Pretenţii. Decizia nr. 812/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 6413/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 812
Ședința publică de la 06 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de către recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI-FILIALA de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2450 din data de 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII "ITAL-AGRO", cu sediul în loc. Isaccea, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.10.2013 și ulterior la data de 06.11.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea introdusă la data de 17 septembrie 2012 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 6413, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, Filiala de Îmbunătățiri Funciare Tulcea, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Organizația U. de A. pentru Irigații Ital-Agro, obligarea acesteia la plata sumei de 7.937,37 lei reprezentând contravaloare prestații și a sumei de 15.586,5 lei reprezentând penalități legale de întârziere calculate pentru plata tarifului de livrare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului multianual pentru prestarea serviciilor de irigații nr. 1121 din 10 ianuarie 2007, modificat prin actul adițional nr. 2 din 24 septembrie 2008, în calitate de prestator, a efectuat lucrări de întreținere și reparații a infrastructurii de irigații de la sursă sau priză până la punctul de livrare a apei pentru irigații și a livrat apă pentru campania de irigații a anului 2009, contra unui tarif anual și a unui tarif de livrare, astfel cum este prevăzut la punctul 3 din actul adițional.
În baza acestor prestații efectuate și însușite de către pârâtă, au fost emise facturi care, până la data prezentei acțiuni, nu au fost achitate. Penalitățile de întârziere au fost calculate conform art. 11 din contract prin aplicarea unei penalități de 0,1% pe zi din suma neachitată.
La termenul de judecată din data de 20 mai 2013 instanța a ridicat din oficiu excepția lipsei capacității procesuale civile active a reclamantei Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare-Filiala de Îmbunătățiri Funciare Tulcea, în baza art.1 alin.3 din OG 82/2011 care prevede că, filialele ANIF nu au personalitate juridică.
Judecătoria Tulcea, soluționând cauza pe această excepție, prin sentința civilă nr. 2450 din 20 iunie 2013 a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei ANIF-Filiala Tulcea și în baza art. 41 Cod pr.civilă a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de către un subiect lipsit de capacitate procesuală de folosință.
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă reclamanta a fost obligată la plata sumei de 3000 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că în speță nu există nici un dubiu că Filialei Tulcea a Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare nu i s-a acordat personalitate juridică până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Apărările reclamantei, în sensul că numitul P. Bondarev care a semnat cererea de chemare în judecată, ar deține pe lângă funcția de Director al filialei județene și puterea de a reprezenta ANIF în litigiile aflate pe rolul instanțelor, în baza deciziei nr. 6 din 09 ianuarie 2012 eliberată de către Directorul General al ANIF nu constituie temeiuri valide pentru respingerea excepției, întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost depusă în numele și pentru ANIF, ci în numele și în folosul Filialei Județene Tulcea (în exercitarea funcției de director al filialei), identificată prin codul unic C. nr._ cu sediul în Tulcea, ., atributele de identificare ale filialei fiind diferite de cele ale instituției centrale.
A reținut prima instanță că reclamanta nu are personalitate juridică și deci, nu poate participa în procesul civil decât în calitate de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a invocat din oficiu această excepție având în vedere prevederile art. 1 alin. 3 din OG nr. 28/2011, în sensul că filialele nu dețin personalitate juridică.
Arată recurenta că, apărările sale au fost interpretate în mod eronat de către instanța de fond care a considerat decizia nr. 6 din 2012 eliberată de către Directorul General al ANIF în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a din HG nr. 1223/2011 Regulamentul de organizare și funcționare al ANIF ca nefiind validă pentru respingerea excepției.
Arată recurenta că, instanța de fond a interpretat greșit faptul că directorul filialei, împuternicit să reprezinte instituția centrală, ar fi condus la dobândirea de personalitate juridică a filialei.
Tot în mod greșit a fost interpretat și faptul că instituția recurentă se află într-o confuzie juridică unde se susține că Filiala Tulcea s-ar substitui desființatei ANIF R.A. Sucursala Dobrogea, considerând că este fals, întrucât legea prevede doar că ANIF București se substituie ANIF R.A. Dobrogea, Filiala Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
Arată recurenta că, Sucursala Dobrogea cuprindea conform legislației la acea dată, Unitatea de Administrare C. Sud, C. Nord și Tulcea, urmare reorganizării și înființării celor 41 de filiale, luând ființă și Filiala Tulcea.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în rejudecare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma motivului invocat în recurs, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Potrivit art. 41 alin. 1 Cod pr.civilă, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată, iar potrivit alineatului 2, asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere.
Urmare reorganizării și înființării celor 41 de filiale are drept consecință lipsirea persoanei juridice de capacitatea de a avea drepturi și obligații, adică de capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, adică de capacitatea de exercițiu, astfel cum sunt reglementate de art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 51/1954.
Deci, în cazul persoanelor juridice, pentru a avea capacitate procesuală de folosință, este necesar ca acestea să aibă personalitate juridică, în caz contrar neputând sta în judecată decât în calitate de pârâte și nu de reclamante.
Reclamanta, filială, fără personalitate juridică, nu poate în acest context legal să ia parte la judecată decât la pârâtă, în condițiile art. 41 alin. 2 Cod pr.civilă, neavând capacitate procesuală pentru a fi reclamantă.
Art. 42 Cod pr.civilă vizează lipsa capacității de exercițiu spre deosebire de art. 41 Cod pr.civilă care vizează lipsa capacității de folosință. Cele două texte, coroborate, semnifică faptul că orice persoană care are capacitatea de folosință poate fi parte în proces, reclamant sau pârât, însă persoana care are capacitate de folosință, dar nu are și capacitate de exercițiu are nevoie de autorizarea, reprezentarea sau asistarea cerute de lege. În cauză însă, reclamanta nu este în situația ca, având capacitate de folosință, să fie lipsită doar de capacitatea de exercițiu, întrucât ea nu are deloc personalitate juridică și nu are nici capacitate de folosință, situație în care cade sub incidența strictă a art. 41 Cod pr.civilă.
Faptul că directorul filialei a fost împuternicit să reprezinte instituția centralei, nu înseamnă că Filiala ANIF Tulcea a dobândit personalitate juridică, această operațiune fiind posibilă numai în baza unui ordin emis de ministrul de resort, așa cum sunt prevederile din OG nr. 82/2011, iar nu prin decizia directorului instituției centrale care nu are atribuții în acest sens.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține hotărârea primei instanțe ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE BUCUREȘTI-FILIALA de ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2450 din data de 20 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. PENTRU IRIGAȚII "ITAL-AGRO", cu sediul în loc. Isaccea, jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 noiembrie 2013.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
Red.jud.fond/ DND
Red.jud.SR/16.12.2013
Tehnored.gref.MM/16.12.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 625/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
