Obligaţie de a face. Decizia nr. 773/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 773/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 773/R
Ședința publică din 21.06.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: Z. H.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul I. Național de C.-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „U.-Încerc” împotriva sentinței civile nr._/26.04.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. P. Timișoara având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic C. A., pentru intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 14.06.2012, a fost depusă întâmpinare de către intimata U. P. Timișoara.
Reprezentantul intimatei depune delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului conform motivelor expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr._ , reclamanta U. P. Timișoara, în contradictoriu cu paratul I. Național de C.-Dezvoltare în Construcții și Economia Construcțiilor Incerc București - Filiala Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul la eliberarea acordului în vederea unificării parcelelor având numerele Topo 9518/2, .. 2 și 9518/3/1 din CF nr._ Timișoara cu . 9518/3/2, .. 1 din CF nr._ Timișoara.
Prin sentința civilă nr._/26.04.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a luat act că reclamanta U. Politehnică Timișoara renunță la judecarea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul I.
de C.-Dezvoltare în Construcții și Economia Construcțiilor - Încerc prin Filiala Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, văzând cererea de renunțare la judecata depusa în ședința publică din data de 18.04.2011, având in vedere dispozițiile art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă - „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”, a ținut seama de manifestarea de voință a creditoarei și a luat act de renunțarea la judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului pârâtul I. Național de C.-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „U.-Încerc”, înregistrat pe rolul Tribunalului T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, la data de 23.06.2011, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a fi obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea căii de atac,s-a reproșat judecătoriei eludarea dispozițiilor art. 246 alin.3 din codul de procedură civilă, potrivit cărora reclamanta avea a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, întrucât renunțarea la judecată s-a efectuat după comunicarea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.04.2012, în temeiul disp. art. 99 al. 2 din HCSM nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a transpus cauza spre soluționare Secției I Civilă a Tribunalului T..
Cauza a fost reînregistrată sub nr._, la data de 24.05.2012, pe rolul Tribunalului T. - Secția I Civilă.
Astfel, cauza rămânând fără obiect, iar intimata nemaijustificând un interes cert și actual, la termenul din 18.04.2011 a depus copie după hotărârea susmenționată și a solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecată, aceasta pronunțând sentința civilă nr._/26.04.2011.
Intimata a solicitat instanței să rețină faptul că motivul renunțării sale la judecată rezidă în emiterea de către Consiliul Local al Municipiului Timișoara a Hotărârii nr. 18/25.01.2011 în cuprinsul căreia se dispune și operațiunea de dezlipire și ulterior de alipire a parcelelor pentru care intimata a solicitat inițial acordul recurentului pârât în vederea efectuării acestor operațiuni.
Renunțarea sa la judecată a intervenit în urma emiterii Hotărârii de Consiliu Local nr. 18/25.01.2011, care prin conținutul său a lăsat întregul său demers juridic fără obiect; aceasta a fost, de altfel, factorul extern care a determinat renunțarea intimatei la judecată și nicidecum nu a reprezentat exteriorizarea unui proces intern de voință, determinat de vreun demers al recurentei pârâte, culpa procesuală a acesteia aparținându-i în totalitate și menținându-se.
În drept, a invocat prevederile art. 115 C.pr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma unicului motiv de recurs formulat, vizând neacordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul reține următoarele:
În adevăr, la o analiză superficială a cauzei pendinte, s-ar putea conchide că ar fi incidente dispozițiile alin. 3 apartenent art. 246 din legea procedurală civilă, de vreme ce actul de dispoziție al reclamantei-intimate a intervenit după comunicarea cererii de chemare în judecată, iar pârâtul-recurent a solicitat obligarea celei dintâi la plata cheltuielilor de judecată. Numai că speța pendinte comportă anumite particularități.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, se observă că demersul judiciar pendinte a fost provocat de atitudinea pârâtului-recurent care, în virtutea calității sale de titular al unui drept de administrare a refuzat în mod constant (atât înainte de inițierea litigiului pendinte, cât și pe parcursul lui) să își exprime acordul necesar petiționarei în vederea unificării parcelelor având numerele topo 9518/2 și 9518/3/1 din CF nr._ Timișoara cu ./2 din CF nr._ Timișoara (operațiune necesară în vederea finalizării procedurilor de intabulare a clădirii „ASPC" - aflată în proprietatea intimatei -, urmate de obținerea Autorizației de Construcție, în scopul efectuării lucrărilor urgente de reparații capitale la aceasta). Că este așa, rezultă cu îndestulătoare evidență din înscrisurile depuse la dosarul inițial de fond (filele 7-14) ce probează demersurile efectuate de reclamantă în vederea obținerii acordului pârâtului, precum și refuzul nejustificat al celui din urmă. Prin întâmpinarea formulată în același dosar cu nr._ (filele 68. 69) pârâtul-recurent își menține aceeași atitudine de a se opune la demersurile reclamantei și de a refuza să își exprime acordul necesar în vederea obținerii autorizației de construire. Mai mult, prin notele de ședință depuse în dosarul judecătoriei îi repudiază chiar și legitimarea de a întreprinde astfel de operațiuni (fila 8).
Numai că prin Hotărârea de Consiliu Local nr. 18/25.01.2011 emisă de Consiliul Local al Municipiului Timișoara se aprobă efectuarea lucrărilor de dezlipire și ulterior de alipire a parcelelor respective. Context în care cauza pendinte a rămas practic fără obiect, de vreme ce reclamanta și-a atins scopul urmărit, dar nu ca urmare a schimbării poziției procesuale a pârâtului, ci ca o consecință a emiterii unui act administrativ de către autoritatea locală în acest sens.
În atare situate, reclamanta, nemaiavând interes în continuarea demersului judiciar pendinte, a înțeles să uzeze de instituția renunțării la judecată reglementată de art. 246 alin. 1 din legea procedurală civilă. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că în speță nu avem de-a face cu un act de dispoziție clasic, în accepția normei legale supra anunțate, ci cu o renunțare atipică, generată de rămânerea fără obiect a demersului litigios.
De altă parte, tribunalul amintește că acordarea cheltuielilor de judecată este condiționată de dovedirea culpei procesuale a părții, în condițiile de exigență ale răspunderii civile delictuale. Or, în speță nu se poate identifica o culpă procesuală a reclamantei, de vreme ce demersul judiciar a fost provocat de refuzul pârâtului-recurent (ce refuzase să își dea acordul la efectuarea operațiunilor necesare supra anunțate) și, ulterior, urmare a emiterii unui act administrativ de autoritate, a rămas fără obiect și fără interes, finalitatea urmărită de reclamantă fiind atinsă.
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declanșat de recurentul I. Național de C.-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „U.-Încerc” contra sentinței civile nr._/26.04.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. P. Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de recurentul I. Național de C.-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă „U.-Încerc” contra sentinței civile nr._/26.04.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. P. Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. Z. H. D. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/29.06.2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 468/2012. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2058/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
