Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 402/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 402/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/R
Ședința publică din 4 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1925/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. V., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, în reprezentarea recurentului, lipsă, avocat V. M. F., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, conform motivelor expuse în cuprinsul cererii, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanta presedintiala fara citarea partilor înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 05.02.2013, reclamantul C. G. a chemat in judecata pârâtul A. V. si a solicitat sa se dispuna evacuarea acestuia din imobilul pe care il foloseste in prezent cu incalcarea obligatiilor contractuale asumate, imobil situat pe ., in Timisoara, cu cheltuieli de judecata.
În motivare reclamantul a arătat că, in calitate de mandatar a numitei T. F. proprietara imobilului, a inchiriat paratului imobilul situat in Timisoara ., prin contractul de inchiriere la data de 15.10.2010, valabilitatea acestuia fiind pana la 15.09.2014. Ca, la scurt timp dupa ce a inchiriat paratul a inregistrat mari restante la plata chiriei, a inceput sa deterioreze spatiul inchiriat, in prezent fiind grav avariate parti ale imobolului de alte persoane care locuiesc in spatiu cu invoiala paratului. A mai aratat reclamantul ca paratul a subinchiriat spatiul inchiriat altor persoane, cu incalcarea dispozitiilor contractuale. Din luna noiembrie 2012 paratul nu a mai platit chiria, iar din perioada respectiva a subinchiriat imobilul unor persoane necunoscute care refuza atat parasirea imobilului cat si plata chiriei.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 274 si 581 c.pr.civ.
Cererea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
La cerere reclamantul a anexat in xerocopie contract de inchiriere din 15.10.2010, procura judiciara autentificata sub nr. 937 din 21.10.2002, carte de identitate din 05.06.2011 si 20.04.2011, dovada introducerii actiunii intemeiata pe dreptul comun.
Paratul nu a formulat întâmpinare in cauza.
Prin sentința civilă nr. 1925/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată pe cale de ordonanta presedintiala de reclamantul C. G. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat V. M. F., A., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul A. V., cu ultimul domiciliu cunoscut in Timisoara ., jud. T..
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
La data de 15.10.2010 reclamantul si paratul au incheiat un contract de inchiriere avand ca obiect transmiterea folosintei spatiului din Timisoara, ..
Art. 581 al. 1 C.pr.civ. prevede ca “instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii”, din acest text legal rezultand ca admisibilitatea cererii este conditionata de indeplinirea cumulativa a trei conditii: neprejudecarea fondului dreptului, urgenta si vremelnicia masurii luate pe calea ordonantei presedintiale.
De esenta ordonantei presedintiale este caracterul urgent si vremelnic al masurilor care se pot lua pe acesta cale, respectiv ca, pe cale de ordonanta presedentiala nu se pot lua masuri definitive, care privesc rezolvarea fondului dreptului litigios, ci numai masuri provizorii care tind sa pastreze un drept periclitat prin intarziere sau sa preintampine o paguba iminenta si ireparabila, ori cand pastrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente nu se poate realiza in mod eficient pe calea actiunii de drept comun.
Reclamantul nu a dovedit paguba iminenta si ireparabila conform prev. art. 1169 Cod civil, iar de la data la care se pretinde ca paratul nu a mai platit chiria pana la introducerea actiunii care face obiectul prezentului dosar au trecut mai mult de 13 luni, astfel ca nu s-a facut dovada existentei urgentei care sa justifice evacuarea chiriasului. Tot astfel, reclamantul nu a dovedit ca persoanele carora paratul le-ar fi subinchiriat spatiul l-ar fi deteriorta . sa justifice reparatii urgente.
De asemenea, desi reclamantul a facut dovada inregistrarii pe rolul instantei a unei cereri intemeiata pe prevederile dreptului comun avand ca obiect rezilierea contractului de inchiriere, evacuarea chiriasului si obligarea paratului la plata chiriei incepand cu luna noiembrie a anului 2011, admiterea cererii de ordonanta presedintiala ar rezolva fondul litigiului dintre parti si ar produce efecte definitive, trecand peste caracterul vremelnic si de conservare a dreptului pe care il are procedura speciala a ordonantei presedintiale.
Avand in vedere cele aratate mai sus, deoarece reclamantul nu a probat indeplinirea conditiilor cumulative de admisibilitate a ordonantei presedintiale, in baza dispoz. art. 1169 C.civil raportat art. 581 al. 1 C.pr.civ. prima instanta a respins cererea acestuia ca nefondata, raporturile dintre parti urmand sa fie lamurite pe calea unor actiunii de drept comun.
Deoarece reclamantul se afla in culpa procesuala, in baza dispoz. art. 274 C.pr.civ. prima instanta nu a acordat cheltuielile de judecata efectuate de acesta.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamantul C. G., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat ca fiind fondat, modificarea, în tot, a hotărârii judecătorești atacate, rejudecarea cauzei în fond; admiterea Ordonanței președințiale pentru motivele arătate ca fiind întemeiată și, și pe cale de consecință să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul pe care îl folosește în prezent cu încălcarea obligarea contractuale asumate, imobil situat în Municipiul Timișoara, ., județul T.; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în primă instanță și în recurs, conform documentelor anexate prezentei acțiuni, conform prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă.
Însusținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, recurentul apreciază că hotărârea judecătorească atacată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 581 din actul normativ mai sus menționat, context în care are în vedere următoarele considerente, astfel:
Pârâtul a început să nu dea importanța necesară obligațiilor asumate prin contract, în sensul că a înregistrat mari restanțe la plata chiriei, a început să deterioreze spațiul închiriat și nu a acordat nici o îngrijire acestuia, în prezent părți ale imobilului fiind forte grav avariate de alte persoane care locuiesc în acest spațiu cu învoiala pârâtului.
De asemenea, pârâtul a subînchiriat, fără nici o formă legală și fără permisiunea reclamantului, imobilul unor persoane necunoscute reclamantului, cu toate că și-a asumat clauza potrivit căreia „Nu este permisă subînchirierea apartamentului către terțe persoane” obligație pe care a încălcat-o, persoane care, pe lângă faptul că nu-i acordă nici o îngrijire și nici o reparație, au contribuit la deteriorarea semnificativă a acestuia, fiind în situația de a fi întreruptă distribuirea apei potabile și a energiei electrice pentru neplata facturilor și chiar debranșarea de la aceste utilități.
Menționează faptul că începând cu luna noiembrie 2011 pârâtul nu a mai plătit chiria, iar din perioada respectivă a subînchiriat imobilul unor persoane necunoscute care refuză atât părăsirea imobilului cât și plata chiriei și a facturilor de întreținere, aceste persoane fiind mult timp sub influența băuturilor alcoolice.
Pentru aceste motive reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâtul mai sus menționat, demers judiciar prin care a solicitat rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de 15.10.2010 în Municipiul Timișoara din vina exclusivă a chiriașului, conform prevederilor art. 102 din Legea nr. 71 /2011 și art. 1430 și următoarele, din vechiul Cod civil; evacuarea chiriașului din imobilul pe care îl folosește în prezent cu încălcarea obligarea contractuale asumate, imobil situat în Municipiul Timișoara, ., județul T.; obligarea pârâtului la plata chiriei restante, începând cu luna noiembrie 2011 și până la evacuarea sa din imobil, conform prevederilor art. 998 din vechil cod civil și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat, conform documentelor anexate prezentei acțiuni, conform prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă.
Demersul judiciar menționat constituie obiect al dosarului civil nr._, aflat pe rol la Judecătoria Timișoara, cu termen de judecată la data de 14.03.2013.
Față de împrejurarea că există serioase indicii că imobilul la care a făcut referire se află într-o serioasă stare de degradare datorită comportamentului manifestat de pârât și de persoanele care locuiesc în prezent în acest imobil, faptul că este iminentă întreruperea distribuirii apei potabile și a energiei electrice pentru neplata facturilor și chiar debranșarea de la aceste utilități, cât și faptul că toate demersurile recurentului pentru evacuarea pârâtului și a persoanelor care locuiesc în prezent în imobilul la care a făcut referire, apelând inclusiv la sprijinul organelor de poliție, s-au dovedit ineficiente, acestea refuzând să plece invocând continuu, valabilitatea contractului de închiriere a cărui reziliere o solicită prin prezentul demers judiciar, a apreciat și apreciază, în continuare, faptul că demersul judiciar inițiat este întemeiat și justificat.
Pe de altă parte, recurentul crede, cu tărie, că în cauza de față că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru ca un astfel de demers juridic să fie admis, astfel că, potrivit prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, prezentul demers juridic este un caz grabnic care dă dreptul instanței de judecată să ordone măsuri vremelnice pentru păstrarea unui drept care îi aparține și pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara în situația în care pârâtul ar continua să mai locuiască în imobilul situat în Municipiul Timișoara, ., județul T., cu casă și grădină în suprafață totală de 569 m.p., nr. top._ și_, înscris în CF nr._ Timișoara.
Față de cele prezentate solicită admiterea recursului formulat ca fiind întemeiat și fondat, modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, rejudecarea cauzei în fond și, pe cale de consecință, admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, ca fiind întemeiată și, pe cale de consecință solicită evacuarea pârâtului și a celorlalte persoane din imobilul pe care îl folosește în prezent cu încălcarea obligațiilor contractuale asumate și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
În drept, invocă prevederile art. 274, 304 pct. 9 și 581 din codul de procedură civilă și dispozițiile art. 1169 din Codul civil.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa sa de la dezbateri conform prevederilor art. 242 alineat ultim din Codul de procedură civilă.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate, pentru considerentele reținute de prima instanță, la care se adaugă cele ce succed.
Așa cum, cu îndestulătoare evidenta, rezulta din expunerea rezumativa a lucrărilor dosarului, în speța, tema pretențiilor si a probațiunii poarta asupra obligării pârâtului-intimat, pe calea sumara a ordonanței președințiale la acte IN FACIENDO. Altfel spus, la evacuarea lui, pe calea sumara a ordonanței președințiale, din imobilul deținut în temeiul unei locațiuni de drept comun, al cărei termen expiră în anul 2014.
În adevăr, prin al său alin. (1), art. 581 apartenent legii procedurale civile, zice ca „instanța va putea ordona masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Ceea ce, trimite îndeajuns de clarificator și tranșant la concluzia că admisibilitatea ordonanței - în limita celor dintâi ipoteze - este condiționata de urgență și de caracterul vremelnic al măsurii solicitate; si, mai apoi, ca cele doua din urmă condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, rămân subsumate obligației instanței de a nu prejudeca fondul cauzei, așa cum, în speța, nejudicios se tinde; de vreme ce, disputa procesuala poartă asupra expulzării pârâtului-intimat din imobilul deținut în temeiul unui titlu locativ, invocându-se în esență neplata cheltuielilor de întreținere cum și a prețului locațiunii (a chiriei restante).
Or, așa stand lucrurile, cum evacuarea (care de regula, nu are configurația unei masuri vremelnice) poate fi ordonata pe calea sumara a ordonanței președințiale, atunci si numai atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, ce-si au sorgintea în ocuparea spațiului din care se cere expulzarea, fără titlu, si cum pârâtul-intimat legitimează încă un titlu în temeiul căruia folosește imobilul în discuție, cu temei a reținut judecătoria că în speță nu sunt întrunite exigențele imperativului art. 581 c. proc. civ. apartenent codului de procedură civilă de la 1865 în vigoare la data declanșării demersului judiciar pendent.
Context în care, tribunalul, în temeiul art. 312 c. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul C. G. împotriva sentinței civile nr. 1925/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurentul-reclamant C. G. contra sentinței civile nr. 1925/07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.04.2013.
Președinte Pentru judecător C. B., Judecător
A. A. aflată în concediu de odihnă, D. B.
Semnează Președinte,
E. S.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/14.05.2013
Prima Instanță: Judecător L.-M. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul TIMIŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 598/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
