Cerere necontencioasă. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 369/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 369/R
Ședința publică din 8 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: I.-A. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declanșat de către recurenta V. A. împotriva încheierii civile nr. 112/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, având ca obiect cerere restituire taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta, personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurenta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, în vederea prezentării apărătorului ales.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare, la reapelare, prezentându-se recurenta, personal, asistată de avocat Mitar G..
Reprezentantul recurentei depune împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului conform motivelor expuse în cererea de recurs, casarea cu trimiterea cauzei la Judecătoria Lugoj, în vederea reluării judecății.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 112/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea petentei V. A., domiciliată în localitatea Lugojel nr. 282 județ T., privind restituirea taxei de timbru de 4822 lei, achitată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj la data de 07.11.2013 de către petenta V. A., cerere intitulată „cerere accesorie”, s-a solicitat să se dispună restituirea chitanței originale a taxei de timbru TMPML_, achitată la Primăria Lugoj în cuantum de 4822 lei, cu mențiunea că această chitanță nu a fost utilizată, iar suma trebuie să fie restituită deponentului deoarece taxa plătită nu era datorată.
În motivarea cererii, petenta arată că, la solicitarea Judecătoriei Lugoj, a achitat taxa de timbru în valoarea indicată, într-un proces de rezoluțiune contract de întreținere, ce a format obiectul dosarului indicat.
Se arată că, ulterior, în apel și apoi în recurs, s-a stabilit, având în vedere prevederile Legii nr. 146/1997 privind achitarea taxei judiciare de timbru, astfel cum a statuat Tribunalul T. prin încheierea din 19.10.2012 aflată la f. 50 dosar, ulterior Curtea de Apel în recurs menținând același punct de vedere.
În situația menționată, petenta apreciază că taxa de timbru a fost achitată, deși nu era datorată.
În drept se invocă prevederile art. 23 al. 1 lit. a din Legea 146/1997.
În cauză a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj.
Asupra cererii de față, prima instanță a constatat următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._ la data de 26.08.2010, reclamanta V. A. a chemat în judecată pe pârâții V. I. și V. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate că reclamanta are calitatea de moștenitoare legală acceptantă după V. E., decedată la data de 05.11.2009, în calitate de fiică - descendentă de gradul I, să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere încheiat între defuncta sa mamă V. E. și pârâți, la data de 16.10.2009, autentificat de BNP I. V. P. sub nr. 2005, pentru lipsa discernământului și implicit a consimțământului sau, în subsidiar, să se dispună rezilierea contractului de întreținere încheiat între defuncta V. E. și pârâți, conform încheierii de autentificare nr. 2005 din 16.10.2009 de BNP I. V. P., pentru neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către pârâți, care au primit în schimb imobilul situat în Lugoj, .. 4, înscris în CF nr._ Lugoj, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 2751 nr. top./cad. 806-807/a/1; 806-807/a/4, compus din casă și teren în suprafață de 207 mp și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Așadar, după cum se poate observa, reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune având trei capete de cerere:
- primul, privind constatarea calității de moștenitor (50 lei taxă timbru fixă conform art. 3 lit. c din Legea 146/1997)
- un al doilea având ca obiect constatare nulitate absolută contract (care se timbrează la valoare, conform prevederilor art. 2 alin. 1 ind. 1 din Legea 146/1997), și în fine
- cel de-al treilea capăt de cerere privind reziliere contract de întreținere, scutit de taxă de timbru, conform prevederilor art. 15 lit. c din Legea 146/1997).
În consecință, instanța de judecată corect a stabilit în sarcina reclamantei plata taxei de timbru în valoare de 4822,80 lei pentru cele două capete de cerere a căror timbrare se impunea, în baza textelor legale indicate - taxă pe care, de altfel, reclamanta nici nu a înțeles să o conteste potrivit art. 18 din Legea 146/1997.
Explicația pentru care petentei nu i s-a mai solicitat de către instanțe plata vreunei taxe de timbru este una foarte simplă, raportat la împrejurarea că, prin calea de atac intitulată „recurs”, - f. 4 dosar tribunal - reclamanta arată că, în ceea ce privește al doilea petit al acțiunii, cel de constatare a nulității contractului de întreținere, nu înțelege să îl mai conteste, astfel, că taxa de timbru nu i-a mai fost percepută, raportat la limitele în care a înțeles să investească instanța de control judiciar.
În consecință, faptul că instanțele de control judiciar nu i-au mai pretins reclamantei achitarea vreunei taxe de timbru la valoare nu pot constitui un argument în sensul nedatorării taxei de timbru stabilite la fond și, pe cale de consecință, al restituirii acestuia.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile art. 23 al. 1 lit. a din Legea 146/1997 pentru restituirea taxei de timbru, în sensul că aceasta nu este una nedatorată, cererea petentei V. A. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului petenta V. A., solicitând, în principal, casarea acestei încheieri și trimiterea cauzei la Judecătoria Lugoj în vederea reluării judecății.
În susținerea căii de atac, recurenta a arătat că judecătorul s-a pronunțat și și-a spus punctul de vedere cu privire la speță printr-un răspuns scris ce se găsește la dosar. Astfel, petenta V. A. s-a adresat pe cale administrativă Judecătoriei Lugoj pentru a i se restitui taxa de timbru ce face obiectul prezentei cereri. Succint și fără comentarii, judecătorul i-a răspuns că nu-i restituie taxa de timbru. În aceste condiții, întrucât judecătorul s-a pronunțat mai înainte asupra cauzei, era obligat să se abțină de la judecată, lucru pe care evident nu l-a făcut. În aceste condiții, încheierea recurată este lovită de nulitate, motiv pentru care recurenta solicită trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea reluării judecății într-o compunere legală.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat instanței să aprecieze că s-a stabilit în apel, soluție menținută apoi în recurs, că aceasta a achitat o taxă de timbru la valoare pentru rezoluțiunea unui contract de întreținere, în condițiile în care pentru o astfel de cerere de chemare în judecată nu se plătește de timbru.
Oricum s-ar încerca prin încheierea atacată să se susțină că taxa de timbru trebuia achitată, este clar că, raportat la obiectul,principal al cererii de chemare în judecată, precum și la valoarea litigiului, taxa de timbru nu trebuia achitată, iar dacă a fost achitată, ea trebuie restituită deoarece nu era datorată.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată că următoarele:
În adevăr, prin răspunsul dat solicitării formulate pe cale administrativă de către președintele Judecătoriei Lugoj - același care mai apoi a pronunțat și încheierea supusă pendinte reformării - s-ar putea acredita ideea că și-a spus părerea în legătură cu pricina pendinte - cauză de incompatibilitate regelementată de art. 27 pct. 7 din codul de procedură civilă de la 1865. Numai că petiționara avea a uza de instituția recuzării dacă avea îndoieli cu privire la incompatibilitatea, ori imparțialitatea judecătorului chemat să statueze asupra cererii sale de restituire adresată instanței.
Instanța de recurs nu se va opri asupra soluției ce s-ar fi prefigurat din considerentele ce preced - aceea de casare cu trimitere, pe care o apreciază a fi de un formalism excesiv, cu consecința tergiversării nejustificate a soluționării cererii pendinte, având în vedere totodată și natura și obiectul acesteia; context în care va evoca ea însăși fondul pretențiilor deduse judecății.
Așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în procesul ce a tranșat fondul litigiului, petiționara-recurentă a întocmit minuta timbrării și, mai apoi, a timbrat petitul vizând rezoluțiunea contractului de întreținere cu suma de 4822 lei achitată cu chitanța . nr. TMPML_/13.05.2011 la Serviciul de impozite și taxe la Municipiului Lugoj în dosar nr._ al Judecătoriei Lugoj și depusă în original la fila 47.
Ulterior, în calea de atac, instanța de apel a statuat, prin încheierea interlocutorie din data de 19.10.2012 că acțiunea era scutită de plata taxelor de timbru în virtutea art. 15 lit. c apartenent legii cu nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru în forma în vigoare la acea epocă.Chiar dacă tribunalul, în virtutea prerogativelor sale de instanță de control judiciar s-a referit în mod expres numai la calea de atac a apelului, este evident că, din moment ce aceasta este scutită în temeiul unei norme legale, era scutită și cererea introductivă de instanță, așa cum, de altfel, rezultă cu îndestulătoare evidență din textul legal evocat și care spune că „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, referitoare la obligațiile legale si contractuale de întreținere”.
Soluția instanței de apel a fost confirmată implicit de instanța de recurs ce a obligat recurentă să timbreze numai celelalte petite ale acțiunii introductive cu o taxă judiciară în cuantum mult mai mic decât cel achitat în cea dintâi etapă a judecătoriei. De altă parte, dacă ar fi apreciat că se impunea timbrarea acțiunii, instanța de recurs avea a face aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 apartenent legii cu nr. 146/1997 potrivit căruia „In situația in care instanța judecătoreasca investita cu soluționarea unei cai de atac constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost plătita in cuantumul legal, va dispune darea in debit la organele financiare”.
Or, așa stand lucrurile, cum statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești date într-un ciclu anterior (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat - cu precădere, in limita chestiunii vizând scutirea legală a petiționarei de la achitarea taxei judiciare de timbru aferente petitului vizând rezoluțiunea contractului de întreținere -, care nu îngăduie a fi contrazise -, devine obligatorie si concluzia ca numai ignorând exigentele imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acelea alin. 2 apartenent art. 1202 ambele din legea civila, judecătoria a reabordat jurisdicțional aceeași chestiune litigioasă, dându-i o altă rezolvare.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ. va admite recursul declanșat de către recurenta Vînătu A. contra încheierii civile nr. 112/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ ; va modifica în tot încheierea recurată în sensul că admite cererea petentei și-n consecință va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4822 lei achitată de către petentă cu chitanța . nr. TMPML_/13.05.2011 la Serviciul de impozite și taxe la Municipiului Lugoj în dosar nr._ al Judecătoriei Lugoj și depusă în original la fila 47.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declanșat de către recurenta Vînătu A. contra încheierii civile nr. 112/21.01.2014 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ .
Modifică în tot încheierea recurată în sensul că admite cererea petentei și-n consecință
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4822 lei achitată de către petentă cu chitanța . nr. TMPML_/13.05.2011 la Serviciul de impozite și taxe la Municipiului Lugoj în dosar nr._ al Judecătoriei Lugoj și depusă în original la fila 47.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.05.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/22.05.2014
Prima instanță: jud. M. T. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1402/2012.... | Anulare act. Sentința nr. 1395/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
