Succesiune. Sentința nr. 14/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 12-06-2012 în dosarul nr. 490/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 490/2012
Ședința publică de la 12 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelantul reclamant A. I., apelantul pârât C. P. împotriva sentinței civile nr._/14.07.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. C., I. P. - A., I. P. A., P. N. E., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitatea apărătorului ales al apelantului pârât de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.06.2012.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/14.07.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis in parte actiunea principală formulată de reclamantul A. I. împotriva pârâtilor C. C., I. P. A., I. P. A., P. N. E. si C. P., si, în consecintă, a admis în parte cererea reconventională formulată de pârâta- reclamanta reconventională P. N. E. in contradictoriu cu reclamantul – pârât reconventional A. I., sens în care a constatat deschisă succesiunea lăsată de defuncta A. L., născută la data de 26 septembrie 1944, și decedată la data de 3 aprilie 2006.
A constatat că masa succesorală lăsată de defuncta se compune din ½ parte din imobilul înscris în CF_-C1-U3 Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF_, cu nr. top._/VIII, respectiv din ½ din apartamentul situat în .. 21.., ./16 părți din imobilul evidențiat în CF_ Ș., anterior înscris în CF 2355 Ș., cu nr. top 296-298/b/2/270/a/1/2/56, constând în casă și teren în suprafață de 1399 mp, situată în localitatea Ș., nr. 536; ¼ din terenul menționat în titlul de proprietate eliberat sub nr. 4265/99/4 februarie 1994 de către Comisia Județeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
A constatat că au calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii soțul supraviețuitor, căruia i se cuvine ¼ din moștenire, precum și pârâtele C. C. și P. N. E., moștenitoare prin reprezentarea rudei colaterale, frate predecedat, C. Z., astfel încât:
A constatat că asupra imobilului constând în casa și terenul situate în Ș. nr. 536 reclamantul are un drept de proprietate cu titlu de bun propriu în cotă de 4/16 părți, iar în cotă de 1/16 părți prin succesiune, respectiv de 12/32 părți, din care 8/32 cu titlu de bun propriu, iar 4/32 părți cu titlu de succesiune, alături de C. C., cu cota de 8/32 părți dobândită prin succesiune (anterior 1/16, respectiv 2/32 părți dobândită cu același titlu, iar în prezent 6/32 cu titlu de succesiune după defuncta A. L.), P. N. E., cu cota de 6/32 părți dobândită prin succesiunea lăsată de mătușa sa, A. L., în cartea funciară figurând ca proprietari și, C. Z., cu cota de 2/16 părți, dobândită prin succesiune, în prezent 4/32 părți, precum și C. V. Anuica, cu cota de 1/16 părți, dobândită tot prin succesiune, cotă devenită în prezent 2/32 părți.
A constatat că asupra imobilului de ¼ din cele 5 hectare de teren arabil situat în S., . Titlul de proprietate nr._ emis de Comisia Județeană T., prin succesiunea recunoscută soțului supraviețuitor reclamantul are un drept în cotă de 2/32 părți, restul de 3/32 părți cuvenindu-i-se pârâtei P. N. E., care mai are o cotă de 8/32 părți asupra celor 5 ha de teren, precum și pârâtei C. C., cu o cotă de 2/32 părți cu titlu de succesiune după defuncta A. L..
A respins în rest cererile formulate de reclamant și de pârâta reconvențională P. N. E..
A compensat cheltuielile de judecată făcută de părțile anterior menționate.
A anulat ca netimbrată cererea reconventionala formulată de pârâtul C. P..
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada decesului numitei A. L., născută la data de 26 septembrie 1944, decesul intervenind la data de 3 aprilie 2006, astfel cum rezultă din copia certificatului de deces depusă la fila 8 dosar.
Din copia certificatului de căsătorie . nr._ eliberat de Consiliul Popular al Municipiului Timișoara, rezultă că reclamantul a fost căsătorit cu C. L., căsătoria lor fiind încheiată la data de 30 august 1973 și, ca urmare a acesteia, soția a devenit A. L..
Din schița arborelui genealogic, dar și din copiile certificatelor de naștere, de deces, actelor de identitate depuse, rezultă fără echivoc faptul că pârâții sunt nepoții de frați ai defunctei, respectiv copiii fraților decedați, C. Z. și C. M., pârâții I. P. A. și I. P. A. fiind copiii nepoatei I. V. Anuica, decedată și ea.
Pârâții nu au contrazis această legătură de rudenie, ci dimpotrivă, au confirmat-o.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar instanța de fond a reținut că masa succesorală lăsată de defuncta A. L. se compune din ½ parte din imobilul înscris în CF_-C1-U3 Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF_, cu nr. top._/VIII, respectiv din ½ din apartamentul situat în .. 21.., . vedea extrasul CF depus la filele 65-66 dosar fond și copia certificatului de atestare fiscală depus la fila 63 dosar fond).
Din copia certificatului fiscal depus la fila 98 dosar fond și din copia extrasului de carte funciară depusă la fila 11 dosar fond, eliberat pentru imobilul evidențiat în CF_ Ș., anterior înscris în CF 2355 Ș., cu nr. top 296-298/b/2/270/a/1/2/56 rezultă că imobilul constând în casă și teren în suprafață de 1399 mp, situată în localitatea Ș., nr. 536 este proprietatea lui A. L., în cotă de 4/16 părți cu titlu de succesiune și în cotă comună cu A. I., 8/16 părți, dobândită prin convenție, alți coproprietari fiind C. Z., C. V. Anuica, C. C., A. I., A. L..
De asemenea, din copia certificatului fiscal nr. 2906/22 septembrie 2010 eliberat de . de proprietate eliberat sub nr. 4265/99/4 februarie 1994 de către Comisia Județeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, depus în copie la dosar rezultă că defuncta A. L. figurează ca fiind coproprietară, alături de P. N. E., A. L., C. M., C. A., asupra terenului de 5 ha situată pe teritoriul satului Ș., . fiind menționate pe verso-ul titlului depus la fila 110 dosar.
Prin urmare, masa succesorală a defunctei se compune din ½ parte din apartamentul situat în Timișoara, 8/16 părți din imobilul situat în Ș. la nr. 536 și din ¼ parte din terenul arabil situat în satul Ș., .> În ceea ce privește acceptarea succesiunii, instanța de fond a reținut că urmare a încheierii contractului de arendare încheiat de pârâta P. N. E. la data de 26 septembrie 2007, cu valabilitate până la 25 septembrie 2012, pentru toate cele 5 ha din care ¼ proprietatea defunctei A. L., a încheierii procurii speciale pentru dezbaterea succesiunii mătușii sale, semnată de pârâtă, intenției pârâtei de a folosi imobilul situat în Ș. nr. 536, care a întâmpinat refuzul reclamantului, persoană care folosește acest bun imobil, neprecizat în acțiune, a fost conturată o acceptare tacită a succesiunii defunctei A. L. de către pârâta reconvențională P. N. E..
Din depoziția martorului B. N., propus de către reclamant, instanța de fond a reținut că de la decesul soției sale reclamantul locuiește singur în Timișoara, folosind și locuința din Ș., unde el singur a făcut renovările, că ulterior decesului soției sale reclamantul a mai fost vizitat de către nepoatele C. C., care a fost ca o fiică pentru soții A. și nepoata N., fără ca rudele defunctei să fi emis pretenții la moștenire.
Martorul S. A. a arătat că după decesul soției reclamantului au invocat pretenții, în special cu privire la imobilul din Ș., și alte rude, pârâta C. C., foarte atașată de soții A., neacceptând ideea invocării acestor pretenții, căci reclamantul nu se cuvine a fi dat la o parte de la moștenirea soției lui. De asemenea, martorul a arătat că reclamantul a spus că ei i se va da moștenirea lăsată de soții A., iar ulterior reclamantul i-ar fi adus la cunoștință ingratitudinea acestei nepoate, considerată fiică, durerea pricinuită de aceasta, singura explicație a atitudinii neînțelese fiind neacceptarea unei femei care și-a făcut apariția în viața reclamantului, la aproximativ un an de la decesul soției. Martorul a învederat că o altă rudă despre care cunoaște că ar fi ridicat pretenții este o nepoată N., întâlnită pe la aniversările din familia A., o persoană blondă, cu tenul alb, a cărei descriere coincide cu persoana pârâtei reclamante reconvenționale, P. N. E..
De asemenea, în fața instanței de fond martorul a declarat că nepoata soților A., C., i-a precizat că alte pretenții față de moștenirea lăsată de defunctă le-ar avea niște rude din V.. Despre nepoata C. martorul a arătat că după decesul mătușii sale a revenit în țară, a folosit apartamentul în care locuiește și reclamantul în Timișoara, că ambele nepoate au fost la înmormântare, cunoscând și faptul că defuncta ar fi avut un hectar de teren în localitatea Ș., fără a cunoaște cine se ocupa de lucrările agricole de pe acest teren.
Din restul probatoriului administrat nu rezultă că alte persoane ar fi făcut acte de acceptare tacită a succesiunii defunctei, motiv pentru care instanța de fond a apreciat că prin folosirea imobilelor succesorale, respectiv a apartamentului de către pârâta C. C., după decesul mătușii sale, a încheierii unui act material de îngrijire a terenului agricol, respectiv prin arendarea lui în scopul cultivării, pe o perioadă îndelungată de timp, care exclud caracterul unor acte întâmplătoare, s-a dovedit acceptarea tacită a succesiunii defunctei A. L. de către nepoatele de frate ale acesteia, C. C. și P. N. E..
Ca o firească urmare, instanța de fond a admis în parte acțiunea principală și, de asemenea, cererea reconvențională formulată de pârâta P. N. E., constatând deschisă succesiunea defunctei A. L., conform art. 651 Cod civil, acceptată succesiunea lăsată de către soțul supraviețuitor, A. I., căruia i se cuvine o cotă de ¼ din masa succesorală lăsată de defuncta soție, precum și de pârâtele C. C. și P. N. E., venite la moștenirea lăsată de mătușa lor prin reprezentarea tatălui lor, C. Z., decedat, în cote egale. În condițiile art. 664 și 666 Cod civil, restul pârâților nefiind moștenitori ai defunctei, nefiind dovedită acceptarea succesiunii în condițiile art. 688 și 689 cod civil și în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, termen care nu poate fi opus acceptantelor câtă vreme martorii au declarat că au purtat discuții cu acestea ori cu reclamantul, din care a rezultat intenția lor de a o moșteni pe mătușă, imediat după decesul acesteia.
D. fiind petitul formulat de reclamantul care a solicitat să se includă în masa succesorală doar cota de ½ parte din apartamentul situat în Timișoara, să se constate că este unic moștenitor acceptant al succesiunii, instanța de fond a conchis că se impune a fi admis doar petitul prim, prin includerea în masa succesorală a defunctei a cotei de ½ parte din imobil, alături de restul bunurilor pentru care s-au depus dovezi de către pârâtă.
Reconvenționala formulată de reclamanta P. N. E., care a solicitat stabilirea masei succesorale, ieșirea din indiviziune și formarea loturilor, fără să solicite administrarea unor probe în acest sens, obligarea reclamantului la aducerea la masa succesorală a bunurilor imobile din Ș. și constatarea calității sale de moștenitor a fost admisă tot în parte, prin stabilirea calității sale de moștenitoare acceptante la succesiunea lăsată de mătușa sa, prin stabilirea masei succesorale, ieșirea din indiviziune putându-se face prin identificarea parcelei de teren cuvenite moștenitorilor din cele 5 ha de teren, conform cotelor de proprietate și astfel prin administrarea unei probe cu expertiza în specialitatea topografie, nesolicitată de reclamantă care a apreciat că bunurile sunt comod partajabile în natură, nefăcând o astfel de dovadă nici cu privire la imobilul teren, nici cu privire la imobilul situat în Ș. nr. 536.
Astfel, instanța de fond a conchis că asupra bunului constând în apartamentul situat în Timișoara, . Motru pârâtul are un drept de proprietate în cotă de 8/16 bun propriu, într-o altă cotă de 2/16 cu titlu de succesiune, iar pârâta P. N. E. cota de 3/16 prin succesiune, la fel ca și pârâta C. C., acceptante ale succesiunii defunctei lor mătuși.
Asupra imobilului constând în casa și terenul situate în Ș. nr. 536 instanța de fond a constatat că reclamantul are un drept de proprietate cu titlu de bun propriu în cotă de 4/16 părți, iar în cotă de 1/16 părți prin succesiune, respectiv de 12/32 părți, din care 8/32 cu titlu de bun propriu, iar 4/32 părți cu titlu de succesiune, alături de C. C., cu cota de 8/32 părți dobândită prin succesiune (anterior 1/16, respectiv 2/32 părți dobândită cu același titlu, iar în prezent 6/32 cu titlu de succesiune după defuncta A. L.), P. N. E., cu cota de 6/32 părți dobândită prin succesiunea lăsată de mătușa sa, A. L., în cartea funciară figurând ca proprietari, C. Z., cu cota de 2/16 părți, dobândită prin succesiune, în prezent 4/32 părți, precum și C. V. Anuica, cu cota de 1/16 părți, dobândită tot prin succesiune, cotă devenită în prezent 2/32 părți.
De asemenea, în ceea ce privește terenul de 5 ha, instanța de fond, ținând seama de cota de ¼ părți din acest teren proprietatea defunctei, a reținut că în fapt cota cuvenită soțului supraviețuitor din aceasta este de 2/32 părți, restul de 3/32 părți cuvenindu-i-se pârâtei P. N. E., care mai are o cotă de 8/32 părți asupra celor 5 ha de teren, precum și pârâtei C. C., cu o cotă de 2/32 părți cu titlu de succesiune după defuncta A. L..
Admițând în parte petitele reclamanților instanța de fond a compensat în condițiile art. 276 C.p.civ., cheltuielile făcute de părți în proces.
Împotriva hotărârii au declarat apeluri reclamantul A. I. și pârâtul C. P. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 03.11.2011.
Prin apelul declarat reclamantul A. I. a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile apelate, iar pe fond să se constate că reclamantul este sunt unicul moștenitor legal, acceptant., al moștenirii rămasa in urma defunctei A. L., soția sa, decedata la data de 3 aprilie 2006; să se constate că parații sunt străini de moștenirea rămasa in urma soției reclamantului, prin neacceptarea acesteia in termenul legal, prevăzut de art. 700 C.civ. si prin neefectuarea unor acte cu caracter de acceptare tacita a moștenirii, pe cale de consecința, sa se admită, in tot acțiunea reclamantului; să se îndrume Biroul de Carte funciara T. sa dispună Înscrierea dreptului de proprietate exclusiv al reclamantului in CF nr._ Timișoara, nr. top._/VIII, CF. nr. 2355 S., nr. top. 296 - 298/b/2/270/a/1/2/56, sa se respingă, in totalitate, cererea reconventionala formulata de către parata-reclamanta reconventional, P. N. E. si sa oblige parații la plata cheltuielilor de judecata ocazionate, constând in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si onorariu de avocat in toate etapele procesuale.
În motivare apelantul arată că soția sa, A. L. a avut 4 frați buni, respectiv, C. Z., Ciosan M., C. A. si C. I. T., toti decedați la data deschiderii moștenirii. C. A. si C. I. T. au decedat, fara a lasa descendenți. C. M. a decedat lasand un copil, respectiv pe C. P. care poate veni, in temeiul art. 664 C. civ., prin reprezentare la. moștenire, urcând in gradul si drepturile tatălui sau, iar C. Z., a decedat lasand trei copii, respectiv pe C. C., care, de asemenea poate veni prin reprezentare la moștenire, I. V. Anuica ( născuta C., decedata la data de 5 iulie 2007 ) si P. N. E., care poate fi reprezentant, urcând in gradul si drepturile ascedentului sau. I. V. Anuica a lasat doi copii, pe I. P. A. si pe I. P. A., care pot veni la moștenire, prin retransmitere, insa numai in eventualitatea in care se va putea proba faptul ca ascendentul lor- decedat, dupa implinirea termenului de opțiune succesorala - a acceptat moștenirea lăsata de către A. L. .
Paratii-intimati sunt străini de moștenire, nu au acceptat in nici un mod succesiunea rămasa dupa defuncta A. L., nu au săvârșit acte materiale de acceptare a moștenirii in mod expres sau tacit, in termenul prevăzut de art. 700 c. civ., nu au participat la cheltuielile de inmormantare ale soției reclamantului ( cu toate ca si daca parații, ar fi inteles sa contribuie la aceste cheltuieli, acest fapt nu ar fi putut fi considerat, acceptare tacita a moștenirii, ci, in cel mai bun caz, ar fi fost considerate acte efectuate din considerente de morala, de respect fata de memoria defunctei, pietatis causa) si nu au ținut legătura cu reclamantul.
F. de considerentele si dispozitivul sentinței civile nr._, pronunțata in ședința publica din data de 14 iulie 2011, în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Timișoara, apelantul apreciază că aceasta sentința este, cel puțin, criticabila sub urmatoarele aspecte:
Parata-intimata C. C. este străina de moștenirea lăsata de defuncta A. L., nu a acceptat in nici un mod - expres sau tacit - succesiunea rămasa dupa defuncta, nu a săvârșit acte materiale de acceptare a moștenirii in mod expres sau tacit, in termenul prevăzut de art. 700 C. civ. Parata a invederat instanței, la termenul de judecata din data de 16.09.2010 ca nu are pretenții referitoare la 1/2 din imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, ., ., compus din 2 camere de locuit cu o suprafața utila de 52,25 mp, inscris in CF nr._ Timișoara, nr. top._/VIII, insa a ridicat pretenții, in fata instanței, asupra terenului in suprafața de 5 ha inscris in titlul de proprietate nr. 4265/1999 si casei situata in localitatea S., nr. 536, jud. T., or daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de opțiune in termenul prevăzut de art. 700 C. civ., potrivit regulilor aplicabile prescripției extinctive, in puterea legii, se stinge, cu efect retroactiv, si vocația sa succesorala, el devenind străin de moștenire.
Parata a depus intampinare la termenul din data de 14.10.2010, si nu 16.10.2010, cum greșit retine instanța de fond, un termen de judecata la data de 16.10.2010 neexistând.
Asa fiind, instanța, incalcand principiul disponibilității in procesul civil, constata
acceptata moștenirea lăsata in urma defunctei A. L. si stabilește cota de moștenire din apartament, in ceea ce o privește pe parata C. C., desi aceasta nu a solicitat acest fapt, mai mult, arătând ca acest imobil i se cuvine reclamantului apelant.
Apelantul arată că deși este cel care a achitat impozitele aferente imobilelor si asa cum au declarat martorii audiați in prezenta cauza, s-a mutat, in mod definitiv in casa, dupa decesul soției, a efectuat lucrări de intretinere si de imbunatatire ale casei, comporatandu-se ca un proprietar, or in accepțiunea doctrinei si a literaturii de specialitate, - „pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a moștenirii . ori de-tinerea ) si folosința bunurilor succesorale ( care prin natura, numarul si valoarea lor, exclud ideea unor amintiri de familie ), faptul mutării definitive a succesibilului in casa moștenită, demolarea unor constructii, efectuarea unor lucrări ce nu comporta urgenta, edificarea pe terenul si in gospodăria defunctului a unor construcții, etc. Asemenea fapte implica acceptarea moștenirii, intrucat succesibilul se comporta ca un proprietar”, instanța de fond a înlăturat in mod nejustificat toate aceste aspecte si a reținut simplul fapt ca parata l-a vizitat la apartamentul din Timișoara, dupa decesul soției, insa aceste vizite au avut caracter sporadic, temporar si au respectat calitatea de proprietar a reclamantului apelant, sens in care aceste vizite ale paratei nu pot constitui temei pentru o acceptare tacita a moștenirii defunctei, cu atat mai mult cu cat parata a declarat ca nu are pretenții relative la apartamentul din Timișoara, . Motru, ., ..
Este inadmisibil ca o instanța de judecata sa întemeieze o hotărâre de acceptare tacita a moștenirii pe motivarea existentei unor vizite la domiciliul apelantului, in condițiile in care, parata locuia in Germania si vizita România in mod ocazional. Mai mult, din depoziția martorului B. N., declarație ignorata de către instanța de fond - rezulta faptul ca „reclamantul locuiește singur in apartamentul din Timișoara, folosind si locuința din S., unde el singur a făcut renovările si ca ulterior decesului soției sale a fost vizitat de către nepoate, respectiv paratele C. C. si N. E., fara ca rudele defunctei sa fi emis pretenții la moștenire. Cel de-al doilea martor, propus de către reclamant, S. A. a declarat că: „ ... parata C. C., foarte atașata de soții A., neacceptând ideea invocării acestor pretenții, căci reclamantul nu se cuvine a fi dat la o parte de la moștenirea soției lui....”.
In ceea ce privește terenul si casa aflate in localitatea S., parata C. nu a efectuat nici un act de acceptare a moștenirii, din probatoriul administrat exclusiv de către reclamant, in cauza, nu a rezultat acceptarea tacita a moștenirii de către acesta parata, astfel incat aprecierile instanței de fond sunt neîntemeiate. Parata nu a lucrat terenul din S. si nici nu a locuit in casa din S.. Pretențiile ridicate de către parata referitoare la aceste imobile au fost enunțate pentru prima data, in fata instanței de fond, la termenul de judecata din data de 16.09.2010, or este inadmisibil ca o instanța de judecata sa susțină faptul ca s-au ridicat pretenții la moștenire si ca astfel de pretenții ridicate, pentru prima data in fata instanței de judecata, pot întemeia o acceptare tacita a moștenirii. Daca am continua in aceeași eroare a primei instanțe si am adopta acest raționament, ar rezulta faptul ca orice ruda a defunctului care vizitează un imobil al moștenirii si mai apoi, in fata unei instanțe de judecata emite pretenții la moștenire, este acceptant tacit al moștenirii, aspect care este ridicol.
Apelantul mai arată că, desi citata personal la interogatoriu, ulterior citata prin publicitate, parata C. C. nu s-a prezentat, nejustificandu-si lipsa. Acest aspect a fost trecut cu vederea de către instanța de fond, aceasta din urma nefacand aplicarea art. 225 C. proc. civ.
F. de principiul disponibilității in procesul civil, fata de probatoriul administrat in cauza, fata de lipsa efectuării unor acte materiale de acceptare tacita a moștenirii, apelantul apreciază faptul ca parata C. C. este străina de moștenirea lăsata de către defuncta A. L., iar sentința civila nr._ trebuie modificata in acest sens, fiind pronunțata in disprețul dispozițiilor legale in materie si cu ignorarea flagranta a intregului probatoriu administrat.
Mai arată apelantul că parata P. N. E. este străina de moștenirea lăsata de defuncta A. L., fata de următoarele aspecte:
S-a susținut, in mod eronat, de către reclamata - reconvențional, faptul ca nu este străina de moștenirea lăsata de către soția apelantului si ca ar fi acceptat aceasta moștenire, prin efectuarea unor acte cu semnificație de acceptare tacita - „ am luat in folosința terenul (...) situat in extravilanul localității S. (...) încheind un contract de arendare nr. 365/21.12.2007 (...)".
Se impune a fi precizat faptul ca in acest caz, actele pot fi săvârșite de către succesibil in calitate de coproprietar - parata, reclamanta reconvențional, fiind coproprietar conform titlului de proprietate nr. 4265/1999- iar nu de acceptant al moștenirii. Întrucât in aceste cazuri actele săvârșite pot primi si o alta interpretare, ele nu mai au in mod neechivoc valoarea unei acceptări tacite. Astfel fiind, este necesar sa se stabilească daca succesibilul coindivizar a săvârșit actele asupra bunului indiviz numai in temeiul dreptului sau de proprietate sau a înțeles sa exercite actele respective si in calitate de succesor. Prima instanța nu a reținut acest aspect, si in mod criticabil, si-a intemeiat hotărârea pe existenta acestui contract de arendare, neobservând calitatea de coproprietar a paratei si implicit faptul ca astfel de acte nu pot primi interpretarea unei acceptări tacite, fiind echivoce. Mai este de menționat faptul ca, in ceea ce o privește pe parata P. N. E., aceasta este argumentul primei instanțe.
Un alt aspect care necesita a fi semnalat este faptul ca actele de acceptare tacita trebuie sa fie săvârșite in termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorala - in speța, cel mai târziu, luna octombrie a anului 2006- or, acest contract de arendare despre care se face vorbire, si care, in opinia greșita a paratei si a primei instanțe, ar întemeia acceptarea tacita a moștenirii de către reclamanta - reconvențională, este încheiat la data de 21.12.2007- cum insusi parata susține - si nu la data de 26.09.2007 cum in mod eronat a reținut prima instanța, dar si in aceste condiții - termenul de opțiune succesorala prevăzut de art. 700 C. civ., fiind prescris, sens in care, apelantul invocă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala, a cărei admitere a solicitat-o, insa instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la acest aspect. Apelantul revine și arată faptul ca aceasta excepție a prescripției termenului de opțiune succesorala se impune a fi admisa in privința paratei - reclamanta reconvențională si intimata P. N. E..
Mai arată apelantul și faptul ca daca succesibilul nu si-a exercitat dreptul de opțiune in termenul prevăzut de art. 700 c. civ., potrivit regulilor aplicabile prescripției extinctive, in puterea legii, se stinge, cu efect retroactiv, si vocația sa succesorala, el devenind străin de moștenire.
Asa fiind, faptul ca parata a luat in folosința un teren, nu valorează acte de acceptare tacita a moștenirii, acestea nefiind efectuate in termenul de opțiune succesorala, iar parata este străina de moștenirea lăsata de către defuncta A. L..
Interesant este faptul ca prima instanța amintește despre excepția prescripției termenului de opțiune succesorala invocat de către reclamant cu privire la acest contract de arendare, insa pierde ideea pe parcursul motivării sentinței si omite sa se pronunțe cu privire la excepția, astfel invocata si mai mult, isi întemeiază motivarea invocând, tocmai, acest contract de arendare.
Alineatul 3, pagina 5 din motivarea primei instanțe conține un alt aspect care privește netemeinicia acestei sentințe, si anume: „ intenția paratei de a folosi imobilul din S. nr. 536, care a întâmpinat refuzul reclamantului...." - nu ne putem edifica cu ce temei se face o astfel de afirmație de către prima instanța, in condițiile in care, nu rezulta din probatoriul administrat faptul ca parata a întâmpinat refuzul reclamantului, - singura explicație fiind ca o simpla afirmație a paratei făcuta prin cererea reconvenționala, este suficienta pentru instanța de fond. Pentru aceasta rațiune, instanța de fond și-a conturat ideea unei acceptări tacite a moștenirii de către parata.
Referitor la procura speciala încheiata de către parata, apelantul arată ca si aceasta a fost încheiata in afara termenului de opțiune - succesorala, astfel incat nici acest înscris nu deține valoarea unei acceptări tacite a moștenirii.
Același principiu al disponibilității in procesul civil, este din nou incalcat, raportat la imprejurarea ca parata-reclamanta reconventional, nu a susținut ca ar fi efectuat acte de acceptare tacita a moștenirii in ceea ce privește apartamentul din Timișoara nici prin intermediul cererii reconventionale, nici in fata instanței, cu atat mai mult, cu cat nu a propus sau administrat vreun probatoriu in acest sens. Este adevărat faptul ca moștenirea trebuie privita ca o universalitate, in intregul sau, insa totodată este de asemenea adevărat faptul ca trebuie ținut cont de susținerile si pretențiile părtilor care isi disputa o moștenire. In acest sens, motivarea primei instanțe conține inadvertențe cu privire la declarațiile martorilor, care in motivare, nu corespund consemnărilor de la dosar - martorul S. A. - a arătat faptul ca nu a mai vazut-o pe parata P. N. E., astfel incat nu se explicam cum ar fi putut efectua aceasta din urma, acte de acceptare tacita a moștenirii.
Asa cum rezulta din depozițiile martorilor S. A., audiat la termenul din data de 30.06.2011 in prezenta cauza si B. N., audiat la termenul de judecata din data de 02.06.2011, in prezenta cauza, si asa cum parata a declarat la interogatoriul administrat - răspuns intrebarea 4 - deasemenea neobservat de către instanța de fond – apelantul este cel, care in mod definitiv s-a mutat in casa din S., dupa decesul soției, a efectuat lucrări de intretinere si de imbunatatire ale casei, comporatandu-se ca un proprietar, or in accepțiunea doctrinei si a literaturii de specialitate, - „pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a moștenirii . ori detinerea ) si folosința bunurilor succesorale ( care prin natura, numărul si valoarea lor, exclud ideea unor amintiri de familie ), faptul mutării definitive a succesibilului in casa moștenită, demolarea unor constructii, efectuarea unor lucrări ce nu comporta urgenta, edificarea pe terenul si in gospodăria defunctului a unor construcții, etc. Asemenea fapte implica acceptarea moștenirii, intrucat succesibilul se comporta ca un proprietar."
F. de toate cele de mai sus, apelantul apreciază că prima instanța a ignorat intregul probatoriu administrat in cauza, a incalcat flagrant dispozițiile legale, a dat interpretări greșite legii aplicabile in speța, a nesocotit principii de drept, a omis pronunțarea asupra unor aspecte determinante, rațiune pentru care reclamantul opinează pentru modificarea sentinței civile in sensul respingerii cererii reconventionale a paratei P. N. E..
Mai arată apelantul că imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, ., compus din 2 camere de locuit cu o suprafața utila de 52,25 mp, inscris in CF nr._, Timișoara, nr. top._/VIII, a fost achiziționat de către acesta si soția sa, in timpul căsătoriei, având astfel regimul juridic al unui bun comun. La moartea unuia dintre soti, comunitatea de bunuri încetează, astfel incat, cota de 1/2 de proprietate asupra imobilului mai sus individualizat, revine reclamantului apelant, nu in calitate de moștenitor, ci in calitate de codevalmas, adică titular asupra comunității, iar cealaltă cota de 1/2 de proprietate, intra in masa succesorala.
Raportat la cele de mai sus, bunul imobil, mai sus individualizat, este bun comun, astfel ca, la decesul soției apelantului, masa succesorala se compune din cota de 1/2 de proprietate (cota care a rămas sa intre in masa succesorala ),asupra apartamentului, cealaltă jumătate, bun propriu, fiind proprietatea apelantului. Potrivit legii, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea desăvârși decât in calitatea sa de erede si din care rezulta (indirect), dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii. Literatura de specialitate s-a pronunțat in sensul ca, ceea ce interesează in materie de opțiune succesorala, este intenția manifestata de succesibil de a accepta moștenirea pur si simplu, voința neîndoielnica a succesibilului, in acest sens. Interpretarea per a contrario a dispozițiile art. 690 C. civ. îndreptățesc concluzia ca, actele de administrare cu caracter definitiv si care angajează viitorul, reprezintă acte de acceptare tacita, pura si simpla a moștenirii. Văzând dispozițiile art. 689 C. civ., apelantul arată că a acceptat in mod voluntar, pur si simplu si tacit moștenirea, prin săvârșirea de acte, care implica cu puterea necesitații, intenția sa de a accepta moștenirea lăsata de către soția sa, acte care nu pot primi o alta interpretare. Astfel, arată apelantul, că locuiește in imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, ., de la data decesului soției mele, posedând si folosind in mod definitiv si neechivoc acest imobil, achit impozitele aferente acestui imobil, exercitând aceste acte in calitate de unic succesor. Mai mult, locuiește si întreține casa situata in localitatea S. inca de la decesul soției sale.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 664, art. 689, art. 690, art.700 C. civ, art. 282 si urm. C. proc.
Prin apelul declarat pârâtul C. P. a solicitat admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță sau modificarea hotărârii atacate.
În motivare, pârâtul apelant arată că instanța de fond a fost investita cu soluționarea a trei capete de cerere de către reclamantul intimat A. I.: să se constate următoarele aspecte: calitatea de bun inclus in masa succesorala a acesteia a cotei de 1/2 din imobilul situat în Timișoara, ., . ; calitatea de unic moștenitor acceptant al reclamantului și să se constate faptul că pârâtul apelant si ceilalți moștenitori legali sunt străini de moștenire.
In dispozitivul hotărârii atacate instanța de fond se pronunța asupra a doar doua dintre ele, respectiv primele doua. Probabil, instanța de fond a considerat ca soluționând al doilea capăt de cerere si constatând care sunt persoanele care au calitate de moștenitori acceptând implicit, prin deductie/per a contrario, se putea subînțelege ca cei care nu sunt menționați in acest capăt, practic nu sunt considerați moștenitori acceptanți.
Dar, instanța de fond a fost investita cu un capăt de cerere pozitiva, constatarea existentei unui drept - capătul II si cu un capăt de cerere negativa, al căror scop este constatarea inexistentei unui drept al paraților III, iar instanța de fond, trebuia sa se pronunțe efectiv asupra acestui capăt de cerere cu nr. III, nu sa lase sa se inteleaga pronunțarea asupra acestui capăt de cerere, sa se subînțelegă soluția prin soluționarea capătului II.
Prin urmare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantului - intimat prin care a solicitat „sa se constate ca parații sunt străini de moștenirea rămasa in urma soției sale prin neacceptare in termen legal prevăzut de art. 700 Cod civil si prin neefectuarea unor acte cu caracter de acceptare tacita a moștenirii”.
Raportat la acest aspect pârâtul apreciază ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, la aceeași instanța pentru a se pronunța asupra acestei cereri instanța de apel neputând sa se pronunțe prima data in aceasta cale de atac asupra acesteia, deoarece s-ar omite o cale de atac, drept al părților.
Daca se va considera ca instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere „ sa se constate ca parații sunt străini de moștenirea rămasa in urma soției sale prin neacceptare in termen legal prevăzut de art 700 Cod civil si prin neefectuarea unor acte cu caracter de acceptare tacita a moștenirii" si s-ar subînțelege faptul că pârâtul apelant C. P. nu a acceptat in nici un fel moștenire si s-a constat acest aspect, consideră ca in mod nefondat s-a reținut acest aspect pentru următoarele considerente:
În considerentele hotărârii atacate nu exista nici un argument analizat din care sa rezulte faptul care sunt împrejurările de fapt in ceea ce îl privesc care sa fi format convingerea instanței ca nu a acceptat moștenirea autoarei. Autoarea A. L. a decedat la data de 3.04. 2006.
În data de 13 octombrie 2006 s-a emis o invitație pentru ca în data de 6 noiembrie 2006 să fie prezent la BNP Asociați C.-M. în vederea soluționării dosarului succesoral privind pe defuncta A. L..
Pârâtul apelant arată că prin această invitație emisă, chiar si reclamantul intimat recunoaște faptul că a acceptat moștenirea, invitându-le să ajungă la realizarea ieșirii din indiviziune după autoare, pe cale amiabila.
Pârâtul apelant menționează, de asemenea, faptul că s-a prezentat la notariatul indicat, conform invitației, și și-a exprimat opțiunea cu privire la opțiunea succesorala si cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune.
Si ceilalți parați - intimați au susținut si instanța chiar a reluat in hotărâre împrejurarea ca s-au prezentat la notariat „in vederea soluționării dosarului succesoral privind pe defuncta A. L., dar aici nu s-a deschis procedura succesorala deoarece a rămas ca părțile sa se inteleaga asupra unui partaj...lucru care nu s-a mai întâmplat" pentru ca nu s-au mai intalnit.
Declarațiile martorilor audiați „nepoata soților A., C. a precizat ca alte pretenții fata de moștenirea lăsata de defuncta le-ar avea niște rude de la V.". Prin urmare, si din declarațiile martorilor a rezultat faptul că au existat discuții cu soțul supraviețuitor, deoarece si „rudele de la V." doreau parte din moștenire.
Soțul supraviețuitor a avut o atitudine abuziva si chiar martorii au confirmat acest aspect, menționând ca acesta nu a acceptat ideea invocării de pretenții de la moștenirea soției sale, nici măcar de către nepoata C., foarte atașata de soții A., fiind ca o fiica. Prin urmare, fara acordul soțului supravietuitor care locuia in apartamentul reținut la masa partajabila nu aveau cum sa intre in posesia/ folosința lui si sa realizeze acte in acest sens. In masa succesorala a autoarei nu mai era decât un teren despre care instanța a reținut ca il avea in posesie alta moștenitoare si pe care l-a arendat la alte persoane. Prin urmare, nu aveau cum sa exercite posesia/ folosința nici asupra acestui bun.
Astfel, asupra bunurilor din masa succesorala a autoarei nu aveau cum sa aibă acces ca folosința/posesie, deoarece soțul supraviețuitor nu concepea ca pârâtul avea drepturi asupra moștenirii după soția reclamantului, tocmai de aceea prin acțiunea formulata dorea sa obțină recunoașterea calității de unic moștenitor.
Raportat la împrejurările de fapt ale spetei - imposibilitatea de a avea acces la bunurile din moștenire – pârâtul consideră ca prin atitudinea sa de a se prezenta la convocarea la notariat dupa decesul autoarei si de a arata ca acceptă moștenirea si arătând chiar pretențiile, aspecte cunoscute de către toate persoanele care îl cunoșteau - ceilalți parați, chiar si martorii audiați - nu se poate interpreta decât ca a acceptat moștenirea in mod tacit.
A interpreta dispozițiile legale aplicabile in materie, raportat la împrejurările spetei, in sensul ca nu a acceptat moștenirea ar fi un formalism exagerat si chiar abuziv, deoarece nu putea sa intre in apartamentul soțului supraviețuitor cu forța si sa îl folosească doar pentru a dovedi ca a acceptat moștenirea si nici nu putea sa folosească terenul din S. deoarece era concesionat, iar celelalte terenuri din titlurile de proprietate erau deținute in coproprietate, fara ieșire din indiviziune, de autoare cu alte persoane, inclusiv cu tatăl pârâtului apelant C. M., deci acestea erau folosite si de pârâtul apelant
Prin urmare, pârâtul apelant solicită modificarea hotărârii atacate in sensul de a se constata ca si acesta a acceptat moștenirea autoarei A. L..
Pârâtul apelant arată că a fost chemat în judecat de către reclamantul-intimat A. I. pentru ca în legătură cu autoarea A. L. să se constate următoarele aspecte: calitatea de bun inclus in masa succesorala a acesteia a cotei de 1/2 din imobilul situat în Timișoara, ., ., calitatea de unic moștenitor a reclamantului și să se constate faptul că pârâtul apelant si ceilalți moștenitori legali sunt străini de moștenire .
Astfel, din modalitatea de formulare a capetelor de cerere ar rezulta că reclamantul intimat a formulat o acțiune în constatare cu trei capete de cerere-calitatea de bun inclus in masa succesorala a cotei de 1/2 din imobilul situat în Timișoara, ., ., calitatea de unic moștenitor a reclamantului și calitatea de străini de moștenire a sa și a celorlalți pârâți intimați - iar temeiul de drept în acest caz este art. 111 C proc civ. Pârâtul apelant arată faptul că în momentul în care se menționează temeiul de drept al acțiunii nu se menționează acest articol.
În momentul în care se menționează temeiul de drept se invoca dispoziții legale incidente în cauza respectiv despre reprezentare si acceptarea moștenirii. Prin urmare, se invoca dispoziții legale privind succesiunea.
Față de aspectele arătate, practic, din punct de vedere procedural, temeiul de drept ar putea fi art. 111 C proc civ. acțiune în constatare sau este o cerere de partaj prin care se solicita stabilirea calității de unic moștenitor si masa succesorala.
În susținerea faptului că efectiv prin cererea formulată se urmărește încetarea stării de indiviziune vine și modalitatea în care se formulează și celelalte două capete de cerere - respectiv constatarea calității de unic moștenitor a reclamantului.
Prin urmare, pârâtul apelant consideră că această cerere este inadmisibilă, deoarece prin aceasta se urmărește practic încetarea stării de indiviziune, aspect care se poate realiza printr-o acțiune in realizare.
Pârâtul apelant a invocat aceasta excepție, prin intampinare, iar in urma verificărilor încheierilor de ședința si a hotărârii atacate a observat faptul că instanța de fond nu a pus in discuția pârtilor si nu a soluționat aceasta excepție.
In cazul in care sunt in eroare asupra nepronuntarii instanței de fond asupra acestei excepții si aceasta a fost respinsa, consideră ca in mod netemeinic a fost respinsa si trebuia admisa cu motivarea arătata mai sus.
Raportat la acest aspect pârâtul apelant consideră ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanța pentru a se pronunța asupra acestei excepții, instanța de apel neputand sa se pronunța prima data in apel asupra acesteia, deoarece s-ar omite o cale de atac, drept al părților.
Mai arată pârâtul apelant că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului de opțiune succesorala fata A. I. si pe cale de consecința, sa se constate ca acesta este străin de succesiune și asupra excepției de lipsa de calitate procesuala activa a acestuia.
In cazul in care este in eroare asupra nepronuntarii instanței de fond asupra acestei excepții si aceasta a fost respinsa, consideră pârâtul apelant ca in mod netemeinic a fost respinsa si trebuia admisa cu motivarea arătata mai jos:
În ceea ce privește susținerile reclamantului intimat cum că a acceptat moștenirea prin folosirea imobilului bun comun si plata impozitului aferent acestuia, consideră pârâtul apelant că nu pot duce la concluzia univocă în sensul că el a acceptat moștenirea. A pretinde acest lucru ar însemna că succesibilul care nu dorește să accepte moștenirea este obligat să abandoneze bunurile comune si sa nu plătească un impozit obligatoriu aferent întregului imobil pentru a nu i se opune acceptarea de către el a succesiunii, ceea ce ar fi inadmisibil.
Prin urmare, reclamantul intimat prin susținerile din conținutul acțiunii nu a dovedit faptul că a acceptat moștenirea si este necesar a se stabili prin administrare de probe altele decât cele deja menționate, anumite împrejurări din care sa rezulte neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii - nu s-au făcut astfel de probe.
Parata P. N. E. a formulat cerere reconvenționala. In aceasta cerere pe lângă faptul că solicita stabilirea masei succesorale si a calității de moștenitor a acesteia, a solicitat si „ sa se dispună ieșire din indiviziune si formarea loturilor... sa se aducă toate bunurile care compun masa succesorala la dezbaterea succesiunii si anume: 1/2 din imobilul situat in Timișoara, C-tin Rdaulescu Motru, .; 5 ha teren extravilan in satul S. - titlul de proprietate_; 8/16 din imobilul din S. CF 2355”.
Instanța de fond nu a soluționat si nu s-a pronunțat asupra acestor capete de cerere, doar a constatat ce bunuri intra la masa partajabila, cotele si calitatea de moștenitor - fara sa realizeze efectiv o împărțire si o lotizare, așa cum s-a solicitat.
In drept cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 282 si urm. C proc civ si orice alte dispoziții legale aplicabile în materie.
Reclamantul apelant A. I. a formulat întâmpinare la apelul declarat de intimatul apelant pârât C. P., solicitând respingerea apelului, ca o consecința a admiterii excepției nulității apelului formulat, in cazul in care se va depasi aceasta excepție, sau in eventualitatea in care aceasta lipsa va fi acoperita pana la primul termen de judecata, solicita respingerea apelului, ca o consecința a admiterii excepției tardivității introducerii apelului astfel, formulat, in ipoteza in care se va aprecia ca admiterea excepției nu se impune, solicita respingerea apelului ca fiind nefondat cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că, fata de excepția nulității apelului formulat învederează reclamantul faptul ca, potrivit disp. art. 287, alin. (1) si alin. (2) C. proc. civ. care statuează asupra cerințelor ce trebuiesc îndeplinite prin cererea de apel, se impune ca acesta din urma, sa fie semnata de către apelant, lipsa semnăturii fiind prevăzuta sub sancțiunea nulității apelului. Cerințele de la pct. 2 si 5 ( semnătura titularului cererii de apel) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Asa fiind, din lecturarea apelului formulat de către pârâtul apelant C. P. se observa faptul ca semnătura apelantului sau a mandatarului acestuia, lipsește.
Pentru acest considerent, in eventualitatea in care, apelantul nu intelege sa implinesca aceasta cerința pana la primul termen de judecata acordat in prezentul dosar, reclamantul solicită admiterii excepției nulității apelului, si, pe cale de consecința, respingerea apelului formulat de pârâtul apelant C. P..
In ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de apel de către intimatul - apelant C. P., reclamantul arată că potrivit rigorilor stabilite prin disp. art. 284, alin. (1) C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, daca legea nu dispune altfel .
Având in vedere faptul ca, hotărârea astfel atacata, a fost comunicata apelantului, la data de 06.10.2011, termenul de formulare a apelului, de 15 zile, s-a împlinit, cel mai târziu la data de 24.10.2011 - apelantul a depus cererea de apel, prin registratura instanței a cărei hotărâre se ataca, la data de 31.10.2011.
F. de cele ce preced, reclamantul apelant solicită admiterea excepției tardivității formulării cererii de apel, si, pe cale de consecința, respingerea apelului formulat de pârâtul apelant C. P..
Pe fondul cauzei, in eventualitatea in care se vor depăși ambele excepții invocate, reclamantul apelant arată următoarele:
Sentința civila nr._/14.07.2011, pronunțata de către prima instanța, este legala, in ceea ce il privește pe pârâtul-reclamant reconvențional, C. P., circumstanțiat de împrejurarea ca, aceasta a inteles sa formuleze cerere reconvenționala, insa deși, i s-a pus in vedere de către prima instanța, aceasta nu a inteles sa timbreze cerere astfel formulata, astfel incat, cererea reconventionala formulata de către acesta a fost anulata ca netimbrata.
F. de acest aspect, in opinia reclamantului, instanța de apel nu mai trebuie sa se preocupe de motivele invocate de către apelantul-intimat, intrucat anularea cererii reconvenționale ca netimbrata, in fata primei instanțe, face de prisos cercetarea motivelor invocate in calea de atac.
Întrucât Judecătoria Timișoara nu a fost legal investita de către pârâtul apelant C. P., pentru a-i judeca cererea reconvenționala, acesta nu poate sesiza, pe calea apelului, netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii primei instanțe, cu excepția argumentelor privitoare la plata taxei de timbru ce cădea in sarcina sa, argumente de care nu înțelege sa se folosească.
Reclamantul apelant mai reproșează primei instanțe faptul ca a omis pronunțarea asupra cererilor formulate de către parat pe cale de excepție si pe calea fondului, insa, pentru ca instanța de judecata sa se poată pronunța cu privire la aceste chestiuni, trebuie sa fie, mai întâi, legal investita, adică sa fie competenta in ceea ce privește cererea, si taxele de timbru aferente acestei cereri, sa fie achitate, or in speța de fata, instanța de fond nu a fost legal investita a se pronunța asupra acestor aspecte, intrucat taxa de timbru nu a fost achitata, si mai mult, prin soluționarea cu prioritate a excepțiilor, se evita continuarea unei judecați inutile.
Raportat la susținerile apelantului-intimat, in eventualitatea in care se va proceda la rejudecarea cererilor acestuia, reclamantul arată următoarele aspecte:
Procedura notariala de dezbatere a succesiunii, care nu a fost finalizata, nu este o etapa obligatorie întrucât cererea de partaj judiciar nu este condiționata de încercarea prealabila de imparțeiala prin buna învoiala, oricare dintre coindivizari putându-se adresa direct justiției, astfel incat, prin simpla invitație adresata paraților si prin încercarea de dezbatere amiabila a succesiunii, reclamantul apelant nu a făcut vreun act de recunoaștere a acceptării succesiunii de către parat, care, daca intenționa sa accepte aceasta moștenire, o făcea in mod expres sau prin manifestări care trădau intenția clara de a accepta moștenirea, insa acestea nu s-au întâmplat.
Apelantul-intimat nu si-a manifestat, in mod expres, sau tacit, dorința de a accepta moștenirea si nu a făcut propuneri referitoare la ieșirea din indiviziune. Simpla sa prezenta in fata unui notar public, ca urmare a unei invitații emisa in vederea dezbaterii succesorale, nu echivalează cu acceptarea moștenirii. O alta confuzie este cea referitoare la faptul ca prin a-i solicita prezenta in fata notarului public, reclamantul ar fi recunoscut calitatea de moștenitor al pârâtului apelant, aspect inadmisibil, având in vedere faptul ca, pentru a transa aspectele privitoare la moștenirea rămasa in urma defunctei, trebuiesc clarificate opțiunile succesorale ale rudelor in viata, care in acest caz, au lipsit, parații neexprimându-si dorința de a accepta succesiunea.
Deși invocate in apărarea sa, susținerile privitoare la plata impozitelor, îi profita reclamantului - un succesibil care nu dorește sa accepte moștenirea se comporta ca si paratul C. P. - nu plătește impozitele aferente bunurilor si le abandonează - desi nu este obligat, in schimb cel ce accepta moștenirea se îngrijește de bunurile din masa succesorala - practica judecătoreasca in materie, susținuta de către doctrina, apreciază, in mod constant, faptul ca plata impozitelor valorează acte de acceptare tacita a moștenirii fiind acte de administrare cu caracter definitiv si care angajează viitorul. Reclamantul apelant arată că a acceptat in mod voluntar, pur si simplu si tacit moștenirea, prin săvârșirea de acte, care implica cu puterea necesitații, intenția sa de a accepta moștenirea lăsata de către soția sa, acte care nu pot primi o alta interpretare. Astfel, reclamantul apelant arată că locuiește in imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, . ., ., de la data decesului soției sale, posedând si folosind in mod definitiv si neechivoc acest imobil.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorala, solicită reclamantul să se observe faptul ca susținerile paratului nu au temei legal sau faptic.
Pentru ca soarta juridica a moștenirii sa nu ramana incerta timp îndelungat, dreptul de opțiune succesorala, trebuie sa fie exercitat . 6 luni, calculat de la data deschiderii moștenirii, in acest sens, art. 700 C. civ. prevede faptul ca „ dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii „.
Potrivit legii, acceptarea este tacita cand succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea savarsi decât in calitatea sa de erede si din care rezulta (indirect), dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Literatura de specialitate s-a pronunțat in sensul ca, ceea ce interesează in materie de opțiune succesorala, este intenția manifestata de succesibil de a accepta moștenirea pur si simplu, voința neîndoielnica a succesibilului, in acest sens.
Interpretarea per a contrario a dispozițiile art. 690 C. civ. îndreptățesc concluzia ca actele de administrare cu caracter definitiv si care angajează viitorul, reprezintă acte de acceptare tacita, pura si simpla a moștenirii.
In termenul de opțiune succesorala reclamantul apelant a acceptat in mod voluntar, pur si simplu si tacit moștenirea, prin săvârșirea de acte, care implica cu puterea necesitații, intenția sa de a accepta moștenirea lăsata de către soția sa, acte care nu pot primi o alta interpretare. Astfel, arată reclamantul apelant că locuiește in imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, ., jud. T., de la data decesului soției sale, posedând si folosind in mod definitiv si neechivoc acest imobil, achită impozitele aferente acestui imobil - la data de 23.06.2006, la un timp de 2 luni de la data decesului soției sale, a fost achitat impozitul aferent imobilului, de către apelantul reclamant in calitate de unic moștenitor. Mai mult, arată reclamantul apelant că este cel care s-a adresat biroului notarial in vederea dezbaterii succesorale, dorind sa achite taxele moștenirii, iar imparteala este văzuta ca un act de dispoziție asupra moștenirii, act pe care reclamantul l-a inițiat, fapt ca trebuie privit ca act de acceptare.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului apelant solicită respingerea acestei excepții, având in vedere următoarele:
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identități intre reclamant si cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecații. In speța, reclamantul apelant in calitate de sot supraviețuitor si de unic moștenitor al soției sale, justifică un interes legitim si posedă calitatea procesuala activa - art. 728 C. civ. – „ Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricând cere imparteala succesiunii, chiar daca ar exista convenții sau prohibiții contrarii. „
F. de actele de acceptare tacita a moștenirii efectuate, toate, in termenul de opțiune succesorala prevăzut de art. 700 C. civ., reclamantul apelant arată că nu este străin de moștenire, ci dimpotrivă, iar excepția invocata de către parat, in accest sens, nu poate fi primita.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118, art. 282 si urm. C.proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la 30.01.2012 pârâta intimată P. N. E. solicită respingerea apelului formulat de reclamantul apelant A. I..
În motivare intimata arată că susținerea reclamantului ca ar fi străina de succesiune prin neacceptare in termen legal prin neefectuarea unor acte cu caracter de acceptare tacita a moștenirii este neadevărata.
Așa cum a arătat si in prima instanța, cum rezulta si din declarațiile martorilor B. N. si S. A. pârâta intimată a ridicat pretenții la moștenirea lăsata după defuncta in termen legal, chiar si din interogatoriul luat apelantului reclamant A. I. rezulta fără echivoc acest fapt.
Pârâta intimată arată că a luat de asemenea in folosința terenul rămas moștenire de la defuncta, situat in extravilanul localității S. in vara anului 2006, iar incepand cu anul 2007 a achitat impozitele pentru acest teren si a încheiat un contract de arendare, exercitând aceste acte in calitate de succesoare a defunctei A. L..
Cu toate ca asupra imobilului situat in S. la nr. 536. jud. T., pârâta intimată arată că are drept de proprietate, astfel cum se observa din extrasul CF nr. 2355, atunci cand s-a adresat apelantului sa-i permită sa se mute împreuna cu familia in acest imobil s-a lovit de răspunsul negativ al reclamantului, tocmai cu scopul de a o face străina de succesiune. De asemenea, acest aspect reiese cu certitudine si din declarațiile martorului S. A. propus chiar de către apelant reclamant.
De asemenea, se observa faptul ca pârâta intimată a acceptat succesiunea prin insasi recunoașterea apelantului ca răspunzând la invitația de a se prezenta la BNP Asociați Ciorica-M., in data de 06.11.2006, și-a exprimat dorința de a accepta succesiunea, apelantul reclamant invitându-le sa ajungă la realizarea ieșirii din indiviziune după defunct pe cale amiabila, ieșire din indiviziune care insa nu s-a mai efectuat tocmai cu scopul de a fi înlăturata pârâta intimata de la moștenire. Tot in acest sens a incheiat soțului său o procura speciala prin care l-a împuternicit in ceea ce privește acceptarea succesiunii ramase după defuncta, procura existenta in dosar.
Raportat la toate aceste aspecte, pârâta intimată consideră ca nu este străina de moștenirea rămasa in urma defunctei, acceptând-o in termenul legal prev. de art.700 C.civ. prin efectuarea unor acte cu caracter de acceptare tacita a moștenirii. Iar potrivit ari. 689 C.civ., acceptarea moștenirii este tacita când eredele face un act pe care n-ar putea sa-l facă decât in calitatea sa de erede si care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Deși legal citați, intimații pârâți C. C., I. P.-A. și I. P. A., nu au depus întâmpinări.
În probațiune, au fost audiați martorii Schlosser P., I. Z., L. M..
Verificând cu prioritate legala învestire a tribunalului cu cele două apeluri declarate, prin prisma invocării excepției tardivității apelului promovat de pârâtul C. P., se constată că sentința a fost comunicată pârâtului menționat la data de 06.10.2011, iar cererea de apel a fost depusă recomandat la poștă la data de 24.10.2011.
Termenul de 15 zile de la comunicare stabilit pentru formularea căii de atac de art. 284 alin.1 C.proc.civ. se calculează pe zile libere, conform art. 101 C.proc.civ., astfel că s-a împlinit la data de 22.10.2012, care fiind zi liberă, a determinat ca ultima zi de depunere a apelului să fie 24.10.2012, luni.( art. 101 alin.5 C.proc.civ.)
Prin urmare, întrucât apelurile au fost depuse în termen, iar excepția nulității apelului a fost soluționată prin încheierea din 29.11.2011, tribunalul urmează a trece la analiza motivelor de apel pe fond.
Prin cererea reconvențională depusă la fila 176 dosar de fond pârâtul C. P. a solicitat constatarea calității sale de moștenitor acceptant al defunctei A. L., completarea masei succesorale cu cota de 8/16 părți din imobilul evidențiat în CF_ Ș., anterior înscris în CF 2355 Ș., cu nr. top 296-298/b/2/270/a/1/2/56, constând în casă și teren în suprafață de 1399 mp, situată în localitatea Ș., nr. 536; terenul menționat în titlul de proprietate eliberat sub nr. 4265/99/4 februarie 1994 de către Comisia Județeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, pe lângă acela indicat de reclamantul A. I., adică ½ parte din imobilul înscris în CF_-C1-U3 Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF_, cu nr. top._/VIII, respectiv din ½ din apartamentul situat în .. 21.., . indiviziune.
Prin încheierea de la termenul din 24.03.2011 instanța de fond a anulat cererea reconvențională ca netimbrată, soluție ce a fost reluată în dispozitivul sentinței.
Prin apelul declarat pârâtul C. P. nu a criticat această soluție, astfel că sentința a rămas irevocabilă la data expirării termenului de apel, adică 24.10.2011 în această parte. Rezultă de aici că nu se poate constata în apel calitatea de moștenitor a pârâtului pentru că instanța nu poate intra în cercetarea fondului cererii vizând succesiunea defunctei și dreptului pârâtului apelant la aceasta. O soluție contrară ar atrage încălcarea puterii obligatorii a sentinței, așa cum arătat anterior.
Dintre motivele de apel ale pârâtului C. P. tribunalul constată că niciunul nu este fondat.
Mai întâi, nu se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că deși în dispozitiv nu sunt prevăzuți expres pârâții care sunt străini de moștenire, identitatea acestora rezultă din paragraful care stabilește care sunt moștenitorii acceptanți. De asemenea, calitatea de străini de moștenire a unora dintre pârâți rezultă din considerentele hotărârii, după cum pârâtul C. P. nu are un interes actual pentru a invoca nepronunțarea asupra petitului vizând constatarea persoanelor străine prin neacceptare. Cererea a fost formulată de reclamant, iar nu de pârât.
Motivele de fapt vizând calitatea de moștenitor a pârâtului C. P. trebuie înlăturate fără a fi analizate, pentru faptul că cererea sa formulată în fața judecătoriei a fost anulată ca netimbrată. Prin urmare, nefiind învestită legal, instanța nu poate analiza pe fond cererea, deci nici probele la care se referă apelantul că au fost ignorate sau interpretate greșit de instanța de fond.
Nu este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, motivată de faptul că reclamantul A. I. a formulat acțiune în constatare, invocând în drept art. 111 C.proc.civ., deși prin intermediul ei urmărește practic încetarea stării de indiviziune, care este specifică acțiunii în realizare.
Argumentul apelantului pârât combină rezultatul acțiunii admise așa cum a fost formulată cu obiectul acesteia, încercând să creeze confuzie în mod nejustificat. Reclamantul s-a referit în mod corect la constatare, așa cum a conturat obiectul petitelor nu ne aflăm în prezența unei ieșiri din indiviziune, pentru că el solicită ca pârâții să fie declarați străini de succesiune. Neexistând stare de indiviziune, nu trebuia să formuleze cererea ca una în realizare, chiar dacă prin admiterea acțiunii așa cum a fost formulată reclamantul „ scapă” de starea de coproprietate cu pârâții.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, ea a fost soluționată în mod implicit de instanța de fond, atunci când aceasta a reținut acceptarea tacită în termen a reclamantului. Concluzia este corectă, pentru că apelantul reclamant locuiește in imobilul situat in Timișoara, C-tin R. Motru, ., ., de la data decesului soției mele, posedând si folosind in mod definitiv si neechivoc acest imobil, achitând impozitele aferente acestui imobil, exercitând aceste acte in calitate de unic succesor. Mai mult, locuiește si întreține casa situata in localitatea S. încă de la decesul soției sale. Din același motiv reclamantul are și calitate procesuală activă. Aceste argumente vor fi dezvoltate cu ocazia analizării apelului declarat de reclamant.
Ultimul motiv de apel are în vedere nepronunțarea asupra petitului din cererea reconvențională a pârâtei P. N. E. vizând ieșirea din indiviziune și formarea loturilor. Întrucât prin considerentele ce urmează și prin decizia de față se va reliefa lipsa calității de moștenitor acceptant a pârâtei menționate, iar pârâtul apelant nu are un interes personal și actual în soluționarea cererii respective, tribunalul va înlătura și acest motiv de apel.
Literatura de specialitate s-a pronunțat în sensul ca, ceea ce interesează in materie de opțiune succesorala, este intenția manifestata de succesibil de a accepta moștenirea pur si simplu, voința neîndoielnica a succesibilului, in acest sens.
Potrivit legii, acceptarea este tacita când succesibilul face un act (fapt) pe care nu-l putea săvârși decât in calitatea sa de erede si din care rezulta (indirect), dar neîndoielnic, intenția sa de acceptare a moștenirii.
Este în discuție raportat la motivele de apel ale reclamantului dacă și pârâtele C. C. și P. N. E. au acceptat moștenirea defunctei A. L., mătușa lor, în termenul legal de prescripție de 6 luni calculat de la data decesului, 03.40.2006, așa cum a reținut instanța de fond.
Pentru aceasta și pentru a stabili soluția corectă în cauză vom reda din declarațiile martorilor audiați în cele două etape procesuale aspectele relevante cu privire la problema calității de moștenitor a pârâtelor C. C. și P. N. E..
Martorul B. N. a relatat că reclamantul a fost vizitat foarte rar după decesul soției sale de către pârâtele menționate, apreciind că vizitele au avut loc la trecerea lor prin oraș. Același martor atestă însă faptul că reclamantul a rămas în posesia bunurilor succesorale înscrise în cartea funciară, efectuând și lucrări de renovare, la unul dintre imobile participând și martorul.
În schimb, martorul S. A. a relatat că nepoata C., adică pârâta C. C., i-a spus că reclamantul are dreptul la moștenirea soției sale, pentru ca în continuare să vorbească despre alte rude care au ridicat pretenții la moștenire. De asemenea, tot nepoata C. a revenit în țară după decesul mătușii sale și a folosit apartamentul care face parte din masa succesorală, locuind în acesta. Reclamantul folosește imobilul din Ș. vara și imobilul din Timișoara iarna.
În ce privește declarațiile martorilor audiați în apel, acestea sunt în sensul că reclamantul a ocupat imobilele construcții din Timișoara și Ș. după decesul soției sale.
Rezultă din coroborarea acestor probe că doar reclamantul a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii după defuncta A. L., fiind soțul acesteia, locuind în imobilul ce a constituit domiciliul comun. De asemenea, a ocupat și a folosit imobilul casă și teren din loc. Ș., jud. T., a achitat impozitele aferente. Intenția de a prelua bunurile din masa succesorală este evidentă.
Nu aceeași este situația pârâtelor C. C. și P. N. E., pentru că deși au ridicat pretenții la moștenire, nu s-a individualizat în mod exact momentul la care au exprimat dorința, pentru a se verifica dacă a fost respectat termenul de 6 luni. Mai mult, vizitele au avut caracter sporadic, de scurtă durată, nefiind probe care să ateste intenția evidentă de acceptare a moștenirii.
În ce o privește pe pârâta P. N. E., instanța de fond a reținut că aceasta a încheiat un contract de arendare cu privire la terenul menționat în titlul de proprietate eliberat sub nr. 4265/99/4 februarie 1994 de către Comisia Județeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor. Din lecturarea acestui act rezultă că pârâta are calitatea de coproprietar împreună cu defuncta și alte persoane, astfel că darea imobilului în folosință nu atestă în mod neechivoc intenția de însușire a calității de moștenitor, putând fi vorba și despre gestiunea intereselor proprietarilor celorlalte cote din terenul de 5 ha. În plus, actul este încheiat la finalul anului 2012, la data de 21 decembrie, ceea ce depășește cu mult termenul de 6 luni stabilit de art. 700 C.civ. pentru acceptarea succesiunii.
O alta confuzie a intimatelor pârâte este cea referitoare la faptul ca prin a-i solicita prezenta in fata notarului public, reclamantul ar fi recunoscut calitatea de moștenitor a acestora, aspect inadmisibil, având in vedere faptul ca, pentru a transa aspectele privitoare la moștenirea rămasa in urma defunctei, trebuie clarificate opțiunile succesorale ale rudelor in viata, care in acest caz, au lipsit, parații neexprimându-si dorința de a accepta succesiunea.
Oricum, simpla sa prezență in fata unui notar public, ca urmare a unei invitații emisa in vederea dezbaterii succesorale, nu echivalează cu acceptarea moștenirii.
Chiar dacă reclamantul nu ar fi permis în mod abuziv ca pârâții să preia bunuri din masa succesorală pentru a accepta tacit succesiunea, pârâții au avut la îndemână calea mult mai facilă a prezentării la un notar public și semnării unei declarații exprese de acceptare a moștenirii în termenul legal.
Prin urmare, în baza art. 296 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul declarat de reclamant, va respinge apelul declarat de pârât, întrucât, în condițiile art. 664 și 666 Cod civil pârâții nu sunt moștenitori ai defunctei, nefiind dovedită acceptarea succesiunii în condițiile art. 688 și 689 Cod civil și în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.
În baza art. 294 C.proc.civ. va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul reclamant având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, pentru că o astfel de solicitare nu a fost adresată instanței de fond, iar în apel nu se poate schimba obiectul cauzei.
Va schimba în parte sentința.
Va admite acțiunea principală și va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta P. N. E..
Va constata că reclamantul A. I. este unicul moștenitor legal acceptant al defunctei A. L., iar pârâții C. P., C. C., I. P.-A., I. P. A., P. N. E. sunt străini de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal.
În baza art. 274, 277 C.proc.civ. va obliga pe fiecare dintre pârâtele C. C., P. N. E. la plata sumei de 320,71 lei către reclamant, pe fiecare dintre pârâții I. P.-A., I. P. A. la plata sumei de 160,35 lei către reclamant, pe pârâtul C. P. la plata sumei de 962,15 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Cheltuielile de mai sus au fost stabilite prin raportare la cuantumul total al acestora, de 1924, 3 lei, taxe de timbru, ce a fost împărțit la doi, pentru că trebuie suportate de pârâții care au căzut în pretenții, între C. P. și autorul celorlalți pârâți, apoi la trei, pentru succesorii lui C. Z.- C. C., I. V. Anuica, decedată, P. N. E.. Pentru moștenitorii lui I. Anuica V. suma rezultată a fost împărțită la doi.
Va menține dispozițiile hotărârii cu privire la deschiderea succesiunii, componența masei succesorale, anularea cererii reconvenționale formulate de pârâtul C. P..
În baza art. 274, 277 C.proc.civ. va obliga pe fiecare dintre intimatele C. C., P. N. E. la plata sumei de 129,41 lei către apelantul reclamant, pe fiecare dintre intimații I. P.-A., I. P. A. la plata sumei de 64,70 lei către apelantul reclamant, pe intimatul C. P. la plata sumei de 388,25 lei către apelantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Algoritmul de calcul este acela prezentat supra, suma totală la care s-a raportat fiind de 776,5 lei, taxe de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul A. I., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, . Timișoara nr. 5, . împotriva sentinței civile nr._/14.07.2011 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul apelant pârât C. P., domiciliat în Râmnicu V., ., ., ., județul V., intimații pârâți C. C., domiciliată în Timișoara, ., ., județul T., I. P.-A., domiciliat în comuna B. V., ., județul T., I. P. A., domiciliată în comuna B. V., ., județul T., P. N. E. domiciliată în ., județul T..
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. P. împotriva aceleiași hotărâri.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de apelantul reclamant având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Schimbă în parte sentința.
Admite acțiunea principală și respinge cererea reconvențională formulată de pârâta P. N. E..
Constată că reclamantul A. I. este unicul moștenitor legal acceptant al defunctei A. L., iar pârâții C. P., C. C., I. P.-A., I. P. A., P. N. E. sunt străini de moștenire prin neacceptarea acesteia în termenul legal.
Obligă pe fiecare dintre pârâtele C. C., P. N. E. la plata sumei de 320,71 lei către reclamant, pe fiecare dintre pârâții I. P.-A., I. P. A. la plata sumei de 160,35 lei către reclamant, pe pârâtul C. P. la plata sumei de 962,15 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține dispozițiile hotărârii cu privire la deschiderea succesiunii, componența masei succesorale, anularea cererii reconvenționale formulate de pârâtul C. P..
Obligă pe fiecare dintre intimatele C. C., P. N. E. la plata sumei de 129,41 lei către apelantul reclamant, pe fiecare dintre intimații I. P.-A., I. P. A. la plata sumei de 64,70 lei către apelantul reclamant, pe intimatul C. P. la plata sumei de 388,25 lei către apelantul pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnoredact. EMK+AC 15.06.2012
8 ex
Prima instanță – jud. G. H.
S.M. 1 ex./ .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 05/2012. Tribunalul TIMIŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 958/2012. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
