Obligaţie de a face. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 222/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 222 /A
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: R. K.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții T. V. și T. N. G., împotriva sentinței civile nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. Timișoara, prin Primar, Primarul M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în condițiile art. 396 Cod.pr.civ, pronunțarea a fost amânată pentru data de 05.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 08.08.2013 sub nr._, reclamanții M. Timișoara, prin Primar, Primarul M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, în contradictoriu cu pârâții T. V. și T. N. G. au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună obligarea pârâților la aducerea la starea inițială a imobilului situat in Timișoara, .. 12, jud. T., imobil înscris în CF nr._ Timișoara (CF vechi 1571) nr. top. 6794, 6795, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, iar în caz contrar, dacă aceștia nu se conformează dispozițiilor instanței să autorizeze instituția reclamanta la executarea acestora pe cheltuiala pârâților sau să oblige pârâții la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 lei/zi de întârziere până la aducerea imobilului la starea inițială, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții au arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 80/623/09.08.2010, s-a constatat că pârâții au executat fără a deține autorizație de construire în cursul anului 2010, supraînălțarea cu cea 1,5 m a gardului din cărămidă spre proprietatea din Timișoara, .. 14, încălcându-se astfel dispozițiile art. 1 alin.1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată.
Pe seama pârâtei T. V. a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 80/623/09.08.2010, iar pentru fapta sa persoanele abilitate i-au stabilit o amendă în sumă de 1.000 lei, conform art.26 lit. a din Legea nr. 50/1991 actualizată și totodată i s-a stabilit ca măsură aducerea imobilului la starea inițială pană la data de 23.09.2010.
Reclamanții au menționat că înscrisul sancționator mai sus identificat a fost contestat de către petent, însă prin Sentința Civilă nr. 4596/2011, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1535/2011, s-a recunoscut legalitatea și temeinicia acestuia. Art. 32 din Legea nr. 50/1991 dispune la lit. b „In cazul in care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal."
S-a arătat că, urmare celor de mai sus, prin procesul-verbal de constatare la fata locului, încheiat în 04.04.2013, s-a stabilit că pârâții încalcă în continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 80/623/09.08.2010.
Reclamantii au solicitat ca instanta să constatate că prestația de a face este îndatorirea subiectului pasiv de a efectua o lucrare, un serviciu si în general, orice prestație pozitivă în favoarea subiectului activ, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real. Din aceasta categoria fac parte: prestația vânzătorului de a preda bunul vândut; punerea lucrului închiriat de către locator la dispoziția locatarului; restituirea de către depozitar a lucrului aflat în depozit; demolarea de către cel care execută fără Autorizație de Construcție a modificărilor constructive astfel edifícate.
Reclamantii au arătat ca prin adresa înregistrată cu nr.SJ2013-_/09.04.201, Direcția Poliției Locale i-a comunicat materialul rezultat în urma verificărilor privind măsurile dispuse prin Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.80/623 din_ în vederea sesizării instanțelor judecătorești conform art.32 al.l lit.b Legea 50/1991, documentația cuprinzând și copia procesului verbal de constatare la fața locului nr.2320 încheiat în data de 04.04.2013 prin care s-a constatat că se încalcă în continuare prevederile Legii 50/1991, contravenientul neconformându-se dispozițiilor din Procesul Verbal de Constatare și Sancționare a Contravențiilor nr.80/623 din 09.08.2010 .
În drept, reclamantii au invocat art. 27, 28 și 32 din Legea nr.50/1991, republicată, modificată prin Legea nr. 453/2003, art. 1075 cod civil vechi (1516 Cod civil nou), art. 1077 Cod civil vechi (1527, 1528 și 1529 Cod civil nou) și art. 223, 902, 903, 905 Cod procedură civilă.
Pârâții au formulat întâpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca fiind inadmisibila si lipsita de temei legal.
In fapt, pârâții au arătat ca pe limita proprietății lor private, pe proprietatea lor, situata in fundul parcelei, exista si păstrau in condiții bune, un zid din cărămida care desparte proprietatea lor de cea a vecinului de pe .. 14- proprietatea lui Badara D., un zid din cărămida provenit din desființarea unei constructii-anexa Corp C3, care a existat în trecut pe acel loc- in prezent cu rolul de gard despărțitor intre vecini.
Pârâtii au menționat ca acest gard conține aceleași materiale, respectiv cărămida veche, arsa, continuând forma inițiala a zidului unei constructii-anexa care a existat si pe care, ulterior, in anul 2010, l-au zugrăvit, lucrări pe care le-au făcut cu titlu de igienizare .
Au arătat ca acest gard provenit din zidul unei foste construcții - Corp C3 - este situat pe proprietatea lor, la limita laterala cu imobilul de pe .. 14 proprietatea lui Badara D..
Au arătat ca prin prezenta acțiune, având ca obiect obligația de a face, se invoca drept temei prevederile art. 32 aliniatul 1) litera a) si b) din Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicata si actualizata
Au arătat ca dupa ce au fost sancționați pentru contravenția de a fi construit fara autorizație de construire, s-au adresat Institutiei Arhitectului Sef din cadrul Primăriei M. Timisora, in prezent Direcția Urbanism si Serviciului Autorizare si Control Construcții, prin adresa cu număr de înregistrare RU2012-_ /04.05.2012 pentru a afla care sunt condițiile de edificare a unui gard intre vecini in interiorul parcelelor, asa cum este prevăzut de Regulamentul L. de Urbansim al M. Timișoara- HCL157/2002 prelungit prin HCL 139/2007.
Au nvocat în apărare raspunsul formulat prin adresa cu nr. RU2012-_/07.05.2012 a Primăriei M. Timișoara prin Arhitect Sef, Sef Serviciul Autorizare si Control Construcții si consilierul cu studii juridice .
In continuare pârâții au arătat ca la nivel local, prin art. 2 alin.l lit.d. din Hotărârea Consiliului L. nr. 371/2007, privind constatarea si sancționarea contravențiilor pe teritoriul M. Timișoara este instituita in sarcina cetățenilor proprietari de imobile, sub sancțiunea amenzii:"obligația de a întreține în stare corespunzătoare împrejmuirea imobilelor si acolo unde este cazul sa se asigure curățirea si intretinerea permanenta a șanțurilor si podețelor din zona acestora."
Au arătat ca în situația data, sunt incidente si prevederile art. 11 alin. 1 lit.a din Legea nr. 50 din 29 iulie 1991- republicata si actualizata pana la data de 12 decembrie 2011 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcții
Referitor la fapta consemnata in procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 80/623/09.08.2010, pârâții precizeaza ca, martorul Badara D. se afla in relații de dușmănie de multa vreme cu petenta T. V. si T. N.-G. si in general cu toți vecinii din zona, declarațiile acestuia având astfel un puternic caracter subiectiv
S-a menționat ca Referatul Direcției Urbanism Nr. SJ2013-_ /28.05.2013, privind sesizarea instanțelor judecătorești conform art 32 din Legea 50/1991 - pentru neconformarea la masurile dispuse prin procesul verbal de constatare este insotit de poze datate_ ora 10:25 cu alt gard decât cel care a făcut obiectul procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 80/623/09.08.2010.
În drept, pârâții si-au intemeiat susținerea pe reglementările: Legii nr. 50 din 29 iulie 1991 - republicată si actualizată - privind autorizarea executării lucrărilor de construcții; Regulamentului L. de Urbanism aprobat prin HCL nr. 157/2002, prelungit prin HCL nr. 139/2007 si HCL nr. 61/ 2012; Hotărârii Colsiliului L. nr. 371/2007 privind constatarea si sancționarea contravențiilor pe teritoriul M. Timișoara; Codului de procedura civila; Codului civil nou.
Reclamantii au formulat raspuns la intampinare aratand că susținerile pârâților referitor la faptul că din răspunsul Instituției Arhitectului Șef la adresa nr. RU2012-_/04.05.2012 rezultă că nu era nevoie de autorizare de construire pentru executarea de lucrari la gardul de caramida spre proprietatea din T., . eronate.
Din contră, din acest răspuns rezultă necesitatea obținerii autorizației de construire. Lucrările pentru care nu este cerută autorizație sunt cele „care nu modifică structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor", așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 - privind autorizarea executării lucrărilor de construcție. În speță, supraînalțarea cu cea 1,5 m a gardului din cărămidă reprezintă tocmai modificări ale aspectului arhitectural, ceea ce necesită obținerea autorizației de construire.
Prin sentința civilă nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civila formulata de reclamanții M. Timișoara prin Primar, Primarul M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, in contradictoriu cu parații T. V. si T. N. G..
Au fost obligați pârâții la aducerea la starea inițială a imobilului din Timișoara, ..12, jud. T., în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, iar în caz contrar, dacă aceștia nu se conformează, autorizează reclamanții la executarea acestora, pe cheltuiala pârâților.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie nr.80/623/09.08.2010, încheiat de Primaria M. T., s-a constatat că pârâtii au executat fără a detine autorizatie de construire suprainaltarea cu cca. 1,5 m a gardului din caramida spre proprietatea din T., ..14, în cursul anului 2010, încălcând astfel dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată, fiind aplicată o amenda în sumă de 1.000 lei, conform art. 26 lit.a din Legea nr.50/1991, fiind stabilită ca masură complementară, aducerea imobilului la starea initiala pana la data de 23.09.2010.
Procesul verbal de constatare a contraventiei nr.80/623/09.08.2010 a facut obiectul plangerii contraventionale, inregistrata la Judecatoria T. sub nr._/325/2010, insa a fost mentinut prin decizia civila nr.1535/2011 pronuntata in cauza de catre instanta de control judiciar la data de 11.10.2011.
Constata ca prin procesul verbal de constatare la fata locului nr. 2320/04.04.2013, s-a constatat ca paratii incalca in continuare disp. art.26 lit.a din legea nr.50/1991 republicata, neconformandu-se dispozitiilor din procesul verbal de contraventie mai sus mentionat.
Astfel, in cauza, paratii nu si-au executat obligatia de a face ce viza lucrarile de construire executate in mod ilegal si fara a detine autorizatie de construire pentru acestea, obligatie care se transforma in dezdaunari rap. la art. 1516 C.civil, dand posibilitatea creditorului de a fi autorizat sa aduca el la indeplinire aceasta obligatie, cu cheltuiala debitorului rap. la art. 1528 C.civil.
Raportat la starea de fapt si de drept mai sus mentionata, a fost admisă actiunea ca fiind intemeiata si in consecinta au fost obligați pârâtii la demolarea lucrării ilegal executate și aducerea la starea inițială a imobilului din T., ..12, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a cauzei, iar în caz contrar, dacă acesta nu se conformează dispozițiilor instanței autorizeaza paratii sa aduca la indeplinire aceasta obligatie .
Instanta a respins cererea de obligare a paratilor la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 lei/zi de întârziere până la aducerea imobilului la starea inițială, întrucât potrivit prev. art. 905 C.proc. civ, penalitățile se aplică ulterior încuviințării executării silite, de către instanța de executare, numai în cazul obligației de a face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.
Vazând că reclamanții nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, a fost respinsă această cerere.
Împotriva sentinței civile nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, au declarat apel pârâții T. V. și T. N. G., solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate cu privire la obligarea la aducerea în stare inițială a imobilului situat administrativ în Timișoara, ..12, jud. T., și judecând pe fond, respingerea acțiunii formulată de intimați, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că sentința atacată a fost emisă fără a se administra cele mei elementare probe în speță, probe pe care apelanții le-au propus iar instanța le-a respins ca nefiind utile. Proba cu expertiza judiciară în construcții, pe care au propus-o, iar reclamanta intimată a fost și ea de acord cu efectuarea acesteia, ar fi demonstrat faptul că cele afirmate sunt adevărate, adică, despărțitura comună (gardul) aflat între cele două proprietăți private și nu în răzvor cu proprietatea publică a statului, în realitate inițial a fost componenta unui corp de clădire, care cu trecerea timpului a devenit ruină și s-a demolat. Astfel că, atunci când au achiziționat acest imobil, din clădirea amintită mai rămăsese doar zidul despărțitor care delimitează proprietatea lor de cea a vecinilor.
Apelanții au menționat că nu se știe care parte din imobil nu este corespunzătoare, ce înseamnă situația inițială sau dacă trebuie să reconstruiască ceea ce nu au avut niciodată, că s-a efectuat o expertiză extrajudiciară, din care a reieșit faptul că gardul este de fapt pe proprietatea pârâților și este rezultat în urma demolării construcțiilor de pe latura estică a imobilului C3 conform planului de situație și cadastral atașate la expertiză și că instanța în mod eronat a respins administrarea probei cu expertiza, fiind inadmisibil ca întreg probatoriul să se bazeze doar pe un document emis de reclamanta intimată, cei care l-au întocmit nefiind specialiști în construcții, precum și pe câteva poze care nu confirmă cele afirmate de aceștia.
Mai mult, au propus proba cu martori, martori care locuiesc chiar în imobilul vecin și care ar fi putut să confirme că acest gard s-a aflat în aceeași poziție și dimensiune dintotdeauna, dar nici aceasta nu a fost considerată necesară cauzei.
S-a menționat că deși au arătat în întâmpinare că nu este vorba de niciun interes al Primăriei Timișoara, instanța nu a luat în considerare acest lucru. În speță, au apreciat că reclamanta intimată nu are calitate procesuală activă, deoarece problematica supusă dezbaterii privește un gard dintre două proprietăți private.Nici cu privire la acest aspect instanța nu s-a aplecat în soluționarea cauzei, fiind vorba de fapt de o excepție de drept public. Ceea ce Primăria Timișoara a făcut este un abuz de drept, ea neavând nici interes și nici calitatea de a interveni într-o situație de drept privat. Având în vedere că unul dintre vecini a sesizat organele de poliție locală, prin care, aceștia, fără să aibă vreo pregătire de specialitate sau să verifice informațiile și de la alți vecini, au dispus amendarea pe motiv că ar fi executat lucrări neautorizate, s-a solicitat Primăriei M. Timișoara (reclamantei), cu adresa nr. RU2012-_ din 2012, un răspuns referitor la condițiile de edificare a unui gard între două proprietăți private și adresa RU2012-19/24.01.2012.Din răspunsul formulat (aflat la dosar), aceasta a comunicat că " nu este reglementat în detaliu edificare unui gard între două proprietăți private vecine, această situație privește raporturi juridice între persoane de drept privat, în care autoritatea publică nu are competență să intervină, constituind un abuz de drept -impunându-se prin reglementări specifice numai în ceea ce privește împrejmuirile la drumurile publice...", mai mult se specifică: "potrivit art. 2 alin.1 lit.d din HCL nr. 371/2007, privind constatarea și sancționarea contravențiilor pe teritoriul M. Timișoara, este instituită în sarcina cetățenilor proprietari de imobile, sub sancțiunea amenzii: "obligația de a întreține în stare corespunzătoare împrejmuirea imobilelor și acolo unde este cazul să asigure curățire și întreținerea permanentă a șanțurilor și podețelor.."
Apelanții au mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 11 alin.1 din Legea nr. 50/1991, republicată și actualizată, "Se pot executa fără autorizație de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistență sau aspectul arhitectural al construcțiilor: a) reparații la împrejmuiri, acoperișuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora și materialele din care sunt executate. " .Așadar, acțiunea reclamantei este fără obiect, aceasta încercând să demonstreze contrariul propriilor afirmații.
Au menționat apelanții că acuzațiile care li se aduc sunt nefondate, așa-zișii inspectori nu doar că și-au depășit atribuțiile, dar au indus în eroare, prin documentele depuse la dosar, întrucât aceștia nu au intrat niciodată pe proprietatea apelanților, iar acele poze atașate nu sunt fotografiile acelui gard. Singurele lucrări efectuate în anul 2010 la imobil, au fost de reparații a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți private. Astfel, au fost executate doar lucrări de conservare a gardului, prin tencuirea acestuia și închiderea unor găuri apărute în zid.
S-a menționat că cererea de a aduce imobilul în starea inițială este una neprecizată, întrucât nu se știe cu exactitate ce se înțelege prin aducerea la starea inițială a imobilului, nici instanța nu a fost lămurită în această privință, sentința fiind una imposibil de pus în executare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele NCPC.
Reclamanții intimați M. Timișoara prin Primar și Primarul M. Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nelegal și nefondat ii pe cale de consecință, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică si legală, pentru următoarele motive:
În mod temeinic și legal instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată, dispunând pe cale de consecință, obligarea pârâților la aducerea la starea inițială a imobilului situat în Timișoara, ..12, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești motivat de faptul că aceștia au executat lucrări de construcții în mod ilegal, în lipsa unei autorizații de construire conform prevederilor Legii nr.50/1991. Lucrările de construcție efectuate ilegal pe parcursul anului 2010 au constat, potrivit mențiunilor din procesul-verbal nr.80/623/09.08.2010, în supraînălțarea cu 1,5 metri a gardului de cărămidă edificat pe limita proprietății cu imobilul învecinat situat pe ..l4. Astfel rezultă că pârâții au încălcat prevederile art.l din Legea nr.50/1991 și ca urmare, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a dispus stabilirea unei amenzi de 1000 lei, conform prevederilor art.26 lit.a stabilindu-se totodată și aducerea imobilului la starea inițială, până la data de 23.09.2010. Din procesul-verbal de constatare la fața locului întocmit la data de 04.04.2013, rezultă că pârâții nu au oprit executarea lucrărilor, încălcând în continuare în mod deliberat, prevederile legislației în construcții cu toate că instanțele de judecată le-au respins irevocabil contestația formulată împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat în data de 09.08.2010.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, criticile pârâților referitoare la respingerea de către instanța de fond a solicitării privind completarea probatoriului din dosar cu o expertiza judiciară în construcții sunt nefondate atâta vreme cât prin această probă nu se poate dovedi faptul că pentru lucrările efectuate nu era necesară obținerea autorizației de construire în condițiile Legii nr.50/2001. Legalitatea titlului executoriu și a măsurilor dispuse prin acesta nu mai pot fi puse în discuție întrucât prin Sentința Civilă nr.4596/2011 și Decizia nr. 1535/2011, instanțele de judecată au respins irevocabil contestația formulată de către pârâții apelanți împotriva acestuia. Ca o consecință a constatării valabilității titlului executoriu și a faptului că pârâții, cu rea credință, nu au oprit executarea lucrărilor, au fost sesizate instanțele judecătorești pentru obligarea contravenienților la desființarea construcțiilor ilegal executate, conform art.28 și 32 din Legea nr.50/1991.
De asemenea, lipsite de temei sunt și afirmațiile potrivit cărora din textul sentinței apelate nu se înțelege "ce înseamnă este situația inițială" sau dacă se impune a se reconstrui ceva ce apelantul "nu a avut niciodată" întrucât, atât cuprinsul procesului-verbal cât și cel al hotărârii judecătorești nu pot fi interpretate în alt mod decât în sensul aducerii imobilului la starea existentă înainte de edificarea construcției neautorizate, a supraînălțării de 1,5 m.
De asemenea, lipsit de relevanță este și aspectul legat de lipsa de interes a M. Timișoara care ar decurge din împrejurarea că gardul neautorizat desparte două proprietăți private. Proprietatea privată nu face excepție de la aplicarea prevederilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcții.
În concluzie, intimații consideră că lucrările executate de către pârâți nu se încadrează în categoria celor prevăzute la art.l 1 din Legea nr.50/1991, exceptate de la obținerea autorizației, astfel încât se impune punerea în executare a măsurilor cuprinse în titlul executoriu, fără suplimentarea probatoriului din dosar. Atât proba cu martori cât și proba cu expertiza tehnică judiciară nu sunt utile soluționării prezente cauze.
Având in vedere motivele expuse mai sus, s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței Civile nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205-art.208 C.Pr.Civ., Legea nr.50/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, apelanții pârâți au arătat că înțeleg să invoce excepția lipsei calității procesual active a reclamantei intimate, care fiind o excepție de fond, peremptorie, absoluta, poate fi invocata in orice stare a pricinii, solicitând admiterea acesteia si pe cale de consecința să se respingă acțiunea ca fiind introdusa de o persoana lipsită de calitate procesuala.
Referitor la această excepție, apelanții pârâți au menționat că au devenit proprietarii imobilului situat in Timișoara, .. 12, jud. T., la data de 17.02.1997, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 654/17.02.1997. Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă construcția aflată pe terenul apelanților, respectiv zidul despărțitor dintre doua proprietăți private limitrofe, identificat in planul de situație anexat prezentei intre punctele A-D. Reclamanții intimați M. Timișoara prin Primar si Primarul M. Timișoara, nu au calitate procesual activa în demararea prezentului demers judiciar, având în vedere ca această construcție, respectiv zidul despărțitor este aflat între doua proprietăți private vecine, aceasta situație privind raporturi juridice intre persoane de drept privat, în care autoritatea publica locala nu are competenta să intervină, constituind un abuz de drept, impunându-se prin reglementari specifice numai în ceea ce privește împrejmuirile la drumurile publice.Acestea au fost de fapt și susținerile reclamantei intimate din cuprinsul răspunsului formulat la adresa subsemnaților înregistrata cu nr. RU201-_/04.05.2012, anexat prezentei.
Totodată, apelanții pârâți au invocat excepția lipsei calității procesual pasive, raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar C. A. C., potrivit cărora construcțiile aflate în litigiu datează de aproximativ 60-70 de ani, iar la data edificării acestor construcții, nu erau proprietarii si nici beneficiarii acestei lucrări, cumpărând construcțiile deja edificate în forma și starea în care se afla și în prezent. Obligația de a desființa construcția edificata fara autorizație revine beneficiarului lucrării căruia îi incumbă și obligația prevăzută de art. 3 din Legea 50/1991, de a solicita eliberarea autorizației.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art.477 din Noul cod.pr.civ, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie obligarea pârâților apelanți T. V. și T. N. G., la desființarea lucrărilor executate fără autorizație de construire, respectiv aducerea la îndeplinire a obligației de a face, dispusă prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. nr.80/623/09.08.2010, încheiat de Primăria M. Timișoara.
Prima instanță în mod temeinic și legal a admis acțiunea formulată, obligând pârâții să aducă la starea inițială imobilul din Timișoara, ..12, jud. T., în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în caz contrar, reclamanții fiind autorizați la executarea acestei măsuri, pe cheltuiala pârâților.
Așa cum în mod întemeiat a reținut prima instanță, prin procesul verbal de contravenție mai sus menționat, s-a constatat că pârâta T. V., a executat fără a detine autorizatie de construire supraînăltarea cu cca. 1,5 m a gardului din caramida spre proprietatea din T., ..14, în cursul anului 2010, încălcând astfel dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată, fiind aplicată o amenda în sumă de 1.000 lei, conform prevederilor art. 26 lit.a din Legea nr.50/1991.
Totodată, s-a dispus ca masură complementară, aducerea gardului la starea initiala până la data de 23.09.2010, în conformitate cu prevederile art.28 alin.1 din Legea nr.50/1991.
Împotriva acestui proces verbal de contravenție, pârâta apelantă T. V., a formulat plângere contravențională, iar aceasta a fost respinsă, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr.1535/11.10.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2010.
Având în vedere că procesul verbal de constatare a contraventiei nr.80/623/09.08.2010, încheiat de Primăria M. Timișoara, prin care s-a constatat că pârâta T. V., a executat fără a detine autorizatie de construire, supraînălțarea cu cca. 1,5 m a gardului din caramida spre proprietatea din T., ..14, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta T. V. și de soțul acesteia, pârâtul T. N. G. (ambii proprietari ai imobilului din litigiu, conform extrasului CF nr._ Timișoara depus la dosar - f.26), este neîntemeiată, neputându-se reține în contextul celor mai sus menționate, că obligația de a desființa construcția edificată fără autorizație de construire revine foștilor proprietari ai imobilului în cauză.
Tot astfel, nu se poate reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată de apelanții pârâți, motivat de faptul că zidul despărțitor cu privire la care se dispune desființarea se află între doua proprietăți private vecine, iar autoritatea publică locală nu are competența să intervină.
Competența agentului constatator din cadrul Primăriei M. Timișoara de a constata săvârșirea contravenției, privind supraînăltarea gardului aflat între doua proprietăți private și de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, precum și măsura complementară a aducerii imobilului la starea inițială, nu poate face obiectul analizei în cadrul prezentului litigiu, instanța pronunțându-se în mod irevocabil asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, prin Decizia civilă nr.1535/11.10.2011, pronunțată de Tribunalului T., în dosarul nr._/325/2010.
Cât privește fondul litigiului, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991: “În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal”.
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 50/1991:” În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. 1” iar potrivit alin.3 al aceluiași articol:” În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
Potrivit procesului verbal de constatare la fața locului, încheiat la data de 04.04.2013, pârâții apelanți nu s-au conformat dispozițiilor din procesul verbal de constatare a contravenției, în ceea ce privește aducerea imobilului la starea inițială, încălcând în continuare prevederile art. 26 din Legea nr. 50/1991.
Prin urmare, raportat la prevederile legale mai sus menționate, prima instanță în mod temeinic și legal a admis acțiunea formulată, pârâții având obligația desființării lucrărilor executate fără autorizație de construire, constând în supraînălțarea cu cca. 1,5 m a gardului din caramida spre proprietatea din T., ..14, potrivit procesului verbal de contravenție nr.80/623/09.08.2010, încheiat de Primăria M. Timișoara.
Apărările pârâților apelanți T. V. și T. N. G., în sensul că nu au efectuat lucrările la care se face referire în procesul verbal, ci doar lucrări de conservare a gardului, prin tencuirea acestuia și închiderea unor găuri apărute în gard, nu pot face obiectul analizei în cadrul prezentului litigiu, prin Decizia civilă nr.1535/11.10.2011, pronunțată în dosarul nr._/325/2010, instanța de recurs statuând cu putere de lucru judecat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție.
Instanța de recurs a reținut că potrivit planșelor foto și a martorilor audiați în cauză, petenta intimată T. V. a procedat atât la reabilitarea parțială a zidului, cât și la supraînălțarea acestuia.
Totodată, instanța a reținut că nu se poate aprecia că lucrarea de supraînălțare a zidului nu modifică forma arhitecturală, pentru a fi aplicabil cazul de excepție prevăzut de art.11 lit.h din legea 50/1991.
Așadar, instanța s-a pronunțat în mod irevocabil asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, împrejurările reținute în actul de constatare și sancționare a contravenției, neputând face obiectul analizei în cadrul prezentului litigiu.
Cât privește critica pârâților apelanți referitoare la imposibilitatea punerii în executare a sentinței pronunțate de prima instanță, întrucât nu se știe cu exactitate ce se înțelege prin aducerea imobilului la starea inițială, este de observat că prima instanță a menționat în considerentele hotărârii care sunt lucrările realizate nelegal de către pârâți (a căror desființare se impune, conform prevederilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991), respectiv supraînălțarea cu cca. 1,5 m a gardului din caramida spre proprietatea din T., ..14.
Pe de altă parte, în cazul în care sunt necesare nelămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, partea poate cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul, conform prevederilor art.443 alin.1 Cpr.civ, lămurirea neputând fi solicitată pe calea apelului sau recursului, conform prevederilor art.445 Cod.pr.civ.
Ca atare, pentru considerentele expuse, tribunalul în baza prevederilor art.480 alin.1 din Noul cod.pr.civ, va respinge apelul formulat și va menține ca temeinică și legală Sentința civilă nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții T. V. și T. N. G., ambii domiciliați în Timișoara, ..12, județ T., împotriva sentinței civile nr.3831/11.03.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. Timișoara, prin Primar, Primarul M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, ., nr.1, județ T..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2015.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR:
L. Ș. Pt. C. P.
aflată în concediu, semnează
Președintele completului
L. Ș.
GREFIER
K. R.
Red.L.Ș.
Tehn.IB
7 ex.-27.03.2015
Prima instanță:
Judecător: B. A. C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 403/2015. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
