Succesiune. Sentința nr. 694/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 694/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 213/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.213/A
Ședința publică din data de 04.03.2015
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: G. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta apelantă M. G. P. împotriva sentinței civile nr.694/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar civil nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați M. D., Ț. G. și pârâtul intimat M. I., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru apelantă, avocat D. M. și pentru intimatul pârât s-a prezentat avocat T. R. în substituirea d-lui avocat N. N., lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul în care să dispună ca pentru egalizarea loturilor, intimatul pârât M. I. să achite către apelantă o sultă de 11.086 lei, aceasta să achite o sultă de 6165 lei către intimata T. G. și să constate că prin promisiunea încheiată la data de 20.11.2012, apelanta a achitat deja lui M. D. contravaloarea sultei aferentă dreptului său de coproprietate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului M. I. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Menționează că o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată anterior dezbaterii succesiunii nu poate produce efecte juridice.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M. la data de 22.02.2013, precizată ulterior, reclamanții M. G. P., T. G. și M. D. au chemat în judecată pe pârâtul, M. I. solicitând instanței suplimentarea certificatului de moștenitor nr.959/18.11.2004 eliberat de BNP D. A., prin includerea în masa partajabilă rămasă de pe urma defuncților M. I. decedat la data de 05.06.1991, M. P. decedat la data de 14.07.1993 (fiu predecedat) și M. F. decedată la data de 12.11.1994, a imobilului înscris în CF_ Variaș, nr. top. 52-53/a nr. vechi 687, nr. nou 95; intabularea în CF nr._ Variaș a dreptului de proprietate conform cotelor ce le revine fiecăruia dintre moștenitorii M. G.-P., T. G., M. D. și M. I.; partajarea masei succesorale în sensul atribuirii în proprietate exclusivă în cota de 1/1 către reclamanta M. G. L. a imobilului cu obligarea acesteia la plata către reclamanta T. G. a contravalorii cotei sale de 9/96 din dreptul de proprietate, către pârâtul M. I. a contravalorii cotei sale de 29/96 din dreptul de coproprietate, urmând a lua act că prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată în 20.11.2012, reclamanta M. G. L. a achitat către reclamantul M. D. contravaloarea cotei sale de coproprietate de 29/96 din dreptul de proprietate asupra imobilului; intabularea dreptului de proprietate exclusivă a reclamantei M. G. L., asupra imobilului în cartea funciară; obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că solicită atribuirea imobilului către M. G. L., deoarece este singura care îl dorește, pârâtul și ceilalți reclamanți nelocuind în imobil și nefiind interesați de el. Mai mult M. G. L. este cea care a achitat taxele și impozitele aferente imobilului.
În drept, au invocat dispozițiile art. 659 următoarele, art.689, art. 669 și următoarele C. Civil din 1865, legea 319/1944, art. 965 și următoarele Cod de procedură civilă.
Pârâtul M. I. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a solicitat admiterea în parte a acțiunii, arătând că nu este de acord ca imobilul să fie atribuit pârâtei M. G. P..
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că reclamanții în mod tendențios prezintă instanței o stare de fapt neadevărată, întrucât el este cel care locuiește în acest imobil împreună cu copilul său minor M. A. Darius de 9 ani.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat instanței dezbaterea succesiunii după autorii M. I., decedat la data de 05-06-1991, M. P. decedat la data de 14.07.1993 (fiu predecedat) și M. F. decedată la data de 12.11.1994, în ceea ce privește masa succesorală compusă din imobilul situat în Varias, nr. 95, jud. Timis, înscris în CF. nr._ Variaș nr. top. 52-53/a, compus din casa și teren în suprafață de 719 mp.; stabilirea și atribuirea cotelor de proprietate către moștenitorii cuprinși în Certificatul de moștenitor nr. 959/18.11.2004, emis de Biroul Notarilor Publici Asociati Sânnicolau M., după cum urmează:
- cota de 9/96 din masa succesorală moștenitoarei T. G., în calitate de soție supraviețuitoare;
- cota de 29/96 din masa succesorală moștenitoarei M. G. P., în calitate de fiică;
- cota de 29/96 din masa succesorală moștenitorului M. D., în calitate de fiu;
- cota de 29/96 din masa succesorală moștenitorului M. I., în calitate de fiu;
A mai solicitat pârâtul reclamant reconvențional ca instanța să constate dreptul său de proprietate exclusivă asupra îmbunatățirilor imobilului reprezentând: lucrări de consolidare a imobilului constând în subzidire fundație la toți peretii exteriori ai casei, branșament gaz și instalație interioară a gazului metan încălzire centrală, racord și instalație de alimentare cu apă în tot imobilul, branșament curent electric, schimbat tocăria în sensul montării de uși și ferestre tip termopan, anvelopare casă (izolat pereții exteriori cu polistiren și aplicat tencuiala peste polistiren), tencuit interior toti pereții și aplicat rigips pe unii pereți, tavane din rigips, montat parchet în camere, montat gresie și faianță în băi și bucătării, amenajare curte cu gazon și pomi ornamentali, împrejmuire imobil.
S-a solicitat prin cererea reconvențională și ca instanța să partajeze imobilului prin atribuire către pârâtul reclamant reconvențional, cu obligarea sa la plata contravlorii sultelor potrivit valorii indicate de reclamanți în cerere și să dispună intabularea pe numele pârâtului reclamant reconvențional în cota de 1/1 parte, a dreptului de proprietate în C.F. nr._ Varias nr. top. 52-53/a, cu titlu de iesire din indiviziune.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că el este cel care locuiește de când s-a născut în imobilul în litigiu. Că împreună cu el locuiește și fiul său minor M. A. Darius de 9 ani, neavând altă locuință, spre deosebire de cei trei reclamanți care au fiecare cel puțin câte o casă unde să locuiască.
Că el este cel care i-a îngrijit pe bunici și i-a îngropat potrivit obiceiului, cum de altfel l-a îngrijit și pe tatăl său.
A mai arătat că a făcut o . îmbunatatiri, pe cheltuiala sa, îmbunătățiri care sunt proprietatea sa exclusivă.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea cererii pârâtului de constatare a îmbunătățiri la imobil și a dreptului acestuia de proprietate exclusivă asupra acestora, respingerea cererii pârâtului de atribuire în întregime a imobilului, arătând că își mențin cererea de atribuire către M. G. P., dar în subsidiar solicită partajarea imobilului în natură prin formarea a două apartamente, din care unul corespunzător unei cote de 67/96 să fie atribuit către M. G. P. și unul corespunzător cotei de 29/96 să fie atribuit către pârât, plata unei sulte către M. G. P. către T. G. pentru cota ei de 9/96 și egalizarea celor două loturi prin sulte între M. G. P. și pârâtul M. I..
În motivare, s-a arătat că, în fapt susținerile pârâtului sunt neîntemeiate deoarece din chitanțele depuse la dosar rezultă foarte clar că impozitul și taxele pentru imobil a fost achitat de reclamanta M. G. P..
În situația în care expertiza efectuată în cauza va stabili că imobilul este comod partajabil în natura, se solicită atribuirea către reclamanta M. G. P. a unui lot reprezentând parte din construcții și teren în cota de 67/96 și a unui lot reprezentând 29/96 către pârâtul M. I., urmând ca M. G. P. să-i achite lui Tiflea G. contravaloarea cotei ei de coproprietate și egalizarea loturilor dintre M. G. P. și M. I. prin sulte.
Prin sentința civilă nr.694/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții M. G. P., M. D. și T. G., în contradictoriu cu pârâtul M. I..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul M. I. în contradictoriu cu reclamanții M. G. P., M. D. și T. G..
Instanța de fond a constatat că succesiunile după defuncții M. I., una și aceeași persoană cu M. I., decedat la data de 05.06.1991, M. P. decedat la data de 14.07.1993 și M. F. decedată la data de 12.11.1994 au fost dezbătute pe cale notarială, fiind emis certificatul de moștenitor cu nr. 959/18.11.2004 de către BNPA Sânnicolau M..
A mai constatat că au calitatea de moștenitori reclamanta T. G. pentru cota de 9/96, reclamantul M. D. pentru cota de 29/96, reclamanta M. G. P. pentru cota de 29/96 și paratul M. I. pentru cota de 29/96.
Prima instanța a constatat că imobilul situat în localitatea Variaș, cu nr. top. 52-53/a, nr. de conscriere vechi 687 și nr. nou 95, înscris în CF nr_ Variaș, cu o valoare de circulatie de 65.761 lei, face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților.
A dispus ieșirea din indiviziune și apartamentarea imobilului potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză de către domnii experți M. G. și A. Constanti, rapoarte ce fac parte integrantă din hotărâre, astfel: apartamentului nr. 1, compus din 4 încăperi și pivniță, cu 37,92 pci și 502/719 mp teren în proprietate, cu nr. top. 52-53/a-CI-U1 și apartamentul 2, compus din 11 încăperi, cu 62,08 pci și 217/715 mp teren în proprietate, cu nr. top. 52-53/a-C1-U2.
A fost atribuit apartamentul numărul 1 reclamantei M. G. P. și apartamentul 2 pârâtului M. I..
Judecătoria a obligat reclamanta M. G. P. la plata unei sulte de 6.165 lei către reclamanta T. G. și a unei sulte de 19.865 lei către reclamantul M. D..
De asemenea, a obligat pârâtul M. loan, la plata unei sulte de 4.420 lei către reclamata M. G. P., autorizând părțile să-și înscrie în cartea funciară drepturile de proprietate astfel dobândite.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, judecătoria a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 959/18.11.2004 emis de către BNPA Sânnicolau M. succesiunile după M. I. una și aceeași persoană cu M. I., decedat la data de 05.06.1991, M. P. decedat la data de 14.07.1993 și M. F. decedată la data de 12.11.1994 au fost dezbătute pe cale notarială fiind stabilite calitatea de moștenitori ai părților și cotele de proprietate.
Potrivit extrasului CF nr._ Variaș, imobilul situat în localitatea Variaș, cu nr. top. 52-53/a, nr. de conscriere vechi 687 și nr. nou 95 este proprietatea tabulară a defuncților soți M. I. și M. F..
Având în vedere că imobilul înscris în CF nr_ Variaș nu a fost cuprins în masa bunurilor succesorale, instanța de fond a admis cererea privind includerea acestui bun în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților.
Având în vedere calitatea de bun comun, instanța de fond a stabilit o cotă de contribuție de ½ la dobândirea acestui bun de către defuncții M. I. și M. F..
În ceea ce privește partajarea imobilului, prima instanță a reținut că părțile au stabilit de comun acord următoarele cote de proprietate: cota de 9/96 pentru reclamanta T. G., cota de 29/96 pentru reclamantul M. D., cota de 29/96 pentru reclamanta M. G. P. și cota de cota de 29/96 pentru pârâtul M. I..
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către domnul expert M. G., judecătoria a constatat că bunul are o valoare de circulație de 65.761 lei și este comod partajabil în natură, prin formarea a două unități locative distincte.
Având în vedere înțelegerea părților, prima instanță a partajat imobilul potrivit primei variante propuse de către domnul expert M. G., atribuind apartamentul nr.1 către reclamanta M. G. P. și apartamentul 2 către pârâtul M. I., cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 4.420 lei către reclamanta M. G. P..
La calculul sultei și atribuirea imobilelor instanța de fond a avut în vedere și faptul că potrivit declarațiilor martorilor, Baican L., Ianoșev G. D. M. și Papana I. I., reclamanta M. G. P. a folosit apartamentul nr.1 iar îmbunătățirile la acest apartament au fost efectuate de reclamantă și nu de pârât, De asemenea pârâtul a folosit apartamentul 2, efectuând îmbunătățiri la acesta.
De altfel calculul a fost realizat de către domnul expert și însușit de instanță pentru motivele expuse anterior.
Având în vedere că apartamentul numărul 1 a fost atribuit în totalitate reclamantei M. G. P., prima instanță a obligat-o pe aceasta la plata unei sulte de 6165 lei către T. G. și de_ lei către reclamantul M. D..
Pe cale de consecință, judecătoria a dispus apartamentarea imobilului constând în teren intravilan în Varias cu casa nr. 687, potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topografie, întocmit în cauză de către domnul expert A. C., urmând ca apartamentului nr. 1, compus din 4 încăperi și pivniță, cu 37,92 pci și 502/719 mp teren în proprietate, nr. top. 52-53/a-CI-U1 să revină reclamantei M. G. P., iar apartamentul 2, compus din 11 încăperi, cu 62,08 pci și 217/715 mp teren în proprietate, cu nr. top. 52-53/a-C1-U2 să revină pârâtului.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei M. G. P. prin care a solicitat instanței să constate că a dobândit prin promisiunea de vânzare cumpărare cota de proprietate deținută de către reclamantul M. D., în principal,reținând faptul că ambele părți au calitatea de reclamanți în prezenta cauză, neputând avea interese contrare, iar în subsidiar pentru că potrivit art. 1244 Cod civil, în afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară. Or, înscrisul de care se prevalează reclamanta este un act sub semnătură privată și nu un înscris autentic.
De asemenea, prima instanță a respins și cererea pârâtului privind constatarea dreptului de proprietate asupra îmbunătățirilor, constând în lucrări de consolidare a imobilului constând în subzidire fundație la toți pereții exteriori ai casei, branșament gaz și instalație interioară a gazului metan încălzire centrală, racord și instalație de alimentare cu apă în tot imobilul, branșament curent electric, schimbat tocăria în sensul montării de uși și ferestre tip termopan, anvelopare casă (izolat pereții exteriori cu polistiren și aplicat tencuiala peste polistiren), tencuit interior toți pereții și aplicat rigips pe unii pereți, tavane din rigips, montat parchet în camere, montat gresie și faianță în băi și bucătării, amenajare curte cu gazon și pomi ornamentali, împrejmuire imobil.
Instanța de fond a apreciat că, având în vedere că imobilul se afla în coproprietatea părților, este evident că lucrările efectuate de către pârât au fost dobândite de către toate părțile, pe măsura încorporării lor în bunul principal.
La atribuirea bunului și la stabilirea valorii de circulație a acestuia, prima instanță a înlăturat valoarea îmbunătățirilor, având în vedere cererea pârâtului privind constatarea faptului că a făcut aceste îmbunătățiri pe cheltuială proprie și depozițiile martorilor din care rezultă că pârâtul a efectuat îmbunătățiri la partea din imobil pe care a folosit-o.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a constatat că reclamanții au justificat cheltuieli în sumă de 5300 lei, iar pârâtul cheltuieli în sumă de 9.711 lei, iar cum partajul este realizat atât în interesul reclamanților cât și în interesul pârâților, instanța urmează a le împărți, compensând cheltuielile până la limita de 5300 lei, iar reclamanții fiind obligați la plata către pârât a jumătate din această diferență, respectiv la suma de 2205,5 lei.
Împotriva sentinței antemenționate a declarat apel reclamanta M. G. P., solicitând, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul în care să dispună ca pentru egalizarea loturilor, intimatul paratul M. I. să achite către apelantă o sultă de 11.086 lei, aceasta să achite o sultă de 6165 lei către intimata T. G. și să constate ca prin promisiunea încheiata la data de 20.11.2012, apelanta a achitat deja lui M. D. contravaloarea sultei aferentă dreptului său de coproprietate.
Criticând sentința apelată, apelanta arată că soluția de respingere a capătului de cerere prin care a solicitat să se constate că prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată cu fratele său M. D., acesta s-a obligat să îi transfere dreptul său de coproprietate asupra acestui imobil, drept de coproprietate ce îi revine prin moștenire, apelanta achitând acestuia și contravaloarea dreptului de coproprietate al intimatului M. D., este netemeinică și nelegală, deoarece chiar dacă cele două părți au ambele calitatea de reclamant, în cadrul unui partaj se pot soluționa si cereri dintre părțile care au ambele calitatea de reclamant, cu atât mai mult cu cât în cazul de față soluționarea moștenirii si partajului succesoral pe cale judecătorească a rezultat ca urmare a refuzului pârâtului de a se prezenta la notariat.
Se arată că, deși convenția dintre părți poartă denumirea de promisiune de vânzare cumpărare, aceasta are valoarea unei unui antecontract prin care intimatul M. D. a înstrăinat apelantei dreptul sau de coproprietate rezultat din moștenire asupra imobilului, situație în care această convenție trebuie avută în vedere la partajarea imobilului de instanța de fond, ce trebuia să constate că sulta ce îi revenea intimatului sus menționat a fost deja achitată anterior procesului, în caz contrar, acesta s-ar îmbogăți fără justă cauză.
Invocând convenția încheiată între părți, prin care M. D. s-a obligat să îi transfere dreptul de proprietate asupra cotei sale de coproprietate și a încasat prețul, apelanta precizează că, deși această convenție nu este încheiată în forma autentica obligă părțile la executarea dispozițiilor contractuale, similar cu pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Apelanta consideră că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, fapt ce a dus la soluția eronata de obligare a pârâtului la plata către aceasta doar a sumei de 4420 lei, în loc de 11.086 lei.
Astfel, apelanta învederează că susținerile intimatului pârât, în sensul că acesta a făcut singur diferite îmbunătățiri la imobil și că doar el s-a ocupat de imobil nu au fost dovedite, deoarece din chitanțele depuse la dosar rezultă că impozitul și taxele pentru imobil a fost achitate de aceasta. Totodată din adeverința nr.6021/26.11.2013 rezultă că pentru perioada 2000-2012, impozitul pe clădiri și terenul înscrise în CF_ Varias au fost achitate doar de apelantă.
Se menționează de asemenea că din probele administrate în prima instanță a rezultat că îmbunătățirile la apartamentul 1 în valoare de_ lei au fost făcute de apelantă, iar la apartamentul 2 de către pârâtul intimat, iar că subzidirea a fost făcuta anterior de defuncții M. I. si M. F..
Apelanta mai arată că la apartamentul 1 aceasta a făcut îmbunătățirile, în sensul montării geamurilor termopan, apartamentare, construirea unei băi în apartamentul 1, placat cu gresie, și parchet laminat, zugrăveli, montat obiectele sanitare din baie, precum și branșamentele de energie electrică și gaz la imobil.
Apelanta învederează că a dobândit de la fratele său M. D. cota acestuia de coproprietate de 29/96 prin promisiunea încheiata la 20.11.2012, solicitând intabularea dreptului acesteia de coproprietate și asupra acestei cote, subliniind că deține o cotă de 58/96 din imobil, iar instanța de fond i-a atribuit și cota de 9/96 aparținând intimatei T. G., urmând să achite acesteia cota de coproprietate din imobil în valoare de 6165 lei.
Apelanta susține că sultele rezultate le-a calculat, modificând varianta expertului raportat la faptul că aceasta a efectuat îmbunătățirile la apartamentul 1.
Valoarea de circulație a apartamentului 1 este_ -_ lei (valoarea îmbunătățirilor efectuate de apelanta M. G. P. la acest apartament si a subzidirii efectuate de antecesori și nu de pârâtul M. I.)*0.45 = 22.484 lei ( valoare apartament - îmbunătățiri + pivniță). Nu se scade valoarea branșamentelor, deoarece au fost efectuate de apelantă, dar se scade împrejmuirea efectuată de pârâtul intimat.
În drept, au fost invocate prevederile art.466 și urm. NCPC.
Intimatul M. I., legal citat, a formulat întâmpinare în calea de atac declanșată de reclamanți, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond.
Cu privire la critica adusa sentinței pentru faptul că instanța de fond nu a dat eficiență promisiunii de vânzare cumpărare încheiate de apelanta cu M. D. reclamant intimat, intimatul solicită respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată, având în vedere că în mod corect judecătoria a dezbătut succesiunea și a partajat masa succesorală, conform înțelegerii părților și a concluziilor raportului de expertiză în construcții și evaluare și a concluziilor raportului de expertiză topografică, prin care s-a realizat apartamentarea imobilului.
De asemenea, intimatul solicită respingerea afirmațiilor apelantei referitor la faptul că promisiunea de vânzare cumpărare are valoarea unui antecontract prin care intimatul M. D. a înstrăinat apelantei dreptul lui de coproprietate rezultat din moștenire asupra imobilului, situație în care această convenție trebuia avută în vedere la partajarea imobilului și instanța de fond trebuia să constate că sulta ce îi revenea acestui intimat a fost deja achitată anterior procesului.
Intimatul M. I. învederează că, prin promisiunea de vânzare cumpărare nu a fost transferat dreptul de proprietate, iar instanța de fond în mod corect nu a ținut cont de acest înscris.
Conform acțiunii introductive, cei trei reclamanți au solicitat în contradictoriu cu pârâtul intimat, suplimentarea certificatului de moștenitor, nr. 959/18.11.2004 eliberat de BNP D. A. cu privire la imobilul din Variaș nr. 95, jud. T...(..).. si întabularea în C. F._ Varias a dreptului de proprietate conform cotelor ce le revine fiecăruia dintre moștenitori..(..)..,iar prin precizarea de acțiune, reclamanții au solicitat si partajarea masei succesorale în sensul atribuirii imobilului în proprietate exclusivă în cotă de 1/1 parte reclamantei M. G. L., cu obligarea acesteia la plata sultelor, reprezentând contravaloarea cotelor, respectiv către reclamanta T. G. a contravalorii cotei de 9/96, către paratul M. I. a contravalorii cotei de 29/96 și să constate că prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la 20.11.2012, a achitat către reclamantul M. D., contravaloarea cotei sale de proprietate de 29/96parti.
Intimatul apreciază astfel că, în mod corect instanța de fond nu a reținut ca legală, vânzarea cotei reclamantului M. D. către reclamanta M. P. G., deoarece această vânzare nu poate fi dovedită cu un înscris sub semnătură privată, fiind vorba și de teren, transferul dreptului de proprietate putând fi făcut numai printr-un contract autentic, iar pe de altă parte, pentru faptul că aceasta vânzare se putea face legal abia după ce era înscrisă această cotă în cartea funciară, pe numele intimatului M. D..
Se menționează că în raportul de evaluare s-au stabilit exact valorile cotelor de moștenire pentru fiecare reclamant în parte, valoarea masei succesorale fiind calculată pentru pentru fiecare moștenitor după cotele ce-i revin, astfel că apartamentarea s-a realizat, în baza raportului de expertiză topografică și conform solicitărilor părților, iar prima instanță era ținută de concluziile celor două rapoarte de expertiză, cât și de solicitarea părților.
Cu privire la critica adusă sentinței privind greșita interpretare a probelor care a dus la o soluție eronată de obligare a pârâtului intimat la plata către reclamanta doar a sumei de 4.420 lei în loc de 11.086 lei, se solicită respingerea acesteia, deoarece instanța de fond în mod judicios a interpretat toate probele instrumentate în dosar.
Intimatul solicită totodată respingerea cererii apelantei, în sensul constatării de către instanța de apel a faptului că aceasta a dobândit de la fratele acesteia M. D. cota acestuia de coproprietate de 29/96 părți, prin promisiunea încheiată la 20.11.2012, pe de o parte pentru faptul că această promisiune nu este translativă de proprietate, iar pe de altă parte, prețul plătit este unul neserios față de valoarea reală a acestei cote, în sensul că apelanta a plătit doar 300 euro (echivalentul a 1320 lei), când valoarea cotei stabilită de prima instanță este 19.865 lei (echivalentul a 4.514 euro), deci de 15 ori mai mică.
Intimatul învederează că apelanta a fost de acord cu raportul de expertiză în construcții și evaluare a imobilului, iar prin concluziile scrise și-a exprimat acordul pentru partajarea imobilului în varianta I, în sensul atribuirii apartamentului 1 către ea, cu obligația acesteia la plata sultelor către ceilalți doi reclamanți, iar apartamentul 2 să fie atribuit pârâtului intimat, cu obligația acestuia de a plăti o sulta de 4.420 lei, așa cum este prevăzut în varianta nr. 1 din raport.
Se susține că apelanta nu a dovedit că ar fi participat, la îmbunătățirile aduse imobilului și nici nu a depus înscrisuri cu privire la plata de către aceasta a branșamentelor, acestea fiind făcute pe cheltuiala pârâtului intimat, astfel că, în mod corect instanța de fond l-a obligat la plata sultei de 4.420 lei.
Intimatul precizează că nicio variantă din raportul de evaluare nu cuprinde o sultă în valoare de 11.086 lei, însăși apelanta a susținut prin motivele de apel că a modificat valorile din raportul de expertiză, ceea ce nu poate fi primit după validarea acestuia de către instanța de fond.
În drept, au fost invocate prevederile art.205-208 NCPC.
Reclamanții intimați M. D. și Ț. G. nu au formulat întâmpinare în calea de atac declanșată de reclamanta apelantă.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul intimat M. I., solicitând respingerea apărărilor formulate de acesta.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, cum și în raport de dispozițiile art.476-482 NCPC, tribunalul apreciază apelul ca neîntemeiat pentru argumentele ce succed:
Soluția primei instanțe este legală și temeinică și va fi păstrată, fiind rezultatul unei juste aprecieri coroborate a materialului probator administrat cauzei și a corectei aplicări a legii, totodată.
Susținerea apelantei reclamante că numai nelegal prima instanță nu a dat curs favorabil solicitării sale privind constatarea că a achitat prin promisiunea de vânzare cumpărare perfectată cu reclamantul intimat M. D. contravaloarea cotei acestuia de proprietate de 29/96 părți din imobilul în litigiu, dobândind implicit cota ce-i revenea acestuia, astfel că nu mai trebuia obligată la plata sultei către reclamantul intimat indicat, nu poate fi reținută.
Abstracție de faptul că, așa cum judicios se constată a fi observat judecătoria, numai vădit neprocedural și fără a sesiza că se află pe aceeași poziție procesuală în cauză, reclamanta M. G. P. a înțeles a invoca pretenții pe calea completării de acțiune contra altui reclamant, numitul M. D., fără a-i conferi însă acestuia, cum legea procedural civilă obligă, poziția procesuală de pârât în raport de petitul ce i-l opunea –împrejurare ce face ca petitul în discuție să fie, de altfel, unul inform din perspectiva cadrului procesual -, nici însuși modul de formulare al capătului de cerere nu este de natură a susține pretenția alegată de reclamantă în legătură cu cota de 29/96 părți revenind, efect al dezbaterii succesorale, reclamantului intimat M. D..
Fiind reputat, în acest sens, că promisiunea de vânzare cumpărare perfectată la 20.11.2012 nu reprezintă un act juridic apt a transfera dreptul de proprietate, ci are doar valoarea unui antecontract dând naștere unei obligații de a face în sarcina ambelor părți contractante, aceea de a încheia în viitor un contract ferm de vânzare cumpărare.
Or, în absența invocării unui contract ferm de vânzare cumpărare sau a investirii instanței cu un petit care să tindă la valorizarea promisiunii invocate, prin solicitarea, în condițiile de exigență a art.1279 alin.3 NCC, de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare între părțile contractante și care să aibă efectul transmiterii dreptului de proprietate asupra cotei părți aparținând reclamantului intimat M. D. în patrimoniul reclamantei – dat fiind că, astfel cum și judecătoria a sesizat, în speță este necesară încheierea unui înscris autentic apt să transfere proprietatea, fiind vorba despre o cotă–parte din imobilul tabular cu nr. top.52-53/a înscris în Cf nr._ Variaș, compus din casă și teren, reclamanta solicitând întabularea asupra acestei cote-părți, iar art.1244 NCC statuând că „În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează să fie înscrise în cartea funciară” -, simpla solicitare de constatare a dobândirii în proprietate a cotei părți de 29/96 numai efect al promisiunii de vânzare cumpărare prevalate, nu poate fi primită, promisiunea negenerând prin ea însăși consecințele juridice vizate de reclamanta apelantă prin completarea de acțiune (filele 26-27 dosar fond).
Așa fiind, în respectarea riguroasă a disponibilității procesuale și a limitelor investirii sale, judecătoria nu putea, contrar celor susținute de apelantă, să aibă în vedere precontractul invocat la stabilirea sultei față de reclamantul intimat M. D., cât timp nu s-a solicitat executarea silită atipică a acestuia, concordant cu art.1279 alin.3 NCC supra evocat, întrucât numai dacă ar fi fost recunoscute efectele juridice ale unei vânzări cumpărări ferme a cotei părți de 29/96, acestea ar fi obstaculat stabilirea unei sulte în cauză potrivit cu regulile partajului față de numitul M. D. care, prin ipoteză, nu ar mai fi deținut calitatea de coproprietar (coindivizar) în speță și nu simpla exhibare a antecontractului care nu a transferat dreptul de proprietate asupra cotei părți.
Nici criticile aduse sentinței cu privire la modul de stabilire și cuantificare a sultei cuvenite reclamantei apelante din partea pârâtului M. I., nu pot fi reținute ca întemeiate.
În acest sens, deși reclamanta apelantă pretinde ca sulta la care să fie obligat pârâtul intimat M. I. pe seama ei, să fie calculată prin luarea în considerare a îmbunătățirilor efectuate de cea dintâi asupra apartamentului nr.1, se constată că prima instanță, în mod corect, a înlăturat de la stabilirea valorii de circulație a imobilului, funcție de care a cuantificat și sultele cuvenite părților, valoarea îmbunătățirilor.
Și aceasta, întrucât, de vreme ce a operat un partaj în natură, prin apartamentarea imobilului și atribuirea câte unui apartament fiecărei părți, este firesc ca atât reclamanta, cât și pârâtul să se bucure și să profite fiecăruia îmbunătățirile aduse propriului apartament alocat, fără ca acestea să fie avute în vedere la stabilirea valorii de circulație și la calculul sultei. În plus ar fi inechitabil a fi avute în vedere numai îmbunătățirile aduse . reclamantei apelante la stabilirea sultei, cu excluderea celor efectuate de pârâtul intimat la apartamentul nr. 2 lui atribuit.
Așa fiind, pentru cele ce preced, tribunalul găsind criticile aduse sentinței ca neîntemeiate, le va respinge, cu consecința respingerii apelului ca neîntemeiat, potrivit art.480 alin.1 NCPC.
Și, cum reclamanta apelantă se află în culpă procesuală, în baza art.482 NCPC raportat la art.451-453 NCPC, tribunalul va dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul intimat în sumă de 2200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta apelantă M. G. P., având CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet avocat D. M. cu sediul în Sânnicolau M., ., nr. 13. jud. T. împotriva sentinței civile nr.694/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M. în dosar civil nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați M. D., având CNP_, cu domiciliul în ., jud. T., Ț. G., având CNP_, cu domiciliul în localitatea Pirteștii de Jos, jud. Suceava și pârâtul intimat M. I., având CNP_, domiciliat în ., jud. T..
Obligă reclamanta apelantă M. G. P. la plata sumei de 2200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul intimat M. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. A. A.
GREFIER,
G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G
6 ex./4 ex..
Prima instanță: jud. A. O. S.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1046/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
