Partaj judiciar. Decizia nr. 446/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 417/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 446/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât P. M., cu domiciliul procesual ales la av.T. I. M. în G., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.57/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. I. cu domiciliul în ., jud.Tulcea și G. IORGUȚA, cu domiciliul în G., ., ., ., având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat recurentul pârât, personal și asistat de av.Naggar A. A. în baza delegației de substituire, av.L. A. C. pentru intimații reclamanți, lipsă fiind intimații reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.L. A. C. pentru intimații reclamanți depune soluțiile pronunțate cu privire la titlul ce a fost atacat, arătând că nu știe ce s-a urmărit prin depunerea acelor înscrisuri la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.Naggar A. A. având cuvântul pentru recurentul pârât pune concluzii de admitere a recursului, arătând că motivele de critică vizează raportul de expertiză efectuat, de ce a fost reținut al doilea raport de expertiză efectuat și nu primul raport, sens în care solicită a se observa că primul expert găsește o cameră în minus și stabilește valoarea imobilului mai mare, iar cel de-al doilea expert găsește o suprafață mai mare, dar stabilește o valoare mai mică.
Astfel, existând contradicții între cele două rapoarte de expertiză, conduc la ideea că ambele nu corespund realității.
Totodată, precizează că potrivit extrasului de carte funciară rezultă că recurentul este proprietar pe terenul de sub imobilul suspus partajării, având în vedere că la acel moment când s-a emis titlul recurentul era căsătorit, cererea fiind semnată de ambii, situație în care instanța în mod greșit a atribuit loturile.
În concluzie, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei în rejudecare pentru efectuarea unui supliment de expertiză sau o nouă expertiză cu propuneri de lotizare așa cum s-a solicitat în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Av.L. A. C. având cuvântul în recurs pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursului, arătând că principalul motiv îl constituie nemulțumirea față de expertiză, sens în care arată că prima expertiză nu putea fi aleasă deoarece expertul a făcut o greșeală gravă identificând o cameră care nu exista în realitate, astfel că prin urmare instanța de fond nu putea să aleagă decât cea de-a doua expertiză.
De asemenea, arată că nu consideră necesară o a treia expertiză deoarece titlul care stă la bază arată că proprietar este doar P. I., pe certificatul de moștenitor figurând doar construcția, solicitând a se avea în vedere și cota foarte mică pe care o are intimatul, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 27.04.2012, reclamanții P. I. și G. Iorguța au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. M., să se dispună ieșirea lor din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei P. D., conform cotelor lor din moștenire.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.57 din 21 ianuarie 2013 instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect ieșire din indiviziune, a dispus ieșirea din indiviziune a părților, asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei P. D., decedată la data de 27 septembrie 2004, masă reținută în certificatul de moștenitor nr.68 emis de B.N.P. D. G. –Măcin, compusă din:
- cota de ½ din dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate din ceamur, costând în casă de locuit formată din cinci camere și beci, precum și anexe (magazie, grajd) situate în intravilanul ., jud. Tulcea, pe terenul proprietatea reclamantului P. I., după cum urmează:
A atribuit în integralitate construcțiile,în valoare totală de 22 604 lei, reclamantului P. I., individualizarea construcțiilor și valoarea de circulație a acestora fiind stabilite conform raportului de expertiză însoțit de planul de situație anexă, efectuat de expert C. H., raport ce face parte integrantă din prezenta sentință.
A obligat reclamantul să plătească reclamantei G. Iorguța și pârâtului P. M., câte 4238,3 lei fiecăruia, cu titlu de sultă.
A obligat de asemenea pe reclamantul P. I. să plătească cheltuieli de judecată, după cum urmează:
- 418,25 lei, reclamantei G. Iorguța și
- 732,25lei, pârâtului P. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 27.09.2004 a decedat numita P. D.. Conform certificatului de moștenitor nr.68/30.06.2010 emis de BNP „D. G.”- Măcin, de pe urma acesteia a rămas o masă succesorală formată din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra unei case de locuit + anexe edificate pe terenul în suprafață de 2760 mp. situat în intravilanul comunei I.C. B., jud. Tulcea, teren asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui P. I., conform Lg.18/1991, prin Titlul de proprietate nr. 1644/01.02.1993 eliberat de Comisia județeană Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Potrivit aceluiași certificat de moștenitor restul cotei de ½ din dreptul de proprietate asupra construcțiilor este cota de bun comun a soțului supraviețuitor, P. I., iar moștenitori au rămas părțile din proces, respectiv, reclamanții P. I., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală, reclamanta G. Iorguța și pârâtul P. M., în calitate de fii, cu o cotă de 3/8 fiecare din masa succesorală.
Aferent cererii de chemare în judecată, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: Titlul de proprietate nr. 1644/01.02.1993, certificatul de moștenitor nr.68/30.06.2010 emis de BNP „D. G.”- Măcin, certificatul de atestare fiscală nr. 3104/2012 eliberat de Primăria ..
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 109 alin.4 Cod pr. civilă reclamanții au depus la dosar și încheierea din data de 23.06.2011 privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România eliberată de B.N. „Buradatencu” – Măcin.
Pârâtul P. M. a depus întâmpinare în care a fost de acord cu ieșirea din indiviziune solicitând însă formarea de loturi corespunzătoare cotelor lor de moștenire.
Instanța de fond a procedat la administrarea probatoriului solicitat de părți, respectiv, o expertiză tehnică imobiliară ce a avut ca obiective identificarea construcțiilor menționate în certificatul de moștenitor și să se facă propuneri de lotizare prin formarea de trei loturi conform cotelor părților stabilite prin același certificat de moștenitor.
Expertul desemnat prin tragere la sorț, L. G. V. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară însoțit de planul de situație anexă (filele 38 -45).
La acest raport de expertiză singurul care a avut obiecțiuni a fost pârâtul, acestea fiind depuse la dosar în scris (filele 49-53), în ședința publică din 23.10.2012 instanța de fond admițând cererea pârâtului de efectuare a unei noi expertize, de un alt expert desemnat, motivat de faptul că mențiunile cuprinse în primul raport de expertiză nu sunt conforme cu realitatea (s-au menționat camere care în realitate nu există, iar unele din camere nu sunt poziționate în realitate în maniera menționată în schița anexă, etc.)
În urma tragerii la sorți a fost desemnat expert C. H. care a avut de răspuns la aceleași obiective fixate.
Și la raportul de expertiză întocmit de expert C. H. (filele 70- 77 dosar) a avut obiecțiuni doar pârâtul, acestea fiind depuse în scris, filele 82-83 dosar. În mare parte, obiecțiunile au vizat faptul că în mod eronat titlul de proprietate din cauză a fost emis doar pe numele reclamantului P. I. în condițiile în care terenul menționat în respectivul titlu nu este bun propriu al reclamantului ci bun comun al acestuia cu defuncta sa soție (titlul fiind atacat în instanță de P. M. cu o cerere în constatarea nulității acestuia, cerere ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Măcin, soluționat definitiv și irevocabil prin respingerea acțiunii ca neîntemeiată). Asupra obiecțiunilor formulate instanța de fond s-a pronunțat în ședința publică din 15.01.2013 constatând că acestea sunt nefondate și respingându-le ca atare.
De menționat, este faptul că ambii experți desemnați în cauză au concluzionat că imobilul compus din casă de locuit și anexe nu este comod partajabil, astfel că formarea de trei loturi așa cum s-a solicitat de către instanță este imposibil de realizat.
În aceste condiții, reținând prevederile art. 728 cod civil potrivit cărora, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei P. D., prin atribuirea acesteia, în totalitate, reclamantului P. I..
Raționamentul pentru care instanța de fond a atribuit construcțiile reclamantului P. I. și nu unuia dintre cei doi copii (reclamanta și pârâtul) este faptul că reclamantul deține cota cea mai mare din casa de locuit plus anexe în integralitatea sa, respectiv, 10/16 (1/4 x 1/2 +1/2), spre deosebire de copii care au 3/16 fiecare.
S-a reținut că valoarea de circulație a construcțiilor este în sumă totală de 22.604 lei conform raportului de expertiză efectuat de expert C. H., raport ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Prima instanță a avut în vedere acest raport și implicit valoarea stabilită în acest raport și nu în raportul întocmit de expert L. G. V., în condițiile în care a reținut că sunt pertinente obiecțiunile la raportul efectuat de expert L. G. V. și s-a admis cererea pârâtului de efectuare a unui alt raport de expertiză, de un alt expert.
S-a obligat reclamantul să plătească reclamantei G. Iorguța și pârâtului P. M., sulte corespunzătoare cotelor lor de moștenire.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reclamanți, având în vedere că acțiunea de față profită tuturor părților, acestea au fost suportate de părți proporțional cu cotele de moștenire corespunzătoare .
Cheltuielile ocazionate de prezentul proces, în sumă totală de 3828 lei au fost compuse din: 584 lei taxă judiciară de timbru plătită de reclamanți (câte 292 lei fiecare), 1.000 lei onorariu expert L. G. V. plătit: 500 lei P. I. și câte 250 lei fiecare Gheoghiu Iorguța și P. M., 1200 lei onorariu expert C. H., achitat de pârât, 900 lei onorariu reclamanți și 144 lei cheltuieli de deplasare la sediul instanței (bilete trecere bac) efectuate de reclamanta G. Iorguța.
Pentru ca fiecare parte să suporte cheltuielile de judecată proporțional cotei sale de moștenire (2392,5 lei P. I. și câte 717,75 lei G. Iorguța și P. M., instanța de fond a obligat pe reclamantul P. I. să plătească cheltuieli de judecată, după cum urmează:
- 418,25 lei, reclamantei G. Iorguța și
- 732,25lei, pârâtului P. M..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că încheierea din 10.01.2013 est nulă întrucât s-a dat cu încălcarea principiului contradictorialității în condițiile în care nu a pus în discuția părților majorarea onorariului expertului C. H. I..
S-a mai arătat că greșit instanța de fond a reținut că raportul de expertiză întocmit de C. H. conține valoarea reală de circulație a imobilului, față de expertiza L., și că nemotivat a fost reținută această valoare.
În al treilea rând, s-a susținut că greșit instanța de fond a motivat că nu este posibilă formarea a trei loturi doar pentru că experții au precizat că imobilul nu este comod partajabil și experții nu au răspuns dacă se pot face trei loturi, așa cum ar fi trebuit.
Recurentul a mai criticat hotărârea susținând că instanța de fond se află în eroare cu privire la sultă, obligându-l pe pârâtul P. M. la plata sumei de 4.238,2 lei, în condițiile în care instanța nu a făcut o împărțeală în natură, ci una prin echivalent, trebuind să acorde celorlalți coindivizori c/val. cotelor părți, iar nu sulte.
Întrucât există motive de modificare și de casare a hotărârii primei instanțe, se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei ale expertize, cu propunere de lotizare în 3 loturi distincte.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Cu privire a primul motiv de critică, tribunalul constată că acesta nu este întemeiat în condițiile în care părțile au fost prezente în ședința publică din 5 ianuarie 2013, au discutat în contradictoriu obiecțiunile la expertiză dar au fost respinse de către instanța de fond, iar pârâtul, respectiv recurentul, a prezentat la dosar chitanța privind plata onorariului solicitat de către expert de 400 lei.
Nu există nici un motiv de nelegalitate în cauză sub acest aspect, nici încheierea din 15 ianuarie 2013 nu este nulă și nu este afectată legalitatea sentinței pronunțate în cauză.
Nici motivul doi de critică nu este întemeiat, în condițiile în care chiar în considerentele hotărârii atacate se reține faptul că a fost necesară efectuarea unei alte expertize întrucât expertul L. a efectuat o lucrare neconformă realității, în senul că a menționat o cameră inexistentă.
În aceste condiții, este evident că instanța de fond nu putea reține expertiza L. și nu putea decât să rețină expertiza C. pentru corecta soluționarea a cauzei, reținând expertiza în totalitatea ei, fără a putea proceda, cum greșit se critică, la reținerea valorii imobilului din expertiza neacceptată de instanță.
Al treilea motiv de recurs este neîntemeiat, atâta timp cât chiar și expertiza neomologată de instanță cât și expertiza C. au menționat că unicul bun supus partajării este o casă, terenul aferent este proprietatea intimatului P. I., iar casa nu poate fi supusă împărțelii atâta timp cât doar o parte are proprietatea terenului.
D. urmare, orice critică adresată sub acest aspect este nereală, iar teoria cu privire la aplicarea sultei nu are nici o relevanță și nici o consecință sub aspect juridic care să confere nelegalitate hotărârii.
Față de aceste considerente, cum hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în conformitate cu art. 312 al 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-pârât P. M., cu domiciliul procesual ales la av.T. I. M. în G., ., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.57/21.01.2013 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. I. cu domiciliul în ., jud.Tulcea și G. IORGUȚA, cu domiciliul în G., ., ., ., având ca obiect ieșire din indiviziune, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 750 lei reprezentând onorariu avocat către intimat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. B. E. B. V. A.
Pt. jud. în C.O,conf. art. Pt. jud. în C.O,conf. art.
426 al.6 c.p.c semnează 426 al. 6 c.p.c. semnează
președintele instanței. președintele instanței
GREFIER,
R. L.
Pt. grefier în c.o. conf. art.
426 al. 6 c.p.c., semnează
primul grefier
Jud. fond. G.M.F.
Redactat jud. E.B./08.07.2013
Tehnoredactat gref. G.R./22.07.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 61/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 538/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
