Grăniţuire. Decizia nr. 659/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 659/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 659/R
Ședința publică din 24.05.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Z. H.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurentul-reclamant S. V. și de recurenții-pârâți T. I., T. M., S. R. reprezentat de Municipiul Timisoara și Primăria Municipiului Timișoara prin Primar, S. R. reprezentat de Primaria Timisoara și Primarul Municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 mai 2012, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 17 mai 2012, iar mai apoi pentru astăzi, 24.05.2012, când
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 21.10.2009 si precizata la 01.04.2010 (fila 22), reclamantul S. V. a chemat in judecata paratii T. I., T. M. si S. R. reprezentat de Primaria Timisoara prin Primarul Municipiului Timisoara si a solicitat granituirea imobilelor situate in Timisoara, . si 5, obligarea paratilor T. I. si T. M. la mutarea gardului amplasat in partea stanga imobilului situat in Timisoara, ., nr. top. 8185, obligarea acelorasi parati sa elibereze suprafata de teren de aproximativ 45,60 m.p. ocupata abuziv si marcata cu gard de beton construit in anul 1977, de constructiile edificate fara autorizatie de constructie, respectiv cotetul pentru cresterea si ingrijirea porcilor, WC-ul din curte, patul pentru gaini si cereale si obligarea paratilor la inchiderea ferestrei de vedere deschisa in zidul casei paratilor spre curtea sa, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca paratul T. I., vecinul sau, nu respecta prevederile art. 590 si art. 591 cod civil si, in mod abuziv, a construit un zid si gard in stanga proprietatii acestuia si in partea dreapta de la . si un geam in spatele casei acestuia, prin care vede tot ce se petrece in curtea sa. Prin incalcarea liniei de hotar, a ocupat suprafata de 93,2 mp din terenul inscris in CF_, nr. top. 8184 si 8195 al fiicei sale, dobandit prin donație de la reclamant, care l-a cumparat de la C. N. in anul 1998. Terenul in suprafata de 421 mp. inscris in CF nr. 4, nr. top. 8185 este proprietatea Statului R., motiv pentru care a chemat in judecata Primaria municipiului Timisoara pentru a-i acorda dreptul de a recupera terenul ocupat in mod abuziv de paratul T. I. si pentru care plateste impozit si taxe inca din anul 1956. Din RLV-ul intocmit pentru locuinta paratului T. I., efectuat de expert C. D., rezulta ca vecinul de la nr. 3 ocupă in mod abuziv suprafața de 35 m.p. din terenul aferent imobilului nr. 4, dar aceasta problema trebuia reglementata de paratii T. I. si T. M..
In ceea ce priveste geamul situat in spatele casei nr. 4, reclamantul a aratat ca are vedere spre curtea sa si nu respecta prevederile Legii 50/1990, fiind amplasat la o distanta mai mică de 1,6-1,9 ml de linia de hotar si ca, desi a incercat de nenumarate ori sa rezolve litigiul pe cale amiabila, a fost amenintat si injuriat.
In drept, au fost invocate art. 44 din Constitutia Romaniei, art. 590, art. 591, art. 611/art. 614 Cod civil.
Prin precizarea de actiune formulata pentru termenul din 01.04.2010, reclamantul a aratat ca scopul actiunii consta in mutarea gardului aflat in stanga locuintei situata in Timisoara, ., nr. top. 8185 pe linia de hotar stabilita de expert topografic C. D. si RLV inca din anul 1921, eliberarea suprafetei de aprox. 45,60 mp teren ocupat in mod abuziv si marcat cu gard de beton, construit in mod abuziv in anul 1997, cand a cumparat casa si gradina in suprafață de 338 mp, din care a folosit si foloseste si in prezent doar 292,40 mp, desi plateste impozite si taxe pentru 338 m.p. teren. De asemenea, reclamantul a aratat ca solicita si eliberarea terenului de constructii ad-hoc edificate fara autorizatie de constructie, respectiv cotețul pentru cresterea porcilor, WC-ul de curte, pătulul pentru gaini si cereale, etc, ce afecteaza o suprafata de 45,60 mp teren ocupat abuziv si astuparea geamului care da cu vederea in curtea sa din spatele zidului casei de locuit avand o distanta de 1,10 ml față de zidul actual si 0,0 ml față de linia de hotar.
Parata Primaria Municipiului Timisoara a formulat intampinare si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale, precizata la termenul de judecata din 07.10.2010 (fila 53) ca fiind vorba de exceptia lipsei calitatii Primariei municipiului Timișoara de reprezentant al paratului S. roman, cu motivarea ca, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, unitatile administrative-teritoriale sunt personae juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare si titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte personae fizice sau juridice, in conditiile legii. In justitie unitatile administrative teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean care pot imputernici o persoana cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judetean sau un avocat sa reprezinte interesele unitatii administrative teritoriale, precum si ale autoritatilor administratiei publice locale respective, in justitie.
Pe fond, a aratat ca nu se opune admiterii actiunii in conditiile in care este respectat dreptul de proprietate al Statului R. asupra terenului inscris sub nr. top. 8185.
Paratii T. I. si T. M. au formulat intampinare si au aratat ca locuiesc in imobilul situat in Timisoara, ., pe care l-au cumparat in anul 1976, fiind imprejmuit cu gardul ridicat de fostii proprietari, asa cum este si in prezent si pe care doar l-au reinnoit. Reclamantul a cumparat casa in anul 1997 si pana la promovarea prezentei actiuni nu le-a adus la cunostinta ca ocupa abuziv o parte din terenul sau si ca este deranjat de geamul din spatele casei care, reprezinta in fapt o aerisire la o incapere (șpais) făcut odată cu casa de catre proprietarii anteriori si se afla la o inaltime de 2,5-3 metri, avand dimensiuni de 10/10 cm si aflandu-se la o distanta de 5-6 metri de casa reclamantului si la 50-60 cm de gard.
La termenul de judecata din 17.03.2011, in baza art. 137, alin. 1 Cod pr. civila, instanta a admis exceptia lipsei calitatii Primariei municipiului Timisoara de reprezentant al paratului S. roman, iar la termenul de judecata din 21.10.2011, reclamantul a precizat ca intelege sa cheme in judecata paratul S. R. reprezentat de Municipiul Timisoara si Primaria municipiului Timisoara prin Primarul municipiului Timisoara (fila 140).
La ultimul termen de judecata, avand in vedere probatoriul administrat in cauza, reclamantul a precizat actiunea in sensul ca a solicitat stabilirea liniei de hotar intre imobilul reclamantului nr. top. 8184 si imobilul nr. top. 8185, obligarea paratilor T. I. si T. M. in solidar cu paratul S. roman reprezentat de Municipiul Timisoara si Primaria Timisoara prin Primarul Municipiului Timisoara la mutarea gardului despartitor pe aliniamentul 14-B stabilit de expert A. C., obligarea paratilor T. I. si T. M. la desfiintarea WC-ului si a anexei 1 mentionate in planul de situatie anexat la raportul de expertiza depus la termenul de judecata din 07.10.2010 (fila 52) si obligarea paratilor T. I. si T. M. la inchiderea geamului ce are vedere spre curtea reclamantului, cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr._/30.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă in parte actiunea formulată de reclamantul S. V., in contradictoriu cu paratii T. I., T. M., si S. R. reprezentat de Municipiul Timisoara prin Primarul Municipiului Timisoara.
A fost respinsă actiunea formulata de reclamantul S. V. in contradictoriu cu paratul S. R. reprezentat de Primaria Municipiului Timisoara prin Primarul Municipiului Timisoara.
S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul situat in Timisoara, ., inscris in CF nr._ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr._), nr. top. 8184 si imobilul situat in Timisoara, ., inscris in CF_ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr._), nr. top. 8185 ca fiind aliniamentul 14 - B astfel cum rezulta din raportul de expertiza judiciara ce face parte integranta din prezenta cauza intocmit de expert A. C..
Au fost obligați paratii T. I. si T. M. sa desfiinteze partea de constructie ce incalca linia de hotar stabilita mai sus, identificata in raportul de expertiza intocmit de expert A. C. si planul de situatie anexat ca fiind anexa 1.
Au fost obligați paratii T. I. si T. M. sa desfiinteze fereasta deschisa in zidul casei acestora cu vedere spre imobilul situat in Timisoara, ..
A fost respinsă in rest actiunea.
A fost obligat paratul S. R. reprezentat de Municipiul Timisoara sa plateasca reclamantului suma de 471,5 lei, cheltuieli de judecata.
Au fost obligați paratii Traic M. si T. I. sa plateasca reclamantului suma de 16 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul imobilului casa si teren in suprafata de 338 mp, situat in Timisoara, ., colonia Kunz, inscris in CF nr._ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr._), nr. top. 8184 (fila 23).
Proprietarii imobilului casa si teren in suprafata de 421 mp, situat in Timisoara, ., colonia Kuncz, inscris in CF_ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr._), nr. top. 8185, (fila 99) sunt S. român asupra terenului si paratii T. I. si T. M. asupra casei, cu titlu de bun comun dobandit prin cumparare.
Potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza de expert A. C. (filele 48-52), imobilele in litigiu sunt situate in zona periferica a municipiului Timisoara si sunt bine delimitate de imobilele invecinate, fiind imprejmuite cu gard.
Suprafata masurata a imobilului nr. top.8184, calculata analitic din coordonatele punctelor de contur 1-2-3-4-5-6-17-16-14-15, este de 299 mp., mai mica cu 39 mp decat suprafata tabulara, diferenta de suprafata neinscriindu-se in tolerantele admise de normele tehnice in vigoare (11,54%).
Suprafata masurata a imobilului nr. top. 8185 calculata analitic din coordonatele punctelor de contur 14-16-17-6-7-8-9-10-11-12-13 este de 367 mp, mai mica cu 54 mp. decat suprafata tabulara. Nici in acest caz, diferenta de suprafata inregistrata nu se incadreaza in tolerantele admise de normele tehnice in vigoare (12,83%).
Din analiza Planului de carte funciara Sarmes expertul a constatat ca fronturile stradale ale imobilelor in litigiu si ale calor alaturate, cu exceptia imobilului proprietatea reclamantului, difera fata de realitatea din teren, intrucat, in timp ce frontul stradal masurat al parcelei proprietatea reclamantului este aproape identic cu cel masurat pe Planul de carte funciara Sarmes, fronturile stradale ale parcelelor nr. top. 8185 si 8186 difera cu aceeasi valoare fata de plan, concluzia fiind, in opinia expertului, ca diferenta de suprafata inregistrata in cazul imobilului cu nr. de conscriere 4 (nr. top. 8185) provine din faptul ca proprietarul parcelei cu nr. top. 8186 si-a impins limita de proprietate peste limita parcelei cu nr. top. 8185.
Deficitul de suprafata inregistrat in cazul parcelei nr. top. 8184, proprietatea reclamantului, provine din faptul ca toti proprietarii vecini ai acesteia au incalcat limitele de proprietate consfintite in Planul de carte funciara Sarmes, expertul constatand dupa suprapunerea Planului de situatie cu realitatea din teren peste Planul Sarmes ca proprietarul parcelei nr. top. 8183 ocupa o suprafata de 15 mp. din . nr. top. 8195 ocupa o suprafata de 16 mp din . parcelei cu nr. top. 8185 ocupa o suprafata de 8 mp din .> In ceea ce priveste linia de hotar dintre imobilele cu nr. de conscriere 4 si 5, in litigiu, expertul a aratat ca este aliniamentul 14 - B, conform planului de situatie anexat raportului de expertiza (filele 52 si 147), ce porneste de la . (capatul actualului gard ce separa imobilele) pana la coltul anexei 2 edificata pe terenul imobilului nr. 4, trece peste limita exterioara a zidului anexei 2 si a WC-ului (zidul exterior dinspre proprietatea reclamantului) si se termina in punctul B care este situat la 2,58 m de coltul anexei 2+WC, in interiorul anexei 1 edificata pe terenul imobilului cu nr. de conscriere 4.
In final, potrivit aceluiasi expert, constructiile aflate pe terenul aferent imobilului cu nr. de conscriere 4 sunt amplasate fie pe linia de hotar si anume anexa 2 si WC-ul, fie incalca linia de hotar, cum este cazul anexei 1, iar fereastra edificata in zidul casei paratilor T. are dimensiunile 0,20 m x 0,10 m si este amplasata la inaltimea de 2 m si la distanta de 7 m de gardul de la . ceea ce priveste gardul ce desparte imobilul proprietatea reclamantului de imobilul cu nr. de conscriere 4 (proprietatea paratilor), instanta retine din declaratiile martorilor C. G., C. E. (fostul proprietar al imobilului), T. O. si H. I. ca există inca din anul 1960 si nu a fost mutat de paratii T. I. si T. M. de cand au cumparat casa, ci doar l-au reparatii intrucat era deteriorat, prin inlocuirea sarmei cu scanduri.
Coroborand cele de mai sus, instanta a constatat ca in cauza sunt incidente prev. art. 584 Cod civil, conform carora orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa, cheltuielile granituirii fiind suportate pe jumatate si ca, prin operatia de granituire se urmareste delimitarea proprietatilor învecinate prin semne exterioare si vizibile, delimitarea pe cale judecatoreasca putându-se realiza nu numai atunci când între proprietati nu au existat niciodata semne exterioare de hotar, ci si în situatia în care exista, dar sunt controversate, motiv pentru care va admite cererea formulata de reclamant si va stabili ca linia de hotar dintre imobilele partilor este aliniamentul 14-B, conform raportului de expertiza intocmit de expert A. C. ce face parte integranta din prezenta hotarare.
Intrucat, asa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza, gardul ce delimiteaza cele doua imobile se afla pe aliniamentul 14-16-17-6 si pe terenul proprietatea reclamantului, iar din probele administrate in cauza nu rezulta ca a fost edificat de parati, instanta constata ca cererea formulata de reclamant avand ca obiect obligarea paratilor in solidar la mutarea acestui gard pe linia de hotar dintre cele doua imobile este neintemeiata si o va respinge ca atare. Aceasta deoarece, potrivit art. 606 Cod civil, orice gard ce desparte doua proprietati se socoteste comun afara numai daca una singura dintre proprietati va fi ingradita, sau de nu va fi titlu sau posesiune indestulatoare care sa constate din contra. Acest text reglementeaza dreptul de proprietate pe cote-parti egale al proprietarilor fondurilor invecinate si prezuma coproprietatea fortata asupra gardului in favoarea proprietarilor celor doua fonduri. In cazul in care linia de hotar este contestata, cum este in speta dedusa judecatii, iar reclamantul nu a dovedit ca paratii au ridicat in mod abuziv respectivul gard pe terenul proprietatea sa, mutand astfel semnul exterior al limitelor de hotar, instanta a constatat ca in patrimoniul paratilor nu exista obligatia mutarii gardului.
In ceea ce priveste constructia identificata de expert raport, in planul de situatie anexat raportului de expertiza (fila 52) si in planul de situatie anexat raspunsului la obiectiuni formulat pentru termenul de judecata din 21.10.2011 (fila 147) ca fiind anexa 1, instanta a constatat ca partial, asa cum rezulta din planul de situatie de la fila 147, se afla pe terenul proprietatea reclamantului, motiv pentru care, in temeiul art. 480 Cod civil, conform caruia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, in limitele determinate de lege, va obliga paratii T. I. si T. M. sa desfiinteze anexa 1 astfel incat sa respecte linia de hotar stabilita in cauza.
Intrucat WC-ul aflat pe terenul imobilului cu nr. de conscriere 4 nu incalca linia de hotar ce desparte acest imobil de imobilul proprietatea reclamantului, instanta va respinge cererea formulata de reclamant avand ca obiect obligarea paratilor T. I. si T. M. la desfiintarea acestei constructii.
In ceea ce priveste fereastra deschisa in zidul casei proprietatea paratilor T. cu vedere spre imobilul reclamantului, instanta constata ca art. 611 si art. 612 Cod civil prevad obligatia proprietarilor a doua imobile vecine de a nu deschide ferestre de vedere la o distanta mai mica de 1,90 m si, intrucat fereastra in discutie are vedere directa asupra fondului reclamantului si se afla la o distanta de 75 cm. de actualul gard astfel cum a fost masurata de reclamant si paratii T. cu ocazia cercetarii la fata locului (fila 131), instanta constata ca cererea formulata de reclamant este intemeiata, motiv pentru care va obliga paratii T. I. si T. M. sa desfiinteze aceasta fereasta.
Avand in vedere ca, la termenul de judecata din data de 17.03.2011, instanta a admis exceptia lipsei calitatii Primariei municipiului Timisoara de reprezentant al paratului S. R., urmeaza a respinge actiunea precizata de reclamant la termenul de judecata din 21.10.2011 in contradictoriu cu paratul S. roman reprezentat de Primaria Municipiului Timisoara.
In baza art. 274 Cod pr. civila, a obligat paratul S. R. reprezentat de Municipiul Timisoara sa plateasca reclamantului suma de 471,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate cu purtarea prezentului proces, reprezentand ½ din onorariul de expert achitat de reclamant si paratii T. M. si T. I. la plata sumei de 16 lei, cu acelasi titlu, reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar corespunzator pretentiilor admise.
Împotriva sentinței civile nr._/30.11.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, au declarat recurs reclamantul Solomoș V. si pârâții T. I. si T. M., S. R. reprezentat de Municipiul Timișoara, prin Primar.
Prin recursul declarat de reclamantul S. V., s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în baza dispozițiilor art. 304 punct 9 cod pr. Civ., în sensul obligării pârâților T. I. și M. să desființeze în totalitate construcțiile identificate de raportul de expertiză și planul de situație anexat, întocmite de expert A. C. și identificate ca fiind: Anexa 1, Anexa 2 și WC, ca urmare a fostului că acestea încalcă dispozițiile art. 610 și 615 Cod Civil. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, învederează că în speță sunt incidente dispozițiile art. 610 cod civil, conform căruia: Cel ce face un put sau o privată lângă un zid fie comun sau nu; cel ce vrea să clădească un cămin sau vatră, o fierărie, un cuptor sau o sobă, să-i alăture un ocol de vite, sau cel ce vrea să puie lângă zid un magazin de sare, sau grămezi de materii corozive; e îndatorat să lase depărtarea prescrisă de regulamente și obiceiuri particulare asupra unor asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleași legi și regulamente spre a nu aduce vătămare vecinului.
Pentru a stabili care este distanța ce trebuia respectată pentru edificarea anexelor față de gardul reclamantului, în speță, obiceiul particular este cel avut în vedere de către pârâții T. I. și T. M. la edificarea imobilului casă. Astfel, instanța va putea obliga pârâții la a ridica construcțiile Anexa 1, Anexa 2 și WC deoarece acestea nu respectă aliniamentul casei, fiind astfel edificate pe linia de hotar dinte proprietatea acestora și a reclamantului.
De asemenea, în speță sunt incidente și dispozițiile art. Tot proprietarul este dator a-și face streașină casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului sau. Astfel cum au fost construite Anexa 2 și WC-ul nu numai că încalcă această obligație, dar mai mult, această situație nu poate fi remediată fără ridicarea acestora.
Pe cale de consecință, instanța trebuia să dispunea nu numai asupra construcției identificată drept Anexa 1, ci și cele amplasate pe linia de hotar, respectiv Anexa 2 și WC-ul. Instanța pronunțând această soluție a ignorat dispozițiile prevăzute de codul civil în materie, respectiv art. 610 și 615 cod civil.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului si modificarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul obligării pârâților T. I. si M. să desființeze în totalitate construcțiile identificate de raportul de expertiză și planul de situație anexat, întocmite de expert A. C. și identificate ca fiind: Anexa 1, Anexa 2 și WC, ca urmare a fostului că acestea încalcă dispozițiile art. 610 cod. Civil.
In drept: art. 610 și 615 cod civil.
Prin recursul declarat de pârâții T. I. si T. M., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței recurate, in sensul de a respinge capătul de cerere al reclamantului cu privire la demolarea anexei, identificata Anexa 1, in raportul de expertiza intocmit de expert A. C-tin.
In ceea ce privește desființarea ferestrei de vedere deschise in zidul casei pârâților T. I. si T. M., situata in Timișoara, ., solicită ca aceasta sa fie înlocuita cu o deschidere de aerisire, întrucât aceasta este aferenta camerei de alimente, fiind necesar un spațiu pentru aerisire. Cu cheltuieli de judecata.
In fapt, asa cum s-a arătat mai sus, critica soluția data de instanța de fond, doar in parte, si anume in ceea ce privește obligatia de a demola anexa 1 identificata astfel in raportul de expertiza si desființarea gemulețului care il au inspre proprietatea vecinului reclamant.
Asa cum rezulta din întregul material probator administrat in cauza s-a stabilit ca proprietarul parcelei nr. top. 8183 a ocupat o suprafața de 15 mp din . nr. top. 8195 a ocupat o suprafața de 16 mp din . proprietarii parcelei top. 8185 au ocupat o suprafața de 8 mp din .> De asemenea se stabilește ca suprafața parcelei recurentilor T. I. si M., in realitate este mai mica decât suprafața tabulara, înscrisa in CF nr._ Timișoara, cu 54 mp, aceasta diferența găsindu-se la proprietarul parcelei cu nr. top. 8186, insa acesta nu a fost chemat în judecata. Recurenții declară ca de la data cumpărării imobilului si pana in prezent l-au folosit in aceasta forma.
Tot expertul a stabilit ca deficitul de suprafața înregistrat în cazul parcelei reclamantului cu nr. top. 8184 si implicit in .. 8185 se datorează faptului ca toti proprietarii vecini au incalcat limitele tabulare.
De altfel, din întâmpinarea depusă, confirmata de declarațiile martorilor audiați in cauza rezulta ca de la data cand au cumpărat aceasta casa, respectiv din anii 1966, gardul care desparte cele doua proprietăți, a recurentilor si a reclamantului, a fost edificat atunci, in preajma anilor 1960, si nu a fost mutat niciodată de nimeni, recurenții doar reparându-l si înlocuind sarma cu scânduri, întrucât a fost foarte deteriorat. Acest gard comun celor doua proprietăți este in coproprietate forțată fata de proprietarii celor doua fonduri. Gardul a fost limita de hotar dintre cele doua proprietăți din anii 1960 si pana in prezent, nimeni nu a contestat aceasta limita si nu a fost mutat niciodată.
Acest gard este semnul de hotar dintre cele doua proprietăți de care instanța de judecata trebuia sa tina cont la stabilirea liniei de hotar, intre aceste două fonduri.
Instanța de fond a reținut in mod corect ca acest gard nu a fost edificat abuziv de către recurenți, motiv pentru care nu le revine obligația de a-l demola.
Conform raportului de expertiza, instanța indica linia de hotar intre proprietatea recurenților si a reclamantului aliniamentul 14- B.
Acest aliniament este dupa semnul vechi de hotar, adică acel gard comun celor doua proprietăți, in interior pe .>
Considera ca instanta de fond, desi a reținut corect prima parte a prevederilor art. 606 C.Civ., nu a luat in seama dispozițiile art. 585 coroborate cu prevederile art. 606 C.Civ., conform cărora proprietarul isi poate ingradi singur proprietatea, situație in care acel gard mutat pe linia noua de hotar nu va mai constitui gardul comun celor doua proprietăți.
Întrucât instanța nu a reținut obligația recurenților de a muta gardul comun, atunci nici fixarea liniei de hotar intre cele doua proprietăți, conform raportului de expertiza nu se mai impune si pe cale de consecința nu se mai impune nici demolarea anexei 1 edificata de recurenți, deoarece se păstrează in continuare ca linie de hotar intre cele doua proprietăți vechiul gard comun.
In ceea ce privește fereastra de vedere edificata in casa pe ., cu vedere spre imobilul reclamantului, aceasta nu poate fi catalogata ca o fereastra de vedere, având dimensiuni de aprox. 20/10 cm si la inaltimea de 2m, aceasta fiind folosita de recurenți ca o deschizătura pentru aerisirea camerei de alimente care este aferenta acelei ferestre.
Întrucât nu pot sa o închidă in totalitate, deoarece utilitatea acesteia nu este de vedere, nu este o fereastra de vedere ci o aerisire, solicita instanței ca utilitatea acesteia sa fie păstrata, in sensul de a o înlocui cu o deschizătura pentru aerisire, in limitele legale.
In aceste condiții, daca deschizătura acesteia va fi redusa si nu închisa in totalitate, raportat la distanta de la aceasta si gardul dintre cele doua proprietăți, atunci se vor respecta si prevederile art. 611-614 C.Civ.
In concluzie, solicita admiterea recursului asa cum a fost motivat, cu cheltuieli de judecata.
Prin recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de Municipiul Timișoara, prin Primar, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind netemeinică si nelegală, pentru următoarele motive:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, neținând cont de punctul lor de vedere cu privire la proba administrată in cauză și de dispozițiile legale aplicabile în speță.
Având in vedere aceste aspect, solicită în probațiune încuviințarea unei contraexpertize tehnice judiciare care să stabilească linia de hotar însă în urma măsurării tuturor parcelelor cu care se învecinează ..
Mai mult decât atât, pârâții apreciază faptul că pentru elucidarea litigiului era necesară improcesarea tuturor proprietarilor parcelelor vecine cu ..
Prin întâmpinarea formulată în prezentul dosar, instituția a precizat faptul că nu este de acord cu suportarea cheltuielilor ce le-ar presupune efectuarea expertizei de specialitate în prezenta cauza, întrucât consideră că, atâta vreme cât reclamantul a inițiat acest demers procedural, la acest moment, acesta este singurul în măsură sa suporte cheltuielile ocazionate cu administrarea unei astfel de probe prin care înțelege să-și dovedească astfel solicitările, solicitări care de altfel îi profită.
Cu toate acestea, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul S. V., obligând pârâtul S. R. reprezentat de Municipiul Timișoara să plătească reclamantului suma de 471,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Având în vedere acest aspect solicită admiterea recursului si respingerea dispoziției instanței cu privire la obligarea instituției de a plăti cheltuielile de judecată, ținând cont și de faptul că instituția nu este în culpă procesuală, precum și de faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 274 C.P.Civ.
Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere faptul că prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, cât și la răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. A. C., s-a învederat instanței de judecată faptul că nu sunt de acord cu concluziile acestuia.
Astfel, potrivit evidentelor Serviciului Banca de Date Urbane și cadastru din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, reiese faptul că punctul 1 din planul de situație nu coincide cu limita planului Sarmes intre cele doua proprietăți, iar proprietarii imobilului cu nr. top. 8183 s-au extins si ocupa o suprafața de aprox 23 mp din imobilul cu nr. top. 8184 din care o parte este ocupat de construcție.
Mai mult decât atât, imobilul cu nr. top. 8184 este afectat in partea din spate si de extinderea imobilului cu nr. top. 8195.
În urma suprapunerii planurilor de carte funciara Sarmes si planului de situație s-a constatat ca imobilul cu nr. top. 8185 este extins peste imobilul cu nr. top. 8184 cu aprox. 20cm doar in partea din spate a imobilului, iar la frontul stradal este extins imobilul cu nr. top. 8184 peste limita imobilului cu nr. top. 8185.
Prin sentința atacată se propune mutarea limitei de proprietate in .. 8185 diminuând astfel suprafața acesteia. De asemenea, se modifica si forma parcelei, astfel limita de nord a parcelei nu mai este continua.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, se reiterează solicitarea instituției privind încuviințarea unei contraexpertize tehnice judiciare, care să stabilească linia de hotar în urmă măsurări tuturor parcelelor cu care se învecinează . improcesarea tuturor proprietarilor parcelelor vecine cu .> Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii privind recalificarea căii de atac din recurs în apel, iar pe fond admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de S. V. față de instituție.
În drept: art. 304 pct. 8 și 9 C.P.Civ.
Prin întâmpinarea formulată de reclamantul recurent S. V., s-a solicitat, față de recursul pârâților T. I. și M., respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Motivele ce vin în susținerea recursului nu aduc o critică concretă sentinței pronunțate de instanța de fond. Nu sunt invocate nici unul din motivele de recurs puse la îndemână de către legiuitor justițiabililor în art. 3041; de altfel nu se invocă nici un temei de drept, dispozițiile art. 302 nefiind întrunite.
Singurele apărări fac trimitere la faptul (de altfel necontestat) sunt cele referitoare la faptul că gardul ce stabilește în prezent linia de hotar, a fost construit de foarte mulți ani, precum și faptul că acesta nu ar fi fost mutat niciodată. Toate aceste aspecte nu pot constitui apărări în prezenta cauză. Faptul că acest gard a fost construit cu foarte mulți ani în urmă nu înseamnă că el se află pe aliniamentul corect. Acest lucru este de altfel și explicabil, el datorându-se instrumentelor rudimentare de topografie existente la acea vreme. Actuala identificare a liniei de hotare este făcută cu cele mai avansate instrumente de calcul și topografie, respectiv GPS, dispozitiv ce face o măsurătoare prin intermediul sateliților geostaționarei, posibilitățile de eroare fiind excluse. Având în vedere aceste mijloace tehnice, ori câte măsurători ar fi făcute, acestea vor fi identice. Or, din această perspectivă, susținerea cum că actuala poziționare a gardului este foarte veche nu poate fi primită ca o apărare pertinentă.
În continuare, motivarea vine în susținerea recursului cu o . „deducții logice" ce nu numai că nu prezintă interes, dar nu au nici logică, cu atât mai puțin vreo esență juridică. Singura concluzie ce poate fi reținută este că recurenții înțeleg să nu respecte dispozițiile sentinței de a ridica construcția și a muta gardul. Susținerile sunt cu atât mai neavenite cu cât recursul este redactat de către un avocat.
Criticile aduse față de dispoziția instanței de a închide fereastra de vedere spre imobilul reclamantului, sunt de asemenea neavenite. Dispozițiile Codului civil privind servitutea de vedere nu disting între o fereastră mai mare sau mai mică, nici nu indică vreo dimensiune maximă sau minimă. Singurul aspect ce este luat în considerare este faptul că deschiderea oferă vedere spre imobilul învecinat. Or, atâta timp cât această cerință este îndeplinită (vedere directă spre imobilul învecinat), ea trebuie închisă. Nici motivarea cum că ea servește pentru aerisirea unei cămări nu este suficientă, normele legale în materie fiind imperative.
Se solicită, de asemenea, înlocuirea acesteia cu o „deschizătură pentru aerisire în limitele legale”, fără a se indica care este temeiul juridic pentru o astfel de cerere. Părerea reclamantului este că cererea are natura unei cereri reconvenționale, or ea nu a fost nici formulată în termenul legal nici timbrată pentru a putea fi pusă în discuția părților și administrat un probatoriu adecvat. Pe cale de consecință, această „apărare” trebuie înlăturată ca netemeinică și nelegală.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Față de recursul Statului R. reprezentat de Municipiul Timișoara prin Primar, se solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În principal, se solicită respingerea cererii de recalificare a căii de atac a recursului în apel, dispozițiile art. 2821 cod pr. civ. fiind suficient de explicite, constatând că în mod corect a fost stabilit recursul ca fiind calea de atac legală.
Pe fond, solicită a se observa că nu se înțelege care este interesul ce se dorește a fi atât de protejat cu atât vehemență. Care este critica concretă adusă sentinței pronunțate de instanța de fond. De ce este „acțiunea formulată de reclamant netemeinică și (mai ales) nelegală. Cu atât mai mult cu cât acesta are calitatea doar de nud proprietar. Dimpotrivă, consideră că interesul (chiar comun) este de a stabili în mod corect linia de despărțire dintre proprietăți.
Aprecierea conform căreia trebuiau citați toți proprietarii parcelelor vecine este greșită, cu atât mai mult cu cât expertiza pe care se sprijină sentința a făcut o identificare corectă atât a percelelor părților din proces, precum și a celor învecinate, determinând astfel în mod corect traseul liniei de hotar cu toate parcelele învecinate cu cea a reclamantului.
Faptul că recurenta nu a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză nu este suficient pentru a admite efectuarea unei noi expertize. De altfel, administrarea acestei probe în calea de atac a recursului este inadmisibilă.
Nemulțumirea față de obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate denotă faptul că nu se cunosc dispozițiile art. 274 cod pr. civ., instanța de fond procedând în mod corect.
Susținerile ce vin în sprijinul efectuării unei noi expertize nu își găsesc locul în motivarea unui recurs. Aceste apărări puteau fi invocate eventual în fața primei instanțe.
În secundar, se solicită constatarea nulității recursului deoarece norma legală, respectiv art. 3021 al. 1, lit. c) Cod. Pr. Civ., impune ca, cererea de recurs să cuprindă, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază recursul sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 304 punct 8 și 9 cod pr. Civ., dar dezvoltarea motivelor de recurs nu cuprinde nici o referire la aceste dispoziții.
Astfel, art. 304 punct 8 cod. pr. civilă reglementează ca motiv de recurs, situația în care: instanța interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia; Or recurenta nu indică care este actul dedus judecății, nici care este natura ori înțelesul schimbat de către instanță. Pe cale de consecință, această critică nu poate fi primită, recursul declarat prin prisma acestui temei de drept apare ca fiind nul. De altfel, hotărârea recurată este corect motivată și sprijină întrutotul dispozitivul acesteia, neexistând nici omisiuni, nici contradicții în cuprinsul acesteia.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 304 punct 9 cod pr. civ., acestea pot fi incidente atunci când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii. Or, susținerea recurentei nu este sprijinită de o motivare, neindicându-se care sunt normele legale încălcate sau greșit aplicate de către instanță prin sentința pronunțată. Pe cale de consecință, această critică nu poate fi primită, recursul declarat prin prisma acestui temei de drept apare ca fiind nul. De asemenea, sentința nu este lipsită nici de temei legal, aceasta fiind motivată atât în fapt cât și în drept.
În drept: art. 115 și 274 cod pr. civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, pe care le va analiza coroborat, urmând a le răspunde prin considerente comune, precum și din perspectiva dispozițiilor art. 304 ind.1 c. proc. civ., tribunalul reține următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, în speță, finalitatea urmărită de petiționarul S. V. prin declanșarea demersului judiciar pendinte, este asigurarea suprafeței tabulare, chiar în detrimentul părților învecinate; Acesta fiind și motivul pentru care a înțeles să revendice porțiunea de teren ce îi lipsește în vederea asigurării suprafeței tabulare, cu consecința obligării pârâților-intimați la demolarea construcțiilor pretins aflate parțial pe terenul său, neurmărind, în realitate, reconstituirea liniei vechi de hotar. Că nu a înțeles să-și intituleze acțiunea introductivă ca fiind una în revendicare, dublată de o grănițuire, nu are relevanță, instanțele judecătorești fiind datoare, în temeiul rolului activ reglementat de art. 129 alin. 4 și 5 c. pr. civ., în corelație cu art. 84 c. pr. civ. să dea calificarea juridică ce rezultă din situația de fapt expusă de reclamant și din interesul judicios urmărit de acesta.
Or, este binecunoscut principiul consacrat implicit de dispozițiile legii nr. 7/1996 republicată (în al său art.32), privind inopozabilitatea înscrierilor de carte funciară cu privire la întinderea drepturilor reale. Zis altfel, cartea funciară nu garantează întinderea suprafețelor achiziționate de către părțile litigante. Abstracție făcând că în speță, specialistul a constatat un minus în întinderea cantitativă și a terenului aflat în proprietatea pârâtului S. R. reprezentat de Primăria Timisoara prin Primarul Municipiului Timisoara și în folosința pârâților T. I. și T. M. și că minusul constatat în întinderea cantitativă a terenului s-ar datora și altor parcele limitrofe. Se impune a se sublinia și că minusul constatat la un teren nu poate fi pus, parțial, pe seama eventualului surplus constatat la . sau surplusuri putând fi identificate și în parcelele învecinate și își găsesc explicația, de cele mai multe ori, în multiplele dezmembrări și divizări anterioare, dar și a lipsei preciziei măsurătorilor, ori a superficialității cu care s-au făcut.
Tribunalul reamintește că acțiunea în revendicare este mijlocul procesual prin care proprietarul deposedat de bunul-proprietatea sa solicită retrocedarea acestuia de la posesorul - neproprietar. Or, în speță, nu s-a dovedit, în urma probatoriului administrat, că pârâții-intimați ar ocupa în mod abuziv o parte din terenul-proprietatea reclamantului, pentru a deveni admisibil un așa demers judiciar.
Abstracție făcând de faptul că reclamantul - dobândind terenul în proprietate, în temeiul unei legi speciale - aceea cu nr. 18/1991 a fondului funciar, avea a ataca Ordinul emis de Prefectul județului T. în finalul parcurgerii procedurii necontencioase reglementate de art. 36 alin.5 din legea cu nr. 18/1991, existând așadar o procedură și o cale specială de atac, dacă se considera nemulțumit de măsurătorile efectuate cu ocazia punerii sale în posesie și a configurării în spațiu a terenului atribuit în proprietate prin Ordinul cu nr. 1374/25.10.2000 (fila 36 din dosarul instanței de recurs). Zis altfel, petiționarului nu îi era îngăduit să repună în discuție configurația terenului atribuit în cadrul unei proceduri speciale printr-o acțiune de drept comun, când avea la dispoziție o cale specială. C. nemulțumirea petiționarului rezidă, în mod evident, așa cum supra s-a anunțat, în neasigurarea, în fapt, a întinderii cantitative a terenului atribuit în proprietate, căutând diferența la unii dintre proprietarii limitrofi (stabilirea unei noi linii de hotar și obligația de a demola gardul existent și edificatele ce pretins i-ar încălca proprietate fiind numai consecințe ale admiterii petitului vizând revendicarea).
Nu se poate spune nici că petiționarul, la data achiziționării construcției și, mai apoi, a obținerii Ordinului nr. 1374/25.10.2000 de atribuire în proprietate, nu a avut reprezentarea configurației în spațiu a terenului bine delimitat și împrejmuit - așa cum atestă chiar expertul topograf numit în cauză, aspect confirmat mai apoi și de proba testimonială (declarațiile martorilor C. G., C. E. - fostul proprietar al imobilului, T. O. si H. I.) - cu un gard încă din anul 1960, gard ce nu a fost mutat de parații T. I. si T. M. de când au cumpărat casa, ci doar reparat, înlocuindu-se unele componente ale acestuia ( sârma cu scânduri).
Devenind astfel îngăduită și chiar obligatorie concluzia că petiționarul S. V. - în lipsa dovedirii unei deposedări abuzive, ori a mutării gardului ce delimita cele două proprietăți de mai mult de 40 de ani, anterior dobândirii imobilelor în proprietate de către actualii proprietari -, nu putea invoca neasigurarea suprafeței tabulare pentru a provoca și stabili, pe cale judiciară, o nouă delimitare a celor două proprietăți limitrofe care să îi asigure întinderea cantitativă din titlul de proprietate prevalat.
Așa stând lucrurile, se conturează îndeajuns de credibil și concluzia că în mod eronat a procedat judecătoria la stabilirea unei noi linii de hotar, păstrând însă și gardul actual (ceea ce ar fi condus, în realitate la coexistența a două linii de hotar, cea actuală delimitată prin gardul ce nu a fost demolat jurisdicțional, și cea nouă dispusă conform expertizei).
Păstrând actuala linie de hotar, este evident că nu se impune nici demolarea anexelor construite de pârâții T. I. și T. M. pe terenul aflat în proprietatea pârâtului S. R. reprezentat de Primarul Municipiului Timișoara.
Cu privire la fereastra pretins a fi de vedere, cu dimensiuni de aproximativ 10cm/20cm, situată la o înălțime de 2m în zidul casei pârâților și deservind cămara acestora, tribunalul observă că reclamantul-recurent S. V. nu contestă (nici în fața primei instanțe nici în calea de atac) susținerile pârâților T. în sensul că la epoca achiziționării imobilelor construcții, inclusiv de către reclamant, în anul 1998, fereastra era deja confecționată (și nici în ceea ce privește destinația acesteia). Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că fereastra în discuție a fost făcută și, mai apoi, tolerată, cu consimțământul foștilor proprietari ai imobilului - aflat în prezent în proprietatea reclamantului, atrăgând astfel incidența în speță a dispozițiilor art. 611 din codul civil de la 1864 și care spun că „unul din vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt, nici într-un chip, fereastră sau deschidere într-un zid comun”. Se poate prezuma așadar că reclamantul, la epoca dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului construcție, a acceptat implicit fereastra deja existență în zidul imobilului pârâților.
Mai mult, reclamantul nu a afirmat niciodată că pârâții T. I. și T. M. ar fi executat fereastra după ce el a cumpărat imobilul.
De altă parte, reclamantul-recurent nu s-a supus exigențelor de probațiune și nu a probat, în condițiile de exigență ale imperativului art. 1169 cod civil că fereastra ar fi de vedere și nu de aerisire cum se apără pârâții prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, dimensiunile acesteia nefiind de natură a exclude cea din urmă ipoteză - avansată de pârâți și necombătută prin mijloace de probațiune specifice de către reclamant. Și aceasta în condițiile în care lucrarea de specialitate întocmită în cauză nu amintește nimic de fereastra în discuție, iar procesul-verbal de cercetare la fața locului nu a fost dresat în condițiile de contradictorialitate cerute de regulile de procedură civilă
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul apreciind ca fiind întemeiate criticile aduse de recurenții T. I. și T. M., precum și de S. R. reprezentat de Primaria Timisoara prin Primarul Municipiului Timișoara, și nefondate reproșurile aduse de reclamantul S. V..
Context în care va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant S. V. contra sentinței civile nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. I., T. M., S. R. prin Municipiul Timișoara reprezentat de al său Primar.
Va admite recursurile declanșate de către recurenții-pârâți T. I., T. M., precum și de S. R. prin Municipiul Timișoara prin Primar contra aceleiași sentințe, date în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. V..
Va modifica sentința recurată în sensul că va respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții T. I., T. M., S. R. prin Municipiul Timișoara prin Primar și S. R. prin Primăria Municipiului Timișoara.
În temeiul art. 274 c. proc. civ., va obliga recurentul S. V. - aflat în culpă procesuală, la plata către intimații T. I. și T. M. a sumei de 919,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în calea de atac a recursului, reprezentând onorariu avocațial achitat cu chitanța nr. 337/30.03.2012, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant S. V. contra sentinței civile nr._/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. I., T. M., S. R. prin Municipiul Timișoara reprezentat de al său Primar.
Admite recursurile declanșate de către recurenții-pârâți T. I., T. M., precum și de S. R. prin Municipiul Timișoara prin Primar contra aceleiași sentințe, date în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. V..
Modifică sentința recurată în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții T. I., T. M., S. R. prin Municipiul Timișoara prin Primar și S. R. prin Primăria Municipiului Timișoara.
Obligă recurentul S. V. la plata către intimații T. I. și T. M. a sumei de 919,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în calea de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2012.
Președinte Pentru judecător A.-M. N., Judecător
A. A. promovată la C.A.T., Z. H.
Semnează Președinte,
E. S.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. I.B./A.T.
Ex. 2/12.06.2012
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 643/2012. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1377/2012.... → |
|---|
