Contestaţie la executare. Decizia nr. 398/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 398/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 8593/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 398
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurentul B. E. JUDECĂTORESC G. D. I., cu sediul în mun. Tulcea, ..168, ., . și recurentul-intimat C. T. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 640 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A., cu domiciliul în ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 10 decembrie 2012 sub nr. 8593, reclamanta S. A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul C. T. I., contestație împotriva formelor de executare efectuate de B.E.J. G. D. I. în dosarul nr. 17/2012 și suspendarea executării silite.
În fapt, contestatoarea a învederat, în esență, că somația nu a fost însoțită de procesul-verbal menționat în aceasta și nu a indicat în concret cât anume din suma de 59.643 lei reprezintă onorariul de avocat sau onorariu executorului.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 640 din 21 februarie 2013 a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea în parte a somației emisă la 28.11.2012 de B.E.J. G. D. I. în dosarul de executare silită 17/2012, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare încheiat la 13.11.2012 în același dosar și actele de executare subsecvente, prin raportare la cuantumul cheltuielilor de executare, care a fost redus de la suma de 7.850 lei la suma totală de 1.300 lei, din care suma de 1.210 lei reprezintă onorariul minimal cuvenit executorului, în baza Anexei 1 la Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 emis de ministrul justiției, cu completările și modificările ulterioare, iar suma de 90 lei reprezintă onorariu avocațial datorat de către contestatoarea S. A., în cadrul executării silite.
Totodată, instanța a admis capătul de cerere accesoriu privitor la plata cheltuielilor de judecată, și a obligat intimatul-creditor C. T. I. la plata sumei de 195 lei către contestatoarea S. A., operând, de plin drept, în baza art. 1617 alin. 1 din noul cod civil compensația legală între această sumă și creanța de 1.300 lei, datorată potrivit dispozițiilor de mai sus.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că intimatul creditor C. T. I. este titularul unui titlu executoriu împotriva contestatoarei-debitoare S. A., în ceea ce privește suma de 51.650 lei, reprezentând sultă, potrivit sentinței civile nr. 2409/31.08.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ .
A mai reținut instanța de fond că la data de 13.11.2011, creditorul, prin avocat T. N., a solicitat B.E.J. G. D. I. punerea în executarea silită a sentinței mai sus menționate, împotriva debitoarei S. A., fiind constituit dosarul de executare silită nr. 17/2012, începerea executării silite fiind încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Tulcea la 21.11.2012, în dosarul nr._ .
La 13.11.2012, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită, totalizând suma de 8.850 lei, compusă din 5.050 lei – onorariu executor judecătoresc, 2.500 lei – onorariu avocat în faza de executare, 300 lei – cheltuieli de executare.
Debitoarea contestatoare a fost somată la 28.11.2012 să plătească debitul de 59.643 lei, compus din datoria principală și cheltuieli de executare.
La data de 9.01.2013, contestatoarea debitoare a pus la dispoziția intimatului creditor suma de 51.793 lei, reprezentând sulta datorată, consemnată la C.E.C. Bank Tulcea pe seama și la dispoziția B.E.J. C. C. O., în dosarul nr. 5/2013 înregistrat pe rolul acestuia.
A mai reținut instanța de fond că deși executorul judecătoresc a efectuat oferta reală de plată, creditorul-intimat a refuzat să se prezinte la datele de 16.01.2013 și respectiv 23.01.2013 pentru a ridica suma de bani pusă la dispoziție de către contestatoare.
Analizând susținerile contestatoarei-debitoare, prima instanță a reținut că acestea au caracter întemeiat, întrucât s-a făcut dovada că aceasta a achitat întregul debit principal la scurt timp după începerea executării silite, iar onorariile percepute de executorul judecătoresc și avocatul creditorului în faza de executare silită nu sunt proporționale cu limitele unei necesități procesuale rezonabile, aducând atingere dreptului contestatoarei la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ținând cont că, în lumina jurisprudenței Curții Europene, executarea silită reprezintă o parte integrantă a procesului civil.
În sensul celor arătate, instanța a considerat că nu există temeiuri valide pentru ca onorariul executorului judecătoresc să fie orientat spre pragul maximal de 5.000 lei plus 3% din suma care depășește 50.000 lei, impunându-se reducerea acestuia la pragul minimal permis de pct. 3 (Executări indirecte – urmărirea mobiliară și imobiliară a creanțelor) din Anexa 1 la Ordinul 2550/C din 14.11.2006 din Ordinul Ministrului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, respectiv 1.175 lei plus un procent de 3% din suma care depășește 50.000 lei, prin raportate la valoarea creanței ce constituie obiectul executării silite.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că debitoarea a achitat integral valoarea debitului principal, la scurt timp după începerea executării silite, efectuând oferta reală de plată prin intermediul B.E.J. C. C. O., iar pentru identitate de rațiune juridică, instanța a reținut că onorariul cuvenit apărătorului creditorului în faza de executare silită nu este proporțional cu volumul extrem de redus al activităților efectuate de avocat pe parcursul executării silite.
Prima instanță a reținut că în drept sunt aplicabile dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă și prevederile art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și conform scopului în vederea căruia au fost recunoscute, nefiind permis abuzul de drept.
A arătat judecătorul fondului că aplicarea acestor norme juridice nu aduce atingere raportului juridic de drept civil substanțial, caracterizat prin forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între părțile contractante – creditor și avocat, ci produce efecte juridice restrânse la sfera dreptului civil procesual, care instituie drepturi și obligații între părțile litigante, pe tot parcursul procesului, inclusiv în faza executării silite.
Pentru considerentele arătate, instanța a considerat că nu se impune ca debitoarea-contestatoare să fie obligată, pe parcursul executării silite, la suportarea unui onorariu avocațial mai mare de 90 lei, din toată suma plătită de creditor și întrucât consecința situației juridice mai sus descrise constă în nulitatea relativă parțială a procesului-verbal prin care au fost fixate cheltuielile de executare silită și a tuturor actelor subsecvente de executare silită, instanța a admis în parte în parte contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs B.E.J. G. D. I., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Motivele de recurs sunt structurate pe trei critici.
O primă critică se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a redus onorariul de executare silită prin aplicarea prevederilor art. 274 al. 3 Cod pr. civilă deoarece acest text de lege prevede intervenția judecătorului doar cu privire la mărirea sau micșorarea onorariului avocatului nu și a onorariului executoriului judecătoresc.
O a doua critică se referă la faptul că, prin contestație se solicită anularea formelor de executare pe motiv că nu s-ar fi primit odată cu somația din data de 28.11.2012 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, iar instanța de fond a extins cadrul procesual și s-a pronunțat cu privire la diminuarea cheltuielilor de executare.
A treia critică a sentinței, constă în faptul că instanța în mod greșit a apreciat că plata debitorului s-a făcut benevol prin procedura ofertei reale urmată de consemnațiune, la scurt timp după începerea executării silite, în realitate, contestatoarea a făcut o ofertă de plată la un alt executor judecătoresc în ciuda obligației de a consemna suma datorată la executorul care a emis somația.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației, ca nefondată.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, a dispozițiilor legale incidente cauzei, Tribunalul constată că recursul este întemeiat.
Potrivit art. 274 alin. 3 Cod pr. civilă judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Rezultă din textul de mai sus că instanța are dreptul de a mări sau micșora onorariile avocaților nu și a executorilor judecătorești.
Dacă în cazul avocatului, instanța poate aprecia munca îndeplinită de avocat, ori constată direct că onorariul este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, munca prestată de executorul judecătoresc nu poate fi apreciată de către instanță și nici nu poate fi asimilat executorul judecătoresc cu avocatul.
În speță, onorariul executorului judecătoresc este sub pragul maximal prevăzut de ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006 și de art. 39 din Legea nr. 188/2009.
Într-adevăr, prin contestația formulată, contestatoarea nu a solicitat și diminuarea cheltuielilor de executare, ci a solicitat anularea formelor de executare motivat de faptul că nu a primit și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Acest lucru a fost solicitat la cuvântul pe fond, când contestatoarea a solicitat scutirea de la plata diferenței de cauțiune (cerere cu privire la care nu s-a făcut nici o apreciere de către instanța de fond).
În opinia instanței de recurs plata debitului nu s-a făcut benevol și nici la scurt timp după începerea executării.
Debitoarea nu s-a conformat după emiterea somației de executare din data de 28 noiembrie 2012 de către B.E.J G. D. I., dar a preferat ca abia la 9 ianuarie 2013 să facă ofertă reală de plată, dar nu la executorul de la care primise somația și a îndeplinit toate actele de executare, ci la un alt executor judecătoresc. Această atitudine a contestatoarei echivalează cu reaua credință.
Potrivit art. 723 Cod pr. civilă drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Atitudinea debitoarei de a face ofertă reală de plată la un alt executor judecătoresc în timp ce era somată să achite debitul de executare de executorul judecătoresc care începuse executarea și îndeplinise toate actele de executare până la acel moment, echivalează în aprecierea instanței cu reaua credință.
Față de toate aceste considerente, urmează ca recursul să fie admis, și a se modifica în tot hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă contestația la executare, ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurilor civile formulate de recurentul B. E. JUDECĂTORESC G. D. I., cu sediul în mun. Tulcea, ..168, ., . și recurentul-intimat C. T. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 640 din 21 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A., cu domiciliul în ..
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge contestația la executare, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică la data de 21 mai 2013.
P RE E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. V. S. RoibuLuminița D. P.
Cf. art 426 C., pentru judecător aflat Cf. art 426 C., pentru judecător aflat
în concediu de odihnă semnează în concediu de odihnă semnează
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
D. B.
Cf. art 426 C., pentru grefier aflat
în concediu de odihnă semnează
grefier-șef sectie
Jud. fond. D.N.G.
Redactat jud. Ș.R./05.07.2013
Tehnoredactat gref. G.R./16.07.2013/2 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
