Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1230/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1230/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-04-2012 în dosarul nr. 1230/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 1230/2012
Ședința publică de la 25 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. H.
Grefier F. L. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamantul L. P. în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. T., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, cauza fiind reținuta spre soluționare.
Mersul dezbaterilor si concluziile parților sunt consemnate in încheierea din 18.04.2012, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru azi 25.04.2012.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 28.06.2010 reclamantul L. P. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea la 15 ani munca silnica si 10 degradare civică cu confiscarea averii personale în întregime, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale si conform art. 1, 3 si 5 din Lg.221/2009 sa se constate ca este îndreptățit la daune morale in suma de 150.000 euro si despăgubiri civile in suma de 100.000 euro pentru confiscarea unui imobil compus din casa cu doua camere, antreu, veranda, bucătărie construite din vaiugă si cărămida, curte si gradina de 3052 mp in Timișoara ..
În fapt, reclamantul arata ca a fost condamnat prin sentința penala nr.183 /11.06.1962 de Tribunalul M. Regional Cluj la detenție cu munca silnica si 10 ani degradare civică iar prin Decizia Tribunalului Suprem nr.210 din 14.08.1962 s-a redus pedeapsa la 10 ani închisoare corecționala si 4 ani interdicție corecțională si a fost depus in Penitenciarul Timișoara.
Mai arata ca au fost confiscate bunurile mobile si imobile care sunt indicate in procesul verbal de confiscare din 7.09.1962 si considera ca este îndreptățit la despăgubiri in baza Lg. 221/2009, o parte din terenul confiscat nefiind nici in prezent recuperat.
În drept, art. 1, art.3 si art.5 din Lg.221/2009 .
Pârâtul prin întâmpinarea formulata la 6.10.2010 a solicitat in principal respingerea acțiunii ca nedovedita si neîntemeiata si in subsidiar reducerea cuantumului despăgubirilor solicitate de reclamant.
Referitor la despăgubirile materiale solicitate solicita respingerea acestora având in vedere ca in ce privește aplicarea art. 5 alin.1 lit.b din Legea 221 /2009 apreciază ca pentru acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarârea de condamnare, bunuri ce se încadreaza în categoria celor pentru care puteau fi solicitate masuri reparatorii in temeiul Legii 10/2001, este necesar a exista o notificare facută în termen în baza Legii 10/2001.
Astfel, in materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist. Curtea a constatat ca exista o . acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atat din punct de vedere moral, cat si social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse in regimul comunist, legiuitorul fiind preocupat constant de imbunatatirea legislației cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice si etnice. Spre exemplu: prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, prevederile O.U.G. nr. 214/1999, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare, prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin completarea întâmpinării la 4.01.2011 ,referitor la petitul în pretenții, solicita sa se constate ca acest capăt de cerere formulat in temeiul art.5 alin, 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 este neîntemeiat, având in vedere ca aceste prevederi au rămas fara efecte juridice, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea acestui text legal, constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010.
Reclamantul la data de 5 aprilie 2011 a formulat completare a cererii si răspuns la întâmpinare, solicitând despăgubiri materiale pentru următoarele bunuri confiscate:
- teren sin ., in suprafața de 2836 mp, inscris in CF nr.2810 pentru care solicita despăgubiri in suma de 2.836.600 lei;
- teren din . in suprafața de 959 mp, aflat in folosita S.C. UTT dar proprietatea Statului român, pentru care solicita 595.000 lei;
- teren situat Câmpina nr.57 in suprafața de 716 mp înscris in CF_ pentru care solicita despăgubiri de 716.00 lei;
Potrivit art. 1,3 si 5 din Legea nr. 221/2009 solicita sa se constate ca este îndreptățit la despăgubiri reprezentând daune morale in suma de 150.000 euro si despăgubiri civile in suma de 4.147.000 lei pentru terenurile confiscate si nerestituite, inclusiv cu suma de 100.000 euro pentru confiscarea unui imobil situat in Timișoara ..
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente,tribunalul reține următoarele:
Reclamantul solicită prin acțiunea introductiva obligarea Statului român prin al sau reprezentant la plata de daune morale in compensarea prejudiciului moral suferit urmare a condamnarii la 15 ani munca silnica si 10 degradare civică cu confiscarea averii personale în întregime, pentru crima de uneltire contra ordinei sociale si conform art. 1, 3 si 5 din Lg.221/2009 sa se constate ca este îndreptățit la daune morale in suma de 150.000 euro si despăgubiri civile in suma de 100.000 euro pentru confiscarea unui imobil compus din casa cu doua camere, antreu, veranda, bucătărie construite din vaiugă si cărămida, curte si gradina de 3052 mp in Timișoara ..
Prin completarea cererii introductive si răspuns la întâmpinare, reclamantul solicita despăgubiri materiale pentru următoarele bunuri confiscate:
- teren sin ., in suprafața de 2836 mp, inscris in CF nr.2810 pentru care solicita despăgubiri in suma de 2.836.600 lei;
- teren din . in suprafața de 959 mp, aflat in folosita S.C. UTT dar proprietatea Statului român, pentru care solicita 595.000 lei;
- teren situat Câmpina nr.57 in suprafața de 716 mp înscris in CF_ pentru care solicita despăgubiri de 716.00 lei;
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Legiuitorul român a inițiat și adoptat nenumărate reglementări referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, privind: 1. restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv și, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea; 2. reabilitarea celor condamnați din motive politice; 3. acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite și de alte drepturi.
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, se constată că există mai multe acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist. Edificatoare în acest sens sunt: prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste acte normative stabilesc o . drepturi, cum ar fi : dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat; dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu (art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990); scutire de plata impozitelor și a taxelor locale; asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale (art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990); soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-au recăsătorit (art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990); despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009]; despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009]; repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară [art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 221/2009]. Dintre măsurile reparatorii, reclamanta a optat pentru despăgubiri morale, reglementate de art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În practica judiciară s-a apreciat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza K. și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor; prin urmare, se apreciază că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă.
Despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative.
În speța dedusă judecății, instanța constată că solicitarea reclamantei de acordare a despăgubirilor de ordin moral este neîntemeiată.
Prin adoptarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - declarate ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale - persoanele cărora li s-a adresat nu au avut o "speranță legitimă" (astfel cum este consacrată în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale, întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strasbourg - de exemplu, prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei - atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" în dobândirea proprietății.
In ceea ce privește daunele materiale instanța constată că reclamanta aveau posibilitatea, de la apariția OG nr.214/1999 să beneficieze de restituirea proprietăților confiscate sau de echivalentul acestora, insă nu au uzat de acest dispoziții legale, astfel că, solicitarea formulată pe calea oferită de Legea 221/2009 este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au făcut dovada bunurilor confiscate, nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru daunele moratorii si cele compensatorii si nici a legăturii de cauzalitate intre măsurile cu caracter administrativ luate de S. Român si prejudiciul pe care il pretind, obligația de dezdăunare luând ființă doar când se stabilește existența in mod obiectiv a unei legături de la cauză la efect intre măsura confiscării bunurilor dispusă de pârâtul chemat să răspundă si paguba suferită de victimă.
În ceea ce privește petitul vizând constatarea caracterului politic al măsurii, în contextul în care reclamanta nu poate obține despăgubiri, acesta devine lipsit de interes actual - condiție a acțiunii civile.
Cu privire la petitul privind acordarea de despăgubiri bănești pentru bunurile mobile si sechestrate a ½ din imobilul înscris in CF nr.260 cu nr.top. 1324, 1325 Banloc, tribunalul îl va respinge pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 5 alin.1 lit „b” din Legea 221/2009 care reglementează dreptul oricărei persoane ce a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri, reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative ”dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificările si completările ulterioare sau ale Legii 247/2005 privind reforma in domeniul proprietății si justiției, precum si unele măsuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare”.
Din interpretarea acestui text rezultă că legiuitorul a impus drept condiție pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, ca aceste bunuri să nu fi fost restituite sau sa nu fi obtinut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 si ale Legii 247/2005.
Prin urmare, din această condiție impusă de legiuitor, rezultă ca numai echivalentul bănesc al unor bunuri ce intră sub incidența celor două legi de reparație menționate poate fi solicitata in temeiul art. 5 alin.1 lit.”b” din Legea 221 /2009. Numai în acest fel se justifica trimiterea expresa făcută de legiuitor în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr.10/2001 si ale Legii 247/2005. Aceasta interpretare a fost dată jurisprudențial si de Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia civila nr.783/9 februarie 2012.
Or, în speța de față, bunurile menționate de reclamant pentru care însa reclamanta nu a făcut dovada ca deși a urmat procedura reglementata de Lg. 10/2001 nu a obținut restituirea acestora în natură sau prin echivalent, astfel încât tribunalul apreciază ca nu sunt incidente condițiile 5 alin.1 lit.”b” din Legea 221 /2009.
Pentru toate aceste considerente, în baza normelor legale mai sus enunțate, instanța va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge acțiunea civilă promovată de reclamantul L. P. domiciliat in Timisoara ., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. T. cu sediul in Timișoara .. 9B.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica de la 25.04. 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. H. C. F.
Red. D.H.
Tehnored. FC
6ex/13.07.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1377/2012.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1479/2012.... → |
|---|
