Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 296/2013. Tribunalul TIMIŞ
Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 296/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 296/R
Ședința publică din 14 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: A. T.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații, C. M. Eugeniu, S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, C. C. și S. M. S., toți contra sentinței civile nr. 990/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. Națională de Radiocomunicații SA, S. L. Direcția Radiocomunicații Cluj, S. L. Direcția Radiocomunicații Iași, S. L. Direcția Radiocomunicații București, S. Societății Naționale Radiocomunicații București, având ca obiect reprezentativitate sindicat.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat N. I., în reprezentarea recurentului S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, avocat D. Ș.-R., în reprezentarea recurenților, lipsă, C. C. și S. M. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin transmisiune fax, vizată de Serviciul Registratură, în data de 08.03.2013, a fost depusă de către C. M. Eugeniu întâmpinare la recursul formulat de S. L. Radiocomunicații, însoțită de următoarele înscrisuri, în copie: carte de identitate . nr._; extras de pe portalul instanțelor cu referire la dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorul I București; împuternicire avocațială . nr._/2013; cerere depusă la termenul din 11.02.2013 în dosarul nr._/299/2012 al Tribunalului București; cerere formulată de către S. L. Radiocomunicații prin care se solicită dizolvarea Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații; extras de pe portalul instanțelor vizând dosarul nr._ al Curții de Apel București.
Totodată, în data de 13.03.2013, prin transmisiune fax, vizată de același serviciu, au fost depuse de către recurentul C. M. Eugeniu o cerere de amânare a cauzei, pentru imposibilitate de prezentare, însoțită de copii ale certificatului de concediu medical . nr._/03.03.2013 și cărții de identitate . nr._; aceeași cerere de amânare a fost depusă de către S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații, reprezentată prin Președinte C. M. Eugeniu, la care s-au atașat încă două copii ale concediului medical . nr._/03.03.2013.
În data de 14.03.2013, prin poștă electronică, vizată de Serviciul Registratură, a fost depusă întâmpinare de către S. Societății Naționale de Radiocomunicații, la care s-au atașat, în copie, adresele cu nr. 1899/28.02.2013 și 302/3722/26.02.2013.
Reprezentantul recurentului S. L. Național Radiocomunicații Timișoara depune împuternicirea avocațială și chitanțele reprezentând achitarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 8 lei.
Reprezentanta recurenților C. C. și S. M. S. depune împuternicirea avocațială, chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4 lei, timbru judiciar de 0,15 lei, precum și următoarele înscrisuri, în copie: note de ședință depuse la termenul din 11.02.2013 în dosarul nr._/325/2012 al Tribunalului București; certificat de grefă eliberat în dosarul nr._/299/2013 al Judecătoriei Sectorului I București; extras de pe portalul instanțelor cu referire la dosarul antemenționat; extras de pe portalul instanțelor cu privire la dosarul nr._/299/2013 al Judecătoriei Sectorului I București.
Se comunică un exemplar al întâmpinărilor depuse prin registratură părților prezente.
Instanța supune discuției contradictorii a părților cererea de amânare formulată de recurentul C. M. Eugeniu.
Părțile prezente se opun cererii de amânare.
În deliberare, instanța respinge cererea de amânare depusă prin registratură de recurentul C. M. Eugeniu, urmând a da eficiență dispozițiilor art. 156 alin. 2 C.proc.civ., pentru depunerea de concluzii scrise.
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a recursurilor declarate de recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și C. M. Eugeniu și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentanții părților solicită admiterea excepției de netimbrare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul recurentului S. L. Național Radiocomunicații Timișoara solicită admiterea recursului formulat de acest sindicat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de reprezentativitate. Cu privire la recursul declarat de recurentul S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații, solicită respingerea acestuia ca netimbrat, iar cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta recurenților C. C. și S. M. S. solicită admiterea recursului declarat de acești recurenți, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Totodată, solicită admiterea celorlalte recursuri formulate.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, la data de 16.10.2012, petentul S. L. Național Radiocomunicații, cu sediul în Timișoara, .. 1, funcționând ca persoană juridică în baza sentinței civile nr. 6360/08.03.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, reprezentantă legal de președinte, C. I. C., a solicitat instanței să constate reprezentativitatea Sindicatului L. Național Radiocomunicații la nivelul unității S. Națională de Radiocomunicații SA.
În drept, petentul a invocat prevederile Legii nr. 62/2011 a dialogului social.
În susținerea cererii, petentul a solicitat chemarea în fața instanței, pentru opozabilitate, a următoarelor părți: S. Națională de Radiocomunicații SA, .. 103, sector 4 București, reprezentată prin director general G. G.; S. L. Direcția Radiocomunicații Timișoara, .. 1, reprezentat prin președinte Ighisan Ș.; S. L. Direcția Radiocomunicații Cluj, ., Cluj N., reprezentat prin președinte S. S.; S. L. Direcția Radiocomunicații Iași, .. 7, Iași, reprezentat prin președinte C. C.; S. Societății Naționale Radiocomunicații București, ., sector 1 București, reprezentat prin președinte Smadoi D..
La termenul din data de 15.11.2012, s-a depus prin fax-ul instanței înregistrat sub nr. 6049/13.11.2012, întâmpinare formulată de S. L. Direcția Radiocomunicații Iași, reprezentat de C. C.; fax nr. 6095/14.11.2012 cerere de amânare termen pentru pregătirea apărării părții care intervine, respectiv S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații prin reprezentant C. M.-Eugeniu, însoțită de copia certificatului de concediu medical, fax nr. 6106/14.11.2012 emis de S. Națională de Radiocomunicații SA, cu sediul în București, .. 103, sector 4, însoțit de copiile sentințelor civile nr. 6360/08.03.2012,_/24.05.2012 pronunțate de judecătoria Timișoara, și încheierea din data de 22.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012; fax nr. 6110/14.11.2012 emis de S. L. Direcția Radiocomunicații Iași, iar prin serviciul general de registratură din cadrul Judecătoriei Timișoara, s-a depus la data de 14.11.2012 întâmpinare formulată de S. L. Direcția Radiocomunicații Cluj și întâmpinare formulată de S. L. Direcția Radiocomunicații Timișoara.
La același termen din data de 15.11.2012, reprezentantul petentului învederează instanței că S. L. Direcția Radiocomunicații București și-a schimbat denumirea în S. Societății Naționale Radiocomunicații, dar are aceeași adresă, respectiv ., sector 1, București, și solicită instanței citarea Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații prin reprezentant C. M.-Eugeniu cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinarea în atâtea exemplare câte părți sunt (fila 855 vol. V dosar).
La termenul din data de 13.12.2012, reprezentantul petentului a solicitat instanței trimiterea prezentei cauze pe un complet de contencios, având în vedere că Tribunalul T. a mai casat o hotărâre.
Reprezentanta Ministerului Public și-a exprimat acordul cu privire la trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios.
Reprezentantul Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații, C. M.-E. a învederat instanței că nu dorește trimiterea cauzei pe un alt complet.
Reprezentantul petentei a solicitat instanței ca C. M.-E. să facă dovada calității de reprezentant al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații.
Instanța a pus în vedere numitului C. M.-E. ca până la termenul din data de 17.01.2013 să depună la dosar dovada calității de reprezentant al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații.
La termenul din data de 17.01.2013, reprezentantul petentului invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului C. M.-E., învederând instanței că acesta nu este reprezentantul legal al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații, respectiv aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 62/2011.
Prima instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului C. M.-E. formulată de reprezentantul petentului, apreciind că numitul C. M.-E. nu a făcut dovada calității de reprezentant al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații fiind astfel incidente prevederile art. 161 Cod procedură civilă.
Numitul C. M.-E. a solicitat instanței suspendarea prezentei cauze până la soluționarea recursului pronunțat în dosarul nr._/299/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, cu termen de judecată la data de 11.02.2012, conform art. 244 Cod procedură civilă, motivând faptul că la bază au stat elemente de rea credință, lipsa de interes este falsă pentru că salariații sunt în situația de a fi viciați și a li se ascunde negocierea contractului colectiv de muncă.
Prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă în sensul că nu se constituie într-o chestiune prejudicială de a cărei soluționare să depindă hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză, motiv pentru care a respins-o ca fiind nefondată.
Cererea legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 8 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Prin sentința civilă nr. 990/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului C. M. E. și în consecință a fost anulată cererea formulată de S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații prin președinte C. M. E., cu sediul în București, .. 35, sector 1, C._.
A fost respinsă cererea formulată de S. L. Național Radiocomunicații, cu sediul în Timișoara, .. 1, jud. T., prin C. I. C..
P. a hotărî astfel, judecătoria a reținut următoarele:
În cazul în care se constată în urma analizei susținerilor părților ori a intervenienților, participanți la procedură, că aceasta devine contencioasă între participanți existând divergențe de natură litigioasă, cererea formulată nu poate fi admisă.
Prin decizia nr. 1072/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012, s-a respins cererea formulată de petentul S. L. Național Radiocomunicații (reprezentat prin petent C. loan C.-președintele membrilor fondatori ai sindicatului sus numit), având ca obiect constatare reprezentativitate sindicat, reținând în considerentele acestei hotărâri că potrivit art. 335 Cod procedură civilă în măsura în care, fie din conținutul cererii, fie ca urmare a unei alte cereri depuse de către o persoană interesată, cererea inițială dobândește un caracter contencios și soluționarea acesteia nu mai poate avea loc decât în fața instanței de drept comun.
Respingerea cererii de către Tribunalul T. prin decizia mai sus menționată a fost de natură să stabilească în mod direct caracterul contencios al cererii, nefiind posibilă înlăturarea efectelor hotărârii prin depunerea unei noi cereri.
Față de cele ce preced, întrucât prin prezenta cererea se urmărește efectuarea acelorași mențiuni și având în vedere că nu a intervenit un element nou care să conducă la o altă concluzie, raportat la prevederile art. 335 Cod procedură civilă, s-a respins cererea formulată de petentul S. L. Național Radiocomunicații, cu sediul în Timișoara, .. 1, jud. T., prin C. I. C..
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiotelecomunicații, C. M. E., C. C. și S. M. S..
Prin recursul declarat de C. C., s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, in cazul in care se va constata ca sunt incidente preved. art. 304 pct. 5, tinand seama si de faptul ca asa cum prevede si art. 312 al. 5 Cod proc. Civ.: „In cazul in care instanța a cărei hotărâre este recurata a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, instanța de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casata.”.
In caz contrar, in subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, urmând ca pe fond sa se admită cererea principala a Sindicatului L. N. Radiocomunicatii.
În motivare, recurentul a arătat că, în fapt, prin hotărârea definitiva si irevocabila nr. 1072/2012, pronunțata la data de 03.10.2012, de către Tribunalul T., in dosarul nr._/325/2012, având ca obiect, Reprezentațivitate Sindicat/Legea nr. 62/2011, instanța a admis recursul promovat de S. pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii si a respins cererea noastră ca inadmisibila.
Instanța de recurs a considerat ca prin simpla intervenție a unui individ numit C. M. Eugeniu, care nici măcar nu a făcut dovada calității de reprezentant a Sindicatului in numele căruia a promovat recursul admis de instanța, cererea a dobândit un caracter contencios, devenind incident finele de neprimire prevăzut de art. 335 Cod proc. Civ..
In temeiul acestei hotărâri, S. L. N. Radiocomunicatii a promovat o noua acțiune in care a solicitat constatarea reprezentativitatii sale in contradictoriu cu unitatea angajatoare si cu toate sindicatele infiintate la nivelul unității S. Naționala de Radiocomunicatii, in cadrul procedurii contencioase, de drept comun, cu exhibarea de probe de către toate părțile litigante.
In aceste condiții noua cerere făcuta de S. L. Național Radiocomunicatii in contradictoriu cu S. pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii, S. Națională de Radiocomunicatii, S. L. Direcția Radiocomunicatii Timișoara, S. L. Direcția Radiocomunicatii Cluj, S. L. Direcția Radiocomunicatii Iași, S. L. Direcția Radiocomunicatii București, S. Societatii Naționale Radiocomunicatii București, a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Procedura contencioasa este o procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese, care in cazul nostru oricum nu exista, dar tinand seama de hotărârea instanței de recurs au promovat o astfel de acțiune.
Dosarul, cu 8 parti citate in cauza, a fost înaintat spre "competenta soluționare", tot aceleași instanțe de necontencios, la același complet de judecata, președinte fiind Lil1ana R., care la data de 25.05.2012, a admis cererea de acordare a reprezentativitatii, in dosar nr._/325/2012.
Desi prin încheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si reprezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios, acest lucru nu s-a întâmplat pana la rămânerea in pronunțare.
Totuși s-au bucurat de marea realizare de a fi in sfârșit luati in seama in momentul in care au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a lui C. M.-Eugeniu, care a semnat in numele si pentru S. pentru Drepturile Salariaților din S.N.R., apărări si cereri pe sute de cereri care nu au nicio legătura cu cauza.
Desi instanța in mod repetat i-a pus in vedere sa faca dovada calității de reprezentant, C. nu a putut face aceasta dovada, dovada pe care nu a avut-o nici in dosarul inițial nr._/325/2012, dar instanța de recurs nici măcar nu a mai pus in discuție aceasta excepție, fiind mult mai ușor sa se pronunțe pe inadmisibilitatea unei cereri, contestate de o persoana fara calitate, decât sa se pronunțe pe fondul cauzei care viza drepturile a 850 de oameni.
Recurentul revine si arată ca . de fond a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu, presupusul reprezentant al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S.N.R.
Condiția de forma a reprezentării vizează indicarea expresa de către reprezentant a acestei calități a lui, a numelui sau, precum si a numelui celui reprezentat. Mandatul "ad litem" desemnează împuternicirea data unei persoane (mandatar) de către o alta persoana (mandant) pentru ca primul sa indeplineasca in numele si pe seama celui de-al doilea acte de procedura necesare desfășurării procesului.
Lipsa puterii de a reprezenta ori insuficienta puterii semnifica lipsa de calitate procesuala, iregularitate de fond care afectează validitatea reprezentării si a tuturor actelor săvârșite de reprezentant, conform reglementarii art. 161 C.proc.civ.
Cu toate acestea, desi toate apărările făcute de C. sunt lovite de nulitate el neputand face dovada mandatului sau, instanța de fond dupa ce admite excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia, ii acorda cuvântul in continuare si pe cererea de suspendare si pe fondul cauzei.
Ne aflam in fata unor situații fara precedent create de instanțele din T., unde a constatat ca totul este posibil, unde legea nu are niciun fel de valoare, punandu-se pret pe susținerile aberante ale unui individ care nu este mandatat nici măcar de cei 5 membri ai Biroului Operativ, din cei 15 membrii de sindicat pe care inca îi mai are.
In final instanța de fond "analizând înscrisurile"", le respinge cererea, constatind ca este de natura contencioasa, datorita faptului ca intre parti exista divergente de natura litigioasa, divergente care au fost formulate de o persoana fara calitate, deci nule.
Deci din motivarea pe 5 rânduri a instanței de fond reiese că sindicatul ar fi promovat o cerere ce face obiectul dosarului nr._, tot în procedura necontencioasa, desi s-au judecat in contradictoriu cu inca 8 persoane juridice, citate legal in cauza, si desi niciuna nu i-a contestat, decât o singura persoana si aceea fara calitate.
Reiterează faptul ca prin incheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si rerezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios. Este uimitor cum, fata de toate aceste aspecte, instanta de fond îi si "admonestează"", spunandu-le ca nu se pot inlatura efectele hotărârii Tribunalului T., care a stabilit caracterul contencios al cererii, prin depunerea unei noi cereri.
Instanța de fond cu încălcarea principiului contradictorialitatii le-a respins acțiunea prin admiterea excepției de autoritate de lucru judecat, nepusa in discuția părtilor, indicandu-ne ca: "prin prezenta cerere se urmărește efectuarea acelorași mențiuni si avand in vedere ca nu a intervenit un element nou care sa conducă la o alta concluzie, raportat la prevederile art. 335 Cod proc. Civ., se va respinge cererea".
Recurentul considera ca in speța de fata sunt incidente prevederile:
- Art. 304 pct. 5 Cod proc. Civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;
Prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se voi declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate lătura decât prin anularea lor.
Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil.
Printre acestea un loc important îl ocupa și împiedicarea părții de a-și pregăti apărarea vis-a-vis de o excepție pe care instanța de fond nu a pus-o in discuția părtilor, ducând astfel la soluționarea greșita a litigiului care le-a pricinuit o grava vătămare.
Procedural, instanța in fata căreia a fost ridicata o excepție sau care ridica o excepție din oficiu, in primul rand trebuie sa o aducă la cunoștința părtilor din proces, caci efectele specifice admiterii excepțiilor fac din ele imprejurari esențiale pentru soluționarea pricinii.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată C. civ., ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 C. proc. civ., drept o excepție de fond, peremptorie si absolută. P. a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă pentru considerații procedurale, așa cum este cazul în speță, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate de contestator, este evident că existenta unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni în justiție, din moment ce, in primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți, și care se referea constatarea reprezentativitatii unui indicat, nu a fost soluționat.
Cum, prima pricină s-a soluționat fără a se intra in cercetarea fondului, fiind respinsă pe excepția de inadmisibilitate, recurentul consideră că actul nu se bucură de puterea lucrului judecat și că reiterarea aceleiași pretenții printr-o cerere ulterioară este posibilă.
Principiul contradictorialitătii.
Dacă instanța a ridicat și admis excepția autorității de lucru judecat, fără a o pune în discuția părților, care au fost lipsite astfel de posibilitatea unor eventuale apărări ce le puteau invoca în legătură cu aceasta, s-a pronunțat o hotărâre nelegală, ce constituie motiv de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare (C.S.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1169/1996, în BJ. 1996, p. 595);
- Art. 304 pct. 8 Cod proc. Civ.: „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ai acestuia”.
Aici ne referim strict la faptul ca instanța in mod greșit a interpretat actul juridic dedus judecații, considerând ca S. L. N. Radiocomunicatii a solicitat sa se judece in procedura necontencioasa in loc de procedura contencioasa, desi a promovat acțiunea in contradictoriu cu inca 8 persoane juridice, citate legal in cauza.
In acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a solicitat constatarea reprezentativitatii sale in contradictoriu cu unitatea angajatoare si cu toate sindicatele înființate la nivelul unității S. Naționala de Radiocomunicatii, in cadrul procedurii contencioase, de drept comun, cu exhibarea de probe de către toate părțile litigante.
În aceste condiții noua cerere făcuta de S. L. N. Radiocomunicatii in contradictoriu cu S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicatii, S. L. Direcția Radiocomunicatii Timișoara, S. L. Direcția Radiocomunicatii Cluj, S. L. Direcția Radiocomunicatii Iași, S. L. Direcția Radiocomunicatii București, S. Societății Naționale Radiocomunicatii București, a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Procedura contencioasa este o procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese, care in cazul său oricum nu exista, dar tinand seama de hotărârea instanței de recurs a promovat o astfel de acțiune, pe care instanta de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Dosarul, cu 8 parti citate in cauza, a fost înaintat spre "competenta soluționare", tot aceleiași instanțe de necontencios, la același complet de judecata, președinte fiind L. R., care la data de 25.05.2012, le-a admis cererea de acordare a reprezentativitatii, in dosar nr._/325/2012.
Desi prin încheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si reprezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios, acest lucru nu s-a intamplat pana la rămânerea in pronunțare.
- Art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ.: "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul considera ca din toate motivele enumerate mai sus a făcut dovada ca Sentința Civila nr. 990/24.01.2013, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._ este netemeinica si nelegală.
Menționează ca in fata instanței de fond, Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Tirvelea R. din cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria Timișoara, si a pus concluzii de admitere a cererii sale, la fel ca si S. Naționala de Radiocomunicatii si celelalte sindicate de la nivelul SNR.
Soluțiile instanțelor din T. sunt niște soluții fara precedent in istoria jurisprudentei romanești, care au inceput cu convertirea procedurii necontencioase la procedura contencioasa, continuând cu faptul ca nu au luat de la bun inceput in discuție excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu, care nici in acest dosar nu a făcut dovada mandatului, fiind admisa totuși excepția lipsei calității de reprezentant, dar cu toate acestea instanța dandu-i in continuare cuvântul pe cererile sale, facand abstracție de excepția pe care tocmai o admisese.
Totodată, nu trebuie uitata nici jurispudenta C.E.D.O., in contextul Convenției Europeane pentru apărarea Drepturilor Omului, semnata la R. în data de 4 noiembrie 1950 si intrata in vigoare în anul 1953. ratificata de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, ulterior, modificata prin Legea nr. 79/1995 privind ratificarea Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismelor de control stabilite prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, precum si a protocoalelor adiționale la aceasta nr. 1, 4. 6. 7, 9, 10, respectiv prin prisma art. 11 din C.E.D.O., Libertatea de întrunire si de asociere, care atesta ca:
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pașnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publica, apărarea ordinii si prevenirea infracțiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protecția drepturilor si libertăților altora.
In susținerea prezentei, recurentul arată că înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.
In concluzie fata de cele învederate, solicită, în principal, admiterea recursului formulat împotriva Sentinței Civile nr. 990/24.01.2013, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 28._, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, competenta in acest sens.
In caz contrar, in subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea cererii principale a Sindicatului L. N. Radiocomunicatii.
Prin recursul declarat de S. M. S., s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, in cazul in care se va constata ca sunt incidente preved. art. 304 pct. 5, tinand seama si de faptul ca asa cum prevede si art. 312 al. 5 Cod proc. Civ.: "În cazul in care instanța a curei hotărâre este recurata a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, instanța de recurs, dup a casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casata...”.
In caz contrar, in subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea cererii principale a Sindicatului L. N. Radiocomunicatii.
În motivare, recurentul a arătat că, în fapt, prin hotărârea definitiva si irevocabila nr. 1072/2012, pronunțata la data de 03.10.2012, de către Tribunalul T., in dosarul nr._/325/2012, având ca obiect, Reprezentațivitate Sindicat/Legea nr. 62/2011, instanța a admis recursul promovat de S. pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii si a respins cererea noastră ca inadmisibila.
Instanța de recurs a considerat ca prin simpla intervenție a unui individ numit C. M. Eugeniu, care nici măcar nu a făcut dovada calității de reprezentant a Sindicatului in numele căruia a promovat recursul admis de instanța, cererea a dobândit un caracter contencios, devenind incident finele de neprimire prevăzut de art. 335 Cod proc. Civ..
In temeiul acestei hotărâri, S. L. N. Radiocomunicatii a promovat o noua acțiune in care a solicitat constatarea reprezentativitatii sale in contradictoriu cu unitatea angajatoare si cu toate sindicatele infiintate la nivelul unității S. Naționala de Radiocomunicatii, in cadrul procedurii contencioase, de drept comun, cu exhibarea de probe de către toate părțile litigante.
In aceste condiții noua cerere făcuta de S. L. Național Radiocomunicatii in contradictoriu cu S. pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii, S. Națională de Radiocomunicatii, S. L. Direcția Radiocomunicatii Timișoara, S. L. Direcția Radiocomunicatii Cluj, S. L. Direcția Radiocomunicatii Iași, S. L. Direcția Radiocomunicatii București, S. Societatii Naționale Radiocomunicatii București, a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Procedura contencioasa este o procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese, care in cazul nostru oricum nu exista, dar tinand seama de hotărârea instanței de recurs au promovat o astfel de acțiune.
Dosarul, cu 8 parti citate in cauza, a fost înaintat spre "competenta soluționare", tot aceleași instanțe de necontencios, la același complet de judecata, președinte fiind Lil1ana R., care la data de 25.05.2012, a admis cererea de acordare a reprezentativitatii, in dosar nr._/325/2012.
Desi prin încheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si reprezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios, acest lucru nu s-a întâmplat pana la rămânerea in pronunțare.
Totuși s-au bucurat de marea realizare de a fi in sfârșit luati in seama in momentul in care au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a lui C. M.-Eugeniu, care a semnat in numele si pentru S. pentru Drepturile Salariaților din S.N.R., apărări si cereri pe sute de cereri care nu au nicio legătura cu cauza.
Desi instanța in mod repetat i-a pus in vedere sa faca dovada calității de reprezentant, C. nu a putut face aceasta dovada, dovada pe care nu a avut-o nici in dosarul inițial nr._/325/2012. dar instanța de recurs nici măcar nu a mai pus in discuție aceasta excepție, fiind mult mai ușor sa se pronunțe pe inadmisibilitatea unei cereri, contestate de o persoana fara calitate, decât sa se pronunțe pe fondul cauzei care viza drepturile a 850 de oameni.
Recurentul revine si arată ca . de fond a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu, presupusul reprezentant al Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S.N.R.
Condiția de forma a reprezentării vizează indicarea expresa de către reprezentant a acestei calități a lui, a numelui sau, precum si a numelui celui reprezentat. Mandatul "ad litem" desemnează împuternicirea data unei persoane (mandatar) de către o alta persoana (mandant) pentru ca primul sa indeplineasca in numele si pe seama celui de-al doilea acte de procedura necesare desfășurării procesului.
Lipsa puterii de a reprezenta ori insuficienta puterii semnifica lipsa de calitate procesuala, iregularitate de fond care afectează validitatea reprezentării si a tuturor actelor săvârșite de reprezentant, conform reglementarii art. 161 C.proc.civ.
Cu toate acestea, desi toate apărările făcute de C. sunt lovite de nulitate el neputand face dovada mandatului sau, instanța de fond dupa ce admite excepția lipsei calității de reprezentant a acestuia, ii acorda cuvântul in continuare si pe cererea de suspendare si pe fondul cauzei.
Ne aflam in fata unor situații fara precedent create de instanțele din T., unde a constatat ca totul este posibil, unde legea nu are niciun fel de valoare, punandu-se pret pe susținerile aberante ale unui individ care nu este mandatat nici măcar de cei 5 membri ai Biroului Operativ, din cei 15 membrii de sindicat pe care inca îi mai are.
In final instanța de fond "analizând înscrisurile"", le respinge cererea, constatind ca este de natura contencioasa, datorita faptului ca intre parti exista divergente de natura litigioasa, divergente care au fost formulate de o persoana fara calitate, deci nule.
Deci din motivarea pe 5 rânduri a instanței de fond reiese că sindicatul ar fi promovat o cerere ce face obiectul dosarului nr._, tot în procedura necontencioasa, desi s-au judecat in contradictoriu cu inca 8 persoane juridice, citate legal in cauza, si desi niciuna nu i-a contestat, decât o singura persoana si aceea fara calitate.
Reiterează faptul ca prin incheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si rerezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios. Este uimitor cum, fata de toate aceste aspecte, instanta de fond îi si "admonestează"", spunandu-le ca nu se pot inlatura efectele hotărârii Tribunalului T., care a stabilit caracterul contencios al cererii, prin depunerea unei noi cereri.
Instanța de fond cu încălcarea principiului contradictorialitatii le-a respins acțiunea prin admiterea excepției de autoritate de lucru judecat, nepusa in discuția părtilor, indicandu-ne ca: "prin prezenta cerere se urmărește efectuarea acelorași mențiuni si avand in vedere ca nu a intervenit un element nou care sa conducă la o alta concluzie, raportat la prevederile art. 335 Cod proc. Civ., se va respinge cererea".
Recurentul considera ca in speța de fata sunt incidente prevederile:
- Art. 304 pct. 5 Cod proc. Civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2;
Prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reglementând nulitatea actelor de procedură, dispun că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se voi declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate lătura decât prin anularea lor.
Sintagma „neobservarea formelor legale” semnifică nu numai condițiile referitoare la forma exterioară a actelor de procedură, ci toate condițiile necesare pentru desfășurarea procesului civil.
Printre acestea un loc important îl ocupa și împiedicarea părții de a-și pregăti apărarea vis-a-vis de o excepție pe care instanța de fond nu a pus-o in discuția părtilor, ducând astfel la soluționarea greșita a litigiului care le-a pricinuit o grava vătămare.
Procedural, instanța in fata căreia a fost ridicata o excepție sau care ridica o excepție din oficiu, in primul rand trebuie sa o aducă la cunoștința părtilor din proces, caci efectele specifice admiterii excepțiilor fac din ele imprejurari esențiale pentru soluționarea pricinii.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată C. civ., ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul - "res judicata pro veritate habetur", și de art. 166 C. proc. civ., drept o excepție de fond, peremptorie si absolută. P. a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identități de elemente: părțile, obiectul și cauza și, pe de altă parte, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a dezlegat fondul cauzei.
Atunci când, prin prima hotărâre, acțiunea a fost respinsă pentru considerații procedurale, așa cum este cazul în speță, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate de contestator, este evident că existenta unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni în justiție, din moment ce, in primul proces, fondul raporturilor juridice dintre părți, și care se referea constatarea reprezentativitatii unui indicat, nu a fost soluționat.
Cum, prima pricină s-a soluționat fără a se intra in cercetarea fondului, fiind respinsă pe excepția de inadmisibilitate, recurentul consideră că actul nu se bucură de puterea lucrului judecat și că reiterarea aceleiași pretenții printr-o cerere ulterioară este posibilă.
Principiul contradictorialitătii.
Dacă instanța a ridicat și admis excepția autorității de lucru judecat, fără a o pune în discuția părților, care au fost lipsite astfel de posibilitatea unor eventuale apărări ce le puteau invoca în legătură cu aceasta, s-a pronunțat o hotărâre nelegală, ce constituie motiv de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare (C.S.J., secția de contencios administrativ, decizia nr. 1169/1996, în BJ. 1996, p. 595);
- Art. 304 pct. 8 Cod proc. Civ.: „când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ai acestuia”.
Aici ne referim strict la faptul ca instanța in mod greșit a interpretat actul juridic dedus judecații, considerând ca S. L. N. Radiocomunicatii a solicitat sa se judece in procedura necontencioasa in loc de procedura contencioasa, desi a promovat acțiunea in contradictoriu cu inca 8 persoane juridice, citate legal in cauza.
In acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a solicitat constatarea reprezentativitatii sale in contradictoriu cu unitatea angajatoare si cu toate sindicatele înființate la nivelul unității S. Naționala de Radiocomunicatii, in cadrul procedurii contencioase, de drept comun, cu exhibarea de probe de către toate părțile litigante.
În aceste condiții noua cerere făcuta de S. L. N. Radiocomunicatii in contradictoriu cu S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicatii, S. L. Direcția Radiocomunicatii Timișoara, S. L. Direcția Radiocomunicatii Cluj, S. L. Direcția Radiocomunicatii Iași, S. L. Direcția Radiocomunicatii București, S. Societății Naționale Radiocomunicatii București, a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Procedura contencioasa este o procedură de rezolvare în contradictoriu de către un organ de jurisdicție a unui conflict de interese, care in cazul său oricum nu exista, dar tinand seama de hotărârea instanței de recurs a promovat o astfel de acțiune, pe care instanta de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Dosarul, cu 8 parti citate in cauza, a fost înaintat spre "competenta soluționare", tot aceleiași instanțe de necontencios, la același complet de judecata, președinte fiind L. R., care la data de 25.05.2012, le-a admis cererea de acordare a reprezentativitatii, in dosar nr._/325/2012.
Desi prin încheierea de ședința din data de 13.12.2012 atat S. L. N. Radiocomunicatii, cat si reprezentanta Ministerului Public, au solicitat trimiterea cauzei pe un complet specializat pe contencios, acest lucru nu s-a intamplat pana la rămânerea in pronunțare.
- Art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ.: "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul considera ca din toate motivele enumerate mai sus a făcut dovada ca Sentința Civila nr. 990/24.01.2013, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr._ este netemeinica si nelegală.
Menționează ca in fata instanței de fond, Ministerul Public a fost reprezentat de procurorul Tirvelea R. din cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria Timișoara, si a pus concluzii de admitere a cererii sale, la fel ca si S. Naționala de Radiocomunicatii si celelalte sindicate de la nivelul SNR.
Soluțiile instanțelor din T. sunt niște soluții fara precedent in istoria jurisprudentei romanești, care au inceput cu convertirea procedurii necontencioase la procedura contencioasa, continuând cu faptul ca nu au luat de la bun inceput in discuție excepția lipsei calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu, care nici in acest dosar nu a făcut dovada mandatului, fiind admisa totuși excepția lipsei calității de reprezentant, dar cu toate acestea instanța dandu-i in continuare cuvântul pe cererile sale, facand abstracție de excepția pe care tocmai o admisese.
Totodată, nu trebuie uitata nici jurispudenta C.E.D.O., in contextul Convenției Europeane pentru apărarea Drepturilor Omului, semnata la R. în data de 4 noiembrie 1950 si intrata in vigoare în anul 1953. ratificata de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicata în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, ulterior, modificata prin Legea nr. 79/1995 privind ratificarea Protocolului nr. 11 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale referitor la restructurarea mecanismelor de control stabilite prin convenție, încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, precum si a protocoalelor adiționale la aceasta nr. 1, 4. 6. 7, 9, 10, respectiv prin prisma art. 11 din C.E.D.O., Libertatea de întrunire si de asociere, care atesta ca:
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pașnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alții sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publica, apărarea ordinii si prevenirea infracțiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protecția drepturilor si libertăților altora.
In susținerea prezentei, recurentul arată că înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.
In concluzie fata de cele învederate, solicită, în principal, admiterea recursului formulat împotriva Sentinței Civile nr. 990/24.01.2013, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosar nr. 28._, casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, competenta in acest sens.
In caz contrar, in subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea cererii principale a Sindicatului L. N. Radiocomunicatii.
Prin recursul declarat de S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiotelecomunicații(denumit în cele ce urmează SDS-SNR), reprezentată prin Președinte C. M. Eugeniu, luând act de admiterea excepției privind lipsa calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu in raport cu S. pentru Drepturile Salariaților din S.N. Radiocomunicații (SDS-SNR) și, în consecința luând act de anularea cererii formulată de SDS-SNR ca parte potrivnică în dosarul nr._ prin președinte C. M.-Eugeniu, hotărâre care aduce beneficiu de cauză Sindicatului L. N. Hadiocomuni-catii (SLNRc.) in obținerea, netemeinică si nelegală, a constatării reprezentativitatii acestui sindicat la nivelul S.N. Radiocomunicatii, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. 4 ale Legii nr. 62/2011 precum ale art. 336 alin. (3) și ale art. 304 alin. (9) și art. 304 ind. 1 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea recursului formulat de SDS-SNR; admiterea cererii SDS-SNR de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a numitului C. M.-Eugeniu în raport cu SDS-SNR, invocata de SLNRc, excepție în temeiul căreia a rost anulată cererea SDS-SNR ca parte potrivnică în cauză; admiterea cererii SDS-SNR, ca parte potrivnică, ce a intervenit în cauza ce face obiectul dosarului sus rubricat, admitere în temeiul căreia să se modifice în tot sentința atacată în sensul de a respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a reprezentativitatii SLNRc.
În susținerea cererii sale, recurenta apreciază că, în fapt si în drept, prin înscrisurile depuse la dosar la data de 17.01.2012, SDS-SNR a dovedit calitatea de reprezentant a numitului C. M.
Având în vedere că nu cunoaște considerentele ce au stat la baza sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția a II a Civilă, Completul C4PJ, la data de 24.01.2013 în cauza ce face obiectul Dos. nr._, solicită instanței să-i transmită o copie după Sentința Civilă redactată, pronunțată de instanța si în dosarul mai sus menționate, urmând ca recurentul să formuleze și să înainteze toate celelalte motive pe care își va întemeia calea extraordinară de atac, in vederea atașării lor, în termen, la recurs.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului formulat de SDS-SNR; admiterea cererii SDS-SNR de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a numitului C. M.-Eugeniu în raport cu SDS-SNR, excepție invocată de SLNRc, și în temeiul căreia a fost anulată cererea SDS-SNR ca parte potrivnică în cauză; admiterea cererii SDS-SNR, ca parte potrivnică, ce a intervenit în cauza ce face obiectul dosarului sus rubricat, având în vedere exercitarea, cu rea-credintă, de către SLNRc, a drepturilor sale procedurale, admitere în temeiul căreia să se modifice în tot sentința atacată in sensul de a respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a reprezentativitatii SLNRc.
Prin recursul declarat de C. M.-Eugeniu, salariat al S.N. Radiocomunicații pe postul de „Analist Financiar și Controlul Afacerii" la Sediul Societății, având cunoștință de admiterea excepției privind lipsa calității de reprezentant a numitului C. M. Eugeniu în raport cu S. pentru Drepturile Salariaților din S.N Radiocomunicații (SDS-SNR) din dosarul sus rubricat, și, în consecință, luând act de anularea cererii formulată de SDS-SNR ca parte potrivnica în dosarul nr._, reprezentat prin președinte C. M.-Eugeniu, hotărâre care aduce beneficiu de cauză Sindicatului L. Naționel Radiocomunicatii (SLNRc.) în obtinerea, netemeinică si nelegală, a constatării reprezentativității acestui sindicat la nivelul S.N. Radiocomunicatii, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. 4 ale Legii nr. 62/2011 precum ale art. 336 alin. (3), ale art. 304 alin. (9) și ale art. 304 ind. 1 C.pr.civ., s-a solicitat admiterea recursului; admiterea cererii SDS-SNR de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a numitului C. M.-Eugeniu în raport cu SDS-SNR, invocată de SLNRc, excepție în temeiul căreia a fost anulată cererea SDS-SNR ca parte potrivnică în cauză; admiterea cererii SDS SNR, ca parte potrivnică ce a intervenit în cauza ce face obiectul dosarului sus rubricat, având în vedere exercitarea cu rea-credință de către SLNRc. a drepturilor sale procedurale, admitere in temeiul căreia să se modifice în tot sentința atacată in sensul de a se respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a reprezentativitatii SLNRc.
În susținerea cererii sale, recurentul apreciază că, în fapt si în drept, prin înscrisurile depuse la dosar la data de 17.01.2012, SDS-SNR a dovedit calitatea de reprezentant a numitului C. M.
Având în vedere că nu cunoaște considerentele ce au stat la baza sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția a II a Civilă, Completul C4PJ, la data de 24.01.2013 în cauza ce face obiectul Dos. nr._, solicită instanței să-i transmită o copie după Sentința Civilă redactată, pronunțată de instanța si în dosarul mai sus menționate, urmând ca recurentul să formuleze și să înainteze toate celelalte motive pe care își va întemeia calea extraordinară de atac, in vederea atașării lor, în termen, la recurs.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului formulat de SDS-SNR; admiterea cererii SDS-SNR de respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a numitului C. M.-Eugeniu în raport cu SDS-SNR, excepție invocată de SLNRc, și în temeiul căreia a fost anulată cererea SDS-SNR ca parte potrivnică în cauză; admiterea cererii SDS-SNR, ca parte potrivnică, ce a intervenit în cauza ce face obiectul dosarului sus rubricat, având în vedere exercitarea, cu rea-credintă, de către SLNRc, a drepturilor sale procedurale, admitere în temeiul căreia să se modifice în tot sentința atacată in sensul de a respinge ca inadmisibilă cererea de constatare a reprezentativitatii SLNRc.
Prin recursul declarat de S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, s-a solicitat, in temeiul art. 304 pct. 7, 8 si 9, art. 304 ind. 1 C.pr.civ., modificarea in totalitate a sentinței recurate si drept consecința admiterea acțiunii formulate de către acest sindicat.
În motivare, recurentul a arătat că, în fapt, acesta, prin acțiunea introductiva, a solicitat instanței de fond sa constate ca are calitatea de reprezentant sindical la nivel de unitate. In acest sens, recurentul a invocat prevederile Legii nr. 62/2011. Astfel, potrivit art. 51 lit. C. pct. a), b), c), "Sunt reprezentative la nivel național, de sector de activitate, de grup de unități și de unitate organizațiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: (...) C. a) au statut legal de sindicat; b) au independență organizatorică și patrimonială; c) numărul de membrii ai sindicatului reprezintă cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității.".
Din probatoriul depus la dosar rezulta fara de tăgada ca recurentul a probat cele solicitate de către legiuitor pentru a putea avea calitatea de reprezentant sindical la nivel de unitate.
Cu toate acestea, instanta de fond a respins cererea sa in mod neîntemeiat, pe motiv ca actiunea are un caracter contencios, si drept consecința, potrivit art. 335 C.Proc.Civ. este inadmisibila.
P. a ajunge la aceasta soluție, instanta de fond a reținut următoarele:
La termenul din data de 13.12. 2012 C. M.-E., reprezentantul Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii, solicita respingerea acțiunii, fara insa a o motiva.
Mai mult, solicita prin întâmpinare ca litigiul sa fie judecat ., iar apoi oral solicita ca procedura de judecata sa fie una necontencioasa.
Recurentul prin apărătorul ales a solicitat trecerea din procedura necontencioasa . Tribunalul T. a mai casat o hotărâre tocmai plecând de la aceleași temeiuri si anume faptul ca pentru a dezlegarea pricina este nevoie de exhibarea de probe. In același sens, se pronunța si reprezentantul Ministerului Public, si solicita trimiterea cauzei pentru a fi judecata .. Instanța este de acord cu solicitarea petentului, pe care o admite oral in cadrul ședinței.
Instanța mai pune in vedere numitului C. M.-E. sa faca dovada calității de reprezentant al sindicatului in numele căruia se prezintă, pana la termenul următor.
In ședința din data de 17.01.2013, instanta de fond retine ca numitul C. M.-E. nu este reprezentantul legal al sindicatului pe care susține ca il reprezintă si drept consecința admite excepția lipsei de reprezentant invocate de către sidicat prin apărător ales.
Prin hotărârea pronunțata, instanta de fond analizând dosarul retine ca "in cazul in care se constata, in urma analizei susținerilor părtilor ori a intervenientilor, participant la procedura ca aceasta devine contencioasa, intre participant existând divergente de natura litigioasa cererea formulate nu poate fi admisa".
Mai mult, instanta de fond considera ca respingerea cererii de către Tribunalul T., ., anterior prin care a solicitat reprezentativitatea, a fost de natura sa stabilească in mod direct caracterul contencios al cererii, astfel ca in cazul recuretului depunerea unei noi cereri pentru dobândirea reprezentativitatii nu este de natura sa inlature efectele acestei decizii.
Solutia instanței de fond este criticabila sub mai multe aspecte.
In primul rand, instant de fond admite excepția lipsei de reprezentant al numitului C. M.-E., constatând astfel ca susținerile acestuia in fata instanței nu reprezintă apărări sau drepturi ale Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din Sociaetatea Naționala de Radiocomunicatii, insa retine in dispozitiv cum ca acțiunea a dobândit caracter contencios fiind aplicabile dispozițiile art. 335 C.pr.civ.. Or, dupa cum ușor se poate observa din lucrările dosarului, nici unul dintre sindicatele menționate in cererea introductiva de instanța nu a invocat un drept propriu in raport cu cererea sindicatului, astfel ca nu exista in realitate in dosar un raport procesual in care părțile sa stea in realitate pe poziții conflictuale. Cea mai importanta particularitate a procedurii necontencioase rezida in absenta unui litigiu. Ori, prin admiterea exeptiei lipsei calități de reprezentant a numitului C. M.-E., instanța nu mai poate retine un raport conflictual intre recurent si sindicatul pe care intervenientul susține ca il reprezintă.
Tot in aceeași ordine de idei, instanta retine ca ne aflam in fata unui litigiu, întrucât a intervenit numitul C. M.-E. in numele Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii, insa nu retine ca acesta nu si-a motivat cererea, in sensul indicării aspectelor pentru care ar trebui respinsa acțiunea. Considera ca nu orice fel de cerere de intervenție in cadrul unui asemenea litigiu este de natura a modifica procedura dupa care se judeca. Considera ca instanța de fond ar fi trebuit sa analizeze cererea de intervenție mai sus arătata si sa retina drepturile ori neregulile invocate de către intervenient de natura sa modifice procedura de urmat. Or, din analiza inscrisurilor din dosar nu rezulta ca sindicatul nu a îndeplinit cerințele legale indicate de Legea 62/2011, tot astfel cum nu rezulta ca intervenientul ar invoca un drept in contradictoriu cu petenta. Mai mult, daca susținerile intervenientului se refera la respingerea cererii întrucât petenta nu îndeplinește cerințele indicate de lege, atunci procedura grațioasa nu se transforma . rezulta ca atat petenta cat si intervenientul solicita același lucru, in sensul că au investit, respectiv au solicitat instanței sa analizeze daca petenta a îndeplinit sau nu condițiile legale pentru reprezentativitate la nivel de unitate.
Considera ca ne aflam in fata unei proceduri litigioase doar in cazul in care intervenientul solicita recunoașterea unui drept/aceluiași drept in contradictoriu cu petenta, ori in speța noastră nu rezulta ca ne-am afla in fata unei asemenea situații.
Mai mult, recurentul considera ca cererea formulată de către numitul C. M.-E. in numele Sindicatului pentru Drepturile Salariaților din S. Naționala de Radiocomunicatii, este una formulata cu rea-credinta, cu scopul de a-i șicana si de a întârzia obținerea de către recurent a calității de reprezentant sindical la nivel de unitate.
In al doilea rand, instanta de fond retine ca decizia data de către Tribunalul T. este de natura a modifica de la data pronunțării acesteia, natura juridica a cererii pe care a introdus-o, astfel ca, din momentul pronunțării deciziei invocate orice cerere pe care recurentul ar introduce-o cu privire la reprezentativitate este de natura contencioasa. Considera ca este o interpretare greșita si excesiva a prevederilor art. 335 C.pr.civ., cat si a deciziei invocate, intrucat, prin acesta, instanța îi limitează realizarea dreptului doar ., si anume aceea indicata de către Tribunalul T. prin decizia 1072/03.10.2012 pronunțata in dosarul_/325/2012. Considera, de asemenea, ca fiind nemotivata aceasta reținere a instanței, întrucât prin decizia 1072/03.10.2012 Tribunalul T. considera ca acțiunea este una contencioasa deoarece presupune exhibarea de probe de către ambele parti, probe pe care recurentul le-a depus in cadrul actualului proces la dosarul cauzei.
Menționează ca procedura de urmat pentru obținere reprezentativitatii nu este stabilita de către recurent sau de către Tribunalul T., ci este indicata de către legiuitor prin actele normative in vigoare. Astfel, daca la primirea cererii instanța constata ca are de a face cu o acțiune care presupune rezolvarea pe cale contencioasa ar fi trebui sa o inregistreze pe lista de drept comun, iar nu pe lista unui complet specializat, ca ulterior sa fie respinsa ca inadmisibila. Art. 335 C.pr.civ. arata ca "daca cererea, prin insusi cuprinsul ei sau prin obiecțiile ridicate de către persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instant o va respinge". Legiuitorul arata in textul mai sus indicat care sunt cazurile in care cererea poate fi respinsa: 1) atunci cand cererea prin insusi cuprinsul ei implica elemente contencioase si 2) atunci cand obiectiile persoanelor citate sau interveniente sunt de natura sa dea un caracter contencios acțiunii. Or, din lucrările dosarului asemenea aspecte nu pot fi reținute.
Astfel, analizând textele legale cuprinse de art. 51. lit. C., pct. a), b), c), art. 52 lit. C. pct. a), b), c) și art. 53 din Legea 62/2011 în raport de prevederile art. 331 C.pr.civ. coroborat cu prevederile art. 335 C.pr.civ. recurentul consideră că natura juridică a acțiunii este una în constatare și presupune pentru soluționare o procedură necontencioasa.
Leguitorul a statuat prin intermediul dispozițiilor indicate mai sus condițiile de formă și de fond pentru admisibilitatea unei cereri ce are ca obiect constatarea calității de reprezentant al sindicatelor la nivel de unitate.
Analizând aceste condiții impuse de către legiuitor pentru dobândirea calității de reprezentant la nivel de unitate și în raport de probatoriul administrat în cauză, recurentul solicită instanței să constate că S. L. N. Radiocomunicatii este o organizație sindicală legal constituită, în măsura în care le-a fost acordată prin sentința civilă nr. 6360/08.03.2012 pronunțată de către Judecătoria Timișoara, are, conform înscrisurilor depuse la dosar, independență organizatorică și patrimonială si conform adeziunilor depuse la dosarul cauzei rezulta fără echivoc faptul că organizația sindicală are un număr de membrii de cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității; la data de 03.05.2012 Biroul Operativ al Sindicatului L. N. Radiocomunicatii întrunit în ședință de lucru a procedat la analiza cererilor de înscriere în S. L. N. Radiocomunicatii constatând ca împreună cu membrii fondatori la data de 03.05.2012 S. L. N. Radiocomunicatii are un număr de 759 membri care la data respectivă reprezenta mai mult de 50%+1 din numărul salariaților SNRc de la acea dată, fapt pentru care a hotărât demararea procedurilor speciale prevăzute de L6.2/_, privind obținerea reprezentativitatii Sindicatului L. N. Radiocomunicatii la nivelul Unității.
Cât privește probarea condițiilor de reprezentativitate în sensul imperativ al art. 52 lit. C. pct. a), b), c) și art. 53 din Legea 62/2011, recurentul consideră că acestea au fost probate prin intermediul înscrisurilor de la dosar, astfel că, din punctul său de vedere, acțiunea formulată de către acesta este una temeinică și legală, motiv pentru care solicită instanței să constate, prin hotărârea pe care o va pronunța, reprezentativitatea la nivel de unitate.
Cu privire la cele reținute de către instant de fond si nemotivate, recurentul solicită instanței să observe ca instanța de fond retine faptul ca s-a pus in discuția părtilor solicitarea acestuia de a fi declinat dosarul spre judecare in procedura contencioasa, insa nu se pronunța cu privire la aceasta cerere, nici prin încheierea de ședința din data de 13.12.2012 si nici prin sentința civila nr. 990 din data de 24.01.2013.
P. toate aceste motive, recurentul solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, si modificând in tot sentința recurata sa se dispună pe fondul cauzei admiterea acțiunii acestuia.
In drept, s-au invocat disp. art. 304 pct. 7, 8 si 9, art. 304 ind. 1 C.pr.civ
Prin întâmpinarea formulată de către C. M. Eugeniu la recursul formulat de către S. L. Național Radiocomunicații (SLNRc), a solicitat respingerea acestuia.
În motivare, a arătat că, în fapt, deși acest sindicat formulase cerere de revizuire împotriva Sentinței Civile nr. 1072/2012 pronunțată la data de 03.10.2012 de Tribunalul T. în Dos. nr._/325/2012, cerere care avea termen de judecată la data de 15.11.2012, printr-o nouă cerere introductivă ce face obiectul Dos. nr._/325/2012 a cărui Sentință Civilă nr. 990/24.01.2013 face și obiectul prezentului recurs declarat de SLNRc, acest sindicat a formulat încă o cerere de constatare a reprezentativitatii sale.
Luând act despre această acțiune a SLNRc, formulată în timp ce avea pe rolul Tribunalului T. de soluționat tocmai cauza cererii de revizuire privind reprezentativitatea lui, SDS-SNR a înștiințat asupra acestui fapt instanța de fond a Judecătoriei Timișoara și din acel moment SDS-SNR s-a manifestat ca parte potrivnică ce intervine în judecarea cauzei.
Constatând că elementele de contradictorialitate aduse în cauză de SDS-SNR sunt nefavorabile soluționării cauzei sale, SLNRc a profitat de admiterea cererii de schimbare a componenței organului de conducere al SDS-SNR în cauza ce face obiectul Dos. nr._/299/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 pe care, la data de 05.12.2012, a atacat-o cu recurs. În prezent cauza se află pe rolul Tribunalului București în stadiul procesual: recurs.
De asemenea, profitând de accesul la dosarele SDS-SNR în calitate de recurent, prin avocata D. Ș. R. s-au informat asupra componenței noului Birou Operativ al SDS-SNR și a membrilor participanți la Adunarea Generală care a ales prin vot statutar noua conducere a sindicatului, fapt după care, pe cale de consecință, peste 10 membri din cei 21 de membri ai sindicatului, inclusiv 4 membri ai BO s-au retras din sindical ca la comandă, SDS-SNR aflându-se în prezent în situația de a se autodizolva.
P. a grăbi dizolvarea SDS-SNR, SLNRc a formulat cerere de chemare în judecată privind dizolvarea SDS-SNR.
Sprijinul necondiționat al avocatei D. Ș. R. se datorează faptului că SDS-SNR a acționat-o penal pentru fals și uz de fals privind transmiterea prin fax a unui recurs formulat în numele și pe seama SDS-SNR, cauză aflată pe rolul Curții de Apel București și care face obiectul Dos. nr._ .
De aceea, anticipând reaua-credință cu care își exercită drepturile procedurale liderii SLNRc, recursul împotriva Sentinței Civile nr. 990/24.01 2013 l-a formulat și ca persoană fizică, salariat al S.N. Radiocomunicatii (SNR), pentru a depăși invocarea lipsei calității de reprezentant al SDS-SNR sau lipsa calității procesuale.
Învederează că poate pretinde ca sindicatul care se pretinde reprezentativ să îsi exercite atribuțiile cu respectarea legii, iar SLNRc are această obligație în raport cu toti salariații SNR cărora, în temeiul reprezentativității, le sunt aplicabile prevederile Contractului Colectiv de Muncă (CCM) si ale actelor adiționale la CCM.
În susținerea celor de mai sus anexează prezentei copii după: Dosare ECRIS - dos. nr._/299/2012, pe rolul Judecătoriei Sector 1; împuternicirea avocațială sena B_/2013 a avocatei D. Ș.-R; cererea din 22.01.2013 de xerocopiere integrală în dos. nr._/299/2012; extras după Cererea de Chemare în Judecată din dos. nr._ (file: 1, 9). Dosare ECRIS - dos. nr._, pe rolul Judecătoriei Sector 1, dovadă din care rezultă motivul pentru care SLNRc și avocata D. Ș. R. au interes ca SDS-SNR să fie dizolvat.
Faptul că întâmpinarea va fi transmisă pe fax îl împiedică să atașeze prezentei copii după cererile de retragere din SDS-SNR (10 cereri) primite pe perioada 31 Ianuarie 7 Februarie 2013, pe care le va înfățișa instanței în ședință.
Referitor la întâmpinare, prezintă instanței următoarele argumente în susținerea respingerii recursului SLNRc; admiterii recursului pe care l-a formulat împotriva Sentinței Civile nr. 990 din data de 24.01.2012; modificării în tot a sentinței civile nr. 990/24.01.2013 în sensul respingerii cererii de admitere a excepției lipsei calității de reprezentant a președintelui SDS-SNR, C. M. Eugeniu, ca netemeinicâ și nelegală și în sensul respingerii cererii de constatare a reprezentativitatii petentului SLNRc, deoarece, prin obiecțiile ridicate pe fond, privind exercitarea de către petenta a drepturilor procedurale cu rea credință, cauza a căpătat și prezintă caracter contencios.
Astfel, prin întâmpinarea pentru 13.12.2012 precum și prin Precizările Suplimentare la Întâmpinare SDS-SNR și-a motivat cererea de respingere a acțiunii SLNRc.
In întâmpinare SDS-SNR își susține cele 4 motivări cu 11 înscrisuri anexate în probațiune iar în Precizările Suplimentare la întâmpinare s-au prezentat instanței de fond, în probațiune, înscrisuri ce dovedeau vicierea liberului consimțământ al salariaților SNR precum și mobilul real al nevoii de reprezentativitate: nevoia de cotizații pe care liderii lor nu le pot incasa decat dovedind că sunt singurii care pot negocia drepturile salariaților, iar celelalte sindicate sunt conduse de „lideri din laboratoarele întunericului”.
Prin întâmpinare nu s-a solicitat judecarea cauzei în procedură contencioasa ci s-a precizat că: „Prin obiecțiile ridicate de către SDS-SNR, obiecții privind exercitarea cu rea-credință, de către petentul SLNRc, a drepturilor sale procedurale, cauza a căpătat si prezinta un caracter contencios”.
Referitor la reprezentantul Ministerului Public, care solicită trimiterea cauzei spre a fi judecată într-o procedură contencioasa, precizează că îl miră refuzul de a sesiza faptul că liderii petentului SLNRc, președintele și vicepreședintele sunt și liderii Sindicatului L. Direcția Radiocomunicatii Timișoara, încălcând disp. art. 3 alin. 4 ale Lg. Nr. 62/2011, după cum nu s-a sesizat nici când a făcut cunoscut instanței că în SLNRc sunt înscriși: B. C.-Director Sucursală lași, D. M. M.: Managerul Dep. Juridic, M. G. - Manager Dep. Resurse Umane și alte persoane plecate din SNR sau care presupun grave conflicte de interese.
Instanța de fond admite excepția lipsei calității de reprezentant a președintelui SDS-SNR investindu-se în judecarea cauzei ce face obiectul Dos. nr._/299/2012 aflată pe rolul Tribunalului București, urmare a recursului declarat chiar de SLNRc, pentru a bloca opozabilitatea noului Birou Operativ al SDS-SNR. Mai mult, instanța de fond refuză suspendarea judecării cauzei conform disp. art. 244 (1) ale Cod pr.civ. considerând ca blocarea, cu rea-credintă a opozabilității noului Birou Operativ prin recursul declarat chiar de către petentul SLNRc nu s-ar constitui într-o chestiune prejudicială de a cărei soluționare să depindă hotărârea ce se va pronunța în cauză, fapt total neadevărat deoarece admiterea excepției scoate partea potrivnică din cauză dând avantaj SLNRc.
În plus admiterea excepției este netemeinică și nelegală deoarece conform art. 1.1. din Statutul SDS: "S. P. Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicatii (SDS-SNR) este organizația care reunește, pe baza liberului consimțământ, salariații cu contract de muncă pe durată nedeterminata, indiferent de naționalitate, sex, vârstă, convingeri politice și religioase" fără a se specifica că numai salariații din SNR, iar disp. art. 3 alin. 4 din Legea 62/2011 prevăd: "O persoană poate face parte, in aceiași timp, numai dintr-o singură organizatie sindicală la același angajator", permițând ca, din motive diferite, să facă parte dintr-o organizație sindicală la alt angajator. Numitul Z. M., membru al SDS-SNR și membru în BO al SDS nu și-a formulat cerere de retragere din sindicat iar faptul că a lucrat ani de zile în SNR și este cunoscut de salariați și de membrii sindicatului precum și rămânerea lui in sindicat după plecare au dus la păstrarea implicită a atribuțiilor lui de membru BO al SDS, fapt pentru care apreciază admiterea excepției sus menționate ca netemeinica și nelegală.
Investirea in judecarea acestei situații revenea Tribunalului București în Dos. Nr._/299/2012, fapt pentru care președintele SDS-SNR a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea respectivului litigiu conf. disp. art. 244 (1) Cp.civ.
Ori instanța de fond a admis excepția invocată de petentul SLNRc, fără a fi luat în considerare toate argumentele juridice pro și contra admiterii, fapt pentru care solicită instanței ca, prin modificarea în tot a sentinței recurate, să respingă admiterea excepției ca nefondată.
Petentul susține că prin admiterea excepției dispare elementul litigios, dar apreciază că acest element rămâne deoarece probele aduse de SDS-SNR, în sensul de motive privind contradictorialitatea cauzei, rămân câștigate cauzei, fapt pentru care aici este de acord cu instanța de fond privind respingerea cererii conf. disp. art. 335 Cp.civ.
În același timp contradictorialitatea rămâne ca element de fond al cauzei deoarece SDS-SNR si-a motivat toate susținerile privind faptul că a intervenit ca parte potrivnică si este falsă sustinerea SLNRc că nu s-ar fi motivat cererile SDS-SNR.
Referitor la faptul că procedura este litigioasă doar în cazul în care intervenientul solicită recunoașterea unui drept/aceluiași drept în contradictoriu cu petenta, precizează că SDS-SNR a precizat ce drepturi trebuie recunoscute membrilor săi si tuturor salariaților cărora li s-a negociat un Contract Colectiv de Muncă lovit de nulitate sau cărora le-a fost viciat liberul consimțământ prin dezinformare, prin încălcarea legii, și care au fost înșelați că nu există altă variantă legală.
Față de cele de mai sus, solicită admiteți recursul pe care recurentul C. M. l-a formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției lipsei de interes a președintelui SDS-SNR ca nelegală deoarece nu ține cont de Statutul la baza acțiunilor SDS-SNR și de reglementările în vigoare incidente; modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de reprezentativitate deoarece cererea a căpătat caracter vădit contencios.
In drept, a invocat disp art. 118, art. 328, art. 335 ale C.P.civ.
Deliberând cu precădere asupra excepției netimbrării căilor de atac declanșate de către recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și de C. M. Eugeniu, tribunalul observă că recursurile declarate de către recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și de C. M. Eugeniu nu au fost timbrate anticipat, cu toate că aceștia au fost legal citați cu mențiunea să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Statuând asupra timbrării, Legea nr. 146/1997, prin al său art. 20 alin. 1, spune că „taxele de timbru se plătesc anticipat”, iar textul interpretativ circumscris alin. 1 apartenent art. 35 din ale sale Norme Metodologice, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției cu nr. 769/C/1999 spune că „taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat”. Altfel spus, taxele judiciare de timbru se achită înainte de primirea (înregistrarea) efectuarea sau eliberarea oricăror acte supuse acestei norme legale. A.. 2 al textului antemenționat prevede că „instanțele judecătorești - cu totul excepțional, pentru motivele menționate în rezoluție -, pot reține cereri sau acțiuni netimbrate, obligând partea să plătească până la primul termen de judecată”.
Așa stând lucrurile, cum recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și de C. M. Eugeniu nu au înțeles a se supune exigențelor legii și a achita taxele de timbru stabilite de instanța de judecată, și anume aceea de 4 lei taxă de timbru și, respectiv, de 0,15 lei timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 1 apartenente legii taxelor de timbru cu nr. 146/1997, deși au fost legal citați cu această mențiune (fila 31), devin incidente în speță prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”.
De aceea, tribunalul, dând eficiență textului legal, va anula ca netimbrate recursurile declanșate de către recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și de C. M. Eugeniu contra sentinței civile nr. 990/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, la solicitarea petentului S. L. Național Radiocomunicații Timișoara.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenții S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, C. C. și S. M. S., cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi întemeiate pentru cele ce succed.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, se observă că prima instanță, prevalându-se de decizia nr. 1072/03.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2012, a respins cererea formulată de petentul S. L. Național Radiocomunicații Timișoara - având de obiect constatarea reprezentativității acestuia, motivat de împrejurarea că un așa demers se privește a avea un caracter contencios.
În adevăr, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din considerentele deciziei civile nr. 1072/03.10.2012 Tribunalul T., având a se pronunța asupra unei cereri identice, formulate de același petiționar și având același obiect, a conchis că, de vreme ce un „alt sindicat constituit la nivelul aceleiași societăți naționale (în speță - S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații - s.n.) contesta autenticitatea si veracitatea înscrisurilor depuse de sindicatul petentul S. L. Național Radiocomunicații Timișoara in dovedirea reprezentativității sale si, prin obiecția ridicata, cererea dobândește, retroactiv, caracter contencios, nemaiputând fi soluționata in cadrul procedurii necontencioase.” În continuare același tribunal a îndrumat „sindicatul petent sa isi constate reprezentativitatea in contradictoriu cu sindicatul recurent, care înțelege sa i-o conteste, in cadrul procedurii contencioase, de drept comun, cu exhibarea de probe de catre ambele parti litigante.”.
Or, așa stand lucrurile, cum statuările jurisdicționale redate in corpul hotărârilor judecătorești date într-un ciclu anterior (și care, într-un raționament de logică normativistă se arată a avea valoarea unei norme individuale de sorginte jurisdicționale, fiind cel mai tipic act de aplicare a dreptului) se manifesta cu caracter absolut, impunându-se in cauza pendinte ca efect pozitiv al puterii lucru judecat - cu precădere, in limita chestiunii vizând caracterul contencios al demersului judiciar promovat de petentul S. L. Național Radiocomunicații Timișoara - având de obiect constatarea reprezentativității sale conform legii cu nr. 62/2011 la nivelul unității - și care nu îngăduie a fi contrazise -, devine obligatorie si concluzia ca numai ignorând exigentele imperativului pct. 4 apartenent art. 1200 in corelație cu acelea alin. 2 apartenent art. 1202 ambele din legea civila, și neobservând că petiționarul s-a conformat cu rigoare dispozițiilor tribunalului, formulând o nouă cerere având același obiect, în contradictoriu cu persoanele ce a apreciat că ar avea vreun interes să îi contestate și solicitând constant pe parcursul derulării activității jurisdicționale în cea dintâi fază a judecății, soluționarea cauzei în procedură contencioasă, judecătoria a respins, surprinzător, cea din urmă cerere, pe considerentul că nu ar avea caracter contencios.
De aceea, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ., va admite recursurile declanșate de către recurenții S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, C. C. și S. M. S., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Judecătorii Timișoara, care are a respecta cu rigoare statuările instanței de recurs ce a pronunțat decizia nr. 1072/03.10.2012 în dosar nr._/325/2012, și a soluționa noul demers judiciar în procedura contencioasă, așa cum, de altfel, petiționarul-recurent S. L. Național Radiocomunicații Timișoara a și solicitat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate recursurile declanșate de către recurenții S. pentru Drepturile Salariaților din S. Națională de Radiocomunicații și de C. M. Eugeniu contra sentinței civile nr. 990/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, la solicitarea petentului S. L. Național Radiocomunicații Timișoara.
Admite recursurile declanșate de către recurenții S. L. Național Radiocomunicații Timișoara, C. C. și S. M. S., toți contra aceleiași sentințe.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Judecătorii Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03. 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. D. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/10.04.2013
Prima instanță: judecător L. R.
← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7148/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 962/2013.... → |
---|