Anulare act. Sentința nr. 1395/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1395/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 743/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 743/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte I.-A. D.
Judecător L. D.
Grefier F. L. C.
S-a luat in examinare apelul formulat de apelanții B. P., B. I. H. împotriva sentinței civile nr.1395/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. G. A. A. I., . TIMIȘOARA, S. R. PRIN C0NSILIUL L. AL MUNICIPIULUI L., S. R. PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI L., M. L. PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI L., C. L. AL MUNICIPIULUI L., având ca obiect anulare act acțiune în constatare și rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns aocat B. E. E. în reprezentarea apelanților, consilier juridic P. C. pentru C.L. L. si intimatul A. G., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Reprezentanta C.L.L. a depus delegație de reprezentare si apărătorul apelanților a depus chitanța onorariu avocațial.
Instanța, văzând ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, acorda cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelanților a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, respingerea excepției autorității de lucru judecat si respingând toate excepțiile si apărările pârâților, admiterea în tot a acțiunii introductive.
Reprezentanta intimatul M. L. prin Primar a solicitat respingerea apelului.
Intimatul A. G. a solicita respingerea apelului, fiind autoritate de lucru judecat prin decizia Curtii de Apel, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând, constata următoarele:
Hotarârea recurată.
Prin sentința civila nr.1395/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții M. L. și C. L. al Municipiului L. prin primar.
A fost respinsă acțiunea, având ca obiect constatare nulitate absolută, restabilire situație anterioară și rectificare CF, formulată de reclamanții B. P. și B. I. H., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat B. E. E., în mun. Timișoara, ., ., în contradictoriu cu pârâții A. G. A. și A. I., ambii domiciliați în mun. L., .. 31, jud. T., . Timișoara, cu sediul în mun. Timișoara, Calea A., Intrarea C, ., S. R. prin C. L. al Municipiului L. și prin Primarul Mun. L., cu sediul în mun. L., Piața V. nr. 4, jud. T. și M. L. prin primar și C. L. al Municipiului L., cu sediul în mun. L., Piața V. nr. 4, jud. T..
A fost respinsă cererea reclamanților vizând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Considerentele reținute de prima instanța pentru pronunțarea acestei soluții:
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C. pr. civ., excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a constatat următoarele:
Astfel cum s-a arătat rezumativ în partea introductivă a motivării hotărârii, prin acțiunea din prezentul dosar, reclamanții B. solicită a se constata nevalabilitatea deciziei nr. 433/01.03.1980 emisă de C. Popular Județean T., a se constata nevalabilitatea titlului de preluare de către S. R. a imobilului situat în mun. L., .. 31, înscris în CF 8519 Lugojul R., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 193/1997, încheiat între pârâții A. Ghe. A. și A. I. și O. Timișoara, privind imobilul indicat mai sus, restabilirea situației anterioare emiterii acestui contract și deciziei de preluare abuzivă și rectificarea, în consecință, a cărții funciare 8519 Lugojul R..
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului anterior, cu nr. 2793._, s-a solicitat, de asemenea, constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului situat în L., .. 31, evidențiat în CF 8519 Lugojul R., constatarea nulității absolute a deciziei nr. 433/01.03.1990, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare nr. 193/1997, încheiat între pârâții A. Ghe și I. și O. T. SA; restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobilul descris mai sus, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra acestuia, înscris pe numele Statului român și reînscrierea aceluiași drept pe numele reclamanților și obligarea pârâților la predarea imobilului, acțiune ce a fost precizată ulterior, astfel cum se reține în cuprinsul sentinței civile nr. 1806/07.10.2008 a Judecătoriei L., în sensul că se renunță la capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a deciziei 433/1980 și se solicită a se constata nevalabilitatea titlului Statului R. și să se procedeze la compararea titlului lor de proprietate cu cel al pârâților, urmând a se constata că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil.
Acțiunea din dosarul cu nr. 2793._ a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil prin Decizia civilă nr. 901/A/10.12.2012 a Tribunalului T., menținută prin Decizia civilă nr. 426/19.03.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Examinând comparativ cele două acțiuni, instanța de judecată a constatat că, deși fiecare dintre ele prezintă mai multe capete de cerere, toate acestea sunt subsumate unui scop final, și anume restabilirea situației anterioare prin restituirea în natură către reclamanți a imobilului înscris în CF 8519 Lugojul R., situat administrativ în mun. L., .. 31 județ T..
Există, așadar, identitate de obiect între acțiunea soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 426/19.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 2793._ al Judecătoriei L. și cererea dedusă judecății în dosarul de față, după cum există în mod atât de evident și identitate de părți între cele două acțiuni, încât nu mai insistă asupra acestui element al autorității de lucru judecat.
C. de boltă a celor două acțiuni, în sensul de cauză ca fundament juridic al pretențiilor deduse judecății, se privește de către instanță a fi chestiunea nevalabilității titlului statului român, chestiune căreia îi sunt subsecvente toate celelalte aspecte puse în discuție – inclusiv nulitatea titlului pârâților A. G. A. și A. I., aspect care a fost deja respins irevocabil prin decizia civilă nr. 901/A/10.12.2012 a Tribunalului T., irevocabilă prin decizia nr. 426/19.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, care reține că acest petit „nu mai poate fi justificat de un interes actual și legitim, cât timp alin. 2 al art. 2 din Legea nr. 10/2001, care recunoștea cu efect retroactiv persoanelor ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil calitatea de proprietar, pe care urmau să și-o exercite după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire conform Legii nr. 10/2001, a fost abrogat prin Legea nr. 1/2009”.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare prin care pârâții A. Ghe. A. și A. I. au cumpărat imobilul în litigiu, și acest capăt de cerere este subsumat finalității restituirii în natură a imobilului.
A retinut că dreptul la acțiune privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții în baza Legii 112/1995 este prescris, fiind formulat cu depășirea termenului prevăzut de 46 al. 5 din Legea 10/2001, după cum susținerea că pârâții ar fi cumpărat drepturi litigioase – fapt prohibit de art. 1309 C. civ., raportat la calitatea lor de avocați - este neîntemeiată, de vreme ce nu exista niciun proces cu privire la fondul dreptului de proprietate, reclamanții neatacând Hotărârea Comisiei Județene dată în aplicarea Legii 112/1995.
În consecință, privind acțiunea ca pe un întreg a cărui finalitate o reprezintă recuperarea de către reclamanți a proprietății imobilului înscris în CF 8519 Lugojul R., situat administrativ în mun. L., .. 31, instanța a constatat că sunt întrunite elementele triplei identități, de părți, de obiect și de cauză, prev. de art. 1201 C. civ., pentru existența autorității de lucru judecat, astfel că se a admis excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâtele M. L. și C. L. al Municipiului L. prin întâmpinare și, pe cale de consecință, se a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Întrucât reclamanții reprezintă partea căzută în pretenții, în baza art. 274 C. pr. civ., cererea acestora privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cererea de apel.
Împotriva acestei hotărai reclamanții apelanții B. P. și B. I. H. au declarat apel înregistrat la Tribunalul T. în dosarul_ la data de 08.08.2013, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, respingerea excepției autorității de lucru judecat si respingând toate excepțiile si apărările pârâților, admiterea în tot a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecata.
Apelanții considera ca în mod greșit Judecătoria L. a admis excepția autorității lucrului judecat, în condițiile in care litigiul ce a făcut obiectul dosarului_ * deși s-a purtat între aceleași părți si asupra aceluiași obiect material, nu are același obiect juridic si aceeasi cauza, în prezentul litigiu obiectul juridic fiind doar partial identic cu cel al actiunii inițiale.
Apelanții considera ca prima instanța a neglijat în mod nelegal argumentele lor cu privire la autoritatea de lucru judecat si tot în mod nelegal a soluționat si celelalte excepții invocate de pârâți precum si fondul pricinii desi la termenul din 16.04.2013 instanța a acordat cuvântul numai pe excepția autorității de lucru judecat, nu a pus in discuție alte excepții si nici fondul pricinii. Arata ca opinia primei instanțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiata astfel încât solicita sa fie respinsa ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune precum si excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni .
Apelanții solicita sa se constate ca prima instanța nu se putea pronunța asupra unor aspecte pe car nu le-a supus dezbaterii publice în contradictoriu, astle încat încât toate argumentele ce exced excepției autorității de lucru judecat sunt soluționate în lipsa unor dezbateri publice, astfel încât sub acest aspect hotărârea este nelegală.
Procedând la respingerea excepțiilor dirimante solicita Tribunalului Timis sa procedeze la admiterea în tot a cererilor de probațiune formulate în fata primei instanțe, soluționarea pe fond a pricinii si admiterea in tot a acțiunii Solicita sa fie respinse toate apărările formulate de către pârâți atât pe cale de excepție cât si pe fond.
Întâmpinarea formulată de intimații A. G. A. si A. I.
Intimații A. G. A. si A. I. prin întâmpinarea formulata au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecata.
Intimații arata ca apelanții sustin ca speța pendinte nu ar avea același obiect juridic si aceeași cauza cu litigiul soluționat irevocabil în dosarul din 2007, astfel încât prima instanța ar fi apreciat greșit existenta autorității de lucru judecat. Contrar susținerilor reclamanților în speță nu prima instanță, ci Legea nr. 10/2001 în art. 46 alin.5 statuează faptul ca „prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate dreptul la acțiune se prescrie în termen de 13 luni de la . prezentei legi(modificata prin OUG nr.109/2001)” prima instanța nefăcând decât sa aplice corect aceste prevederi legale.
Intimații arata ca instanța de fond a reținut corect ca apelanții invoca dispoziții legale abrogate la momentul înregistrării acțiunii încercând astfel sa conteste din nou valabilitatea titlului de preluare de către stat si apoi calitatea de proprietar si vânzător a acestuia. Solicita a se constat ca pe buna dreptate au invocat excepția lipsei de interes in promovarea acțiunii câtă vreme apelanții sunt beneficiarii unei decizii administrative ce cuantifica o despăgubire stabilită pentru imobilul în litigiu, decizie necontestată.
Întâmpinarea formulată de intimatul C. L. al Municipiului L.
Intimatul C. L. al Municipiului L. prin întâmpinarea formulata solicita respingerea apelului considerând ca prima instanță in mod corect a reținut ca sunt îndeplinite condițiile pentru a opera autoritatea lucrului judecat care se poate verifica prin raportarea celor cuprinse în dispozitivul hotărârii date în prima cauza cu obiectul determinat in cea de a doua acțiune, iar prin compararea celor doua se observă foarte clar ca sunt identice având același obiect, chiar daca sunt formulate diferit. Principiul autoritarii de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate .
Tribunalul va analiza apelul prin prisma motivelor invocate precum si în baza art. 292 alin. 2, 295 - 296 C. proc .civ. din 1865:
Situația de fapt reținută de instanța de apel
Instanța de fond, în baza probelor administrate în prezenta cauză, a stabilit în mod corect situația de fapt, și, de asemenea, în mod corect a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză.
Tribunalul reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanții au invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ *, deși s-a purtat între aceleași părți și poartă asupra aceluiași obiect material, nu are același obiect juridic și aceeași cauză.
De asemenea apelanții au arătat că în prezentul litigiu obiectul juridic este doar parțial identic cu cel al acțiunii inițiale, respectiv în ambele litigii s-a solicitat să se constate că preluarea imobilului de către S. R. s-a făcut fără titlu valabil, și ambele litigii au ca obiect revendicare imobiliară și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între familia A. și O. T., cu efectuarea formalităților de întabulare în cartea funciară a dreptului astfel revendicat, însă unele dintre aceste petite au fost soluționate pe excepție și nu pe fond pentru care față de acestea nu se poate reține autoritate de lucru judecat și, mai mult, pentru celelalte petite cauza este diferită în prezentul litigiu față de cauza litigiului deja soluționat.
Instanța de apel constată că în dosarul nr._ apelanții reclamanți în contradictoriu cu aceiași pârâți au solicitat constatarea preluării abuzive, fără titlu, a imobilului situat în L., .. 31, evidențiat în CF 8519 Lugojul R., constatarea nulității absolute a deciziei nr. 433/01.03.1990, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare nr. 193/1997, încheiat între pârâții A. G. și I. și O. T. SA; restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobilul descris mai sus, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra acestuia, înscris pe numele Statului român și reînscrierea aceluiași drept pe numele reclamanților și obligarea pârâților la predarea imobilului, acțiune ce a fost precizată ulterior, astfel cum se reține în cuprinsul sentinței civile nr. 1806/07.10.2008 a Judecătoriei L., în sensul că se renunță la capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a deciziei 433/1980 și se solicită a se constata nevalabilitatea titlului Statului R. și să se procedeze la compararea titlului lor de proprietate cu cel al pârâților, urmând a se constata că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil.
Acțiunea din dosarul cu nr. 2793._ a fost respinsă în mod definitiv și irevocabil prin Decizia civilă nr. 901/A/10.12.2012 a Tribunalului T., menținută prin Decizia civilă nr. 426/19.03.2013 a Curții de Apel Timișoara.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în prezentul litigiu apelanții reclamanți au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți să se constate nulitatea deciziei nr. 433/01.03.1980 emisă de C. Popular Județean T., a se constata nevalabilitatea titlului de preluare de către S. R. a imobilului situat în mun. L., .. 31, înscris în CF 8519 Lugojul R., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 193/1997, încheiat între pârâții A. G. A. și A. I. și O. Timișoara, privind imobilul indicat mai sus, restabilirea situației anterioare emiterii acestui contract și deciziei de preluare abuzivă și rectificarea, în consecință, a cărții funciare 8519 Lugojul R..
Instanța de apel constată că în prezenta cauză reclamanții au introdus o cerere de chemare în judecată identică cu cea din dosarul nr. 2793._ al Judecătoriei L. prin care solicită instanței să se pronunțe asupra aceleiași situații de fapt căreia îi sunt aplicabile aceleiași dispoziții legale (indiferent de temeiurile de drept invocate de reclamanți, dispozițiile legale aplicabile în speță sunt aceleași ca în primul litigiu). Identitatea de obiect (material și juridic) și cauză rezultă în ciuda artificiilor semantice folosite de reclamanți pentru a crea aparența unor petite diferite.
Astfel, în primul dosar cererea reclamanților era una de revendicare imobiliară și de rectificare de carte funciară care ar fi trebuit admisă după ce instanța ar fi constatat că actele juridice prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului R. și al pârâților A. în cartea funciară sunt nule absolut.
În prezenta cauză cererea reclamanților este una în rectificare de carte funciară care, de asemenea, ar trebui admisă după ce s-ar constata că actele juridice prin care s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului R. și al pârâților A. în cartea funciară sunt nule absolut.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 295 și 296 C. proc. civ. din 1865, instanța de apel va respinge apelul formulat de apelanți ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 274 C. proc. civ. din 1865 instanța de apel va lua act de faptul că nu s-a solicitat plata unor cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții B. P., B. I. H. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat B. E. E., în Timișoara, ., . împotriva sentinței civile nr.1395/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații A. G. A. A. I. ambii domiciliați în mun. L., .. 31, jud. T., . TIMIȘOARA, cu sediul în mun. Timișoara, Calea A., Intrarea C, . ,S. R. PRIN C0NSILIUL L. AL MUNICIPIULUI L., S. R. PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI L., M. L. PRIN PRIMARUL MUNICIPIULUI L., C. L. AL MUNICIPIULUI L. cu sediul în mun. L., Piața V. nr. 4, jud. T..
Fără cheltuieli de judecată în calea de atac a apelului.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.11.2013.
Președinte, I. A. D. | Judecător, L. D. | |
Grefier, F. L. C. |
Red. D.I.A./18.02.2014
Tehnored . F.C.
Prima instanță Judecătoria L., judecător M. T. C.
| ← Cerere necontencioasă. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul TIMIŞ | Uzucapiune. Decizia nr. 1140/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
