Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 594/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 594/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 594/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 594/R
Ședința publică din 16 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: D. B.
JUDECĂTOR: L. V.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta C. L. M. împotriva sentinței civile nr. 258/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații E. G., E. D., G. I., G. L. N., G. S. G., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal, făcut în ședință, se prezintă recurenta, personal, intimații G. I. și G. L. N., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către ul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 22.04.2013, a fost depusă întâmpinare de către intimații E. D. și E. G., în 5 exemplare.
Trei exemplare ale întâmpinării se comunică părților prezente, care învederează că nu solicită acordarea unui termen, pentru studiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Recurenta solicită admiterea recursului și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații prezenți solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la data de 23.05.2012, reclamanții E. G. și E. D., în contradictoriu cu pârâții G. I., G. L. N., C. L. M. și G. S. G., au solicitat ca pe baza probelor existente la dosarul cauzei instanța să dispună: o hotărâre judecătorească care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare privind suprafața de teren extravilan de 2,06 ha teren evidențiat în Titlu de Proprietate nr._/33/22.05.1995 emis de C.J.P.S.D.P.A.T. T., având sola 1073, . 1,48 ha și sola 763/1, . de 0,58 ha; intabularea de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. a sentinței judecătorești care va fi pronunțată în cauză, după îndeplinirea formelor legale, respectiv a documentației necesare intabulării terenului, obligarea pârâților la cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamantul, a arătat că în data de 18.07.2000 a cumpărat prin act sub semnătură privată suprafața de 10 ha teren arabil extravilan situat în . Savovici M., achitând în totalitate și contravaloare terenului.
Reclamantul a mai arătat că la data de 22.10.1994 a fost încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „Act de vânzare-cumpărare provizoriu” prin care pârâții au asistat fiind prezenți și exprimându-și și consimțământul față de această vânzare, care a fost încheiată între defuncții lor părinți, respectiv G. T. și G. G. și E. G. căsătorit cu E. D.. Obiectul vânzării-cumpărării l-a constituit terenul extravilan aflat pe teritoriul localității Jebel, primit prin reconstituirea dreptului de proprietate de către autorul defuncților părinți a pârâților, numitul G. T., decedat la data de 04.12.1947, cu ultim domiciliu în localitatea Jebel, nr. 165, pentru prețul în cuantum de 3.000.000 lei vechi care a fost achitat, la data întocmirii înscrisului, către vânzători, dată de la care (reclamanții) au intrat în posesia terenului, cu drepturi depline, achitând taxele și impozitele aferente terenului, către stat.
Cererea este legal timbrată (fila 35).
La termenul din 13 septembrie 2012 pârâții G. I. și G. L. s-au prezentat în fața instanței, care a consemnat poziția lor procesuală (filele 24 și 26).
Astfel, pârâtul G. I. (fila 24) a învederat faptul că valoarea tranzacției de 3.000.000 lei vechi a fost achitată de către cumpărători în momentul încheierii actului și s-a convenit ca în momentul emiterii Titlului de Proprietate să se încheie și actul sub formă autentică. Tatăl său nu a intrat în posesia Titlului de Proprietate, acesta fiind ridicat, probabil, de reclamantul E. G., care nici o dată nu l-a chemat pe tatăl său să încheie actul sub formă autentică. A arătat că a acceptat în mod tacit succesiunea după tatăl său precum și faptul că este de acord cu admiterea acțiunii dar numai cu privire la partea ce i se cuvine, neștiind care este poziția surorii sale C. L. M., a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș precum și faptul că nu este de acord că plătească cheltuielile de judecată.
Pârâtul G. L. N. (fila 26) a învederat faptul că valoarea tranzacției de 3.000.000 lei vechi a fost achitată de către cumpărători în momentul încheierii actului, preț care a fost împărțit între tatăl său și unchiul său G. T., nu este de acord cu admiterea acțiunii nefiind respectate condițiile menționate în înscrisul sub semnătură privată, are un frate pe nume G. S., a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița precum și faptul că nu este de acord că plătească cheltuielile de judecată.
Prin încheierea din 13.09.2012 instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei D., excepție invocată de către pârâții G. I. și G. L. N..
La termenul de judecată din 15.11.2012 s-a dispus introducerea în cauză a pârâților C. L. M. și G. S. G., descendenții promitenților vânzători.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu martorul B. I..
Prin sentința civilă nr. 258/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamanții E. G. și E. D. domiciliați în Timișoara, ., scara A, etaj 7, ., în contradictoriu cu pârâții G. I. domiciliat în Caransebeș, ., județul C. S., G. L. N. domiciliat în Reșița, ., .-S., C. L. M. domiciliată în Timișoara, ., nr. 79, scara B, . și G. S. G. domiciliat în Timișoara, ., etaj 3, ., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Prezenta hotărâre va ține loc de contract de vânzare-cumpărare având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate către reclamanții E. G. și E. D. de la pârâții G. I. și C. L. M. în calitatea de moștenitori a promitentului vânzător G. T. și de la pârâții G. L. N. și G. S. G. în calitate de moștenitori ai promitentului vânzător G. G. asupra terenului în suprafață de 2,06 ha evidențiat în Titlul de proprietate nr._/33/22.05.1995 pentru prețul de 3 milioane lei vechi, preț care a fost achitat integral la data încheierii actului.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu drept de cumpărare asupra terenului în suprafață de 2,06 ha evidențiat în Titlul de proprietate nr._/33/22.05.1995, în momentul în momentul efectuării documentației de întabulare.
Au fost obligați pârâții C. L. M. și G. L. N. și G. S. G. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3258,50 lei (2000 lei, reprezentând onorariul de avocat și taxa judiciară de timbru în cuantum de 1258,50 lei).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform titlului de proprietate nr._/33/22.05.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2,06 ha pe raza localității Jebel pe numele autorilor pârâților, respectiv pe numele lui G. T., autorul pârâților G. I. și C. L. M. pârâtei Grăsoane A. și pe numele lui G. G., autorul pârâților G. L. și G. S. G..
Anterior emiterii titlului de proprietate, în baza adeverinței de proprietate nr. 530/25.09.1991 (fila 4), respectiv la data de 22.10.1994 s-a încheiat un înscris sub semnătură privată denumit „Acte de vânzare -cumpărare-provizoriu” între reclamantul Eghyed G., în calitate de cumpărători și numiții G. T., autorul pârâților G. I. și C. L. M., și G. G., autorul pârâților G. L. și G. S. G., în calitate de vânzători. Obiectul contractului îl reprezintă terenul arabil în suprafață de 2,06 ha teren arabil situat raza localității Jebel pentru prețul de 3 milioane ROL, preț achitat integral la data semnării înscrisului. Totodată, părțile au convenit ca în momentul eliberării titlului de proprietate, să încheie actul în formă autentică. Actul a fost semnat și de către pârâții G. I. și G. L..
Ulterior încheierii înscrisului sub semnătură privată a fost efectuată punerea în posesie și s-a emis titlul de proprietate nr._/33/22.05.1995 pe numele lui G. T., autorul pârâților G. I. C. L. M., și pe numele lui G. G., autorul pârâților G. L. N. și G. S. G. pentru suprafața de 2,06 ha teren arabil pe raza localității Gătaia.
Având în vedere că potrivit art. 46 alin. 1 din Legea 18/1991 și potrivit prevederilor art. 2 și 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, dispoziții în prezent abrogate, însă în vigoare la data perfectării actului sub semnătură privată încheiat la data de 22.10.1994, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului nu putea opera decât dacă actul translativ era încheiat în formă autentică, instanța califică convenția ca fiind un antecontract de vânzare cumpărare.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, așa cum a fost definită în literatura juridica și așa cum s-a statuat prin deciziile Instanței Supreme, nu transferă proprietatea, ci dă naștere numai unor obligații cu caracter personal pentru una din părți, cealaltă parte păstrându-și libertatea de a decide.
În mod concret, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare ambele părți s-au obligat ca în viitor să încheie contractul proiectat. Dacă una din părți refuză încheierea contractului, instanța, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și a reparării în natură a pagubelor, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, în baza art. 1073 și 1077 din vechiul Cod Civil, principii preluate de Noul cod civil prin art. 1669.
Promitentul vânzător G. T., autorul pârâților G. I., C. L. M. a decedat la data 26.09.1998 iar promitentul vânzător G. G., autorul pârâților G. L. N. și G. S. G. a decedat în anul 2000.
Din declarațiile pârâților G. I., fiul promitentului vânzător G. T., și pârâtul G. L., fiul promitentului -vânzător G. G., rezultă că aceștia recunosc calitatea de moștenitori a promitenților vânzători. Atât pârâtul G. I. indicând faptul că mai are o soră, respectiv pe pârâta C. L. M., iar pârâtul G. L. N. mai are un frate, respectiv pe pârâtul G. S. G..
Mai mult, prima instanță a avut în vedere că atât pârâtul G. I. cât și pârâtul G. L. N. au recunoscut actul sub semnătură privată încheiat cu reclamantul la data de 22.10.1994 și faptul că s-a achitat și prețul de 3 milioane lei vechi tot la acea dată. Ambii însă au declarat faptul că nu s-a perfectat actul sub semnătură privată deoarece Titlul de proprietate emis pe numele autorilor lor nu le-a fost comunicat, fiind comunicat doar reclamantului E. G.. Pârâtul G. I. a învederat că este de acord cu admiterea acțiunii, iar pârâtul G. L. N. a învederat că nu este de acord cu admiterea acțiunii deoarece titlul de proprietate nu a fost comunicat autorului său, iar reclamantul nu a solicitat niciodată nici tatălui său și nici unchiului său să încheie actul la notariat.
Din declarația martorului B. I., rezultă că reclamanții sunt în posesia terenului de 2,06 ha din momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare.
Prima instanța a constatat că în cauza pendinte sunt îndeplinite condițiile de validitate prevăzute de art. 948 din codul civil vechi, dispoziție care a fost în vigoare la data încheierii antecontractului. Astfel, intenția de vânzare rezultă fără dubii din cuprinsul antecontractului, pârâții G. L. N. și G. I. recunosc încheierea de către autorii lor a actului sub semnătură privată cu reclamantul. Prima instanța a mai reținut că de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare reclamantul a intrat în posesia legitimă a imobilului, exercitând această posesie nestingherit.
Cu alte cuvinte, antecontractul de vânzare a dat naștere dreptului reclamanților de a cere promitentului vânzător să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și implicit transmiterea dreptului de proprietate, precum și obligației corelative a promitentului vânzător de a transmite promitenților cumpărători dreptul de proprietate asupra terenului.
Ca atare, prima instanța a constatat că pârâții G. I. și C. L. M. în calitatea de moștenitori a promitentului vânzător G. T. și pârâții G. L. N. și G. S. G. în calitate de moștenitori ai promitentului vânzător G. G. și având în vedere că moștenitorul preia de la autorul său atât drepturile cât și obligațiile acestuia, a constatat că pârâții sunt obligați la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu către reclamanți.
Întrucât obligația de a face, asumată prin antecontract de vânzare-cumpărare de către autorii lor este o obligație patrimonială transmisibilă prin moștenire, obligația de a încheia contractul de vânzare cumpărare trece asupra pârâților.
Antecontractul, respectiv convenția din data de 22.10.1994, nu are ca efect transmiterea proprietății ci poate fi considerată ca valabilă numai în ceea ce privește consemnarea voinței părților de a se transmite bunurile la care face ea referire în condițiile acolo stipulate pentru prețul total de 3 milioane lei vechi, preț care a fost achitat integral la data încheierii actului, fiind transmisă posesia asupra acestor bunuri la aceeași dată, dreptul de proprietate astfel promis a se vinde urmând a se transmite, în mod valabil, numai odată cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege, forma autentică fiind ridicată la rang de condiție necesară.
Având în vedere că pârâții nu și-au respectat promisiunea stipulată în înscrisul încheiat la data de 22.10.1994, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, și nu a fost dovedită de către aceștia vreo împiedicare datorată unei forțe majore, reclamanții, în temeiul dispozițiilor art. 1669 cod civil nou, pot solicita pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Constatând că există un antecontract valabil încheiat, că antecontractul este dovedit potrivit dreptului comun că pârâților G. I. și C. L. M. în calitatea de moștenitori a promitentului vânzător G. T. și pârâții G. L. N. și G. S. G. în calitate de moștenitori ai promitentului vânzător G. G., le incumbă respectarea obligațiilor valabile asumate prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 22.10.1994, iar reclamanții și-au îndeplinit obligațiile (așa-numitele clauze anticipatorii sau accesorii, respectiv plata prețului) asumate prin antecontract; iar potrivit celor constatate mai sus promitenții-vânzători sunt proprietarii bunului și nu și-au îndeplinit obligația de a încheia contractul de vânzare în formă autentică cu reclamanții, iar promitenții cumpărători nu sunt incapabili de a dobândi acest bun, la data pronunțării hotărârii, în temeiul dispozițiilor art. 1669 cod civil nou, prima instanță a admis cererea reclamanților E. G. și E. D., iar în consecință această hotărâre ține loc de contract de vânzare-cumpărare constatând transmiterea dreptului de proprietate către reclamanți de la pârâții G. I. și C. L. M. în calitatea de moștenitori a promitentului vânzător G. T. și de la pârâții G. L. N. și G. S. G. în calitate de moștenitori ai promitentului vânzător G. G. asupra terenului în suprafață de 2,06 ha evidențiat în Titlul de proprietate nr._/33/22.05.1995 pentru prețul de 3 milioane lei vechi, preț care a fost achitat integral la data încheierii actului.
Având în vedere dispozițiile art. 5, alin. 2, art. 76, art. 77, art. 80 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul civil și prin raportare la art. 885 din noul cod civil, prima instanța a dispus intabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamanți în momentul efectuării documentației de întabulare.
În baza art. 274 alin.1 cod proc civ., având în vedere și faptul că pârâtul G. I. a recunoscut pretențiile reclamanților la prima zi de judecată, fiind incidente față de acest pârât dispozițiile art. 275 cod proc civ, a obligat pârâții C. L. M. și G. L. N. și G. S. G. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar și la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1258,50 lei (fila 35).
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului pârâta C. L. M., prin care a arătat că nu s-a putut prezenta la termenele de judecată, întrucât în data de 19.12.2012 a avut un accident rutier, neputând să se deplaseze o perioadă de timp, sens în care a atașat la dosar certificatul medico-legal nr. 61/16.01.2013, în copie.
Recurenta a mai arătat că este de acord ca reclamanților E. G. și E. D. să li se recunoască dreptul de proprietate supra terenului, recurenta neavând nicio pretenție din partea acestora. Recurenta a învederat că prin prezentul recurs a dorit să dovedească că aceasta a fost de acord de la început cu recunoașterea dreptului de proprietate și dorește să fie scutită de la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimații E. D. și E. G. au arătat că își mențin pretenția asupra cheltuielilor de judecată și lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma unicului motiv de recurs formulat, tribunalul constată următoarele:
În adevăr, potrivit art. 275 apartenent codului de procedură civilă de la 1865, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”. Numai că, pârâta-recurentă nu se încadrează în ipoteza particularizată de norma legală supra anunțată. Împrejurarea că a suferit anumite leziuni în data de 19.12.2012, ce au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, nu este de natură a se constitui într-o cauză obiectivă ce i-a obstaculat accesul la instanță, la prima zi de înfățișare, care pentru pârâta-recurentă se verifică a fi data de 10 ianuarie 2013 (primul termen de judecată la care a fost legal citată și la care putea concluzii, în accepția art. 132 c. proc. civ). Abstracție făcând de faptul că, și dacă nu s-ar fi putut prezenta în fața instanței, era suficient să se conformeze imperativului art. 115 c. proc. civ. și să trimită în scris poziția sa procesuală - în sensul de achiesării la pretențiile reclamanților-intimați.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefundat recursul. Motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) c. proc. civ., îl va respinge și va păstra sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurenta-pârâtă C. L. M. contra sentinței civile nr. 258/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți E. G. și E. D., precum și cu intimații-pârâți G. I. și G. L. N. și G. S. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. D. B. L. V.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/18.06.2013
Primă instanță: Judecător A. P. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1435/2013. Tribunalul TIMIŞ | Fond funciar. Decizia nr. 189/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
