Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2014/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 223/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA 223/A
Ședința publică din 05 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător D. B.
Grefier R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare soluționarea apelului formulat de apelantul G. A. D. împotriva sentinței civile nr._/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul M. A. NATIONALE.
La apelul nominal, făcut in ședință publică, la prima strigare se prezintă pentru intimatul parat, consilier juridic D. G., pentru apelantul lipsă, avocat Nenad U..
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Reprezentantul apelantului depune factura . nr._/20.08.2014 a Poștei Romane, prin care arata ca a depus apelul in termen.
Reprezentantul intimatului depune adresa 2809,2810/26.02.2015 si proces verbal de constatare la fata locului din 25.02.2015.
Instanța pune in discuția reprezentanților parților excepția tardivității apelului.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de admitere a excepției de tardivitate, precizând ca ultima zi de depunere a apelului a fost 19.08.2015.
Reprezentantul apelantului solicita respingerea excepției de tardivitate, arătând ca apelul a fost formulat in termenul legal, conform art. 181 cod procedura civila, cu precizarea ca prima si ultima zi nu intra in calcul; că sentința a fost pronunțata la data de 14.08.2014, cu termen de 5 zile de la pronunțare, ultima zi fiind 20.08.2014. Pe fond, pune concluzii de admitere a apelului si solicita a se avea in vedere concluziile de la termenul anterior, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului învederează instanței ca reclamantul nu are interes născut, actual. Pune concluzii de respingere a apelului, arătând ca primul capăt de cerere este lipsit de obiect.
Reprezentantul apelantului arata ca reclamantul are interes legitim in cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constata următoarele.
Prin sentința civila_/2014 Judecătoria Timișoara a respins cererea formulata de reclamantul G. A.-D., în contradictoriu cu pârâtul M. APĂRĂRII NAȚIONALE.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Procedura ordonanței președințiale pentru care a optat in prezenta cauza reclamantul este una speciala, reglementata de dispozițiile art. 996 cod procedura civila.
Conform acestora « instanța de judecata, stabilind ca in favoarea creditorului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ».
Investita fiind cu soluționarea acestei cereri instanța este datoare sa verifice, pe de o parte, daca sunt întrunite condițiile necesare oricărei acțiuni in justiție, respectiv existenta unui drept ori a unei situații juridice a cărei ocrotire se cere, folosința si exercițiul dreptului, calitatea procesuala si existenta unui interes legitim, condiții întrunite in speța, iar pe de alta parte este datoare a cerceta existenta cerințelor specifice de admisibilitate a unei acțiuni formulate pe cale de ordonanța președințiala :urgenta, neprejudecarea fondului si caracterul vremelnic al măsurii luate, cerințe impuse de natura speciala si excepționala a acestei proceduri.
Prima instanța a reținut ca reclamantul este proprietarul imobilului evidențiat in Cf nr._ Dumbravita situat administrativ in loc. Dumbravita, ..
Referitor la vremelnicie, reclamantul a susținut ca măsura solicitata urmează sa își producă efectul până la soluționarea definitiva a cauzei ce face obiectul acțiunii de drept comun împotriva MAPN. Reclamantul nu a prezentat insa nici o dovada in acest sens, nu a depus la dosar copia acțiunii si nici dovada înregistrării acesteia, astfel incit instanța de fond sa poată verifica daca acțiunea la care face referire reclamantul ar avea legătura cu prezenta cauza.
In ceea ce privește urgenta reclamantul a invocat faptul ca îi este prejudiciata sănătatea prin nerespectarea dispozițiilor legale imperative de igiena si sănătate publica.
In materie de ordonanța președințiala, urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte si la aprecierea ei trebuie avute in vedere nu numai circumstanțele obiective ale cauzei dar si cele de ordin subiectiv.
In practica judiciara in mod constant s-a decis ca in cadrul ordonanței președințiale urgenta trebuie apreciata in raport cu situația existenta in momentul judecării.
Apreciind urgenta in raport cu circumstanțele acestei cauze, instanța de fond a reținut ca reclamantul nu a făcut dovada ca ar fi incidente vreuna din categoriile generale de situații enumerate de art. 996 alin1 cod procedura civila care nu s-ar putea repara altfel decât prin luarea măsurii de evacuare a animalelor ori interzicerea accesului acestora.
Referitor la condiția de admisibilitate vizând prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara altfel, prin însăși sintagma „paguba iminenta” legiuitorul a înțeles sa reglementeze ipoteza existentei unei pagube determinate prin natura ei, iar nu o stare de pericol eventuala, incerta, nedovedita si nesusținuta de nici un act.
F. de cele arătate prima instanța a considerat ca reclamantul nu a justificat urgenta in luare măsurii solicitate dar nici vremelnicia acesteia, necesare admiterii cererii pe calea ordonanței președințiale.
Cum cele trei condiții menționate mai sus nu sunt îndeplinite in mod cumulativ, s-a apreciat că cererea reclamantei este inadmisibila, fiind respinsă.
Împotriva sentinței civile_/2014 pronunțate de Judecătoria Timișoara a formulat apel reclamantul G. A..
In motivare a arătat ca din interpretarea art. 996 al. 4 cod procedura civila, rezulta ca existenta unui proces de drept comun nu reprezintă o condiție sine qua non de admisibilitate a ordonanței, precizând ca prima instanța putea sa admită cererea, chiar si in lipsa existentei unui litigiu de fond.
Referitor la neîndeplinirea condiției caracterului provizoriu al măsurii solicitate arata ca instanța de fond a respins cererea din lipsa de probatoriu.
In continuare, arata ca soluția respingerii unei acțiuni ca nedovedită, nu este permisă in sistemul judiciar, precizând ca la o verificare a sistemului ecris ar fi relevat existenta dosarului de fond, iar cererea nu ar fi fost respinsă pentru neîndeplinirea condiției caracterului temporar al măsurii solicitate.
Solicita a se constata ca, raportat la existenta unui dosar de drept comun pentru soluționarea in fond a litigiului, in cauza este îndeplinita condiția vremelniciei măsurii ce se solicită a fi adoptată pe cale de ordonanța președințială.
De asemenea, arata că a făcut dovada deplină a existentei unui număr foarte mare de animale domestice in vecinătatea locuinței sale, hotărârea primei instanțe fiind nelegală.
Menționează ca paguba este reprezentată de vătămarea sănătății apelantului, prin adăpostirea unui număr mare de animale in condiții neigienice care încalcă in mod flagrant normele imperative de sănătate publică, iar obligativitatea adoptării unor masuri urgente in caz de încălcare a normelor de sănătate publică rezulta in mod implicit din caracterul imperativ al acestora.
Apelantul precizează ca nu trebuie făcuta dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, că in speța de față, legea prezuma îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale.
In final, arata ca din întreg materialul probator existentei la dosarul cauzei, este evident ca împrejurările descrise se circumscriu cu precizie situațiilor premise conținute in dispozițiile art. 255 si 630 cod civil.
M. Apărării Naționale, reprezentat de Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, pentru UM_ Timișoara (administrator al cazărmii Dumbrăvița) prin întimpinare a solicitat respingerea apelului.
In prealabil, s-a invocat excepția tardivității apelului si admiterea acestei excepții.
In conformitate cu prevederile art. 999 alin. l din NCPC, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare. Hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 14.08.2014 iar apelul, așa cum rezultă din datele înregistrate în portalul instanțelor de judecată, a fost declarat la data de 25.08.2014, cu depășirea termenului prevăzut în mod imperativ de lege.
Totodată, apreciază că hotărârea judecătoriei este legală și temeinică, iar apelul nefondat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod corect că procedura specială pentru care a optat reclamantul este o procedură excepțională care presupune îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
Chiar dacă condiția vremelniciei este „dovedită" acum prin depunerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr._/325/2014 aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, iar efectele ordonanței s-ar întinde până la data pronunțării unei hotărâri în respectivul dosar, condiția urgenței și neprejudecării fondului nu sunt îndeplinite.
Așa cum a menționat și la fondul cauzei, pe lângă faptul ca nu ministerul (unitatea) este cel care a permis prezenta animalelor in zona, in acest moment nu mai exista animale a căror evacuare sa se solicite de urgență.
Plecând de la aceste aspecte, este evident că nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, judecătoria apreciind în mod corect că legiuitorul a înțeles să reglementeze ipoteza existenței unei pagube determinate prin natura ei, iar nu o stare de pericol eventuală, incertă și nedovedită. De altfel, în viziunea reclamantului urgența măsurii rezidă în „paguba deja existentă", dar „iminentă de a se produce în viitor", o evidentă contradicție.
Simpla nemulțumire a apelantului nu este echivalentă cu o pagubă și nici susținerea potrivit căreia nu trebuie făcută dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, fiind prezumate de lege, nu poate fi primită. De fapt, această susținere dovedește tocmai lipsa cerințelor legale pentru admisibilitatea cererii.
Obiectul acțiunii din dosarul nr._/325/2014 este același cu cel al ordonanței, evacuarea turmei de oi și „obligația" de a nu mai permite accesul animalelor domestice in incinta unității, astfel că, pe lângă faptul că nu ar putea fi considerata o măsura urgentă si vremelnica ar conduce, de fapt, la prejudecarea fondului, ceea ce este inadmisibil.
Atât acțiunea la care am făcut referire, cât și prezentul apel (ordonanța) sunt lipsite de obiect deoarece in perimetru cazărmii situate pe teritoriul Comunei Dumbrăvița nu s-au aflat cu caracter de permanență și nu se află animale.
Reiterează și excepția lipsei calității procesual pasive a unității militare si, implicit, a ministerului care o reprezintă. Imobilul respectiv este proprietate publica a Statului si se afla administrarea Ministerului Apărării Naționale, in evidenta UM_ Timișoara. O turmă de oi s-a aflat . viran din . fără acordul autorităților locale) învecinat cu cazarma militară, s-a pătruns ocazional pentru pășunat si in incinta unității, dar, turmele de oi nu au „staționat" in unitate. La începutul lunii iulie 2014 proprietarul turmei a evacuat animalele din acel loc, dar și în alte condiții, cererea ar fi inadmisibila pentru ca ministerul nu poate fi obligat sa dispună evacuarea animalelor de pe un teren care nu-i aparține.
In final, arata ca privind „obligația" de a nu mai permite accesul animalelor domestice in incinta unității, in nici un caz nu ar putea fi considerata o măsura urgenta si vremelnica pentru a fi ceruta pe aceasta cale.
In drept s-a invocat art. 996 și urm. cod procedura civila și celelalte dispoziții legale invocate.
Analizând apelul, tribunalul se va pronunța cu prioritate, potrivit art. 248 NCPC, asupra excepțiilor de tardivitate a apelului și a lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de către intimat.
Astfel, calea de atac în prezenta cauză este, conform art. 999 al. 1 NCPC, apelul, acesta putând fi exercitat în termen de 5 zile de la pronunțare, având în vedere că sentința primei instanțe a fost dată cu citarea părților.
Potrivit art. 181 al. 1 pct. 2 NCPC:
„Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:
2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește”.
Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 14 august 2014, astfel că apelul putea fi formulat în termen până la 20 august inclusiv.
În calculul termenului nu a intrat ziua în care a început să curgă – 14.08.2014 și nici a 5-a zi când termenul s-a împlinit – 19.08 2015.
Prin urmare, ultima zi de formulare a apelului a fost ziua următoare împlinirii termenului, respectiv 20.08.2014.
Din factura DIV00011111, eliberată de Oficiul poștal Timișoara 1, tribunalul reține că apelul a fost depus la poștă în data de 20 august 2014, deci în termen.
Potrivit art. 183 al. 1 NCPC:
„Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.”
În consecință, tribunalul va respinge excepția de tardivitate a apelului invocată de intimat.
Tribunalul va respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că imobilul de unde se cere evacuarea este o unitate militară aparținând Ministerului Apărării Naționale, iar potrivit art. 52 al. 2 din Legea 346/2006:
„M. Apărării dispune de bunurile proprietate privată ale acestuia și administrează bunurile din domeniul public sau privat al statului, aflate în patrimoniul său, putând să le concesioneze, să le închirieze ori să le valorifice, în funcție de regimul lor juridic, în condițiile legislației în vigoare.”
Cu privire la cererea de ordonanță președințială, tribunalul reține că intimatul a susținut, iar apelantul a confirmat în ședința publică din 12 februarie 2014, că, în prezent, în incinta unității militare nu se află oi.
Prin urmare, cererea de evacuare este lipsită de obiect.
Pe de altă parte, reclamantul a invocat faptul că „De regulă, animalele sunt scoase din unitate în fiecare dimineață și duse la păscut la marginea pădurii din apropiere iar seara sunt readuse în unitatea militară”, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Pârâtul a susținut că oile pășteau, de regulă, pe terenul aflat în apropierea unității militare, pe laturile de sud și de est, iar nu chiar în unitatea militară și că doar ocazional acestea pătrundeau în unitate, iar reclamantul, așa cum s-a arătat, nu a făcut în vreun fel proba propriilor susțineri.
Poza depusă la dosarul primei instanțe de către reclamant și care prezintă mai multe oi, nu este concludentă pentru locul în care acestea se aflau și nici pentru faptul că ele erau adăpostite zilnic în unitatea militară.
Coroborând considerentele arătate, tribunalul reține că apelantul nu a dovedit iminența prejudicierii integrității sale fizice și psihice, astfel că nu justifică nici urgența măsurii de interzicere de către intimat a accesul oilor în incinta unității militare.
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
În temeiul art. 453 NCPC tribunalul va respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția de tardivitate a apelului, invocată de intimat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimat.
Respinge apelul formulat de apelantul G. A.-D., cu domiciliul in Timișoara, Bv. C. C., nr. 12, ., cu reședința în Dumbrăvița, ., jud. T. și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat Nenad U., în Timișoara, ., corp A, cam. 4, jud. T., împotriva sentinței civile_/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimatul M. APĂRĂRII NAȚIONALE, cu sediul in București, ., sector 5.
Respinge cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 martie 2015.
P. JUDECATOR
L. V. B. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L.V.
Tehnored. R.R.
Prima instanța
Stirban D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Sentința nr. 192/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
