Uzucapiune. Decizia nr. 897/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 897/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 897/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 897/A
Ședința publică din 9.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declanșat de către apelanta-reclamantă F. E. împotriva sentinței civile nr. 4496/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara prin Primar, M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara, M. Timișoara prin C. L. Timișoara, având ca obiect uzucapiune.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 octombrie 2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, precizata la fila 11 dosar, reclamanta F. E. a chemat in judecata pe paratii M. T. prin Primar, C. L. T., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate dobandirea prin uzucapiune a terenului situat in T. ., inscris in CF 2347 T. nr. Top 2068/2 in suprafata de 830 mp, sa se constate existenta unei constructii cu destinatia casa unifamiliala pe ., sa se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra casei dobandita prin edificare si accesiune imobiliara, sa se dispuna intabularea in cartea funciara a imobilului a dreptului de proprietate asupra terenului dobandit prin uzucapiune si asupra constructiei dobandita prin edificare.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca din anul 1964 foloseste sub nume de proprietar terenul in litigiu pe care a ridicat o constructie cu destinatia de casa de locuit fiind necesara pronuntarea unei hotarari judecatoresti pentru a intra in legalitate.
In drept s-a invocat Legea 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 4496/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă cererea avand ca obiect constatare drept de proprietate prin uzucapiune si constatare drept de proprietate prin edificare introdusa de reclamanta F. E. impotriva paratilor M. T. prin Primar și C. L. T..
F. cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a retinut urmatoarele:
Potrivit extrasului CF nr._ T. provenit din CF nr. 2347 (fila 34) terenul intravilan situat in T. ., nr. Top 2068/2 are ca proprietar tabular pe numita P. P..
Reclamanta invoca dobandirea dreptului de proprietate asupra acestui teren ca urmare a implinirii termenului de prescriptie achizitiva prevazut de Legea 115/1938.
Uzucapiunea care se aplica situatiei de fapt din speta, este cea prevazuta de art. 28 din Legea 115/1938. Pentru a se putea dobandi dreptul de proprietate in temeiul acestui text de lege este necesar ca pe langa conditia exercitarii unei posesii utile sa fie indeplinita cumulativ si conditia ca titularul dreptului intabulat in cartea funciara sa fi decedat, aceasta din urma conditie nefiind dovedita de catre reclamanta.
Urmatoarele capete de cerere se refera la constructia ridicata de reclamanta pe teren si cu privire la care reclamanta doreste reglementarea situatiei juridice prin inscrierea in cartea funciara a dreptului sau de proprietate dobandit prin edificare si accesiune.
Accesiunea imobiliara artificiala este un mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unei constructii pe care poate sa o invoce proprietarul terenului pe care se afla constructia ridicata de o alta persoana.
In speta, reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului astfel ca nu poate invoca accesiunea pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra constructiei ridicate chiar de ea si cu privire la care afirma ca este proprietara.
Potrivit art. 55 din Legea 7/1996, dreptul de proprietate dobandit prin construire se va putea inscrie in cartea funciara pe baza unui certificat eliberat de primaria localitatii unde este situat imobilul prin care se atesta cand este cazul, faptul ca proprietarul a edificat constructiile in conformitate cu autorizatia de construire eliberata potrivi legii precum si a unei documentatii cadastrale.
De asemenea, potrivit Legii 50/1991 orice constructie se poate realiza doar cu respectarea reglementarilor privind amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiei pe baza unei documentatii obligatorii.
In lipsa dovezilor privind indeplinirea conditiilor prevazute de lege pentru executarea constructiei, prima instanta nu a putut dispune inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara intrucat reglementarea unei situatii juridice nu se poate face prin eludarea legii.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, prima instanta retinand ca reclamanta nu a dovedit indeplinirea conditiilor legale pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului si constructiei, a respins ca neintemeiata cererea.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului (recalificat ulterior ca fiind apel) reclamanta F. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in fata primei instanțe.
În susținerea căii de atac, apelanta a învederat că, așa cum reiese din practicaua sentinței civile, reclamantei i s-a pus in vedere sa faca dovada decesului numitei P. P., proprietar tabular asupra terenului cu privire la care a solicitat constatarea uzucapiunii. Cu toate ca a solicitat ca instanța sa faca aceste demersuri, dat fiind faptul ca instituțiile comunica in mod curent aceste informații instanțelor de judecata, i s-a pus in vedere sa identifice si sa aducă la cunoștința instanței data la care a decedat numita P. P.. Asa cum reiese din inscrisurile depuse la dosar, reclamanta a solicitat serviciului de evidenta a persoanelor aceste informații insa a primit un raspuns prin care se cere a se face dovada ca exista un litigiu pe rol si ca aceasta informație a fost solicitata de către instanța, nefiind o informație de interes public. Anterior, in probatiune, instanța incuviintase audierea a 2 martori si efectuarea a 2 expertize tehnice de specialitate, in topografie si in construcții, având in vedere ca s-a solicitat si constatarea existentei unei construcții pe terenul in speța.
La termenul la care instanța a rămas in pronunțare urma sa fie audiat un martor, insa, având in vedere ca reclamanta nu cunoștea data decesului proprietarului tabular (cu toate ca a indicat instanței faptul ca era necesar sa se remită serviciului de evidenta si o incheiere de ședința pronunțata de instanța - aceea prin care i s-a pus in vedere sa obțină aceasta informație pentru a dovedi la ce este necesara aceasta informație), instanta a revenit asupra probatoriului încuviințat anterior si a declarat inchisa cercetarea judecătoreasca si a dat cuvântul pe fond pârtilor.
Ulterior, instanța a motivat respingerea acțiunii pentru nedovedirea decesului proprietarului tabular. In realitate insa, instanța nu a verificat temeinicia acțiunii civile si a respins-o fara a permite administrarea probelor solicitate, care puteau conduce la stabilirea faptului ca demersul judiciar este fondat.
Asa cum a arătat, daca proprietarul tabular era o persoana străina, cu privire la care nu cunostea asemenea informații, singura modalitate pentru a dovedi decesul si, respectiv, data decesului, era in urma solicitării adresate SEIP Timișoara. Insa aceasta solicitarea nu se poate adresa instituției anterior promovării unei acțiuni civile, datorita cerințelor acestora pentru a furniza datele cerute. Astfel, serviciul de evidenta solicita a-i fi adresata o cerere, insotita de un certificat de grefa sau o incheiere de ședința din care sa rezulte ca informațiile sunt necesare instanței de judecata. In cazul de fata, având in vedere ca persoana cu privire la care solicita informații nu este si parat in cauza, un certificat de grefa nu face dovada necesitații datelor, iar o incheiere de ședința in care sa fie menționat proprietarul tabular (in cazul de fata) se poate obține dupa ce instanța pune in vedere reclamantului sa se adreseze serviciului de evidenta.
Prin nesolutionarea . a acțiunii promovate, apelanta considera ca in speța s-a încălcat principiul aflării adevărului, principiu fundamental al înfăptuirii justiției. Mai mult, in modalitatea in care instanța a apreciat modalitatea de lămurire a solicitărilor, s-au interpretat greșit normele legale aplicabile in speța, atat cele privitoare la procedura in fata instanțelor, cat si cele cu privire la rolul si modul de administrare al probelor. Faptul ca instanța, prin modalitatea superficiala de apreciere a naturii probelor administrate si importanta acestora, a diminuat rolul justiției de garant al dreptății, in cazul de fata, conduce la încălcarea drepturilor reclamantei. Acest demers a condus la încălcarea dreptului justitiabilului la un proces echitabil, prin încălcarea garanțiilor procesuale. Instanța nu a respins probele pentru ca aceasta nu erau utile si pertinente, ci a revenit asupra acestora din motive pur subiective, care nu au un temei de fapt si de drept, permitand ca starea de fapt sa ramana nelămurita, . de dreptate.
Consecința acestei atitudini a instanței este grava, permițând ca o hotărâre prin care acțiunea se respinge ca neintemeiata sa dobândească putere de lucru judecat, cu toata ca nu se poate stabili ca demersul judiciar in sine este neintemeiat, ci doar reclamanta nu a fost in măsura sa producă dovada decesului proprietarului tabular in fata instanței, la următorul termen dupa ce i-a fost solicitata, datorita comunicării dificile cu instituțiile publice.
Mai mult decât atat, prin acțiunea introductiva s-a solicitat si constatarea existentei unei construcții pe terenul supus uzucapiunii. Acest petit a fost respins fara o motivare de către instanța, având in vedere ca pentru aceasta constatare nu era necesar sa se faca dovada decesului proprietarului tabular.
Pentru cele de mai sus, solicita admiterea apelului si casarea deciziei civile atacate cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probatoriului, pentru respectarea dreptului la apărare si la un proces echitabil.
Prin întâmpinarea formulată, intimații M. Timișoara prin Primar si C. L. al M. Timișoara, au solicitat respingerea apelului si menținerea ca temeinică si legală a Sentinței civile nr. 4496/24.02.2011 a Judecătoriei Timișoara.
În motivare, intimații au învederat că, pentru ca uzucapiunea sa se poată realiza, este absolut necesar ca posesia să existe în mod efectiv si să fie utilă pe tot timpul curgerii termenului prevăzut de lege, iar adevăratul proprietar sa nu fi ridicat nici o pretenție sau împotrivire posesiunii exercitate de posesor, pe tot acest interval de timp. Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, adică neatinsă de nici unul dintre viciile posesiei (art. 1847 C.civ). Pentru dobândirea proprietății prin uzucapiune se cere doar ca posesia sa se exercite public si sa îndeplinească toate celelalte condiții prevăzute de art. 1847 C.civ. pentru ca proprietarul să poată afla de posesia ce se exercita împotriva sa.
Mai mult, în regiunea Banatului uzucapiunea a fost reglementată de mai multe legi, respectiv Codul civil austriac, legile maghiare, Decretul-Lege nr. 115/1938 si Codul civil român, astfel că, in mod corect instanța de fond a analizat îndeplinirea condițiilor prescrise de legea în vigoare la momentul începerii posesiei, datorită efectului retroactiv al uzucapiunii, respectiv Decretul-Lege nr. 115/1938. Așadar, legea in vigoare la data începerii posesiei reclamantei era Decretul-Lege nr. 115/1938 iar aceasta trebuie să demonstreze că îndeplinește condițiile impuse de aceasta pentru a uzucapa. . Legii 7/1996 care stabilește aplicarea Codului civil în materia uzucapiunii nu are efecte asupra uzucapiunilor începute in perioada în care se aplică Decretul Lege nr. 115/1938.
Astfel, in ceea ce privește fondul cauzei, intimații considera ca reclamanta nu a dovedit condițiile prevăzute de art. 27 si art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 unde la art. 20 alin. 1 se cere ca posesiunea să fie exercitată timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris in CF iar alin. 2 solicită ca posesiunea să curgă pentru aceeași perioadă de la înscrierea în CF a declaratiunii de renunțare la proprietate.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate al recurentei asupra construcției, aceasta nu este titulara unui drept de proprietate asupra terenului astfel că nu poate invoca accesiunea pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra construcției. Potrivit art. 55 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul prin care se atestă faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire și a unei documentații cadastrale.
Pentru considerentele expuse anterior, intimații au solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal cu consecința menținerii dispozițiilor Sentinței civile nr. 4496/24.02.2011 a Judecătoriei Timișoara.
Intimații au solicitat judecarea cauzei si în lipsă.
În calea de atac a apelului, s-a administrat un probatoriu complex, constând în înscrisuri (printre care și certificatul de deces al proprietarei tabulare P. P.), martori și două expertize în specialitatea topografie și construcții.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii dar și a probatoriului administrat în cele două faze procesuale, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, finalitatea urmărită de reclamanta-apelantă F. E. pe calea demersului judiciar pendinte este dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF 2347 T. nr. Top 2068/2 in suprafața de 830 mp,cu titlu de uzucapiune în condițiile art. 28 apartenent Decretului-lege nr. 115/1938, și, mai apoi dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acesta cu titlu de accesiune imobiliară artificială, cu consecința intabulării drepturilor de proprietate astfel dobândite în cartea funciară. Uzucapiunea - mod originar de dobândire a proprietății este privită și ca o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane. Ca atare, este necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii să se îndrepte împotriva foștilor proprietari, iar dacă aceștia au decedat (cazul de față), contra unității administrativ-teritoriale pentru petitul vizând uzucapiunea, cât și pentru cel privind accesiunea imobiliară artificială.
Admisibilitatea constatării dobândirii dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii extratabulare prevăzută de art. 28 din decretul-lege nr. 115/1938 rămâne subsumată îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
1) decesul sau renunțarea proprietarului înscris în cartea funciară. În calea de atac a apelului, urmare a exercitării rolului activ al instanței și a efectuării unor adrese către instituțiile statului s-a identificat finalmente certificatul de deces al proprietarei tabulare P. P., din care rezultă că cea din urmă a trecut în neființă la data de 27 iunie 1988 (fila 55din dosarul instanței de apel)
2) neintabularea în cartea funciară a moștenitorului, a statului sau a altei persoane. Această condiție este necesară întrucât uzucapiunea extratabulară nu operează retroactiv, ci numai de la înscrierea în cartea funciară. Context în care, dacă o altă persoană își înscrie dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv în cartea funciară (chiar fără o cauză legitimă), uzucapiunea extratabulară nu va mai putea opera. Or, potrivit cărții funciare nr. 2347 Timișoara nr. Top 2068/2, ultima înscriere datează din data de 9 septembrie 1983, când imobilul identificat inițial sub nr. topografic 2068 a fost dezmembrat în două parcele: ./1 ce s-a expropriat în favoarea Statului Român și s-a transcris în Cf_ Timișoara; și ./2 în suprafață tabulară de 830 m.p. care s-a reînscris în CF 2347 Timișoara în favoarea proprietarei tabulare P. P. și care, de altfel, face obiectul prezentului litigiu.
3) posesia utilă. Calitățile care definesc posesia se apreciază potrivit dispozițiilor art. 1847 din codul civil. Or, din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă că reclamanta-apelantă a folosit imobilul litigios aproximativ din anii 1960 în mod continuu, public, pașnic și sub nume de proprietari, fără a le fi fost tulburată sau contestată posesia în tot acest interval de timp.
4) durata posesiei. Așa cum supra s-a demonstrat, reclamanta-apelantă a exercitat o posesie utilă asupra imobilului în discuție, atât înainte cât și după decesul proprietarei tabulare (care a avut loc în anul 1988), mai mult de 20 de ani de la deces,cât cere textul lege analizat.
5) cererea de înscriere a dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune. Această condiție este esențială, întrucât uzucapiunea extratabulară are efect constitutiv de drepturi, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 17 alin. 1, art. 4, 26 și 28 din DL nr. 115/1938. Zis altfel, împlinirea termenului uzucapiunii extratabulare nu duce, prin ea însăși, la dobândirea dreptului de proprietate, ci naște numai dreptul potestativ de opțiune în favoarea posesorului, drept care se poate exercita însă numai prin cererea de înscriere a uzucapiunii în cartea funciară. Devenind astfel îngăduită și concluzia că efectul achizitiv (care se produce în persoana posesorului) și efectul extinctiv (suferit de proprietarul care nu și-a înscris dreptul în cartea funciară, sau, după caz, statul care poate dobândi acest drept în temeiul moștenirii vacante), retroactivează numai până la momentul înregistrării cererii de intabulare a posesorului în cartea funciară.
Cum, în speță, se verifică a fi îndeplinite toate aceste condiții, tribunalul apreciază că reproșurile aduse judecătoriei de reclamanta-apelantă referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului situat in T. ., înscris în CF 2347 T. nr. Top 2068/2, in suprafața de 830 mp, se verifică a fi întemeiate.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, instanța, în baza art. 296 c. proc. civ. va admite apelul declanșat de către apelanta-reclamantă F. E. împotriva sentinței civile nr. 4496/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara prin Primar, M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara și M. Timișoara prin C. L. Timișoara.
Va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta F. E. și-n consecință, va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat administrativ în Timișoara, . în CF 2347 Timișoara sub nr. 2068/2 în întindere cantitativă de 830 m. p.
În temeiul art. 24 alin. 3 apartenent legii nr. 7/1996 în forma în vigoare la data pronunțării prezentei decizii, în corelație cu art. 885 alin. 1 și 4, 888 și 893 lit. a - apartenente toate noului cod civil, va dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului supra individualizat în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) cu titlu de uzucapiune în condițiile art. 28 din DL nr. 115/1938.
Cu privire la nr. de conscriere al imobilului-teren situat administrativ in Timișoara . că există neconcordanțe; expertul topograf apreciază că imobilul reclamantei ar trebui să aibă nr. de conscriere 7/A (a se vedea filele 160, 163), în timp ce reclamanta precizează că imobilul de nr. 7 le-a aparținut ei și soțului, dar a fost înstrăinat în anul 2007, ea plătit impozit pentru imobilul teren in suprafață de 830 mp, de la nr. 9 (fial216); Direcția Fiscală a M. Timișoara învederează că pentru imobilul din . plătesc două impozite de către două persoane diferite, iar. Nr. 7/a nu se regăsește în evidențele lor (fila 222). În atare situație, tribunalul va identifica imobilul-teren uzucapat, numai din punct de vedere topografic, urmând ca divergențele vizând nr. de conscriere să fie soluționate ulterior, pe altă cale, de către persoanele interesate.
Pe terenul uzucapat, reclamanta a edificat o construcție și o anexă (în stare de autodemolare) cu aproximativ 50 de ani în urmă, așa cum cu îndestulătoare evidență o atestă proba testimonială administrată în cauză coroborată cu expertiza în specialitatea construcții ordonată în cauză.
Recunoașterea în favoarea reclamantei-apelante a dreptului de proprietate asupra terenului cu titlu de uzucapiune, atrage după sine un drept de proprietate asupra construcției edificate pe terenul respectiv, în temeiul accesiunii imobiliare reglementată de dispozițiile art. 492 și următoarele din vechiul cod civil în vigoare la epoca edificării (dispoziții preluate de altfel și de noul cod civil prin art. 577).
Accesiunea, ca mod de dobândire a proprietății, reprezintă doar efectul material al unirii sau încorporării bunului accesoriu cu bunul principal (în speță terenul reprezentând bunul principal, iar construcția edificată pe acesta, bunul accesoriu), momentul dobândirii proprietății fiind încorporarea (sau unirea accesoriului cu principalul), independent de manifestarea de voință în acest sens. În consecință, dreptul de proprietate al reclamantei-apelante s-a născut pe măsura edificării construcției, cu începere de la data încorporării fundației.
Dispozițiile art. 492 cod civil încorporează în textul lor două prezumții: prima, potrivit căreia construcția a fost făcută de proprietar pe cheltuiala sa și cea de-a doua conform căreia construcția aparține proprietarului terenului. Deși cele două prezumții sunt relative, întrucât în speță nu s-a probat contrariul, ele și găsesc deplina aplicare în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei în temeiul accesiunii imobiliare. Neavând relevanță nici lipsa autorizației de construcție, de vreme ce acest aspect nu impietează asupra dreptului său de proprietate, care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a născut în virtutea legii, fiind unul din modurile originare de dobândire a proprietății reglementate de codul civil. De altă parte, raporturile juridice legate de obținerea unei autorizații de construire, se subsumează unei alte ramuri de drept (administrativ) și nu interesează speța de față.
De aceea, pentru considerentele ce preced, tribunalul va constata că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificată pe terenul identificat topografic în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) sub nr. 2068/2, cu titlu de edificare și accesiune imobiliară artificială. Pe cale de consecință, va dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză în construcții ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara).
Întrucât reclamanta-apelantă F. E. a beneficiat pe durata soluționării litigiului, în cele două faze procesuale (fond și apel), de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar, și a onorariului expertului topograf, iar, pe de altă parte, prin prezenta hotărâre va dobândi un imobil (teren și casă), pe care l-a evaluat la 30.000 de euro (ceea ce în echivalent lei, la data dobândirii - 9.10.2014, la cursul oficial BNR de 1 euro - 4,4061 lei, înseamnă 132.183 lei), tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 (și care spune că „In situatia in care, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobandeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum, depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public….”) și o va obliga la plata către stat a sumei de 9918,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către cel din urmă la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri (suma fiind alcătuită din: 4173 lei taxa judiciară de timbru aferentă cererii introductive - filele 11 și 40 din dosarul de fond; 2090,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente căii de atac a apelului - fila 24 din dosarul pendent, 1045,25 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei suspendată în apel - fila 67, 500, 1390, 300 și, respectiv, 420 lei onorarii expert topograf - filele 75,115,117, 247 și 306 din dosarul pendent).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelanta-reclamantă F. E., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat Iernuțian C., în Timișoara, P-ța I. M., nr. 3, ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 4496/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara prin Primar, M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara și M. Timișoara prin C. L. Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta F. E. în contradictoriu cu pârâții C. L. al M. Timișoara, P. M. Timișoara prin Primar, M. Timișoara prin Primar, P. M. Timișoara și M. Timișoara prin C. L. Timișoara.
Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat administrativ în Timișoara, . în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) sub nr. 2068/2 în întindere cantitativă de 830 m. p.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului supra individualizat în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) cu titlu de uzucapiune în condițiile art. 28 din DL nr. 115/1938.
Constată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției edificată pe terenul identificat topografic în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) sub nr. 2068/2, cu titlu de edificare și accesiune imobiliară artificială.
Dispune înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză în construcții ce face parte integrantă din prezenta hotărâre în CF_ Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF 2347 Timișoara) cu titlu de edificare și accesiune imobiliară artificială.
Obligă apelanta-reclamantă la plata către stat a sumei de 9918,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de către cel din urmă în condițiile art. 50 ind. 2 apartenent OUG nr. 51/2008 modificată, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 8/24.10.2014
Prima instanță: jud. D. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 638/2014. Tribunalul TIMIŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 1713/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
