Contestaţie la executare. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1501/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.717
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-contestator S. R. – MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA (actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA) cu sediul in Tulcea, . Bis, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1866/10.05.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimatul G. M. domiciliat in ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.G. S. in calitate de aparator al intimatului in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de sustinerea aparatorului intimatului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul intimatului, avand cuvantul in recurs, solicita respingerea recursului ca nefondat, instanta de fond diminuând onorariul avocatului si a executorului judecatoresc, deși dosarul inițial a fost pus pe rol in anul 2009 si soluționat in anul 2013. Nu solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la 20.02.2013 sub nr._, reclamantul contestator S. R.-MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA a formulat, în contradictoriu cu intimatul G. M., contestație împotriva procesului-verbal încheiat la data de 04.02.2013 și a somației din data de 05.02.2013 emise în dosarul nr.174/2012 de Biroul Executorului Judecătoresc „S. A.”, la cererea creditorului G. M. în baza titlului executoriu Sentința civilă nr.2548/11.07.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.484/C/05.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
Prin sentința civilă nr. 1806 din 10 mai 2013, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. R.-MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul în Tulcea, . bis, J. Tulcea în contradictoriu cu intimatul G. M. cu domiciliul în ..
S-a anulat în parte procesul-verbal încheiat la data de 04.02.2013 și somația din data de 05.02.2013 emise în dosarul nr. 174/2012 de B.E.J. „S. A.”, prin raportare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc datorat de către contestatorul debitor, care a fost redus de la suma totală de la 1060 lei la suma de 810 lei, precum și la cuantumul onorariului de avocat care s-s-a redus de la 2500 lei la suma de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In fapt, intimatul creditor G. M. era deținătorul unui titlu executoriu împotriva contestatoarei debitoare S. R. – Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală A Finanțelor Publice Tulcea, în ceea ce privește suma de 1.191,10 lei reprezentând cheltuieli de executare silită și 2.500 lei reprezentând onorariul de avocat în faza de executare silită, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 04.02.2013 de Biroul Executorului Judecătoresc „S. A.” în dosarul de executare nr.174/2012 format la cererea creditorului G. M. în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 2548/11.07.2011, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.484/C/05.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C..
La data de 25.11.2012, creditorul a solicitat B.E.J. „S. A.” punerea în executarea silită a sentinței mai sus menționate, împotriva debitoarei intimate, fiind constituit dosarul de executare silită nr. 174/2012 (fila 18).
Începerea executării silite a fost încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Tulcea la 29.11.2012, în dosarul nr._ (fila 23).
La data de 04.02.2013, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, totalizând suma de 3691,10 lei, compusă din 1.060 lei – onorariu executor judecătoresc, 131,10 lei – cheltuieli de executare, 2500 lei – onorariu avocat în faza de executare (fila 24).
Debitoarea contestatoare a fost somată la 05.02.2013 să plătească debitul principal în cuantum de 7500 lei și cheltuielile de judecată în cuantum de 600 lei conform Sentinței civile nr.2548/11.07.2011, precum și suma de 3691,10 lei (fila 25).
Fiind analizate susținerile contestatoarei debitoare, instanța de fond a reținut că acestea aveau în parte caracter întemeiat.
Astfel, onorariul perceput de executorul judecătoresc în faza de executare silită nu era proporțional cu limitele unei necesități procesuale rezonabile, aducând atingere dreptului contestatoarei la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ținând cont că, în lumina jurisprudenței Curții Europene, executarea silită reprezentând o parte integrantă a procesului civil.
Potrivit art.39 alin.1 lit.a) din Legea nr.188/2000,”executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite…”
Având în vedere că, în speță, creanța solicitată a fi pusă în executare, potrivit Sentinței civile nr.2548/11.07.2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, era în cuantum de 8100 lei, instanța de fond a redus onorariul executorului judecătoresc de la suma de 1060 lei la suma de 810 lei.
Pentru considerentele arătate, nu se impunea ca debitoarea contestatoare să fie obligată, pe parcursul executării silite, la suportarea unui onorariu al executorului judecătoresc mai mare decât cel mai sus specificat.
Referitor la cererea privind reducerea onorariului de avocat în faza de executare silită, s-au reținut următoarele:
Conform chitanței depuse în copie la dosarul cauzei, s-a stabilit ca onorariu al avocatului aferent fazei de executare silită, suma de 2500 lei (fila 21).
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod proc. civ., judecătorii au posibilitatea micșorării onorariilor avocaților ori de câte ori se va constata că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Măsura luata de instanța nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul său. Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistenta judiciare încheiat între parte si avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul pârtii care câștiga procesul trebuie suportat de partea care a pierdut.
S-a constatat faptul că, în faza de executare silită munca depusă de avocat nu era de natură a justifica obligarea debitorului la suma de 2500 lei în măsura în care angajamentul avocatului ales a constat în redactarea unei cereri de declanșare a executării silite (fila 16), adresată executorului judecătoresc, astfel încât un asemenea onorariu nu era justificat, fiind disproporționat față de complexitatea redusă a muncii depuse de avocat.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că suma pretinsă cu titlu de onorariu avocat în faza de executare silită era nepotrivit de mare, fapt pentru care se impunea diminuarea acesteia într-o măsură rezonabilă.
În sensul celor reținute anterior, a fost avută în vedere și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și prevederile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și conform scopului în vederea căruia au fost recunoscute, nefiind permis abuzul de drept.
Față de aceste considerente, s-a redus onorariul de avocat de la 2500 lei la suma de 500 lei.
Pentru cele expuse, nu se impunea ca debitoarea contestatoare să fie obligată, pe parcursul executării silite, la suportarea unui onorariu al avocatului în faza de executare silită mai mare decât cel mai sus specificat.
Consecința situației juridice mai sus descrise consta în nulitatea parțială a procesului-verbal prin care au fost fixate cheltuielile de executare silită și a somației.
Ca atare, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat în parte procesul-verbal încheiat la data de 04.02.2013 și somația din data de 05.02.2013 emise în dosarul nr. 174/2012 de B.E.J. „S. A.”, prin raportare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc datorat de către contestatorul debitor, care a fost redus de la suma totală de la 1060 lei la suma de 810 lei, precum și la cuantumul onorariului de avocat care s-a redus de la 2500 lei la suma de 500 lei.
Impotriva aceste sentințe civile a formulat recurs contestatoarea Statul Român prin Ministerul Finanțelor, prin D.G.F.P. Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul câtimii cu care a fost redus onorariul avocatului intimatului în faza executării silite, susținând că diminuarea este modică, deoarece onorariul avocatului nu reflectă în mod real activitatea desfășurată de acesta în această fază a procesului civil.
Examinând hotărârea atacată, în raport de critica adusă acesteia, tribunalul reține că recursul nu este întemeiat.
Potrivit chitanței aflate la fila 21 din dosarul instanței de fond, intimații G. M., M. M. și G. V. au achitat avocatului pentru faza executării silite un onorariu în cuantum de 2500 lei.
Reducând acest onorariu la suma de 500 lei prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod proc. civilă, reducerea fiind rezonabilă, iar onorariul de 500 lei reflectă munca avocatului în raport de complexitatea acesteia, neimpunându-se o diminuare și mai mare a onorariului.
In consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-contestator S. R. – MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA (actualmente ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA) cu sediul in Tulcea, . Bis, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1866/10.05.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatul G. M. domiciliat in ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
17.11.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2
19.11.2011
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 715/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
