Plângere contravenţională. Decizia nr. 848/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 7368/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 848/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă B. L.-G. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2474/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
La data de 23.10.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._ plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției formulată de petenta B. L. G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
Prin plângere, petenta s-a îndreptat împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.10.2012, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 420 lei.
Intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care invocat excepția tardivității introducerii plângerii, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii ca nefondat și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2474 din 21 iunie 2013 instanța a respins excepția tardivității introducerii plângerii, invocată de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA și plângerea contravențională formulată de petenta B. L. G., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/07.10.2012 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut referitor la excepției tardivității introducerii plângerii, invocată de intimat, că aceasta nu este întemeiată, având în vedere faptul că de la data comunicării procesului verbal de contravenție – 07.10.2012 și până la data formulării plângerii - 22.10.2012 (data expedierii plângerii prin e-mail), nu trecuse termenul legal de 15 zile.
Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua în care a început (dies ad quo) nici ziua când s-a sfârșit termenul (dies ad quem), în concordanță cu art. 101 alin. 1 C.proc.civ.
Raportat la situația de fapt, din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că la data de 07.10.2012 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria_ prin care s-a constatat de către agentul constatator că petenta în ziua de 07.10.2012 ora 18:13, pe DN22A la Km. 24, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 123 Km/h., sector de drum unde viteza maximă de deplasare este de 90 Km/h.. Abaterea a fost filmată cu aparatul Autovision montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI-_.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Susținerea petentei că nu a depășit viteza legală, nu a putut fi primită în condițiile în care capturile foto înregistrate cu aparatul radar au aratat că autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ avea viteza de 123 Km/h.
Referitor la celelalte susțineri ale petentei cu privire la procesul verbal de contravenție, prima instanță a constatat că acestea sunt nefondate.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._/27.02.2012, cu valabilitate un an, cinemometrul de control rutier tip Autovision montat pe autoturismul înmatriculat sub nr. MAI-_ este apt să măsoare viteza în regim staționar și în regim de deplasare.
În cauză, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale cu privire la constatarea faptei prin mijloace tehnice omologate.
Cu privire la individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a constatat că petenta a fost sancționată cu amendă la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 6 puncte-amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din OUG nr. 195/2002.
Având în vedere gradul de pericol social al contravenției, care rezultă implicit și din cuantumul mare al amenzii stabilite prin actul normativ, și faptul că petenta a depășit cu peste 33 Km/h viteza maximă pe sectorul de drum, instanța de fond a apreciat că nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta B. L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta-petentă că sentința este nulă în conformitate cu prevederile art. 304 din codul de procedură civilă motivat de faptul că instanța a depășit puterea autorității judecătorești și a judecat cauza doar în favoarea intimatului, în sensul că nu s-a administrat nici o probă propusă de ea prin cererea din dosar de la fila 25 (s-a admis proba cu interogatoriul intimatului dar nu s-a amintit în sentință de situația de fapt rezultată din răspunsuri) și nu s-a dorit să se dezlege pricina în funcție de situația de fapt menționată de el în dosar, coroborat cu faptele reieșite după administrarea materialelor depuse de intimat și a probelor propuse de el, respectiv i-a fost respins ca netemeinică proba de a fi audiați în calitate de martori ceilalți 2 conducători auto a căror autovehicule se află cuprinse în planșele foto (fila 15 în dosar), i-a fost respinsă netemeinic și nemotivat proba de a fi audiați în calitate de martori numiții C. S. (operatorul de pe aparatul radar) și R. C. (agentul constatator), probă din care urma să se afle în ce calitate și cu a cui aprobare comisarul R. a utilizat aparatul radar, așa cum acesta susține că a procedat în fila 16 din dosar.
Totodată, arată recurenta-petentă că i-a fost respinsă netemeinic și nemotivat proba pe care a propus-o la punctul 5 în fila nr. 25 în dosar, iar instanța nu a formulat o cere oficială către intimat iar ca rezultat I.P.J a depus la doar un set de înscrisuri (ne înseriate) în număr de 20 de pagini, înscrisuri pe care nu le poate interpreta din motiv că nu i-au fost înmânate așa cum prevede art. 116 din Codul de procedură civilă și nu le poate interpreta deoarece nu are pregătirea necesară și nici timp pentru a studia dosarul deoarece dreptul la justiție este garantat de lege și nu poate fi îngrădit de nicio lege.
Arată recurenta că i-a fost respinsă și proba cu expertiza judiciară pentru a se constata viteza autoturismului
Susține recurenta - petentă că sentința este nulă în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă întrucât instanța nu a arătat motivele pentru care a respins cererile sale pentru aflarea adevărului și dezlegarea în mod echitabil a pricinii supusă judecății prin care urma să se afle adevărul.
Un alt motiv de critică a hotărârii atacate susține recurenta este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că plângerea sa ca și procesul verbal pe care l-a contestat este neatacabil, fără a motiva acesta și considerând că agentul constatator a stabilit corect încadrarea juridică a faptei, procesul-verbal fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Recurenta-petentă critică hotărârea instanței de fond considerând că acesta este nulă și pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv instanța a pronunțat o sentință lipsită de temei legal și prin încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Intimata I.P.J. Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Un prim motiv de critică a hotărârii atacate se referă la faptul că, susține recurenta petentă, i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că prima instanță a respins probele solicitate prin cererea aflată la fila 25 din dosar. Critica este neîntemeiată.
Astfel, la pag 25 din dosarul de fond recurenta-petentă a propus administrarea probei cu interogatoriu, cu înscrisuri și cu martori.
Proba cu interogatorul și înscrisuri a fost încuviințată de către instanță, iar în ce privește proba cu martori se reține că recurenta-petentă nu a indicat adresele de domiciliul ale acestora. Relativ la efectuarea unei expertize la fața locului, probabil că recurenta se referă la o cercetare la fața locului, probă care este neutilă soluționării cauzei în raport cu obiectul acesteia, plângere contravențională.
Mai mult, se reține că recurenta petentă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a-și susține aceste probe și apărarea în dosar.
Un alt motiv de critică, este cel referitor la înscrisurile solicitate ca mijloc de probă de către recurenta-petentă și se reține că și acesta este neîntemeiat întrucât intimata I.P.J. Tulcea a depus la dosarul cauzei, în copie, buletinul de verificare metrologică nr._/27.02.2012, atestatul de operator radar al agentului, planșe fotografică, cartea de identitate a autospecialei poliției, a răspuns la interogatoriu și a depus la dosar interpretarea imaginilor captate de sistemul radar Autovision, recurenta-petentă având posibilitatea studierii acestor înscrisuri.
S-a susținut de către recurentă și faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată, însă în considerentele sale hotărârea atacată cuprinde motivarea în drept și în fapt a acesteia.
Se reține de asemenea că au fost respectate prevederile art. 129 al 5 Cod pr. civilă potrivit cu care: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”, respectiv s-a realizat o corectă stabilire a faptelor și aplicare a legii.
Relativ la legalitatea procesului-verbal de contravenție se reține că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001
În ce privește temeinica procesului-verbal de contravenție se reține că recurenta-petentă a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată contravențional și anume că la data de 07.10.2012 ora 18:13, pe DN 22A la Km. 24, a condus autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 123 Km/h., sector de drum unde viteza maximă de deplasare este de 90 Km/h.. Abaterea a fost filmată cu aparatul Autovision montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI-_.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, stabilind în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul
Susținerea recurentei-petente că nu a depășit viteza legală, nu poate fi primită în condițiile în care capturile foto înregistrate cu aparatul radar arată că autoturismul marca Seat cu nr. de înmatriculare_ avea viteza de 123 Km/h.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, se reține că potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG. nr. 195/2002, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cauză, potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._/27.02.2012, cu valabilitate un an, cinemometrul de control rutier tip Autovision montat pe autoturismul înmatriculat sub nr. MAI-_ este apt să măsoare viteza în regim staționar și în regim de deplasare, fiind îndeplinite toate condițiile legale cu privire la constatarea faptei prin mijloace tehnice omologate.
În planșa fotografică apare o coloană de trei autoturisme, iar aparatul radar prin activarea funcției FASTEST, măsoară viteza de deplasare a primelor două autoturisme iar agentul constatator a oprit autoturismele a căror valoare a vitezei a fost măsurată, acestea fiind puse în evidență în fotografia nr. 8 în ordinea în care circulau și au fost oprite, autoturismul condus de către recurenta petentă fiind cel de al doilea.
Viteza de deplasare a primului autoturism este precedată de litera „T” – țintă, care era în vizorul aparatului radar, iar viteza celui de-al doilea autoturism este precedată de litera a „F” - fastest, viteza cea mai mare, care se activează atunci când se monitorizează două autovehicule.
Prin urmare, dacă viteza de 101 km/h este a autovehiculului țintă, primul dintre acestea, viteza de 124 km/h este a celui de al doilea autoturism, măsurată prin activarea funcției FASTEST, cel de al doilea autoturism fiind autoturismul marca Seat cu numărul de în matriculare_, condus de recurenta-petentă.
Aceste aspecte rezultă din răspunsul la interogatoriu al intimatului coroborat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
În ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, se reține că recurenta-petentă a fost sancționată cu amendă la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 6 puncte-amendă, conform art. 98 alin. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002 și având în vedere gradul de pericol social al contravenției, care rezultă implicit și din cuantumul mare al amenzii stabilite prin actul normativ, precum și faptul că recurenta-petentă a depășit cu peste 33 Km/h viteza maximă pe sectorul de drum, nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurenta-petentă B. L.-G., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2474/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 13 noiembrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. A. E. B. D. N.
GREFIER,
L. R.
Jud. fond. S.A.
Redactat jud. D.N./25.11.2013
Tehnoredactat gref. G.R./16.12.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 538/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 717/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
