Obligaţie de a face. Sentința nr. 1435/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1435/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1435/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1435/PI
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. A.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții R. C. V. și R. P., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic S. C. S., în reprezentarea pârâtului, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /17.01.2013, reclamanții R. C. V. si R. P., au chemat in judecată pârâtul P. M. Timișoara, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului, in calitate de președinte al Comisiei Tehnice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, la emiterea dispoziției pentru acordarea masurilor reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar, in raport de culpa procesuala a acesteia.
In motivare, se arată că, reclamanții au formulat notificare către pârât prin care au solicitat acordarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea nr._ respectiv, fie restituirea în natură a imobilului din Timișoara, fie acordarea măsurilor prin echivalent pentru preluarea abuzivă de către stat a acestei proprietăți a autorilor lor.
Notificarea formulata privește imobilul situat in mun. Timișoara, .. 13, jud. Timis, și a fost inregistrată la Primăria M. Timișoara Comisia Tehnica de Aplicare a Legii nr.10/2001, sub nr.63/2001 și face obiectul dosarului nr.1872.
Potrivit art. 25 alin. (1) Legii 10/2001, republicată (fost art. 23, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005 și OUG 208/2005), Primarului M. Timișoara, ca reprezentant al unității deținătoare a imobilului amintit, îi incumbă obligația de a se pronunța asupra cererii formulate de către reclamanți, pe calea respectivei notificări, în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, însă pârâtul nu s-a pronunțat asupra notificării până la data formulării cererii de chemare în judecată.
Acest termen se poate calcula pornind de la doua date de referință: a înregistrării notificării, pentru cazul în care toate înscrisurile doveditoare necesare soluționării cererii au fost depuse odată cu notificarea sau data la care au fost depuse toate înscrisurile doveditoare a pretențiilor formulate.
S-a solicitat a se constata că paratul nu a dat curs in termenul stabilit de lege, notificării adresate de către reclamanți și, prin urmare nu s-a emis dispoziție motivată, astfel cum prevede art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, si văzând și dispozițiile art. 1073 și următoarele din Codul civil, s-a solicitat admiterea cererii asa cum a fost formulata si, pe cale de consecința, să se dispună obligarea pârâtului să răspundă la notificarea formulată în conformitate cu dispozițiile anterior amintite.
In drept, dispozițiile Legii nr. 10/2001 si dispozițiile art. 18 din Legea 554/2004.
Pârâții P. M. Timișoara si Municipiul Timișoara prin primar au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, nefondată și nelegală.
In motivare, se solicită a se observa faptul că, pe baza documentelor aflate la dosar și a situației din teren s-a constatat faptul că o suprafață de teren din imobilul expropriat se află in incinta întreprinderii UMT, iar restul de suprafață este ocupată parțial de blocuri, aleile de acces la blocuri, străzi.
De asemenea, a fost precizat și faptul că documentația trebuie întocmită de un proiectant autorizat și să se țină cont de avizele unice eliberate cu nr. 421/2007 și 420/2007 deoarece terenul este afectat de rețele.
Cele de mai sus au fost transmise reclamantului R. C. de către Serviciul BDUC prin adresa DO6X1-6902/18.02.2010.
Având în vedere cele de mai sus și prevederile Legii nr. 10/2001 cu privire la faptul că, retrocedările să se facă cu precădere în natură, întrucât expertiza nu a fost întocmită, in prezent instituția pârâtă nu se poate pronunța cu privire la tipul de masuri reparatorii (restituirea in natura sau acordarea de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Conform art. 242 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prevalându-se de dispozițiile legii cu nr. 10/2001, reclamanții R. C. V. si R. Petrusă au recurs pe calea demersului judiciar pendent, având de obiect o obligație in faciendo (de a face), constând în condamnarea jurisdicțională a pârâtului la a soluționa notificarea remisă sub nr. 63/27.06.2001, având în vedere că a expirat demult termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 din legea nr. 10/2001, republicată.
Tribunalul apreciază că termenul de 60 de zile nu trebuie interpretat ca fiind un termen de recomandare, ci ca unul imperativ, având în vedere scopul și rațiunea adoptării legii nr. 10/2001 și anume de a înlătura prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de către stat. Ca atare, este evident că și acest termen, ca de altfel, toate dispozițiile neclare din mai sus amintita lege, se vor interpreta în favoarea persoanei notificatoare, îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de actul normativ indicat. Orice altă calificare ar duce la deturnarea finalității urmărite de legiuitor, având drept urmare tergiversarea soluționării echitabile a cererilor formulate în baza legii nr. 10/2001 prin retrocedarea în natură a imobilelor revendicate, sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin stabilirea dreptului persoanei îndreptățite la beneficiul măsurilor compensatorii în condițiile legii privind unele, măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România.
A admite teza contrară, a caracterului de recomandare a termenului de 60 de zile s-ar permite entității învestită cu soluționarea notificării să amâne în mod culpabil și nejustificat emiterea deciziei. Context în care, tribunalul respectând cu rigoare principiul disponibilității ce guvernează procesul civil (și care obligă judecătorul a se pronunța numai asupra obiectului pricinii în limitele procesuale stabilite de reclamanți,) va admite demersul judiciar pendent în modalitatea solicitată și va obliga P. M. Timișoara, în calitate de reprezentant al unității deținătoare, să emită o dispoziție prin care să statueze asupra notificării remisă de către reclamanți unității deținătoare sub nr. 63/27.06.2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții R. C. V. și R. P., ambii cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat D. E., în Timișoara, ., ., județul T., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Obligă P. M. Timișoara, în calitate de reprezentant al unității deținătoare, să emită o dispoziție prin care să statueze asupra notificării remisă de către reclamanți unității deținătoare sub nr. 63/27.06.2001.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2013.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 5/28.05.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1333/2013. Tribunalul TIMIŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
