Obligaţie de a face. Decizia nr. 638/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 638/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 638/A
Ședința publică din 25.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil declanșat de către apelanții W. A. A. și W. G. împotriva sentinței civile nr. 5447/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele M. D. și W. M., având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul W. G., personal, avocat M. M., în reprezentarea intimatei, lipsă, M. Danița, lipsă fiind celelalte părți.
Se prezintă expertul P. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 23.06.2014, a fost depus de către expertul P. I. răspunsul la obiecțiuni, în 3 exemplare, însoțit de copii după următoarele înscrisuri: adresa de convocare a părților pentru data de 10.03.2014 și 12.05.2014; dovada expedierii acestora; nota de constatare întocmită la data de 10.03.2014.
Două exemplare ale răspunsului la obiecțiuni se comunică părților prezente.
Din înscrisurile depuse la termenul de azi, instanța constată că intimata M. Danița a fost legal citată pentru efectuarea expertizei la data de 12.05.2014.
La interpelarea instanței, expertul învederează că în a doua planșă foto (fila 54 din dosarul de fond) este vorba de o anexă - proprietatea intimatei-pârâte, lipită de peretele reclamantului, care există și în prezent; în planșa foto de la fila 55 este vorba despre anexele de care face vorbire intimata.
Expertul învederează că ar trebui montată o schelă mobilă care să protejeze aceste anexe. Totodată, arată că, referitor la planșele depuse la filele 86, 87 și 88, s-ar impune lucrări de tencuire decorativă și de izolare deasupra zidului aflat în construcție și că se impune mansardarea conform proiectului autorizat.
Expertul mai învederează că toate lucrările de mansardare se vor realiza conform proiectului, tencuiala și zugrăveala fiind strict necesare și că durata ar fi de aproximativ 30 de zile. Arată că în proiect este prevăzută și izolarea exterioară.
Reprezentanta intimatei M. Danița învederează că nu mai are alte nelămuriri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului promovat în cauză.
Apelantul solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei M. Danița solicită respingerea apelului, învederând că reclamantul a formulat o acțiune prematură, nu a indicat toate bunurile în cererea introductivă, iar pârâta a fost de bună-credință. Solicită să se aibă în vedere concluziile expertului. De asemenea, solicită a se avea în vedere buna-credință a intimatei-pârâte care nu și-a dat de la început acordul, întrucât reclamanții-apelanți nu au avut autorizație de construire, obținând-o pe parcursul judecării căii de atac și că nu i-au pus la dispoziție proiectul pentru a vedea despre ce lucrări este vorba.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 11.05.2012 sub nr._ reclamanții W. G. și W. A. A. in contradictoriu cu pârâta M. Danița au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constituie servitutea de trecere pentru a i se permite accesul pe terenul proprietatea pârâtei pentru executarea unor lucrări de reparații și întreținere la imobilul ce la aparține, la zidul ce formează linia de hotar și să fie obligată pârâta să permită accesul pe terenul său pentru executarea lucrărilor de construcții de extindere a imobilului in prelungirea apartamentului nr. 3.
În motivarea cererii reclamanți au arătat că sunt proprietarii apartamentelor 2 și 3 din imobilul situat in Timișoara, ., acestea fiind învecinate cu imobilul proprietatea pârâtei. O latură a apartamentelor sunt situate pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, situație in care nu au altă posibilitatea de a efectua lucrările de întreținere și reparație decât pătrunzând pe terenul învecinat, acces refuzat in prezent de către pârâtă.
Au arătat că solicitarea este legală dar mai ales necesară pentru conservarea dreptului lor de proprietate asupra imobilului înscris in CF nr._-C1-U2 Timișoara.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 755, art. 759 Cod Civil.
La termenul de judecată din data de 19.09.2012 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii; a formulat cerere de chemare in judecată a unei alte persoane, respectiv numita W. M., proprietara apartamentului nr. 1 din .; a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților și a intervenientei forțate la respectarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate, limite impuse de existența ferestrei de aerisire și lumină din baia proprietatea sa - care nu implică vederea spre proprietatea reclamanților -, în acest sens să fie obligați să îndepărteze toate materialele cu care a fost obturată fereastra de aerisire orientată spre curtea acestora, iar in caz de refuz să fie autorizată să contracteze, pe cheltuiala acestora, toate lucrările necesare pentru redeschiderea acestei ferestre de aerisire și de lumină; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că din modul de redactare a acțiunii aceasta are două capete de cerere deferite, cu natură juridică distinctă. Astfel, prin primul capăt de cerere s-a solicitat obligarea sa să permită accesul reclamanților pe proprietatea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparații și de întreținere la zidul imobilului. Conform dispozițiilor din Noul cod civil o astfel de cerere nu mai are natura juridică a unei acțiuni vizând constituirea unei servituți de trecere, dispozițiile art.622 NCC prevăd o limitate a dreptului de proprietate asupra unui imobil corelativă dreptului de trecere pentru efectuarea unor lucrări al proprietarului imobilului in anumite condiții, in speță, in măsura strict necesară efectuării unor lucrări de reparații, numai dacă trecerea prin altă parte pentru efectuarea acestor lucrări nu este posibilă și cu plata de despăgubiri pentru stricăciunile produse.
În cazul de față toate lucrările de reparație și de întreținere pot fi efectuate din interiorul casei reclamanților, doar lucrările de tencuire a zidului se pot realiza exclusiv din interior, prin curtea sa, iar durata acestora trebuie să fie limitată la câteva ore dintr-o zi.
De asemenea, pârâta a menționat faptul că reclamanții nu au indicat in cuprinsul acțiunii nici un fel de detalii referitoare la presupusele lucrări de reparații, la dosar nu există dovada întocmirii unui proiect, dacă a fost obținut avizul Direcției Județene T. pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural și dacă le-a fost eliberată o autorizație de construcție și lucrări din partea Primăriei Municipiului Timișoara. Avizul Direcției Județene fiind obligatoriu întrucât imobilul este situat in zona de protecție istorică conform mențiunilor din cartea funciară.
Totodată, pârâta a susținut că in mai multe rânduri reclamantul a venit la poarta imobilului său cu chef de ceartă, adresându-i injurii; a evitat să vorbească cu acesta și a fost nevoită să apeleze la ajutorul poliției.
Pârâta a solicitat respingerea și celui de al doilea capăt de cerere ca nefondat nefiind îndeplinite condițiile legale, imobil reclamanților nefiind unul înfundat care să nu aibă ieșire la calea publică, dimpotrivă acest imobil are un front stradal generos la . atât pietonal, cât și acces auto.
Pârâta a precizat că nu este de acord să permită accesul reclamanților pe proprietatea sa pentru executarea de lucrări de construcție prin curtea sa și a considerat că nu ii poate fi limitat in acest sens dreptul său de proprietate raportat la dispozițiile art.612 din Noul Cod Civil.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta reclamantă reconvențional a arătat că in cursul anul 2012 a fost obturată fereastra de lumină și de aerisire de la baie, situată la o înălțime de peste 3 metri care se deschide din interior prin zidul proprietatea sa și este orientată spre curtea imobilului reclamanților. Fereastra există încă de la momentul construirii casei, este de mici dimensiuni și este situată la mare înălțime astfel că nu permite vederea spre curtea vecinilor. În aceste condiții este evident că obturarea geamului a avut un caracter strict șicanator și ca măsură de presiune pentru a fi constrânsă să fie de acord cu admiterea acțiunii reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 612, art. 615-617, art. 611 alin. 2 și art. 622 din Noul Cod Civil.
La termenul de judecată din data de 14.11.2012 pârâta reclamantă reconvențional a formulat cerere de precizare și completare a cererii reconvenționale in sensul că a solicitat: 1. in baza art. 949 NCC să se dispună înlăturarea tulburării posesiei și eliberarea de îndată a terenului aflat in posesia și proprietatea sa care a fost ocupat fără drept de către reclamanți și sau de către intervenienta forțată prin mutarea gardului din lemn de la limita de proprietate.; 2. pe cale de consecință să fie obligați reclamanții și intervenienta să o repună in situația anterioară prin reconstruirea gardului de lemn ce separă proprietățile pe vechiul amplasament cu reamplasarea stâlpilor de lemn și a țevilor metalice care marcau limita de hotar sau in caz de refuz, in baza art. 1528 NCC să fie autorizată să contracteze pe cheltuiala sa toate lucrările necesare pentru reconstrucția gardului de lemn pe vechiul amplasament. 3. să fie obligați reclamanții și intervenienta forțată să înceteze de îndată efectuarea oricăror lucrări și să desființeze orice lucrare/construcție care a fost realizată pe terenul său și/sau la o distanță mai mică de 60 de cm de limita proprietății sale prin încălcarea dreptului său de proprietate și a dispozițiilor art.612 NCC sau in caz de refuz, în baza art. 1528 NCC să fie autorizată să contracteze pe cheltuiala sa toate lucrările necesare.
Totodată a menționat faptul că au fost înlăturate toate materialele cu care fusese obturată fereastra de aerisire și de lumină de la baie.
Tot la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2013 pârâta a formulat cerere pentru luarea măsurilor de conservare a terenului aflat în posesia și proprietatea sa având in vedere faptul că pe teren au fost realizate săpături pentru ceea ce pare a fi o fundație și alte lucrări de construcție ceea ce justifică urgența luării măsurii conservării posesiei. S-a solicitat ordonarea încetării oricăror săpături și a oricăror lucrări de construcție pe fondul învecinat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii posesorii obiect al petitului 1 din cererea reconvențională precizate; ordonarea fără stabilirea unei cauțiuni din partea sa având in vedere că lucrările de săpare, demolare și construire s-au realizat fără autorizație de desființare și de construire.
Prin încheierea de ședință din 14.11.2012 instanța a respins cererea de luare a măsurilor pentru conservarea bunului posedat formulată de pârâta reclamantă reconvențional, cu motivarea din considerentele expuse.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul scris al reclamanților și pârâtei, proba cu cercetarea la față locului și proba testimonială cu martorii M. M. pentru reclamantă și G. G. pentru pârâtă.
Reclamanții au formulat și depus concluzii scrise prin care au arătat faptul că lipsa unei autorizații nu poate limita dreptul de întreținere/repara un imobil, după cum realizarea unei extinderi pe același amplasament nu schimbă cu nimic situația anterioară acceptată de zei de ani.
De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale având in vedere că fereastra a fost deblocată și este funcțională.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011.
Prin sentința civilă nr. 5447/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții W. G. și W. A. A., in contradictoriu cu pârâta M. Danița.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată și precizată de pârâta reclamantă reconvențional M. Danița în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali W. G. și W. A. A..
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâta reclamantă reconvențională M. Danița în contradictoriu cu intervenienta W. M., domiciliată în Timișoara, ., ..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă reclamanții au solicitat instanței să dispună constituirea unei servituți de trecere prin care să se permită accesul pe terenul proprietatea pârâtei pentru executarea unor lucrări de reparații și întreținere la imobilul proprietatea reclamanților și pentru executarea unor lucrări de construcții de extindere a imobilului în prelungirea apartamentului nr. 3. Temeiul de drept invocat de reclamanți pentru petitelele de mai sus este reprezentat de art. 755, respectiv art. 759 C.civ.
Din extrasul Cf nr._-C1-U2, respectiv CF nr._-C1-U3 Timișoara rezultă că asupra apartamentelor 2 și 3 din imobilul situat pe . au calitatea de proprietari reclamanții.
Din înscrisurile depuse la dosar de către reclamanți rezultă că aceștia au făcut demersuri în vederea obținerii autorizației de construire pentru mansardă, obținând certificatul de urbanism și avizul favorabil al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, nr. 235/Z/24.08.2012 în vederea extinderii clădirii parter cu un corp de clădire P+M și mansardare parțială clădire existentă a imobilului din Timișoara, ., jud. T.. Reclamanții s-au adresat de mai multe ori unității administrativ teritoriale locale în scopul autorizării construirii mansardei, însă nu li s-a comunicat un răspuns. Din răspunsul la interogator dat de pârâtă reține că aceasta nu dorește să își exprime acordul în formă autentică pentru ca vecinii săi să poată intra în legalitate, fără a rezulta din răspunsul său motivul justificat ce să determine acest refuz.
Potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 50/1991 rezultă că „Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică” este necesar „pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.”
În urma cercetării la fața locului, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal, s-a observat amplasamentul imobilelor reclamanților și pârâtei, care sunt învecinate, imobilul din . fiind construit pe limita dintre cele două proprietăți, cuprins pe lista imobilelor cu caracter istoric din zona Fabric, cod TM-II-s-B-_ Timișoara. Apartamentele 1, 2 și 3 sunt așezate unul în continuarea celuilalt. Apartamentul nr. 3 se află în fază de reconstruire, nefiind finalizat și are un planșeu de beton, cu scări ce urmează a asigura accesul la nivelul superior. De pe planșeu se poate observa că aliniamentul întregii clădiri din Timișoara, . nu a fost modificat în urma reconstruirii corpului nr. 3, care respectă întocmai limita de proprietate. De asemenea, având în vedere că poarta de acces din spate, ce dă înspre malul Begăi nu poate asigura decât eventual accesul pietonal însă nu în condiții de siguranță, în nici un caz accesul cu materiale de construcții, se constată imposibilitatea realizării lucrărilor prin partea din spate din interiorul curții reclamanților.
Din adresa nr._/11.12.2012 emisă de Direcția Poliția Locală Timișoara, răspuns la sesizarea pârâtei rezultă că în baza art. 25 din Legea nr. 50/_ urmează a fi sesizate organele de cercetare penală în legătură cu executarea lucrărilor de construcții la imobilul proprietatea reclamanților.
Declarațiile martorilor atestă faptul că amplasamentul apartamentelor 1 2 și 3 este același și după executarea lucrărilor, că reclamanții nu au o altă cale de acces in spatele casei decât prin curtea pârâtei.
Având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie instituirea unei servituți de trecere în scopul executării unor lucrări de reparații și întreținere și executarea lucrărilor de construcții de extindere a imobilului in prelungirea apartamentului nr.3, însă nu s-a obținut autorizația de construire, după cum rezultă din probele analizate mai sus, apreciem că formularea petitului sub această formă, este prematură.
În situația în care pârâta refuză să își dea acordul pentru obținerea autorizației de construire de către reclamanți, în mod nejustificat, reclamanții fiind în imposibilitate de a-și valorifica dreptul lor, reclamanții au posibilitatea de a solicita instanței de judecată obligarea pârâtei la exprimarea consimțământului în formă autentică în scopul obținerii autorizației de construire, în caz contrar hotărârea să țină loc de consimțământ, cu respectarea dispozițiilor legale în materie și a regulamentului de urbanism.
Față de cele de mai sus constată că sunt aplicabile dispozițiile inserate în Noul Cod Civil, deoarece reclamanții solicită constituirea unei servituți supuse legii în vigoare la data constituirii sale. Așadar, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 622 NCC, însă pentru argumentele anteexpuse instanța a apreciat că acțiunea, astfel cum a fost formulată, nu este întemeiată sens în care o va respinge.
Având în vedere faptul că cererea principală urmează a fi respinsă, iar pârâta reclamantă reconvențională nu solicită cheltuieli de judecată, va lua act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Asupra cererii reconvenționale, constată următoarele:
La termenul de judecată din data de 14.11.2012 pârâta reclamantă reconvențională a formulat cerere de precizare și completare a cereri reconvenționale in sensul că a solicitat: 1.in baza art.949 NCC să se dispună înlăturarea tulburării posesiei și eliberarea de îndată a terenului aflat in posesia și proprietatea sa care a fost ocupat fără drept de către reclamanți și sau de către intervenienta forțată prin mutarea gardului din lemn de la limita de proprietate.; 2. pe cale de consecință să fie obligați reclamanții și intervenienta să o repună in situația anterioară prin reconstruirea gardului de lemn ce separă proprietățile pe vechiul amplasament cu reamplasarea stâlpilor de lemn și a țevilor metalice care marcau limita de hotar sau in caz de refuz, in baza art.1528 NCC să fie autorizată să contracteze pe cheltuiala sa toate lucrările necesare pentru reconstrucția gardului de lemn pe vechiul amplasament. 3. să fie obligați reclamanții și intervenienta forțată să înceteze de îndată efectuarea oricăror lucrări și să desființeze orice lucrare /construcție care a fost realizată pe terenul său și/sau la o distanță mai mică de 60 de cm de limita proprietății sale prin încălcarea dreptului său de proprietate și a dispozițiilor art. 612 NCC sau in caz de refuz, în baza art. 1528 NCC să fie autorizată să contracteze pe cheltuiala sa toate lucrările necesare.
Prin concluziile scrise reclamanta reconvențională a solicitat admiterea petitului nr. 3 din cererea, având în vedere faptul că restul petitelor au rămas fără obiect, respectiv să oblige instanța pe reclamanți și pe intervenienta forțată să înceteze de îndată orice lucrări și să desființeze orice lucrarea care a fost realizată pe terenul său sau la o distanță mai mică de 60 de cm de limita de proprietate prin încălcarea dreptului său de proprietate sau în caz de refuz în baza dispozițiilor art. 612 C.civ să fie autorizată să contacteze pe cheltuiala acestora toate lucrările necesare.
În probatoriu reclamanta reconvențională a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare în construcții, însă la termenul de judecată din data de 13.03.2013 prin reprezentanta sa a declarat că înțelege să renunțe la această cerere în probațiune, aspect consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată. Cum reclamanta reconvențională a beneficiat de apărare calificată din partea unui avocat, administrarea unor probe din oficiu de către instanță în baza prevederilor art. 129 alin. 5 C.proc.civ. constituie o facultate, nu o obligație, ca atare instanța a luat act de poziția procesuală a reclamantei reconvenționale.
În urma deplasării la fața locului instanța a constatat faptul că reclamanții pârâți reconvenționali nu au realizat lucrări de construcții pe terenul proprietatea pârâtei reclamante reconvenționale, iar modul de amplasare a construcțiilor este pe limita de proprietate, acesta fiind specificul zonei. Casa reclamanților pârâți reconvenționali și a interveninetei forțate, respectiv apartamentele 1, 2 și 3 este construită în totalitate pe limita de proprietate, aspect ce nu poate fi pus în discuție în cadrul acestui proces și în nici un caz nu se supune dispozițiilor noului cod civil, având în vedere data realizării construcției inițiale. Zidul nou de cărămidă construit în continuare, ce face parte din apartamentul nr. 3 este realizat pe vechiul amplasament al apartamentului nr. 3, fără a se produce vreo modificare de natură să afecteze dreptul de proprietate al pârâtei reclamante reconvenționale.
Regula instituită de art. 612 NCC are drept scop respectarea bunei vecinătăți, ea instituindu-se cu caracter subsidiar, aplicându-se în situațiile în care nu se prevede altfel prin lege, prin regulamentul de urbanism sau dacă proprietarii vecini nu au stabilit altfel.
Ca atare, având în vedere aceste considerente mai sus expuse, în baza dispozițiilor art. 119, art. 120 din C.proc.civ., art. 612 din NCC., prima instanță a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru aceleași considerente, raportat la prevederile art. 58 din. C.proc.civ. a respins și cererea de chemare în judecată a intervenientei W. M. formulată de pârâta reclamantă reconvențională, ca neîntemeiată.
Prima instanța a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată de către reclamanta pârâtă reconvențională și de intervenientă.
Contra sentinței civile nr. 5447/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, au declarat recurs (recalificat ulterior ca fiind apel) reclamanții W. G. și W. A. A., solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii atacate prin admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale precizate, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelanții au arătat că în ceea ce îi privește respingerea capătului de acțiune de constituire a unei servituti de trecere pe terenul proprietatea pârâtei pentru efectuarea de lucrări de întreținere și reparații este pertinentă și legală, indiferent de existența sau nu a unei autorizații de construire; nu este necesară o astfel de autorizație în cazul practic al tencuirii, astupării crăpăturilor apărute în zid, văruirea zidului, etc., pentru că astfel de lucrări sunt absolut necesare conservării clădirilor și nu este vorba de construcții noi, schimbarea destinației clădirii existente, amplasarea de clădiri adiacente.
Apelanții susțin că lucrările de reparații și întreținere sunt impuse de uzura clădirii datorită intemperiilor, vechimii construcției iar unele sunt periodic de executat (ex. tencuit, zugrăvit) pentru a se evita degradarea.
Cât privește capătul de cerere referitor la solicitarea de a li se permite accesul pe proprietatea pârâtei pentru executarea unei extinderi a imobilului, apelanții consideră că și în acest caz nu se impune respingerea acțiunii până la obținerea unei autorizații în situația în care este evident că pârâta manifestă rea credință refuzându-le acordul său și când existența legalității demersului constructiv aparține unei autorități administrative, nicidecum pârâtei.
În baza succintelor motivații expuse, apelanții solicită admiterea căii de atac și admiterea acțiunii introductive.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. Danița a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată în calea de atac.
Reclamanții recurenți continuă să susțină cererea de „constituire a unei servituti de trecere pe terenul proprietatea pârâtei”, deși în speța nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 617 din Noul Cod Civil, respectiv: „Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”.
În ceea ce privește cererea reclamanților de a li se permite accesul pe proprietatea intimatei pentru executarea unor lucrări, de extindere sau de reparații, această solicitare le-a fost respinsă pe bună dreptate de către Judecătoria Timișoara, întrucât nu au autorizații de construire.
Contrar celor susținute de către reclamanți, în sensul că nu ar avea nevoie de autorizații de construire pentru reparații la imobil, Legea nr. 51/1991 are prevederi cât se poate de explicite.
Nerespectarea prevederilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 51/1991 constituie chiar o infracțiune, conform art. 24 alin. 1 litera a) din același act normativ. Conștienți, probabil, că instanța de judecată nu va constitui niciodată o servitute de trecere pe terenul proprietatea intimatei și nici nu o vor obliga vreodată să le permită accesul pe terenul său pentru realizarea lucrării de construcție pe care și-o doresc cu orice preț, aceștia s-au hotărât să își facă singuri legea, „legea pumnului”. Or, un astfel de comportament trebuie sancționat de către justiție pentru că în caz contrar se propagă ideea că fiecare persoană poate construi Iară autorizație și ocupând, când și cum dorește, terenul vecinului său, iar autoritățile statului sunt fie neputincioase fie dezinteresate să intervină în apărarea legii.
Prin prezentul recurs încearcă să convingă Tribunalul T. să pronunțe o hotărâre nelegală și să o oblige să fie complicea infractorilor, adică să le permită să săvârșească faptele penale chiar prin curtea sa.
În cauză, în virtutea rolului activ consacrat legislativ de imperativul art. 129 alin. 4 și 5 c. proc. civ. și care s e cere a fi pus în corelație cu art. 295 și 298 c. proc. civ., instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească, cu observarea proiectului și a autorizației de construire lucrările strict necesare ce au a fi efectuate la imobilul celor dintâi, din curtea proprietatea intimatei M. D. precum și intervalul temporar în care se vor desfășura.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, din perspectiva dispozițiilor art._ c. proc. civ., cu observarea particularităților pricinii, și a probatoriului administrat și întregit în calea de atac, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar inițiat într-o formă prolixă, de natură a genera dificultăți în decelarea interesului litigios alegat, reclamanții-apelanți solicită instituirea unui drept de trecere temporar, în vederea efectuării unor reparații și extindere la imobilul proprietatea lor - situat pe linia de hotar cu proprietatea intimatei-pârâte M. D. -, ce nu pot fi realizate decât de pe terenul celei din urmă, dată fiind poziționarea construcției.
În adevăr, art. 622 apartenent noului cod civil, spunând că „De asemenea, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul.”, legitimează demersul reclamanților care, așa cum s-a observat încă de la cercetarea la fața locului (aspect necontestat de altfel nici de către intimata-pârâtă) nu au altă posibilitate pentru a accede la construcția edificată pe linia de hotar și la care intenționează să efectueze lucrări de reparație și, mai apoi de extindere (mansardare) conform proiectului și autorizației de construire obținută finalmente pe durata derulării activității jurisdicționale în calea de atac a apelului.
În atare situație, se impunea a se stabili numai categoriile de lucrări necesare ce nu se puteau executa decât din interiorul proprietății intimatei-pârâte și durata acestora, cu observarea și protejarea anexelor lipite de zidul construcției aflată în proprietatea reclamanților, aspecte clarificate, în opinia tribunalului, de către lucrarea de specialitate ordonată în cauză, răspunsul la obiecțiuni și de lămuririle date oral de către expert, în ședința publică din data de 19 iunie 2014.
Acestea fiind spuse, tribunalul, în temeiul art. 296 c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte declanșată și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanții W. A. A. și W. G. în contradictoriu cu pârâta M. D..
Pe cale de consecință, va dispune instituirea unui drept temporar de trecere pe imobilul-teren proprietatea pârâtei M. D. înscris în CF_-C1-U1 pe perioadă de 30 de zile, în vederea efectuării lucrărilor de izolare, tencuire, zugrăveli și alte finisaje exterioare la peretele exterior în suprafață de 132 m.p. situat pe linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale reclamanților și pârâtei, în condițiile stabilite de raportul de expertiză (inclusiv în ceea ce privește recomandarea expertului în vederea angajării unui diriginte de șantier care să coordoneze lucrările în discuție) - cu precădere cele de la punctul 3 -, și răspunsul la obiecțiuni efectuate de expert P. I. și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, cu respectarea prevederilor Certificatului de Urbanism având nr. 4070/29.10.2012 și a Autorizației de construire având nr. 1330/8.10.2013.
Va păstra în rest dispozițiile sentinței apelate vizând soluțiile pronunțate cu privire la cererea reconvențională și la cererea de chemare în judecată formulate de pârâta M. D..
Tribunalul va respinge însă cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale consacrate legislativ de art. 1357 și urm. din noul cod civil (știut fiind că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală a părții adverse; context în care, dacă partea căzută în pretenții nu are nici-o culpă în declanșarea litigiului, nu poate fi obligată la a suporta cheltuieli de judecată ce ar fi putut fi evitate). Și aceasta pentru că refuzul intimatei-pârâte de a-i acorda dreptul de trecere reclamanților s-a privit a fi legitim câtă vreme aceștia nu au făcut dovada că i-au adus la cunoștință ce lucrări intenționau să efectueze de pe terenul - proprietatea ei, modalitatea în care aveau a proceda și intervalul temporar. Că este așa, rezultă și din faptul că aceste aspecte au fost clarificate abia în calea de atac pendinte, la inițiativa instanței de apel, ce a solicitat lămuriri în acest sens reclamanților (a căror cerere introductivă și, respectiv cale de atac s-au verificat a fi redactate într-o manieră insuficientă și superficială).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelanții-reclamanți W. A. A. și W. G., ambii cu domiciliul în Timișoara, ., . T., contra sentinței civile nr. 5447/24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele M. D., cu domiciliul în Timișoara, ., județul T., și W. M., cu domiciliul în Timișoara, ., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții W. A. A. și W. G. în contradictoriu cu pârâta M. D. și-n consecință
Dispune instituirea unui drept temporar de trecere pe imobilul-teren proprietatea pârâtei M. D. înscris în CF_-C1-U1 pe perioadă de 30 de zile în vederea efectuării lucrărilor de izolare, tencuire, zugrăveli și alte finisaje exterioare la peretele exterior în suprafață de 132 m.p. situat pe linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale reclamanților și pârâtei, în condițiile stabilite de raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni efectuate de expert P. I. și care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, cu respectarea prevederilor Certificatului de Urbanism având nr. 4070/29.10.2012 și a Autorizației de construire având nr. 1330/8.10.2013.
Păstrează în rest dispozițiile sentinței apelate vizând soluțiile pronunțate cu privire la cererea reconvențională și la cererea de chemare în judecată formulate de pârâta M. D..
Respinge cererea apelantului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.06.2014.
Președinte, Pentru judecător C. B.,
A. A. aflată în concediu de odihnă,
semnează Președinte,
E. S.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 6/3.07.2014
Prima instanță: jud. G. D.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 898/2014.... | Uzucapiune. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
