Legea 10/2001. Sentința nr. 1713/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1713/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 1713/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1713/PI
Ședința publică din 26.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul K. V. P. în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Timișoara, având ca obiect Legea 10/2001.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 396 alin. 2 NCPC, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 iunie 2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 28.02.2014, reclamantul K. V.-P. a formulat contestație la Legea nr. 10/2001 împotriva Dispoziției nr. 3453, emisă la data de 28.12.2007 de P. Municipiului Timișoara, solicitând instanței să admită, să constate că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, să anuleze Dispoziția nr. 3453 din data de 28.12.2007 emisă de P. mun. Timișoara, să oblige pârâtul la emiterea unei noi dispoziții prin care să răspundă în fond notificărilor nr. 365/23.07.2001, 366/23.07.2001 și 367/23.07.2001 la Legea nr. 10/2001, formulate de reclamant.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, imobilele de sub A 4, 7, 8, 14, 15, 17, 18, 20, 22-29 înscrise în CF nr. 552 C., în proprietatea lui Latter A., Latter Geza și Latter A. (sub B13, 14, 15), au fost trecute în anul 1959 (sub B28) în proprietatea Statului Român în baza deciziei de naționalizare nr. 1108/1949 a Ministerului Industriei coroborată cu decizia nr. 177/1958 a Sfatului Popular al orașului Timișoara și apoi înscrise în CF 3460 C. în favoarea aceluiași nou proprietar.
Urmare succesiunii dezbătute în anul 1991, mama reclamantului K. Gerda M. Marione a devenit moștenitoare a proprietarilor tabulari naționalizați, prin Certificatul de moștenitor nr. 2425/01.11.1991 aceasta trecându-și în proprietate bunurile imobile declarate în masa succesorală și aflate în proprietatea antecesorilor săi.
Prin declarația de renunțare la succesiune după aceiași proprietari tabulari, înregistrată sub nr. 7443/03.07.1997 la Ambasada României din Israel, mama sa K. Gerda M. Marione (redevenită Latter în urma divorțului), a declarat că rămâne străină de succesiune pentru mai multe imobile, printre care și imobilele naționalizate și înscrise în CF nr. 552 C..
Prin notificările nr. 365/23.07.2001, 366/23.07.2001 și 367/23.07.2001 contestatorul K. P. V. a solicitat entității investite de lege restituirea în natură/acordarea de măsuri compensatorii pentru terenurile trecute abuziv în proprietatea Statului Român înscrise în CF nr. 552 C. și asupra cărora mama sa renunțase la succesiune.
La data de 04.07.2012 mama sa a decedat, contestatorul devenind unicul moștenitor al acesteia, potrivit certificatului de moștenitor nr. 143/25.10.20.13 al BNP I. C. E..
Prin Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 emisă de P. mun. Timișoara, comunicată contestatorului la data de 29.01.2014, au fost respinse notificările la Legea nr. 10/2001 formulate de acesta, sub motivația că nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul definit de Legea nr. 10/2001, întrucât mama sa era în viată la data de 23.07.2001 și aceasta nu a depus notificare.
Consideră contestatorul că Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 a fost emisă nelegal, întrucât:
Prin Declarația de renunțare la succesiune după bunuri viitoare din anul 1997 mama sa Latter (K.) Gerda M. Marione a devenit străină de moștenire după antecesorii săi, proprietarii tabulari naționalizați din CF nr. 552 C., în limita acestor imobile trecute în proprietatea Statului Român, iar contestatorul, prin depunerea notificărilor la Legea nr. 10/2001, a fost pus de drept în baza art. 4, alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termenul de opțiune succesorală pentru bunurile a căror restituire din CF nr. 552 C. a solicitat-o după aceiași proprietari tabulari naționalizați, notificarea având valoare de acceptare a succesiunii.
Familia sa extinsă reprezentată de mama sa Latter (K.) Gerda M. Marione, decedată în anul 2012, împreună cu contestatorul K. V.-P. în calitate de unic fiu moștenitor al acesteia, au fost și sunt singurii moștenitori acceptanți după antecesorii lor Latter A., Latter Geza și Latter A., proprietari tabulari asupra imobilelor naționalizate din CF nr. 552 C., iar faptul de a fi depus în anul 2001, eventual din eroare, notificare în numele său propriu în loc de cel al mamei sale (sau a ambelor persoane), nu consideră că i-ar putea lipsi de un drept de proprietate după antecesorii acestora, garantat de Constituția României și de art. 1 al Protocolului Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
In drept, reclamantul a invocat Legea nr. 10/2001, Constituția României, Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Probe: inscrisurile anexate, dosarul administrativ de soluționare a notificării, precum si alte probe a căror administrare ar putea rezulta din dezbateri
În dovedire, a atașat următoarele înscrisuri, în copie: Dispoziția nr. 3453/28.12.2007, Adresă nr. CT013-_/10.01.2014 șj copie plic comunicare. CF nr. 552 C., CF nr. 3460 C., Certificat de moștenitor nr. 2425/01.11.1991, Declarație de renunțare la succesiune nr. 7443/03.07.1997, Certificat de deces Latter Gerda M., Sentință divorț nr._/22.11.1995, dosar nr._ 1993, Jud. Sect. 1 București, Certificat de naștere K. V.-P., copie Carte de Identitate K. V.-P..
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. Municipiului Timișoara a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondata, netemeinica si nelegala, pentru următoarele motive:
În principal, a invocat excepția tardivității introducerii contestației împotriva actului administrativ întrucât notificările nr. 365/23.07.2001, nr. 366/23.07.2001 si nr. 367/23.07.2001, depuse la Biroul Executorului Judecătoresc „S. T.”, au fost soluționate prin Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 emisă de P. Municipiului Timișoara. Menționează faptul că au fost efectuate demersurile necesare comunicării dispoziției amintite către persoanele îndreptățite însă la dosarul administrativ nu există confirmările de primire.
Cu toate acestea, Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 a fost contestată la Tribunalul T., în dosarul nr._, de către numita K. Gerda M., mama notificatorului.
Pârâtul consideră că notificatorul reclamant nu a formulat contestație în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ și nu a uzitat nici de prevederile art. 49 Cod Pr.Civ. pentru a formula o cerere de intervenție în litigiul declanșat chiar de mama sa, al cărui obiect era contestația împotriva actului administrativ care îl viza in mod direct. De asemenea la data emiterii dispoziției contestate reclamantul avea calitatea de mandatar al mamei sale conform procurii depuse ia dosarul administrativ.
In susținerea excepției tardivității formulării și introducerii prezentei contestații pârâtul menționează ca în baza adresei nr. CT.2013-_/10.01.2014 i s-a comunicat reclamantului, la cererea sa, doar stadiul de soluționare al dosarului administrativ fiind anexata la acest răspuns și o copie xerox a dispoziției nr. 3453/2007. Pârâtul consideră că în baza acestei adrese de răspuns însoțită de copia xerox a dispoziției, emisă și comunicată în anul 2007, reclamantul nu poate fi repus în termenul legal de 30 de zile pentru a formula contestație.
În fapt, prin Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 au fost respinse Notificările 365/23.07.2001, nr. 366/23.07.2001 si nr. 367/23.07.2001, depuse la Biroul Executorului Judecătoresc „S. T.”, formulate de către numitul Kiritescu V. P., întrucât în baza actelor existente la dosarul administrativ acesta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. In cadrul dispoziției s-a reținut totodată ca moștenitoarea foștilor proprietari tabulari este mama notificatorului, în viață la momentul formulării notificărilor de către reclamant. Consideră pârâtul că sunt lipsite de temei legal susținerile reclamantului cărora prin simpla declarație de renunțare la succesiune potrivit nr. 7443/03.07.1997, dată la Ambasada României din Israel, mama sa ar fi rămas străină de succesiunea după foștii proprietari tabulari ai imobilelor revendicate din C.F. nr. 552 C., pierzându-și astfel și dreptul de a formula notificările nr.365/23.07.2001, nr. 366/23.07.2001 si nr. 367/23.07.2001. De asemenea în mod eronat reclamantul arată că prin formularea în anul 2001 a notificărilor menționate anterior, a fost „pus de drept în baza art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în termenul de opțiune succesorală pentru bunurile a căror restituire din C.F. nr. 552 C.” a solicitat-o deoarece mama sa a decedat în anul 2012, cu mult după momentul formulării acestor notificări.
Consideră pârâtul că sunt nefondate și lipsite de temei legal motivele indicate de reclamant prin cererea de chemare în judecată și în consecință nu se poate reține că actul administrativ contestat a fost întocmit cu încălcarea normelor legale în materie în vigoare la data emiterii sale.
Învederează de asemenea instanței de judecată că potrivit principiilor de soluționare a notificărilor, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive si a calității de persoană indreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
Pentru toate aceste motive, pârâtul solicită respingerea contestației formulata de reclamantul Kiritescu V. P. în principal ca fiind tardiv formulată și în subsidiar ca nefondata, netemeinica si nelegala cu consecința menținerii ca temeinica si legala a Dispoziției Primarului Municipiului Timișoara nr. 3453/28.12.2007.
Solicita judecarea cauzei si în lipsa.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Deliberând cu precădere asupra excepției tardivității introducerii contestației pendinte, prin raportare la prevederile art. 237 alin. (2) pct. 1, 245, 247 și 248 - apartenente toate legii procedurale civile, în corelație cu cele ale art. 26 alin. 3 apartenent legii cu nr. 10/2001 republicată, tribunalul urmează să o respingă pentru cele ce succed.
În adevăr, atât termenul de depunere a notificării (reglementat de art. 22 alin. 1 din legea nr. 10/2001 republicată) cât și cel de contestare a dispoziției (prevăzut de art. 26 alin. 3 din lege) au configurația juridică a unor termene de decădere substanțiale a căror nerespectare atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent. Știut fiind că termenele de decădere sunt legate de valorificarea unui drept subiectiv sau drept la acțiune, prin exercițiul unor manifestări de voință, facultăți, opțiuni ce se constituie în componente ale dreptului subiectiv. Neexercitarea acestora în termenul prescris de lege atrage decăderea, adică pierderea exercițiului lor. Mai mult, spre deosebire de termenele de prescripție, termenele de decădere de drept substanțial nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau de prelungire prin repunerea în termen. De altfel această calificare juridică a celor două termene a fost demult dată de doctrina de specialitate în natură (a se vedea, F. Baias, B. D., M. N., Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv - legea nr. 10/2001 comentată și adnotată).
Numai că, în speță, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din analiza actelor aflate în compunerea dosarului pendent, nu există dovada comunicării Dispoziției nr. 3453, emisă la data de 28.12.2007 de P. Municipiului Timișoara petiționarului K. V. P..
Context în care, observând că legea nr. 10/2001, prin al său art. 26 alin. (3) spune că „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.”, tribunalul conchide că, în absența dovezii de comunicare a dispoziției către persoana notificantă, față cea din urmă, termenul imperativ de 30 de zile nici nu a început să curgă, fiind oricând îndreptățită a ataca în justiție dispoziția ce o privește.
Cu privire la persoana notificantă, tribunalul observă că prin sentința civilă nr. 2210/PI/21.05.2008 dată de Tribunalul T. în dosar nr._ și rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 206/25.09.2008 a Curții de Apel Timișoara dată în dosar având același nr._ s-a stabilit irevocabil calitatea de notificant a reclamantului K. V. P. și nu a mamei sale, dar și că cel dintâi este îndreptățit a contesta Dispoziția nr. 3453/28.12.2007 în justiție.
În atare situație, statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești supra anunțate (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifestă cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat - cu precădere, in limita chestiunii vizând calitatea de notificant a petiționarului, și, implicit, de persoană ce se verifică a fi îndreptățită a contesta Dispoziția nr. 3453 din data de 28.12.2007 emisă de P. Municipiului Timișoara, în detrimentul autoarei sale directe.
Pe fondul contestației, tribunalul reține că art. 3 și 4 din lege configurează îndeajuns de clarificator sfera persoanelor îndreptățite a accede la beneficiul măsurilor reparatorii instituite legislativ de legea specială antemenționată.
În speță, vocație la moștenirea foștilor proprietari spoliați, la data intrării în vigoare a legii cu nr.10/2001, avea mama petiționarului - K. Gerda M. Marione - și care a devenit moștenitoarea celor dintâi, prin Certificatul de moștenitor nr. 2425/01.11.1991. Împrejurarea că, ulterior, în anul 1997, prin declarația de renunțare la succesiune după aceiași proprietari tabulari, înregistrată sub nr. 7443/03.07.1997 la Ambasada României din Israel, mama reclamantului (redevenită Latter în urma divorțului), a declarat că rămâne străină de succesiune pentru mai multe imobile, printre care și imobilele naționalizate și înscrise în CF nr. 552 C., nu are nici-o relevanță juridică, față de caracterul irevocabil al actului de dispoziție constând în acceptarea anterioară a aceleiași moșteniri.
Ca efect al acceptării moștenirii autorilor săi (Latter A., Latter Geza și Latter A.), în persoana mamei reclamantului s–a consolidat calitatea de moștenitor (semel heres, semper heres), ea nemaiputând reveni asupra alegerii făcute, ulterior, printr-o altă declarație în care să renunțe la aceiași moștenire.
Așa stând lucrurile, se conturează cu forța evidenței concluzia că autoarea directă a petiționarului (și care a decedat în anul 2012) era cea care legitima vocația de persoană îndreptățită a accede la beneficiul legii cu nr. 10/2001, a formula notificările în nume propriu, și, mai apoi, în funcție de soluția adoptată, a contesta în justiție răspunsul autorităților, iar nu reclamantul.
Or, așa cum supra s-a anunțat, notificările nr. 365/23.07.2001, 366/23.07.2001 și 367/23.07.2001 au fost formulate de reclamant, în nume propriu, persoană ce, la acel moment, nu avea vocație în accepția art. 4 apartenent legii cu nr. 10/2001 și care spune că„…De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite….”. De vreme ce, moștenitor legal al foștilor proprietari tabulari se verifica a fi mama sa K. Gerda M. Marione, în viață la data intrării în vigoare a legii cu nr.10/2001, dar și la data expirării termenului imperativ, de decădere, până la care aveau a fi depuse notificările (și care s-a împlinit la data de 14.02.2002).
Și dacă nu ar fi acceptat expres moștenirea după foștii proprietari tabulari spoliați, și încă tot autoarea directă a petiționarului ar fi avut vocație din perspectiva legii speciale cu nr. 10/2001, fiind considerată moștenitoare acceptantă prin notificarea remisă autorităților în condițiile de exigență ale art. 22 din lege, numai cu privire la imobilele solicitate prin acest act, potrivit art. 4 alin. (3) din lege potrivi căruia „Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.”.
Cum nici faptul că, în anul 2012, petiționarul a moștenit-o pe mama sa, nu are nici-o relevanță în cauză; de vreme ce autoarea directă nu a formulat în termen notificarea prevăzută de art. 22 din lege, astfel că nu a fost în măsură să transmită dreptul de a o succede în procedura specială a legii cu nr. 10/2001.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul urmează să respingă contestația formulată de către reclamantul K. V. P. în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității introducerii contestației invocată de pârâtul P. Municipiului Timișoara.
Respinge contestația formulată de către reclamantul K. V. P., cu domiciliul procedural ales la avocat O. D., în Timișoara, ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul T..
Pronunțată azi, 26.06.2014, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/02.07.2014
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 325/2013.... → |
|---|
