de pensie de urmaș după defunctul B. G. tatăl. In condițiile în care s-a susținut că B. M. a lichidat contul soțului său, pentru a avea bani pentru înmormântare, coroborat cu pensia mică de care a beneficiat este evident că mama apelantului nu avea economii și nici nu își putea permite să facă, pentru a contribui la lucrările de îmbunătățire a apartamentului, a mai arătat apelantul.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond în mod greșit a reținut că suspendarea cauzei s-a datorat faptului că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii.
Pentru prima dată cauza a fost suspendată la primul termen de judecată, la 25 aprilie 2012, în baza art.155 alin.1 C., pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor fixate de către instanță în sarcina intimatelor, care nu au depus extras CF, adeverința privind vechimea imobilului. In această situație s-a achitat suma de 5.519,72 lei, pentru repunerea cauzei pe rol.Ulterior, cauza a mai suportat o suspendare la 09.01.2014, motivul suspendării nefiind absența părților, ci disp. art. 155 C.. Împotriva acestei încheieri intimatele au declarat recurs, recursul fiind soluționat de Tribunalul T., la 03 noiembrie 2014, care a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare Judecătorei T..
In cazul suspendării determinate de nerespectrea obligațiilor pe care instanța le-a trasat in sarcina intimatelor, a apreciat că nu poate fi obligat apelantul să suporte în vederea compensării suma de 5519,72 lei- taxa de timbru achitată de intimate pentru repunerea cauzei pe rol.
In drept, paratul apelant si-a intemeiat apelul pe dispozitiile art. 282 si urm C..
Reclamantele intimate B. A. C. si Al Olofi M. V. au formulat intampinare, solicitand admiterea excepției netimbrării apelului, raportat la dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr. 146/1997; subsecvent, au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și păstrarea în tot a hotărârii atacate si să se dispuna obligarea pârâtului-apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea prezentei căi de atac și suportată de către reclamantele -intimate, constând în onorariul de avocat.
In motivarea intampinarii, reclamantele intimate au învederat instanței faptul că cererea de apel a pârâtului-apelant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.287 pct 3 C.p.c. („motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul") și pct.4 („dovezile invocate în susținerea apelului"). Or, conform art.287 alin.4 C.p.c. „termenul pentru depunerea motivelor de apel se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare". Pârâtul-apelant nu a făcut altceva decât să declare un apel formal, tocmai pentru a tergiversa îndeplinirea de către acesta a obligațiilor stabilite de către instanța de judecată în sarcina acestuia.
În drept, intimatele- reclamante si-au intemeiat intampinarea pe dispozitiile art.289 alin.2, art.113 alin.2, art.292, art.296, art.274 C.p.c; art.11 din Legea nr. 146/1997.
La primul termen de judecată în apel, în data de 04.09.2015, reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V. au depus cerere de aderare la apelul declarat de reclamant, solicitând a le fi atribuit întregul imobil, cu intabularea dreptului lor de proprietate în cotă de ½ fiecare în cartea funciară, obligarea lor la plata unei sulte în cuantum de_ lei către pârâtul B. T., includerea în activul succesoral după defuncta B. M. a sumei de 1000 lei, pretins ridicată de către pârâtul B. T. după decesul acesteia și a sumei de 2000 lei reprezentând ajutorul de înmormântare luat de același pârât, includerea în pasivul succesoral după defuncta arătată a sumei de 946 lei, pretins achitată la data de 15.06.2012 de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V. pentru reparații și înlocuire acoperiș și obligarea pârâtului B. T. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată în fața primei instanțe, în cuantum de_,12 lei.
In motivarea cererii de aderare la apel, reclamantele intimate au aratat că B. T. are deja o locuință în A. (unde locuiește și muncește efectiv), iar intimatele reclamante nu au în tară nicio locuință. Mai mult, datorită războiului început în Yemen, reclamanta intimata Al Olofi V. împreună cu cei trei copii ai sai și cu soțul sunt nevoiți să migreze, revenind să locuiasca in țara. Prin urmare, atribuirea acestui imobil ar fi un lucru mai mult decât necesar, la venirea sa în țară fiind nevoită să solicite statutul de refugiat și să aștepte ajutor social de la stat, lucru care poate fi înlăturat în cazul în care aceasta și familia sa vor unde să locuiască. B. T. a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar (adeverințele de salariu), că nu are posibilitatea despăgubirii acestora pentru sulta aferentă. Din depozițiile testimoniale, coroborate cu cartea imobilului a reiesit că niciunul dintre fiii lui B. T. nu locuiește efectiv acolo, chiar dacă este vreunul student (denotă că au asigurate camere de cămin). In realitate, B. T. solicită acest imobil pentru a-l închiria. Reclamantele intimate au solicitat corelativ să se dispuna dezdăunarea lui B. T. sub forma unei sulte în cuantum de 78.427 lei (pentru partea sa de ½ din imobil, calculată prin raportarea la valoarea de circulație a bunului imobil indicată în raportul de expertiză întocmit de către ing.P. I.), intimatele reclamante având posibilitatea de a o plăti imediat.
De asemenea reclamantele intimate au mai solicitat includerea în activul succesoral după defuncta B. M. a următoarelor sume ce au fost omise de către instanța de fond: suma de 1.000 lei (ce se afla în contul defunctei la data decesului acesteia, bani ce au fost luați doar de către B. T.); suma de 2.000 lei (reprezentând ajutorul de înmormântare pe i-a luat doar B. T., aspect recunoscut inclusiv de către acesta).
Reclamantele intimate au solicitat includerea în pasivul succesoral după defuncta B. M. a sumei de 946 lei achitată de către intimatele reclamante la Asociația de proprietari, conform chitanței nr.22/15.06.2012, pentru reparații și înlocuire acoperiș, sumă ce a fost omisă de către instanța de fond si obligarea lui B. T. la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată pe care intimatele reclamante le-au suportat cu devoluțiunea acestei cauze, recte a întregii sume de 26.242,12 lei (conform Borderoului depus la instanța de fond și justificat cu înscrisuri), făcând aplicațiunea dispozițiilor art.274 C.p.c. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
In drept, cererea de aderare la apel a fost intemeiata pe dispozitiile art.293, art.274 C.p.c.
Urmare a depunerii motivelor de apel de către pârâtul B. T., reclamantele-intimate B. A. C. si Al Olofi M. V. au formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In motivarea intampinarii, reclamantele intimate au aratat ca îmbunătățirile în cuantum de 8.410 lei (așa cum au fost stabilite și calculate conform anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expert P. I.), toate au fost efectuate în timpul vieții bunicii reclamantelor si au fost achitate doar de către aceasta din banii ei, nicidecum nu au fost plătite de către pârâtul B. T., acest aspect reiesind atât din înscrisurile aflate la dosar (chitanțe ș.a.) cât și din depozițiile martorilor.
In ceea ce privește succesiunea după defunctul B. G. (bunicul patern al reclamantelor, decedat la data de 16.03.1998), în mod corect a reținut instanța de fond că atât tatăl reclamantelor (pe nume tot B. G.) cât și B. T. au acceptat succesiunea în formă tacită (amândoi efectuând acte de acceptare de aceeași natură). Acest aspect reiesind din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv din probele testimoniale. Astfel, din depoziția martorei Godo M. a reiesit că „...după decesul Iui B. G. în 1998 atât B. T. cât și B. G. fiul au continuat să-și viziteze mama". Acest aspect a fost confirmat atât de martora P. I. „...că B. G. fiul a viztat-o pe B. M. după decesul tatălui" și de martorul P. I. „după decesul tatălui lui B. T. știu că B. G. fiul, împreună cu concubina lui veneau în vizită la mama sa B. M. și o ajutau pe aceasta". Aspectul fiind confirmat în mod indirect de către martora Ciresan E., care a afirmat că „...știu că la un moment dat, din spusele doamnei B. M., că fiul acesteia de la A., domnul B. T. a fost și i-a cerut să treacă apartamentul pe numele lui, însă aceasta pretindea că are 4 nepoți și apartamentul ar trebui împărțit acestora". Deci inclusiv defuncta B. M. când era în viată a recunoscut ca ambii săi fii (B. T. și B. G.) au acceptat în mod tacit succesiunea după tatăl lor decedat în 1998, si nu a acceptat să fie indusă în eroare de propriul ei fiu-B. T., care avar fiind după bani, ar fi dorit să obțină el singur imobilul în litigiu.
In ce privește critica privind moodalitatea de stabilire a cheltuielilor de judecată, au apreciat că este nefondată, raportat la înscrisurile doveditoare existente la dosar. Mai mult, susținerea pârâtului B. T. ca onorariile de avocat să fie compensate în totalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că sumele achitate de reclamante au fost cu mult mai mari decât cele suportate de către pârâtul B. T.. De asemenea, din cauza poziției sale procesuale, acest litigiu s-a tergiversat foarte mult. De asemenea, pârâtul B. T. a avut o atitudine total sfidătoare față de instanță, inducând-o în permanență în eroare, inclusiv cu faptul că nu ar fi obținut sume de bani prin închirierea imobilului de la data decesului bunicii lor B. M. și până în prezent.
Apelantul parat B. T. a formulat raspuns la intampinare, arătând, în ceea ce privește îmbunătățirile in cuantum de 8410 lei, asa cum au fost stabilite prin expertiza tehnica efectuata in dosar, ca acestea nu puteau fi achitate de către defuncta B. M., in condițiile in care aceasta avea o pensie foarte mica.In ceea ce privește susținerea intimatelor ca dovada achitării de către defuncta a acestor cheltuieli rezulta din facturi, având in vedere ca defuncta era proprietara apartamentului, in mod evident facturile se întocmeau pe numele acesteia, problema care se ridica fiind cine a suportat costul acestor facturi. In acest sens, martorul P. I. a aratat in mod clar ca „reclamantul s-a ocupat de efectuarea unor îmbunătățiri in sensul ca s-a pus geam termopan la balcon sau efectuat zugrăveli si reparații curente la instalatii” iar martora U. E. a afirmat: „ B. M. ii cerea reclamantului sa zugrăvească apartamentul”.
Declarația martorului M. G. (martor propus de intimate), declarație dată în fața instanței la 30.10.2013, este elocventa, in declarația sa martorul a aratat: „Domnul B. G. fiul nu a luat nimic din imobilul părinților" .
Susținerile intimatelor nu se intemeiaza pe cunoaștere directa a realității, acestea nepastrand legătura fireasca nepoate-bunica cu defuncta B. M., vizitand-o extrem de rar.
In ceea ce privește succesiunea dupa defunctul B. G.-senior, bunicul intimatelor, susținerile intimatelor potrivit cărora si defunctul B. G. jt - tatăl intimatelor a acceptat succesiunea in forma tacita, nu pot fi reținute.
Afirmațiile martorilor ca si tatăl intimatelor dupa decesul lui B. G. senior, bunicul intimatelor a continuat sa-si viziteze mama nu reprezintă faptul juridic, care, in lumina dispozițiilor legale in materie, reprezintă o acceptare tacita a succesiunii.
In ceea ce privește declarația martorei Ciresan E., faptul ca B. M. nu ar fi dorit sa transcrie apartamentul pe numele apelantului, pretinzând ca are 4 nepoți si apartamentul ar fi trebuit impartit acestora, nu are nicio legătura din punct de vedere juridic, cu faptul ca dupa decesul lui B. G. sn, B. G. jr (tatăl intimatelor ) nu a acceptat in mod tacit succesiunea. Susținerea defunctei B. M. nu este decât o părere proprie, fara consecințe juridice in ceea ce privește succesiunea dupa defunctul sau sot.
In ceea ce privește stabilirea cheltuielilor de judecata, a subliniat că trebuie analizate doua aspecte. Astfel, in condițiile in care acțiunea profita ambelor parti, cheltuielile de judecata in ceea ce privește onorariile de avocat se compensează. În plus, referitor la compensarea cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru, ca la stabilirea taxei de timbru nu s-a avut in vedere durata procesului, iar faptul ca procesul a fost suspendat in baza art.155CPC, repunerea pe rol, ducând la mărirea cu 1/2 a taxei de timbru inițial stabilita s-a datorat culpei procesuale a intimatelor care nu au inteles sa se conformeze obligațiilor reținute de instanța in sarcina acestora.
Apelantul parat B. T. a formulat de asemenea intampinare la cererea de aderare la apel, solicitand respingerea acesteia ca nefondata.
In motivarea intampinarii la cererea de aderare la apel, paratul a aratat ca in mod corect instanța de fond a dispus aceasta modalitate de partajare, având in vedere si cota net superioara la care reclamantul este îndreptățit. Nu exista nicio justificare pentru ca apartamentul sa fie atribuit intimatelor, justificat de faptul ca apelantul mai are o locuința la A., iar acestea nu au nicio locuința in tara. Mai mult dupa divorțul părinților intimatelor, mama acestora a rămas in posesia apartamentului dobândit in timpul căsătoriei cu tatăl intimatelor, pe care nu a inteles sa-l păstreze pentru fiicele sale, doamna P. locuind in alt imobil, ci l-a înstrăinat.
Instanța de fond in mod corect a reținut ca în data de 27.06.2008 a fost închis contul in care era depozitata suma de 1000 lei, practic neexistand acest activ succesoral.
Referitor la suma de 2000 lei primita de apelant cu titlu de cheltuieli de înmormântare, aceasta a fost dedusa din cuantumul total al cheluielilor de inmormantare de 2913,5 lei, diferența de 913,5 lei cu titlu de cheltuieli de inmormantare fiind cuprinsa in pasivul succesoral, deci solicitarea intimatelor fata de dispozițiile instanței de fond este fara obiect.
In ceea ce privește includerea in pasivul succesoral dupa defuncta B. M. a sumei de 946 lei, nu se regăsește in dosarul cauzei acest capăt de cerere, precizări succesive de acțiune a intimatelor nu fac referire la aceasta suma.
In ceea ce privește obligarea apelantului la plata in totalitate a cheltuielilor de judecata suportate de intimate, s-a aratat ca acțiunea a fost promovata in condițiile in care intimatele nu au fost de acord cu sulta propusa de apelant pentru a se realiza dezbaterea si partajul succesoral pe cale notariala. Acțiunea formulata de către intimate a fost admisa numai in parte, iar parte din cheltuielile de judecata suportate de către intimate, respectiv achitarea taxei de timbru aferente repunerii pe rol a cauzei s-a datorat culpei procesuale a intimatelor, care nu s-au conformat dispozițiilor instanței.
Părțile nu au solicitat administrarea unor probe noi in calea de atac.
Deliberând asupra apelului declarat de pârâtul B. T., atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art. 294-295 C., tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, în limitele și potrivit considerentelor care vor fi expuse în continuare.
Primul motiv de apel invocat de pârât vizează lipsa calității lui B. G., decedat la 01.06.2005, de moștenitor al defunctul B. G., decedat la 16.03.1998.
Criticile invocate de apelant sub acest aspect sunt întemeiate.
Niciunul dintre actele enumerate de către prima instanță ca valorând act de acceptare tacită a succesiunii după defunctul B. G., decedat la 16.03.1998, de către fiul său, B. G., nu poate avea o astfel de semnificație.
Astfel, conform art. 689 Cod civil, acceptarea tacită este cea care rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta succesiunea. Or, niciunul dintre actele reținute de prima instanță ca dovedind acceptarea tacită a succesiunii de către B. G. nu este un act care să nu poată fi făcut decât în calitate de erede și care să lase a se presupune neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii.
Faptul că B. G. ar fi participat la cheltuielile de înmormântare ale tatălui său sau că a continuat să își viziteze mama după decesul acestuia exprimă doar îndeplinirea unor obligații morale față de tatăl defunct, respectiv față de mamă, neconstituind acte de acceptare a succesiunii. Tot astfel, poziția bunicii reclamantelor, B. M., care dorea ca și reclamantele să fie incluse în succesiune, nu dovedește acceptarea tacită a succesiunii, în termenul de opțiune succesorală, de către tatăl reclamantelor. Deși martorul P. I. a declarat că B. G. tatăl a avut bani în cont iar înainte de deces i-a spus soției sale care este contul, aceasta scoțând bani pentru înmormântare, dând și reclamantului și lui B. G. din banii pe care i-a scos, nu rezultă din nicio probă acești bani au fost încredințați ca parte din moștenirea defunctului, iar nu în vederea achitării de către cei doi fii a cheltuielilor de înmormântare, cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor audiați în cauză au arătat că amândoi fiii s-au preocupat de înmormântarea tatălui; în plus, nu s-a dovedit că banii încredințați aparțineau exclusiv defunctului, prezumția fiind aceea că banii erau comuni defunctului și soției acestuia, B. M., aspect care conduce la concluzia că preluarea banilor nu dovedește neîndoielnic intenția de a accepta succesiunea după tată. Cât privește purtarea unor haine și pantofi aparținând defunctului B. G. de către fiul său, B. G., aceasta, deși afirmată de reclamante la interogatoriu, nu a fost susținută de niciuna dintre probele administrate în cauză.
Astfel fiind, tribunalul apreciază că după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, au rămas ca moștenitori legali acceptanți doar B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și pârâtul B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, B. G., fiul defunctului B. G. decedat la data de 16.03.1998, fiind străin de succesiune. Ca urmare, in masa succesorală a lui B. G., decedat în data de 01.06.2005 nu intră vreo cotă din apartamentul nr. 2, situat în Timișoara, . (actualmente . în CF_ Timișoara, nr. top. 9523/9524/1/II.
Cât privește valoarea de circulație a apartamentului, aceasta a fost în mod corect reținută de prima instanță ca incluzând și îmbunătățirile realizate la imobil, câtă vreme probele administrate în cauză nu au avut tăria de a forma convingerea instanței că aceste îmbunătățiri au fost făcute pe cheltuiala pârâtului B. T..
Astfel, martorii Godo M. și P. I., propuși de reclamante, cât și martorul R. S., propus de pârâtul B. T., au declarat cădefuncta B. M. a fost cea care a suportat cheltuielile legate de îmbunătățiri. În acest sens, martorul Godo M. a arătat că știe de la însăși defuncta B. M. că aceasta a suportat în exclusivitate costurile legate de închiderea balconului cu geam termopan, în vreme ce martorul R. S. a declarat că defuncta B. M. a achitat montarea geamurilor termopan la balcon din banii rezultați din vânzarea unui teren. Același martor a arătat că în apartament s-au efectuat zugrăveli, însă nu știe dacă reclamantul a efectuat vreo îmbunătățire. În același sens este și depoziția martorei P. I., conform căreia defuncta B. M. a suportat cheltuielile legate de montarea geamurilor termopan, martora arătând că a pus-o pe B. M. în legătură cu firma care a montat geamuri în imobilul martorei, iar fiul martorei a însoțit-o pe B. M. la firmă, unde și-a comandat geamurile. Deși martorul P. I. este mama reclamantelor B. A. C. si Al Olofi M. V., depoziția sa nu poate fi considerată ca subiectivă câtă vreme se coroborează cu declarațiile martorilor anterior menționați, inclusiv cu depoziția unuia dintre martorii propuși de pârât, respectiv R. S.. Inclusiv contractul și factura pentru montarea geamurilor termopan (aflate la filele 57-62 din dosarul-supliment al Judecătoriei Timișoara) au fost emise pe numele B. M., iar pârâtul B. T. nu a fost în măsură să depună vreo chitanță emisă pe numele său vizând plata îmbunătățirilor efectuate la imobil.
Deși martorul pârâtului, P. I., a declarat căștie că B. T. a adus o . îmbunătățiri la imobil și că are cunoștință de faptul că s-au schimbat geamurile la balcon și s-a pus faianță, martorul ajutând-o, la solicitarea pârâtului B. T., pe B. M. la renovări, acesta nu afirmă cu certitudine că B. T. a achitat lucrările efectuate, ci declară doar că nu crede că B. M. ar fi avut bani pentru îmbunătățiri. Depoziția sa este însă contrazisă de datele comunicate de Banca Comercială Română SA (fila 263 din dosarul primei instanțe), din care rezultă că defuncta B. M. a avut deschise multiple conturi de depozit, pe care le-a lichidat la diverse date.
Cât privește declarația martorului U. E., din aceasta nu rezultă decât faptul că are cunoștință de la defuncta B. M. că în apartament s-au efectua lucrări de îmbunătățire, închizându-se balconul și că reclamantul zugrăvea apartamentul o dată la 2-3 ani, fără însă a rezulta în mod clar că afirmația potrivit căreia cheltuielile legate de închiderea balconului au fost suportate de către B. T. și soția acestuia provine tot din datele furnizate martorului de către defuncta B. M.. Pe de altă parte, chiar dacă declarația martorului U. E. ar fi interpretată in sensul că știe de la defuncta B. M. faptul că B. T. este cel care a suportat cheltuielile legate de închiderea balconului, depoziția acestui martor nu se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză.
Având în vedere aceste considerente, în mod corect prima instanță a inclus în valoarea de circulație a apartamentului și valoarea îmbunătățirilor.
Al treilea motiv de apel invocat de către pârât vizează obligarea sa la plata sumei de 5519,72 lei, taxă judiciară de timbru aferentă repunerii pe rol a cauzei în fața primei instanțe, apelantul apreciind că această sumă nu poate fi pusă în sarcina sa, câtă vreme suspendarea a fost dispusă în baza art. 155 ind. 1 C., pentru neîndeplinirea de către reclamante a obligațiilor lor procesuale.
Susținerile apelantului sunt întemeiate.
In fața primei instanțe, pricina a suferit suspendări repetate.
Prima suspendare a fost dispusă prin încheierea de ședință din 25.04.2012, în baza art. 155 ind. 1 C., întrucât reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a indica valoarea pasivului succesoral și ce reprezintă acesta, inclusiv pasivul patrimonial constând în bunuri mobile, indicarea suprafeței și anului construcției imobilului inclus în masa partajabilă și precizarea actelor de stare civilă a căror rectificare se solicită.
Reclamantele au depus o cerere de repunere pe rol a cauzei, prin încheierea de ședință din 23.05.2015 judecătoria punându-le în vedere sa achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6442,35 lei pentru repunerea pe rol. Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare, cerere admisă prin încheierea_/31.05.2012 a Judecătoriei Timișoara, dispunându-se ca taxa de timbru să se calculeze în condițiile art. 5 alin 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997, adică potrivit unei expertize evaluatorii a imobilului. Astfel, a fost întocmit un raport de expertiză evaluatorie de către expertul Z. O., taxa judiciară de timbru aferentă repunerii pe rol fiind recalculată la suma de 5519,72 lei, taxă la plata căreia au fost îndatorate reclamantele prin încheierea de ședință din 10.04.2013. Această taxă a fost în cele din urmă achitată de reclamante, conform dovezii depuse la fila 234 din dosarul primei instanțe.
O a doua suspendare a fost dispusă prin încheierea de ședință din data de 13.12.2013, în baza art. 155 ind. 1 C., reținându-se că reclamantele nu s-au conformat dispozițiilor instanței de indica stadiul dosarului_/325/2012, cu înscrisuri corespunzătoare și de a depune la dosar soluția acestuia, încheierile de la camera notarilor publici privind dezbaterea succesiunilor defuncților B. M., B. G. senior și B. G. junior și extras de carte funciară la zi privind imobilul supus partajului. Această încheierea fost însă casată prin decizia civilă numărul 800/03.11.2014 a Tribunalului T., pricina fiind trimisă primei instanțe spre continuarea judecății.
Astfel, taxa judiciară de timbru în cuantum de 5519,72 lei a fost achitată pentru repunerea pricinii pe rol după suspendarea dispusă prin încheierea de ședință din 25.04.2012, în baza art. 155 ind. 1 C., pentru nerespectarea de către reclamante a obligațiilor procesuale stabilite în sarcina lor de către instanța de judecată, pârâtul neputând fi îndatorat a suporta această taxă, câtă vreme nu se află în culpă procesuală.
De asemenea, în mod neîntemeiat a fost obligat pârâtul la plata taxei judiciare de timbru aferentă întregii sume pretinse de către reclamante cu titlul de chirie, deși pretențiile reclamantelor au fost admise doar parțial în această privință.
Astfel, deși reclamantele au solicitat a fi inclusă în masa succesorală suma de_ lei pretins încasată de pârât cu titlul de chirie, pretențiile lor au fost admise doar în limita sumei de 3136 lei, pârâtul putând fi obligat la plata taxei judiciare de timbru doar în limitele aferente acestei sume. Taxa judiciară de timbru aferentă sumei de 3136 lei este de 276,28 lei, conform art. 2 lit. c din Legea 146/1997.
Întemeiat este și motivul de apel vizând plata onorariilor avocațiale, tribunalul apreciind că se impune ca fiecare parte să suporte onorariului propriului avocat, conform art. 276 C., câtă vreme atât reclamantele cât și pârâtul au avut apărători aleși, atât cererea principală cât și cererea reconvențională fiind admise în parte iar partajul profitând ambelor părți.
Restul cheltuielilor de judecată din fața primei instanțe (respectiv taxele judiciare de timbru-excluzând-o pe cea pentru repunerea cauzei pe rol-și onorariile experților) vor fi suportate de părți proporțional cu cotele lor de proprietate. Rezultă astfel o sumă de 7505,97 lei la plata cărora urmează a fi obligat pârâtul către reclamante cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața primei instanțe, respectiv câte 3752,98 lei către fiecare reclamantă, conform art.277 C..
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-pârât B. T. și va schimba în parte hotărârea apelată, în sensul că va constata că după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, au rămas ca moștenitori legali acceptanți doar B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și pârâtul B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, B. G., fiul defunctului B. G. decedat la data de 16.03.1998, fiind străin de succesiune; ca urmare, tribunalul va constata si ca în masa succesorală a lui B. G., decedat în data de 01.06.2005 nu intră vreo cotă din apartamentul nr. 2, situat în Timișoara, . (actualmente . în CF_ Timișoara, nr. top. 9523/9524/1/II. Va fi de asemenea obligat pârâtul B. T. la plata sumei de 7505,97 lei către reclamante (câte 3752,98 lei către fiecare dintre acestea), cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața primei instanțe.
Cât privește cererea de aderare la apel formulată de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V., deliberând asupra acesteia, prin prisma motivelor invocate, tribunalul apreciază criticile invocate de reclamante ca întemeiate doar în privința sumei de 2000 de lei, încasată de către pârâtul B. T. cu titlu de ajutor de înmormântare. Astfel, deși însuși pârâtul a recunoscut, prin notele scrise depuse la fila 350 din dosarul primei instanțe, că a încasat un ajutor de înmormântare în cuantumul arătat, judecătoria a omis a cuprinde acest ajutor în activul succesoral rămas de pe urma defunctei B. M., decedată în 05.11.2011.
Restul criticilor invocate prin cererea de aderare la apel sunt nefondate.
Criteriile de partajare a bunurilor sunt prevăzute exemplificativ de art.673 ind. 9 C., acestea fiind acordul părților, mărimea cotei–părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților sau faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții ori îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor. Or, niciunul dintre aceste criterii nu pledează în favoarea atribuirii imobilului către reclamante, iar reclamantele nu au invocat niciun alt criteriu de preferință.
Astfel, pârâtul B. T. deține o cotă majoritară din imobil, respectiv ½, în vreme ce reclamantele dețin câte o cotă de ¼. De asemenea, pârâtul este singurul care domiciliază în țară și a folosit imobilul, în vreme ce reclamantele domiciliază în Italia, respectiv în Yemen și nu s-au interesat niciodată de imobil. Faptul că reclamanta Al Olofi M. V. ar intenționa ca, în viitor, să se întoarcă în țară, nu poate constitui la momentul de față un criteriu valid de atribuire a apartamentului către aceasta, câtă vreme întoarcerea sa este doar ipotetică la data pronunțării partajului.
Cât privește cererea de includere în activul succesoral după defuncta B. M. și a sumei de 1000 lei, bani în privința cărora reclamantele au pretins că ar fi fost luați de pârâtul B. T. din contul defunctei după decesul acesteia, tribunalul apreciază că susținerile reclamante lor sunt totalmente nefondate. Din înscrisurile depuse la filele 263-266 din dosarul primei instanțe rezultă că suma de 1000 lei a fost scoasă din cont în timpul vieții lui B. M., putând fi retrasă doar de către aceasta, câtă vreme B. T. nu avea împuternicire pe cont, după cum reiese din înscrisul depus la fila 55 din dosarul-supliment al Judecătoriei Timișoara.
Nici cererea de includere în pasivul succesoral după aceeași defunctă a sumei de 946 lei pretins achitată de reclamante, în data de 15.06.2012, la asociația de proprietari, pentru reparații acoperiș nu poate fi primită, cîtă vreme, pe de-o parte, reclamantele nu au făcut dovada plății unei astfel de sume, nedepunând nici în fața instanței de apel chitanța care pretind că atestă plata efectuată, iar pe de altă parte, chiar reală de ar fi, plata a fost efectuată la șapte luni după deces, nefăcându-se dovada că datoria exista în pasivul succesoral la data deschiderii succesiunii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 293 raportat la art 296 C., tribunalul va admite cererea de aderare la apel formulată de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V. și va schimba în parte hotărârea apelată, în sensul că va dispune includerea în activul succesoral rămas de pe urma defunctei B. M., decedată în 05.11.2011, și a sumei de 2000 lei reprezentând ajutorul de înmormântare, încasată exclusiv de pârâtul B. T..
Ținând cont că apartamentul în valoare de_ lei a fost atribuit pârâtului B. T., reținându-se totodată că activul succesoral după defuncta B. M. este compus din suma de 2000 lei ajutor de înmormântare încasat exclusiv de pârâtul B. T. și din suma de 3136 lei reprezentând chiria imobilului ce constituie masa succesorală, încasată de același pârât, iar pasivul succesoral este alcătuit din cheltuielile de înmormântare suportate exclusiv de pârâtul B. T., în sumă de 913,5 lei, în aplicarea dispozițiilor art.673 ind. 5 C. tribunalul apreciază că la calcularea sultei datorate de pârât reclamantelor trebuie avute în vedere și cheltuielile efectuate de acesta cu înmormântarea defunctei, precum și sumele încasate de același pârât.
Astfel, fiecare reclamantă datorează pârâtului câte 228,37 lei pentru cheltuielile de înmormântare (proporțional cu cota succesorală de ¼ a fiecărei reclamante), în vreme ce pârâtul datorează în total reclamantelor ½ din diferența rămasă nefolosită din ajutorul de înmormântare, respectiv câte ¼ din această diferență către fiecare dintre reclamante (pârâtul a încasat un ajutor de înmormântare de 2000 de lei, iar cheltuielile de înmormântare au fost reținute de prima instanță ca fiind de doar 913,5 lei, pârâtul necriticând hotărârea sub acest aspect), ¼ din diferența arătată este 271,62 lei.
De asemenea, pârâtul B. T. datorează fiecărei reclamante 5/32 din chiria percepută pentru imobil, proporțional cu cota de proprietate a fiecăreia, deci câte 490 lei.
Totalizând sumele arătate în cele două paragrafe anterioare și făcând compensarea lor, rezultă că pârâtul B. T. va da fiecărei reclamante 533,25 lei, sumă care se va adăuga la sulta de_,43 lei aferentă imobilului; pârâtul va achita deci fiecare reclamante o sultă de_,68 lei pentru egalizarea loturilor.
Cat privește cheltuielile de judecată efectuate în apel, tribunalul constată că apelantul B. T. a achitat taxe judiciare de timbru în cuantum de 934 lei și onorariul avocatului ales, iar apelantele B. A. C. si Al Olofi M. V. au achitat taxele judiciare de timbru în cuantum de 2521,15 lei și onorariul apărătorului ales, fiecare dintre părți solicitând obligarea părții adverse la suportarea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că atât apelul principal cît și cererea de aderare la apel au fost admise, fiind apreciate ca pertinente o parte din motivele invocate de fiecare apelant, în baza art. 276 C., tribunalul va compensa onorariile avocațiale achitate de părți, urmând ca fiecare dintre acestea să suporte onorariul propriului avocat.
Sub aspectul taxelor judiciare achitate de apelantul B. T., intimatele B. A. C. si Al Olofi M. V. nu pot fi obligate a le suporta câtă vreme acestea nu vizează pretențiile în privința cărora apelul declarat de pârâtul B. a fost admis.Astfel fiind, în baza art. 274 alin 1 C., va fi respinsă cererea apelantului B. T. privind obligarea intimatelor B. A. C. si Al Olofi M. V. la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În temeiul art. 274 alin 1 raportat la art. 277 C., va fi obligat intimatul B. T. la plata sumei de 171 lei către apelantele B. A. C. si Al Olofi M. V. (câte 85,5 lei către fiecare dintre acestea), reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel, respectiv taxa judiciară de timbru aferentă sumei de 2000 de lei în privința căreia a fost admisă cererea de aderare la apel, taxă calculată conform art. 2 lit c din Legea 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât B. T. (CNP-_,cu dom.in A.,.,.) împotriva sentintei civile 6178/04.05.2015, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatele-reclamante B. A. C. si Al Olofi M. V. (ambele cu dom.procedural ales in Timisoara,.,., ., -la C..av.Barbacariu L.).
Admite cererea de aderare la apel formulată de reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V..
Schimbă în parte hotărârea apelată, constatând că după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, au rămas ca moștenitori legali acceptanți B. M., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de ¼ părți din masa succesorală și pârâtul B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de ¾ din masa succesorală.
Constată că B. G., fiul defunctuluiBondar G. decedat la data de 16.03.1998, este străin de succesiune, in masa succesorală a lui B. G., decedat în data de 01.06.2005 neintrând vreo cotă din apartamentul nr. 2, situat în Timișoara, . (actualmente . în CF_ Timișoara, nr. top. 9523/9524/1/II.
Menține dispozițiile sentinței apelate în ceea ce privește compunerea masei succesorale după defunctul B. G., decedat la data de 16.03.1998, constatarea calității reclamantelor B. A. C. si Al Olofi M. V. de moștenitoare legale, în calitate de fiice, cu o cotă de ½ fiecare, după defunctul B. G., decedat la data de 01.06.2005, compunerea pasivului succesoral după defuncta B. M., decedată la 05.11.2011,constatarea calității reclamantelor B. A. C. si Al Olofi M. V. de moștenitoare legale, în calitate de nepoate de fiu predecedat, cu o cotă de ¼ fiecare, după defuncta B. M., constatarea calității de moștenitor legal a pârâtului B. T., în calitate de fiu, cu o cotă de ½ din masa succesorală, după aceeași defunctă.
Constată că activul succesoral după defuncta B. M. se compune din cota de 5/8 din apartamentul nr. 2, situat în Timișoara, . (actualmente . în CF_ Timișoara, nr. top. 9523/9524/1/II, suma de 3136 lei reprezentând chiria aferenta acestui imobil, încasată exclusiv de către pârât și suma de 2000 de lei ajutor de înmormântare, încasat exclusiv de pârâtul B. T..
Constată că părților li se cuvin următoarele cote din întregul imobil supus partajului: reclamantei B. A. C. cota de 5/32, reclamantei Al Olofi M. V. cota de 5/32, iar pârâtului B. T., cota de 11/16.
Menține dispozițiile sentinței apelate privind sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin atribuirea acestuia în natură pârâtului B. T. și privind comunicarea hotărârii către OCPI T. în termen de trei zile de la data rămânerii irevocabile.
Obligă pârâtul B. T. la plata către fiecare dintre reclamantele B. A. C. si Al Olofi M. V. a unei sulte în cuantum de câte_,68 lei.
Obligă pârâtul B. T. la plata sumei de 7505,97 lei către reclamante (câte 3752,98 lei către fiecare dintre acestea), cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața primei instanțe.
Respinge cererea apelantului B. T. privind obligarea intimatelor B. A. C. si Al Olofi M. V. la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Obligă intimatul B. T. la plata sumei de 171 lei către apelantele B. A. C. si Al Olofi M. V. (câte 85,5 lei către fiecare dintre acestea), reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. C.
GREFIER
F. S. H.
Red MR
Tehnoredact MR/FSH
5 ex/29.12.2015
Prima instanță – jud. I. B. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 23-12-2015,... | Pretenţii. Hotărâre din 04-11-2015, Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
