Plângere contravenţională. Decizia nr. 917/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 723/179/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 917
Ședința publică de la 16 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent S. C. M., cu domiciliul în loc. Babadag, ., nr. 9, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 18 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat și motivat în termen, timbrat, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 394 din N.C.P.C. declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
T R I B U N A LU L,
Asupra recursului civil de față
Prin plângerea adresată Judecătoriei Măcin la data de 08 iulie 2013 și înregistrată sub nr._, petentul S. C. M. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 02 iulie 2013 întocmit de către I.P.J. T.-Poliția Babadag, jud. T., ca netemeinic și nelegal.
La data de 28 august 2013, prin cerere scrisă depusă la dosar, în etapa premergătoare, cât și la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, petentul a declarat că renunță la judecata plângerii contravenționale.
Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr. 400 din 18 septembrie față de dispozițiile art. 406 Cod procedură civilă potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, a luat act de renunțarea petentului la judecata cauzei având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 02.07.2013 întocmit de I.P.J.T.-Poliția Babadag, jud. T..
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs, petentul S. C. M., care a arătat că, prin hotărârea atacată, s-a luat act de renunțarea sa la judecarea pricinii și a solicitat ca instanța de control judiciar să reaprecieze în sensul că a formulat cererea de renunțare în urma unor promisiuni a unor rude că i-au găsit de lucru în străinătate, condiționând aceasta de renunțarea sa la proces.
De asemenea, recurentul a precizat că, după renunțarea la judecată a constatat că a fost dus în eroare, întrucât persoana respectivă a plecat și fără să îi comunice cele convenite, el rămânând în țară, astfel că, constatând că a fost mințit a înțeles să continue procesul pentru a dovedi nevinovăția sa față de contravenția reținută în sarcina sa.
Procedând la examinarea sentinței atacate prin prisma motivului de recurs formulat, tribunalul constată că recursul este nefondat potrivit celor ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 406 din N.C.P.C. ” reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă”
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă indubitabil că renunțarea la judecată constituie o facultate lăsată la latitudinea părții care a promovat cererea de chemare în judecată, de a se desista oricând de proces, fie verbal, fie în scris.
Renunțarea la judecată, rămâne astfel la libera apreciere a părții care a inițiat procesul, instanța de judecată neputând cenzura în nici un fel această manifestare unilaterală de voință, ci este obligată să ia act de aceasta prin încheiere.
Analizând cererea formulată de petent prin care a înțeles a renunța la judecată, se constată că aceasta întrunește toate condițiile care rezultă, explicit sau implicit, din cuprinsul art. 406 din N.C.P.C.: constituie o manifestare unilaterală de voință ce emană de la partea care a promovat cererea, îmbracă forma scrisă, a fost asumată de petent prin semnătura, este totală și necondiționată și a fost făcută cu intenția de a pune capăt litigiului dintre părți.
Mai mult, la termenul de judecată din 18 septembrie 2013, petentul a declarat că solicită să se ia act de cererea sa de renunțare la judecata plângerii contravenționale.
Față de cuprinsul cererii de renunțare la judecată și declarația petentului, observând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 din N.C.P.C, prima instanță în mod judicios a lua act de renunțarea la judecată a petentului.
Față de toate aceste considerente, recursul este privit ca nefondat și va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de către recurentul-petent S. C. M., cu domiciliul în loc. Babadag, ., nr. 9, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 400 din data de 18 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al JUDEȚULUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Red. jud. fond. A.A.
Red. dec. civ. jud. R.S./16.01.2014
Tehnored. gref. D.B./16.01.2014/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul TULCEA | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 675/2013.... → |
|---|
