Contestaţie la executare. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 216/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.216/A
Ședința publică din data de 04.03.2015
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: G. G.
S-a luat în examinare apelul declarat de contestatorii apelanți M. Timișoara prin Primar, C. L. al Mun. Timișoara și P. Mun. Timișoara împotriva sentinței civile nr._/13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați H. C. M. și Biroul executor Judecătoresc J. C. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelanți, c.j. Nestorovici V. și pentru intimatul H. C. a răspuns avocat V. C., lipsă fiind intimatul Biroul Executor Judecătoresc J. C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelanților depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța constată că B.E.J. J. C. M. a înaintat spre atașare dosarul execuțional nr.105/ex/2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare. Precizează că s-a achitat debitul de către intimat anterior formulării somației de plată, precum și că nu se impunea continuarea executării silite. Susține că sumele solicitate nu se puteau achita de către o instituție publică în termen de 3 zile.
Reprezentantul intimatului H. C. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Învederează că actele de executare efectivă nu au fost întocmite, precum și că a somat apelanții să plătească de bunăvoie, dar aceștia au refuzat. Menționează că debitul s-a achitat după deschiderea dosarului execuțional și a încuviințării executării silite, apreciind că apelanților le incumbă culpa pentru cheltuielile de executare silită.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin contestația la executare, înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._, contestatorii M. T. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. T. si P. M. T. în contradictoriu cu intimații H. C. M. si B.E.J. J. C. M. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea încheierii civile nr.2046/14.02.2014 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosarul nr._, precum si anularea tuturor formelor de executare silita dispuse în dosarul execuțional nr.105/ex/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc J. C. M., ca rămase fără obiect, nelegale si neîntemeiate; suspendarea executării silite dispuse în dosarul execuțional nr.105/ex/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc J. C. M. până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare.
În motivarea cererii de suspendare a executării silite s-a invocat faptul că executarea silită prin executor judecătoresc a M. Timișoara prin Primar, Consiliului L. al M. Timișoara și a Primarului M. Timișoara, ca instituție publică, este inadmisibilă în condițiile în care nu acestea au refuzat niciodată executarea de bună-voie a titlului executoriu raportat la prevederile art. 622 C.pr.civ. coroborate cu prevederile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Totodată, s-a menționat faptul că, la data de 17.02.2014, contestatorii au achitat creditorului H. C. M. prin O.P. nr. 401 și 402/17.02.2014 suma de 19.058,72 lei în contul indicat de către aceasta, respectiv RO55VBBU2311ZM_ deschis la Volksbank Timișoara, sumele stabilite prin hotărârile judecătorești menționate mai anterior.
Contestatorii apreciază faptul că executarea silită pornită de către numitul Holvate C. M. prin S.C.A. V. și Asociații în dosarul nr. 105/ex/2014 este abuzivă cât timp instituția contestatoare și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârile judecătorești menționate. Mai mult, a fost înștiințat creditorul prin adresa nr. SJ2014-2194/18.02.2014 despre plata întreprinsă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711-719 NCPC.
Intimatul Holvate C.-M. a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea contestației la executare formulată de debitorul M. Timișoara ca nefondată.
Prin sentința civilă nr._/13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare executare silită și a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
S-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorii M. T. PRIN PRIMAR, C. L. AL M. T. si P. M. T. în contradictoriu cu intimații H. C. M. și B.E.J. J. C. M. și pe cale de consecință, s-a dispus anularea în parte a somației nr.105 din data de 05.03.2014 emisă de B. J. C. M. în dosarul execuțional nr.105/ex/2014 pentru suma de 19.058,72 lei, fiind menținute în rest dispozițiile somației pentru suma de 2654,72 lei, cheltuieli de executare silită.
Instanța de fond a dispus anularea în parte a încheierii privind stabilirea sumelor datorate si a cheltuielilor de executare silită din data de 05.03.2014 emisă de B. J. C. M. în dosarul execuțional nr.105/ex/2014 pentru suma de 19.058,72 lei și a menținut în rest dispozițiile încheierii privind stabilirea sumelor datorate si a cheltuielilor de executare silită pentru suma de 2654,72 lei.
A fost respinsă în rest cererea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, prevalându-se de dispozițiile art.718 NCPC, judecătoria a reținut că, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.4042 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în șnur cu Decizia civila nr.1104/R/01.11.2013 a Tribunalului T., pentru recuperarea creanței în cuantum de 16.700 lei cu titlu de despăgubiri, respectiv a creanței în cuantum de 2358,04 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, la data de 07.02.2014, creditorul H. C.-M. a demarat executarea silită împotriva debitoarei M. Timișoara prin Primar.
A mai reținut instanța de fond că prin încheierea civilă nr.2046/ex/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria T., secția a II-a civilă în dosar nr._ a fost încuviințată executarea silită pornită în dosar execuțional nr.105/ex/2014 ca urmare a cererii formulate de creditorul H. C.-M. împotriva debitorului M. T. prin Primar în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civila nr.4042 din 25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara definitivă și irevocabilă în șnur cu Decizia civila nr.1104/R/01.11.2013 a Tribunalului T..
Astfel, prin încheierea nr.105/05.03.2014 dată în dosar execuțional nr.105/ex/2014 au fost stabilite următoarele sume: 16.700 lei reprezentând despăgubiri, 2358,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, 2362,20 lei reprezentând onorariu de executare silită cu TVA inclus, 248 lei reprezentând onorariu consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, 24,50 lei reprezentând taxe poștale si 20 lei reprezentând taxă judiciară.
Prima instanță a constatat că la data de 05.03.2014 s-a emis somația pentru suma de 21.713,42 lei reprezentând debit si cheltuieli de executare silită, debitoarea-contestatoare fiind somată ca în conformitate cu prevederile OG nr.22/2002, să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a achita creditorului sumele de: 16.700 lei reprezentând despăgubiri, 2358,04 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, 2362,20 lei reprezentând onorariu de executare silită cu TVA inclus, 248 lei reprezentând onorariu consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, 24,50 lei reprezentând taxe poștale si 20 lei reprezentând taxă judiciară.
Din cuprinsul dosarului execuțional, judecătoria a reținut că la data de 17.02.2014, intimata a achitat debitorului H. C. M. prin OP nr.401 si 402 din 17.02.2014 suma de 19.058,72 lei în contul indicat de către creditor.
Prima instanță a constatat de asemenea că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită a fost comunicata debitorului la data de 17.03.2014, iar termenul de formulare a contestației la executare împotriva acestei încheieri a expirat la data de 24.03.2014.
Având în vedere faptul că debitorul a formulat contestație la executare la data de 26.03.2014, instanta a apreciat că excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată împotriva încheierii de stabilire cheltuielilor de executare silită este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și în consecință, a respins acest capăt de cerere din cadrul contestației la executare ca fiind tardiv formulat.
Față de împrejurarea că titulara cererii de chemare în judecată nu a invocat incidența în speță a niciunuia din cazurile prevăzute de art. 665 alin.5 N.c.pr.civ, text de lege care reglementează cazurile de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, prima instanță a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
Instanța de fond a constatat că debitorul și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin titlu executoriu ( creanța de 19.058,72 lei) după demararea executării silite împotriva sa, considerând astfel că, față de prevederile art. 669 N.c.pr.civ., este ținut să suporte cheltuielile de executare silită în cuantum de 2654,70 lei stabilite si efectuate după înregistrarea cererii de executare silită.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 719 și urm. cod de procedură civilă, judecătoria a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea în parte a Somației nr.105 din 05.03.2014, a Încheierii privind stabilirea sumelor datorate si a cheltuielilor de executare silita din data de 05.03.2014 emise de B. J. C. M. în dosarul execuțional nr.105/ex/2014 pentru suma de 19.058,72 lei, menținând în rest dispozițiile somației, respectiv a Încheierii privind stabilirea sumelor datorate si a cheltuielilor de executare silita pentru suma de 2654,72 lei, cheltuieli de executare silită, respingând în rest cererea, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței antemenționate au declarat apel contestatorii M. Timișoara prin Primar, C. L. al Mun. Timișoara și P. Mun. Timișoara, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare.
Criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, apelanții învederează că instanța de fond nu a ținut cont de legislația în vigoare și de situația de fapt.
Apelanții învederează că executarea silită în speță este inadmisibilă în condițiile în care nu au refuzat, nu refuză și nu vor refuza niciodată executarea de bunăvoie a titlului executoriu raportat la prevederile art.622 C.p.c. și art. 629 C.p.c., coroborate cu prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii și Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Apelanții menționează că de la regula obligației executării de bunăvoie a obligațiilor stabilite prin titluri executorii, art.622 alin.2 NCPC instituie excepția executării silite a obligațiilor stabilite prin titluri executorii: „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executarea silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea specială nu prevede altfel".
Apelanții apreciază că această susținere este întărită și de dispozițiile art. 651 alin 1 NCPC care prevăd posibilitatea ca prin anumite dispoziții legale să se deroge de la procedura de drept comun, în sensul ca cererile de executare silită să fie depuse și la alte organe decât la executorul judecătoresc.
Se arată că, având în vedere că debitorul M. Timișoara este o instituție publică, în conformitate cu prevederile coroborate ale art. 622 NCPC, cererea de executare trebuia depusă la M. Timișoara și nu la executorul judecătoresc.
Apelanții, invocând prevederile art. 622 alin.2 NCPC, arată că o lege specială în executarea debitelor unei instituții publice este-OG nr. 22/2002, iar dispozițiile Codului de procedură civilă reprezintă lege generală în materia procedurii executării silite de la care derogă dispozițiile O.G. nr. 22/2002 modificată, care reprezintă lege specială în ceea ce privește executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, și ca urmare acestea sunt aplicabile în cauză cu prioritate, potrivit principiului „specialia generalibus derogant".
Se menționează de apelanți că, fiind de bună credință au făcut demersuri încă din data de 08.11.2013 în vederea achitării despăgubirilor și cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina lor prin Sentința civilă nr. 4042/25.03.2013 a Judecătoriei Timișoara și Decizia civilă nr. 1104/01.11.2013 a Tribunalului T., solicitând intimatului H. C. M. prin adresa nr. SJ2013-4938/08.11.2013 să le comunice numărul contului și banca unde dorește să-i fíe virați banii.
Deși solicitarea mai sus menționată a fost transmisă intimatului H. C. M. prin poștă, cu scrisoare recomandată la adresa de domiciliu a acestuia, plicul a fost returnat apelanților.
Ulterior, prin notificarea înregistrată la Primăria M. Timișoara sub nr. SC2014-_/29.01.2014 de către intimatul H. C. M. prin avocat, acesta le-a pus în vedere apelanților că în termen de 3 zile să-i achite suma de 19.058,2 RON reprezentând daune interese și cheltuieli de judecată datorate în temeiul hotărârii judecătorești irevocabile.
Apelanții precizează că în data de 30.01.2014 notificarea intimatului H. C. M. a fost repartizată Serviciului Juridic, iar în data de 31.01.2014 au fost începute demersurile pentru plata de bună-voie a creanțelor datorate petentului.
Se susține că la data de 17.02.2014, apelanții au achitat creditorului H. C. M. prin OP nr. 401 și 402/17.02.2014 suma de 19.058,72 lei în contul indicat de către aceasta, sumele stabilite prin hotărârile judecătorești, considerând că executarea silită pornită de acesta prin SCA V. și Asociații este abuzivă, cât timp apelanții nu a refuzat îndeplinirea obligațiilor stabilite prin titlurile executorii, și-au îndeplinit aceste obligații și chiar au înștiințat creditorul prin adresa nr. SJ2014-2194/18.02.2014 despre plata întreprinsă.
Mai arată apelanții că la data de 05.03.2014, data emiterii de către executorul judecătoresc J. Criatian M. în dosar nr. 105/ex./2014 a înștiințării cu privire la declanșarea executării silite, a somației de plată și a încheierii privind stabilirea sumelor datorate și a cheltuielilor de executare silită, nu mai exista nicio obligație de plată în sarcina contestatorilor privind debitul la care au fost obligați prin hotărârile judecătorești irevocabile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 alin.1, 480 alin.2, art. 622, art. 669 pct. 4 C.p.civ. coroborat cu 451 C.p.c. art. 711 și urm. C.p.c, OMFP 1792/2002, Legea nr. 500/2002, O.G. nr. 22/2002, Legea nr. 273/2006.
Intimatul H. C. M., legal citat, a formulat întâmpinare în calea de atac declanșată de contestatori, solicitând respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În apărare, intimatul menționează că B. J. C. a procedat în conformitate cu dispozițiile art.2 și 3 din OG nr.22/2002, în sensul că executorul l-a somat pe debitor ca în termenul legal să își îndeplinească obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, precum și că pe parcursul termenului de 6 luni executorul judecătoresc nu a efectuat acte de executare silită propriu-zisă, mai exact nu a poprit conturile debitorului.
Intimatul susține că apelanții au achitat debitul ulterior înregistrării cererii de executare silită și încuviințării executării silite, deși li se solicitase plata de bunăvoie anterior demarării executării, apreciind astfel că debitorul trebuie să suporte cheltuielile de executare silită pe care le-a generat conduita sa ilicită.
Intimatul subliniază că, atât acesta, cât și executorul judecătoresc au avut o conduită de bună-credință pe parcursul executării silite, întrucât ulterior achitării debitului de către apelați au procedat la restrângerea executării, au renunțat la recuperarea onorariului avocațial pentru faza de executare silită, iar executorul judecătoresc și-a redus onorariul la minimul legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, art.471 alin.5 NCPC.
Intimatul Biroul Executor Judecătoresc J. C. M., legal citat, nu a formulat întâmpinare în calea de atac promovată de contestatori.
Apelanții, legal citați, nu au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul H. C..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, cum și în raport de prevederile art.476-482 NCPC corelate cu art.717 alin.1 NCPC, și cu art.714 alin.2 NCPC, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru argumentele ce succed:
Obiectul nemulțumirii reclamanților apelanți în calea de atac, în raport de soluția primei instanțe care a dat eficiență parțial demersului purtând asupra contestației la executare silită promovată și a anulat în parte actele de executare silită, respectiv, pentru suma de 19.058,72 lei reprezentând debitul la care au fost obligați către creditorul intimat prin titlul executoriu, debit ce rezultă că a fost achitat la scurt timp-17.02.2014 după demararea executării silite-07.02.2014, este evident că nu poate viza decât soluția menținerii de către judecătorie a actelor de executare silită în privința cheltuielilor de executare silită stabilite de executorul judecătoresc, în cuantum de 2554,70 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc cu TVA inclus-2362,20 lei, onorariu consultații legat de constituirea actelor execuționale-248 lei, taxe poștale-24.50 lei și taxă judiciară-20 lei.
Cu privire la aceste sume, pentru care actele de executare silită au fost păstrate ca valabile, judecătoria a apreciat ca tardivă contestația la executare formulată la data de 26.03.2014 și îndreptată contra încheierii executorului judecătoresc ce a stabilit aceste sume, încheiere dresată la data de 05.03.2014 și comunicată la data de 17.03.2014 debitorului M. Timișoara, aspecte rezultând din dosarul execuțional atașat.
Prima instanță a avut în vedere, corect, de altfel, în condițiile în care, conform art.711 alin.1 NCPC (executarea silită în speță fiind guvernată de prevederile NCPC, raportat la data declanșării ei-07.02.2014), obiect al contestației la executare îl pot forma și încheierile executorului judecătoresc, dispozițiile art.714 alin.2 NCPC, potrivit cărora „Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”.
Așa fiind, în speță, judecătoria a conchis, în mod judicios, în opinia instanței de control judiciar, că termenul legal în care avea a fi atacată jurisdicțional pe calea contestației la executare încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită, nu a fost respectat de contestatori, el expirând la data de 24.03.2015, aceasta fiind ultima zi a termenului de 5 zile în care putea fi promovată o așa contestație fondată pe art.714 alin.2 NCPC.
De aceea, cum contestația promovată contra modalității de stabilire a cheltuielilor de executare silită se privește a fi tardivă, depusă în afara termenului legal, evident că nu mai pot fi analizate pe fond motivele pretins de nelegalitate a actelor de executare silită relativ la cheltuielile de executare silită cuantificate (respectiv, că, continuarea executării silite, implicând și stabilirea cheltuielilor de executare silită după achitarea debitului apare drept nelegală ori abuzivă, iar conduita debitorului este una caracterizată prin bună credință în executarea obligației stabilite jurisdicțional, de vreme ce nu s-a identificat refuzul său la executarea de bunăvoie), întrucât, prin efectul decăderii din dreptul de a ataca încheierea executorului judecătoresc, a dispărut însuși cadrul procesual în care atari critici puteau fi aduse și analizate.
De altfel, se observă cu ușurință că reclamanții apelanți nici nu au înțeles a aduce în apel reproșuri primei instanțe vizavi de soluționarea contestației contra actelor de executare silită vizând cheltuielile din faza executării silite, din perspectiva tardivității formulării ei, ceea ce în rigoarea legii aveau a face pentru eventuala anulare parțială a soluției primei instanțe cu privire la admiterea excepției de tardivitate și posibilitatea, mai apoi, a antamării pe fond a motivelor prevalate de nelegalitate a actelor de executare silită referitoare la stabilirea cheltuielilor de executare silită.
Altfel spus, simpla reiterare în apel a criticilor de nelegalitate a actelor de executare silită în stabilirea cheltuielilor de judecată, în absența formulării unor critici privind soluționarea excepției de tardivitate a contestației la executare silită sub acest aspect, critici a căror analiză să prevaleze și să conducă la respingerea în apel a excepției de tardivitate, se privește a fi prematură, întrucât apelul avea a fi cu precădere circumscris, cum deja s-a precizat, motivelor de nelegalitate a soluției de respingere ca tardivă a contestației îndreptate contra încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită pentru a putea deschide calea analizării pe fond a acestei contestații.
În cauză, însă, soluția de respingere ca tardivă a contestației la executare silită împotriva încheierii executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor la executare silită se privește a fi legală și temeinică, abstracție de faptul că ea nu a făcut obiect al reproșurilor apelanților; context în care tribunalul concluzionează asupra respingerii apelului ca nefondat, în baza art.480 alin.1 NCPC raportat la art.714 alin.2 NCPC, neprezentând vreo relevanță cauza apelului, care circumscrisă, cum s-a arătat deja, motivelor de fond fiind, se vădește extranee soluției date de judecătorie prin valorizarea excepției de tardivitate ce a generat dispariția însuși a cadrului procesual în care să poată fi invocate și examinate sub aspectul legalității și temeiniciei lor, nereguli de orice fel ale actelor de executare silită, în speță, ținând de stabilirea cheltuielilor de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorii apelanți M. Timișoara prin Primar, C. L. al Mun. Timișoara și P. Mun. Timișoara, toti cu sediul in T., ., nr. 1, jud. Timis, împotriva sentinței civile nr._/13.08.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâții intimați H. C. M., cu domiciliul procedural ales in T., ., ., la SCA V. si Asociatii și Biroul Executor Judecătoresc J. C. M., cu sediul in Timișoara, .. 1, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. A. A.
GREFIER,
G. G.
Red.C.B.
Tehnored.G.G
7 ex./5 ex..
Prima instanță: jud. C. G.
| ← Succesiune. Sentința nr. 694/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
